Fond funciar. Decizia nr. 6/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 2176/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6
Ședința publică din data de 07.01.2014
Președinte - N. C.
Judecător – A. G. H.
Judecător - M. R.
Grefier – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurile civile declarate de recurentul – expert judiciar S. D. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova si recurenții – reclamanți V. R. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, V. P. domiciliat în Ploiești, ..39, județul Prahova, Z. E. domiciliată în Ploiești, ..55, ., ., D. E. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, D. A. R. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, C. C. G. domiciliată în Ploiești, ., ..17, județul Prahova și intimatele – pârâte C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR POSESTI cu sediul în Posești, județul Prahova, C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BĂTRÂNI cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – reclamant V. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus întâmpinare, însă s-a depus cerere formulată de apărătorul recurenților – reclamanți V. I. prin care solicită acordarea unui termen de judecată întrucât se află în imposibilitatea de a se prezenta conform adeverinței medicale anexate.
Tribunalul ia act că la dosarul cauzei apărătorul recurenților – reclamanți, av. V. I. solicită acordarea unui termen de judecată.
Tribunalul respinge cererea de acordare a unui termen de judecată pentru lipsă apărare, ca neîntemeiată întrucât din adeverința medicală nu rezultă perioada pentru care se află în imposibilitatea de a se prezenta.
Recurentul - reclamant, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentului - reclamant, în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurentul – reclamant V. R., având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de recurentul S. D..
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, petenta V. E. a solicitat obligarea intimatelor C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Posești, C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Bătrâni și C. județeană Prahova de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să procedeze la punerea în posesie a petentei, asupra terenurilor în suprafață totală de 8,06 ha, pe vechile amplasamente, conform adeverinței nr. 5652/1991, obligarea Comisiei locale Bătrâni să procedeze la punerea în posesie asupra terenului în suprafață de 1,25 ha, pe vechiul amplasament și obligarea intimatelor la emiterea titlului de proprietate pentru aceste terenuri.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că adeverința nr. 5652 din 18 septembrie 1991 emisă de C. locală Posești de aplicare a legilor fondului funciar consființește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,06 ha. teren. prin adeverința nr. 2977 din 6 iulie 2011 emisă de Primăria comunei Posești se menționează că reconstituirea dreptului de proprietate pentru 7,56 ha. teren agricol din care face parte și suprafața de 1,25 ha. livadă, în punctul „La șosea și pe șosea” s-a făcut în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991. Se mai susține că de la data reconstituirii dreptului de proprietate, în 1991, a intrat în posesia efectivă a terenurilor dar cu toate acestea intimatele nu au întocmit documentația necesară pentru eliberarea titlului de proprietate.
C. Locală Bătrâni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nelegală și netemeinică.
În motivare, intimata a aratat că petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 8,06 ha. pe raza comunei Posești, ca urmare a cererii depusă la această autoritate. Prin urmare, în condițiile în care pentru suprafața de 1,25 ha., solicitat a fi atribuit în . o reconstituire a dreptului de către C. locală Posești, nu se poate realiza aceeași procedură de către intimata C. locală Bătrâni. Se mai susține că înființarea comunei Bătrâni s-a făcut prin reorganizarea comunei Starchiojd, astfel încât limita teritorială cu . fost modificată.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiza topografică, cereri încuviințate de instanță.
Au fost comunicate actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate si documente vizând delimitarea administrativ-teritorială.
Expertiza tehnică topografică a fost efectuată de expert S. D..
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 1404/24.09.2013, Judecătoria Valenii de M. a admis în parte plângerea formulată în baza legilor fondului funciar de petenta V. E. continuată de mostenitorii acesteia V. R., V. P., Z. E., D. E., D. A. R. si C. C. G. și a obligat intimatele C. Locală Posești si C. Locală Bătrâni să procedeze la punerea în posesie a petenților, moștenitori ai defunctei V. E., asupra terenurilor în suprafață totală de 7,56 ha agricol, pe vechiul amplasament, în măsura în care acesta este liber, corespunzător locului în care se află din punct de vedere al împărțirii administrativ-teritoriale, sau pe un alt amplasament echivalent (dacă vechiul amplasament nu este liber) aflat la dispoziția Comisiei locale Posești.
Totodată, a obligat intimatele, în limitele impuse mai sus să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Județene, pentru emiterea titlului de proprietate, a obligat C. Județeană să întocmească și să elibereze titlul de proprietate pentru 7,56 ha teren, în favoarea petenților, a obligat intimata C. locală Posești să plătească petenților suma de 1250 lei, cheltuieli de judecată și a respins, ca neîntemeiată, cererea expertului de majorare a onorariului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la 16 martie 1991 și înregistrată sub nr. 1700 de C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Posești, V. E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 10,45 ha. teren din mai multe categorii de folosință, iar în temeiul mențiunilor din registrul agricol, al actelor de vânzare cumpărare (încheiate în anii 1947, 1955 și 1957) și al actelor de stare civilă, prin hotărârea nr. 2519 din 18 iulie 2002 C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a aprobat reconstituirea, în favoarea petentei, a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 8,06 ha. teren, așa cum rezultă din adeverința nr. 5652 din 18 septembrie 1991 emisă de C. locală Posești, până în prezent fiind emis titlul de proprietate nr. 313 din 9 septembrie 2003, pentru o suprafață de numai 0,5 ha. teren, în extravilanul comunei Posesti, pe teritoriul satului Valea Plopului, rămânând o suprafață de 7,56 ha teren pentru care comisiile abilitate nu au întocmit documentația necesară și nu au procedat la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
A reținut judecătoria că după decesul petentei V. E., acțiunea în justiție a fost continuată de succesorii acesteia, V. R., V. P., Z. E., D. E., D. A. R. si C. C. G., la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate . administrativ-teritorială fiind înființată prin Legea 401/2005 (publicată în Monitorul Oficial din 30 decembrie 2005).
S-a mai reținut că raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat și completat de expert S. D. a identificat amplasamentele pretinse de petentă și de succesorii acesteia atât pe raza comunei Posești cât și în teritoriul nou înființatei unități administrativ-teritoriale, instanța reținând că petenta, prin succesorii săi, se află într-o situație puțin întâlnită în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate când, după emiterea hotărârii Comisiei Județene, de aprobare a cererii de reconstituire, ca urmare a înființării unei noi unități administrativ-teritoriale, terenul sau o parte din acesta nu se mai află pe teritoriul comunei care a înregistrat cerere, ambele comisii implicate invocând necompetența (prima pentru că terenul nu se află pe teritoriul său, iar cea de-a doua pentru că reconstituirea dreptului s-a făcut de către prima) paralizând astfel procesul de consființire a dreptului prin eliberarea titlului de proprietate.
Instanța de fond a reținut că această conduită este nelegală, reprezentând un refuz de punere în posesie și eliberare a titlului de proprietate, în sensul art. 64 din Legea 18/1991.
Potrivit art. 9 alin. 3 din Legea 18/1991, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul.
A precizat prima instanță că prin coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 33 alin. 1 fraza a II-a din Legea 1/2000 (care dispun ca cererile depuse la alte comisii, în termen, să fie trimise, din oficiu, comisiilor competente) practica si literatura de specialitate au statuat în sensul că dacă persoana îndreptățită a formulat o singură cerere de reconstituire, prin care a solicitat terenuri aflate pe raza mai multor unității administrativ-teritoriale, comisia locală investită va dispune disjungerea cererii pentru terenurile aflate pe raza altor localități și va trimite cererea către comisiile competente, această obligație existând, prin urmare și în lipsa unei reorganizări administrative, când culpa sesizării comisiei necompetente teritorial aparținea petenților.
Prin urmare, prima instanță a considerat că era obligația Comisiei Locale Posești să sesizeze că terenul nu se află în raza sa de competență (dacă nu s-au modificat limitele teritoriale dintre cele două comune) sau că terenul a fost luat din raza sa de competență, în oricare dintre cele două ipoteze, nexistând o culpă legală a petenților, care nu pot fi privați de un drept recunoscut prin hotărârea Comisiei județene.
Pentru a putea dispune punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru aceste terenuri, instanța de fond a reținut că trebuia făcută dovada că aceste locații sunt cele preluate în CAP, deci că sunt vechile amplasamente și că sunt libere, probele administrate în cauză nefiind concludente în acest sens, nici la dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate si nici în instanță nefiind prezentate declarații de martori (vecini de răzor) care să ateste că aceste terenuri pretinse a fi cuprinse în titlul de proprietate au aparținut petentei și sunt libere, simpla mențiune a denumirii unor puncte unde se află terenurile ce au aparținut defunctei V. E., pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate si în registrul agricol nefiind suficiente, întrucât în același punct, de ex. „La podul lui Ș.”, ar fi putut avea teren mai multe persoane.
A statuat instanța de fond că în aceste condiții, trebuiau făcute dovezi în sensul că terenul măsurat de expert într-o locație a fost cel deținut anterior de petentă și că este liber, însuși expertul concluzionând în sensul că nu s-a putut stabili dacă amplasamentele sunt libere, neexistând delimitări precise.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, a obligat C. Locală Posești, a cărei culpă este integrală, întrucât nu a sesizat cealaltă comisie și nu a intreprins demersurile legale necesare, la plata cheltuielilor de judecată avansate în prezenta cauză, reprezentat de onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, expertul judiciar S. D. si recurenții – reclamanți V. R., V. P., Z. E., D. E., D. A. R. și C. C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, expertul S. D. a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de majorare a onorariului de expert, întrucât suprafața măsurată este de 8,06 ha divizată în 15 amplasamente diferite. A mai arătat recurentul că în sentința atacată instanța de fond nu a motivat respingerea cererii sale de majorare a onorariului, invocând în acest sens dispozițiile art. 339 alin. 2, 3 C.pr.civ.
Față de cele expuse, expertul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond să se dispună majorarea onorariului de expert, întrucât și-a îndeplinit toate atribuțiile și obiectivele stabilite de instanță.
În motivarea cererii de recurs, petenții au arătat că sentința atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7-9 C.pr.civ. și art. 3041 C.pr.civ.
Astfel, petenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a cenzurat dreptul recurenților, dispunându-se obligarea pârâtelor să procedeze la punerea în posesie și la eliberarea titlului de proprietate doar pentru suprafața de 7,56 ha în loc de 8,06 ha, cu motivarea că până în prezent a fost emis titlul de proprietate nr. 313/09.09.2013 pentru o suprafață de numai 0,5 ha teren, în extravilanul comunei Posești, pe teritoriul satului Valea Plopului. Instanța de fond nu a avut în vedere că eliberarea titlului de proprietate menționat a făcut obiectul unei alte cereri formulate de V. E., aceasta deținnd în . teren decât suprafața de 8,06 ha ce face obiectul prezentului litigiu.
Au mai arătat petenții că în mod nejustificat instanța de fond a considerat că recurenții nu au făcut dovada că terenurile identificate pri raportul de expertiză reprezintă vechile amplasamente.
Au menționat că în cadrul procedurii administrative s-au depus declarații de martori ale vecinilor terenurilor pe vechile amplasamente și mai mult decât atât, petenții au stăpânit faptic toate aceste terenuri pe vechile amplasamente, fiind libere din punct de vedere legal.
Nu în ultimul rând, petentii au mai criticat soluția instanței de fond și în sensul că deși prima instanță consideră că intimata C. Locală Posești se află în culpă integrală, dispunând obligarea la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat și onorariu expert, nu a acordat toate aceste cheltuieli în totalitate, cenzurându-le la suma de 1250 lei, sumă ce a reprezentat plata onorariului de expert, neobligând, astfel, și la plata onorariului de avocat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul recursului declarat de expertul S. D., tribunalul reține că obiectul cererii de recurs îl constituie hotărârea a cărei reformare se solicită.
Din hotărârea pronunțată de prima instanță rezultă că recurentului i-a fost respinsă cererea de majorare a onorariului de expert.
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2000, organul îndreptățit să dispună efectuarea expertizei tehnice judiciare numește expertul, …, fixează onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul.
Art.23 in același act normativ stabilește că onorariul definitiv se stabilește de organul car a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional sau științific al expertului.
Ori, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că onorariul recurentului expert a fost stabilit de instanță la suma de 2.500 lei și a fost apreciat de aceasta ca fiind suficient, față de complexitatea lucrării, astfel că a respins cererea de majorare cu 400 lei impozabili, precum și majorarea cu 300 lei pentru fiecare amplasament.
Mai mult decât atât, recurentul expert nu a făcut un calcul și nu a depus un decont detaliat, pentru a se putea aprecia de către instanța de judecată, dacă cererea sa era sau nu întemeiată, simplele cereri depuse de acesta la dosar nefiind elocvente.
Este adevărat că potrivit art213, alin.2 cod pr. civ., instanța le va putea mări experților, la cerere plata cuvenită, însă aceasta este o facultate, iar nu o obligație din partea judecătorului.
Cum instanța a apreciat în mod corect că suma acordată inițial este îndestulătoare, tribunalul urmează să respingă acest recurs, ca nefondat.
Sub aspectul recursului declarat de recurenții petenți, tribunalul reține că, în baza legilor fondului funciar, autoarea acestora a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7,56 ha., potrivit hotărârii nr.371/01.10.1992, respectiv 0,50 ha., potrivit hotărârii nr.2519/18.07.2002, ambele ale intimatei C. Județeană Prahova de Fond Funciar.
Ori, potrivit titlului de proprietate n.313/0.09.2003, aflat la fila 301 dosar fond, autoarei recurenților petenți i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha., pe raza satului Valea Plopului, . s-a stabilit prin hotărârea nr.2519/18.07.2002, a C. Județeană Prahova de Fond Funciar, fapt ce rezultă și din procesul verbal de punere în posesie.
În aceste condiții, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis în parte cererea petenților și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru diferența de teren, criticile recurenților fiind sub acest aspect nefondate.
De altfel, aceștia nu au indicat existența mai multor hotărâri ale Comisiei Județeană Prahova de Fond Funciar prin care să le fi fost reconstituite și alte suprafețe de teren.
Cum aceste hotărâri nu au fost contestate și au intrat în circuitul juridic civil, nu se mai poate contesta, pe calea prezentului demers judiciar întinderea dreptului de proprietate.
Cu privire la critica vizând neatribuirea terenurilor pe vechile amplasamente, așa cum rezultă și din conținutul raportului de expertiză topo efectuat în cauză, terenurile și limitele acestora au fost indicate chiar de către recurenții petenți, neexistând la dosar dovezi că aceste terenuri coincid cu cele deținute anterior colectivizării de către autoarea lor, situație de fapt reținută în mod corect și de către prima instanță.
Mai mult decât atât, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză rezultă că unele terenuri au fost îngrădite și sunt stăpânite parțial de alte persoane.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, se reține că instanța de fond a obligat intimata la cheltuieli de judecată reprezentând atât onorariu de expert cât și onorariu apărător, fiind admisă în totalitate această cerere, astfel că dacă cuantumul a fost greșit calculat, recurenții aveau la dispoziție procedura prevăzută de art.281 cod pr. civ., procedură incompatibilă cu exercitarea căii de atac a recursului, față de dispozițiile art.2812a cod pr. civ.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. civ, tribunalul urmează s respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile, declarate de recurentul – expert judiciar S. D. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova si recurenții – reclamanți V. R. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, V. P. domiciliat în Ploiești, .. 39, județul Prahova, Z. E. domiciliată în Ploiești, ..55, ., ., D. E. domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, D. A. R. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, C. C. G. domiciliată în Ploiești, ., ..17, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.1404/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR POSESTI cu sediul în Posești, județul Prahova, C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BĂTRÂNI cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în Ploiești, . – 4, județul Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 07.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
N. C. A. G. H. M. R.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. R.M./tehnored. A.L.E.
2 ex./ 05.02.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Valenii de M.
j.f. B. D. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 906/2014. Tribunalul PRAHOVA | Uzucapiune. Decizia nr. 268/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
