Uzucapiune. Decizia nr. 268/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 3475/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 268
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
PREȘEDINTE - M. N.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți B. M. și B. M. A., ambii domiciliați în Ploiești, .. 30, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1710/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. G., domiciliat în Ploiești, .. 30, județul Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2290,00 lei, conform chitanței . nr._/10.04.2014 și timbru judiciar de 5,00 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - reclamanți B. M. și B. M. A. reprezentați de avocat L. N. M., lipsă fiind intimatul - pârât B. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanții - reclamanți nu au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2290 lei și a timbrului judiciar de 5,00 lei, după care,
Apărătorul apelanților - pârâți depune la dosar împuternicirea avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2290 lei și a timbrului judiciar de 5,00 lei și fotocopia sentinței civile nr. 3328/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ și având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul încuviințează la solicitarea apelanților - reclamanți proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelanților - pârâți având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, având în vedere faptul că pentru care reclamanții au solicitat să se constate că a intervenit uzucapiunea se află situat în intravilanul Municipiului Ploiești, ..30B în continuarea proprietății deținută cu acte. Mai mult, din adresele aflate la doar reiese faptul că acest teren nu se află nici în domeniul public și nici în domeniul privat al Primăriei Municipiului Ploiești. În situația respingerii apelului acest teren nu va avea un proprietar. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă cu nr._ /13.02.2013 la Judecătoria Ploiești, reclamanții B. M., B. M. A. au chemat în judecată pe pârâtul B. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate intervenită uzucapiunea de lungă durată cu privire la imobilul situat în Ploiești, .. 30, având un teren de cca. 600 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1963 autorii acestora, B. M., B. G. au cumpărat un teren de 306 mp, situat în Ploiești, .. 30, jud. Prahova, în baza unui contract de vânzare-cumpărare din data de 20.09.1963, ocazie cu care aceștia au folosit pe lângă terenul cumpărat și . litigiu, asupra căreia au exercitat o posesie utilă, neviciată, sub nume de proprietari, iar de la data decesului autorilor, reclamanții au fost cei care au folosit terenul în litigiu, în calitate de proprietari, pârâtul neexercitând niciun act de stăpânire asupra suprafeței de teren.
La data de 31.01.2013, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând constatarea unui drept de proprietate asupra terenului de 569 mp, identificat potrivit raportului de expertiză ing. P. D..
La data de 26.04.2013 pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a arătat că de la data decesului autorilor părților, reclamanții au fost cei care au exercitat o posesie utilă asupra terenului, fiind de acord cu acțiunea formulată de către reclamanți.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr. 1710/07.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 5013/20.09.1963, numiții B. M., B. G. au cumpărat de la M. C., I. A.-A. imobilul situat în Ploiești, .. 30, compus dintr-un teren de 306 mp și o construcție, însă în urma decesului autorilor reclamanților intervenit la data de 19.09.1986, 28.01.2007 au rămas ca moștenitori legali reclamantul și pârâtul, iar în baza raportului de expertiză tehnică topo ing. P. D., terenul în litigiu situat în Ploiești, .. 30B are suprafața de 569 mp, fiind delimitat de pct. 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,1, aflat în continuarea terenului de 306 mp, dobândit de autorii reclamanților conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 5013/20.09.1963, delimitat de pct. 11,12,13,14,6,5,11, astfel încât în urma analizării probelor administrate în prezenta cauză, reclamanții nu au făcut dovada calității posesiei în condițiile în care prin Decizia civilă nr. 315/09.05.2012 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr._ în cadrul căruia reclamantul a formulat pretenții față de Municipiul Ploiești, cu privire la terenul de 845 mp, situat în Ploiești, .. 30, s-a constatat că terenul în litigiu nu a fost stăpânit în exclusivitate de către reclamant, actele de folosință fiind exercitate și de către fratele acestuia, în timpul vieții defuncților B. G., B. M., ulterior decesului acestora, decizie care produce efcete juridice.
S-a menționat că în condițiile în care actele de stăpânire asupra terenului în litigiu au fost exercitate și de fratele reclamantului, o asemenea folosință nu îndeplinește condițiile unei posesii utile, în sensul disp. art.1847 și urm. Cod civil, în vederea dobândirii de către reclamant a unui drept de proprietate exclusivă asupra terenului de 592 mp, uzucapiunea având la bază numai o posesie neechivocă, iar potrivit declarației martorului P. M., pârâtul a plecat din Ploiești de peste 2 de ani împreună cu familia, imobilul bun succesoral fiind folosit de către reclamanți după decesul autorilor lor, mai ales că ori de câte ori există un dubiu cu privire la elementul subiectiv al posesiei, aceasta este afectată de echivoc, adică nu rezultă cu claritate dacă posesorul are animus sibi habendi sau numai animus detinendi, analizându-se în cauză caracterul echivoc al posesiei exercitată de către reclamanți atât timp cât în cazul coposesiunii orice coposesor are dubla calitate de posesor și detentor precar
S-a specificat că echivocul, ca viciu al posesiei, deși nu a fost reglementat în legislația civilă, reprezintă o situație în care nu este sigură existența lui animus sibi habendi, una dintre ipotezele specifice care fac aplicarea acestui viciu fiind situația unuia dintre coproprietari/coposesori care efectuează acte de folosință cu privire la întregul bun, fără a rezulta în mod clar dacă aceste acte s-au făcut în calitate de titular pro parte al dreptului sau cu voința de a se comporta ca posesor exclusiv al întregului bun, caz în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 1860 C.civ. care asigură facultatea pentru orice posesor actual să unească posesia sa cu cea a autorului său, constatând că, în speță, nu s-a făcut pe deplin dovada unei posesii propriu-zise, având în vedere și puterea de lucru judecat, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că eronat nu s-a ținut seama de raportul de expertiză topo ing. P. D. privind terenul de 569 mp. care face obiectul uzucapiunii aflat în continuarea terenului proprietatea lor, teren îngrădit, folosit de aceștia de peste 30 de ani, aspect confirmat de pârât care a recunoscut în cuprinsul întâmpinării că nu a folosit niciodată terenul, fiind de acord cu admiterea acțiunii, reținându-se eronat un drept de folosință în favoarea pârâtului și că eronat nu s-a ținut seama de adresa de la fila 86 dosar privind inexistența unui act în favoarea Primăriei Ploiești asupra terenului în litigiu, teren care nu face parte din domeniul public sau privat al acestuia, aspect recunoscut de către Comisia Locală Ploiești, Serviciul de Taxe locale Ploiești, OCPI Prahova care nu au identificat nicio înregistrare privind terenul de 600 mp. situat în Ploiești, ..30, luându-se în considerare în mod greșit, sentința civilă nr._/04.04.2008 care vizează la o altă suprafață de teren situată în Ploiești, ..28.
În continuare, reclamanții au arătat că pe terenul de la adresa sus menționată s-a constituit un drum de acces și în favoarea pârâtului pentru a intra într-un garaj, teren care nu are nicio legătură cu terenul aflat pe ..30B, reținându-se eronat în raport de declarația martorului P. M. că pârâtul ar fi plecat din domiciliul său din Ploiești, ..30 de 2 ani, în realitate acesta mutându-se cu familia de peste 20 de ani, fiind fără echivoc că acesta nu a folosit împreună cu reclamanții terenul în litigiu, aspect recunoscut de către pârât în cuprinsul întâmpinării, singurii care au folosit terenul de peste 20 de ani, nefiind tulburați în posesia acestuia fiind reclamanții și că, potrivit expertizei topo terenul în litigiu se află în continuarea proprietății lor la nr.30B, . prin curtea imobilului lor, teren îngrădit, fără nicio altă cale de acces, mai ales că pârâtul niciodată nu a exercitat acte de stăpânire asupra terenului, de folosință, nu l-a folosit, fiind singurii care l-au folosit efectiv, cultivat, au exercitat o posesie utilă, cu bună credință în baza disp. art.1160 cod civil.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 11.03.2014.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3429/20.07.1961, adreselor existente la dosar, certificatului de vacanță succesorală nr. 982/ 20.05.1986, numiții M. T., M. R. au dobândit imobilul situat în Ploiești, . într-un teren de 290 mp. și un apartament cu 2 camere, făcând parte dintr-un corp comun aparținând numitei M. A., însă în urma decesului numitului M. T., intervenit la 19.11.1985, succesiunea acestuia a fost declarată ca fiind vacantă, neexistând moștenitori legali sau testamentari, Statul Român dobândind în calitate de moștenitor imobilul rămas de pe urma defunctului, situat în Ploiești, ..28, având un teren de 290 mp. și o casă.
În temeiul sentinței civile nr.9320/05.12.2003 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de numita T. M. împotriva reclamantului, a numiților Bindel C., B. M. și s-a stabilit în favoarea numitei T. M. un drept de servitute de trecere la terenul proprietatea acesteia situat în Ploiești, ..14, pe o alee de acces în suprafață de 128 mp. în schimbul achitării unei lipse de folosințe anuale, fiind obligate persoanele sus menționate să-i permită acesteia accesul pe ., să ridice încuietorile aplicate la poarta de acces amplasată pe alee.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr.5013/20.09.1963, autorizației nr.47/20.04.1968, certificatelor de moștenitor nr.93/22.01.1987, 193/24.07.2007, numiții B. M., B. G. au dobândit în timpul vieții imobilul situat în Ploiești, ..30 având un teren de 306 mp. pe care au edificat o construcție, iar în urma decesului acestora intervenit la 18.09.1986, 28.01.2007, au rămas ca moștenitori legali, în calitate de copii, reclamantul B. M. și pârâtul, precum și o masă succesorală compusă printre altele din imobilul situat în Ploiești, .. 30, având un teren de 309 mp. și construcții.
Prin decizia civilă nr.819/19.10.2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de Municipiul Ploiești împotriva deciziei civile nr.188/12.03.2010 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamantul Statul Român prin MFP, a fost casată această decizie și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, motivându-se printre altele că pretențiile formulate de reclamant au vizat terenul de cca. 845 mp. situat în Ploiești, ..30 și că se impune clarificarea regimului juridic al acestui teren atât timp cât s-a susținut de către Municipiul Ploiești că din terenul în litigiu face parte și . situată în Ploiești, ..28 care face obiectul certificatului de vacanță succesorală nr.982/1986, urmând să se stabilească dacă reclamantul a săvârșit acte materiale de deținere sau de întrebuințare a bunului numai pentru sine față de ceilalți coindivizari care sunt mama și fratele său, rejudecare în urma căreia s-a constatat irevocabil netemeinicia pretențiilor reclamantului.
În conformitate cu contractele de vânzare-cumpărare nr.7929/ 18.09.1980, 3391/325/27.11.1959, numiții P. M., P. M. A. au dobândit în proprietate imobilul situat în Ploiești, ..30A, având o construcție amplasată pe un teren în suprafață totală de 602 mp., teren din care .. a intrat în proprietatea statului, nefăcând obiectul înstrăinării, în timp ce numiții Neculaescu P., N. L. au dobândit imobilul situat în Ploiești, ..30, având un teren de 602 mp. și 2 corpuri de construcție.
În cuprinsul adresei nr._/09.08.2012 emisă de Primăria Ploiești s-a menționat că nu există cereri formulate în temeiul Legii nr.10/2001 privind terenul de 600 mp. situat în Ploiești, ..30, însă figurează, în calitate de proprietari ai terenului de 325 mp. indiviz din 602 mp., situat în Ploiești, ..30A, numiții P. M., P. M. A., fiindu-le emis titlul de proprietate nr._/ 14.05.2001.
Martorul P. M. a declarat că pârâtul a părăsit imobilul rămas de pe urma autorilor săi în urmă cu peste 20 de ani împreună cu familia sa, reclamanții fiind cei care au folosit permanent terenul în litigiu, nefiind tulburați de nicio altă persoană.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. P. D. avizat de către OCPI, reiese că terenul în litigiu situat în Ploiești, ..30 B în suprafața de 569 mp. are o valoare de 147.940 lei, aflându-se în continuarea parcelei de 306 mp., descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr.5013/20.09.1963.
Dispozitiile art. 111 cod pr. civila, nemodificat, stipuleaza ca partea care are interes poate sa formuleze cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept cu exceptia cazului in care a re posibilitatea formularii cererii in realizarea dreptului.
De asemenea, disp. art. 1837 si urmatoarele cod civil nemodificat, prevad ca uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate constand in exercitarea unei posesii neintrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorii reclamantului B. M., B. G. au dobândit în timpul vieții în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.5013/1963, autorizației nr. 47/1968, imobilul situat în Ploiești, ..30, având o construcție și un teren de 306 mp., imobil rămas în patrimoniul acestora la data decesului, fiind dobândit de către reclamant și pârât în calitate de copii, însă la un moment dat în cursul anului 2007 reclamantul a invocat dobândirea unui drept de proprietate asupra unui teren de cca. 845 mp. situat în Ploiești, ..30, teren din care făcea parte și o parcelă de 209 mp. situată la nr.28 față de Statul Român prin MFP, Municipiul Ploiești, pretinzând că a dobândit un asemenea drept de proprietate prin uzucapiune, astfel încât în urma rejudecării cauzei respective în cadrul dosarului nr.7400./281/2007 al Judecătoriei Ploiești a fost respinsă irevocabil o asemenea acțiune, constatându-se inexistența unui drept de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului în litigiu în suprafață totală de 879 mp. situat în Ploiești, .. 28-30.
Ca atare, atât timp cât autorii reclamantului au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.5013/1963, autorizației nr. 47/1968, imobilul situat în Ploiești, ..30, în prezent nr.30B, înseamnă că în realitate reclamantul, în calitate de moștenitor al autorilor săi, alături de pârât, nu poate pretinde un drept de proprietate asupra terenului în litigiu de 569 mp., deoarece nu există nicio dovadă la dosar că autorii reclamantului ar fi dobândit în proprietate fie printr-un act scris, fie prin intermediul exercitării unei posesii utile de peste 30 de ani, terenul în litigiu de 569 mp., aceștia dobândind în mod cert doar . contractului de vânzare-cumpărare sus menționat în suprafață reală de 306 mp.
De altfel, în condițiile în care în cadrul dosarului nr._ s-a stabilit irevocabil inexistența unui drept de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafață totală de 879 mp. din care face parte și terenul în litigiu de 569 mp. situat la nr.30 B, aflat în continuarea parcelei de 306 mp., în contradictoriu cu Municipiul Ploiești, Statul Român prin MFP, fiind singurele persoane care ar fi putut contesta dreptul invocat de către reclamant, înseamnă că în realitate hotărârile pronunțate în dosarul sus menționat atestă irevocabil netemeinicia pretențiilor reclamanților privind pretinsa exercitare a unei posesii asupra terenului în litigiu, hotărâri care produc efecte juridice cu privire la dreptul de proprietate asupra parcelei de teren în litigiu, fiind opozabile din acest punct de vedere reclamantului, mai ales că acesta urmărește pe cale ocolită, invocând în prezenta cauză un drept de coproprietate alături de soția sa, împotriva pârâtului, să înlăture efectele juridice produse de hotărârile judecătorești respective și să obțină recunoașterea unui drept de proprietate inexistent în realitate în favoarea ambilor reclamanți cu privire la terenul în litigiu de 569 mp.
Mai mult chiar, nu există nicio dovadă la dosar, inclusiv un act, care să ateste exercitarea unei posesii efective, în mod real de către ambii reclamanți asupra terenului în litigiu de 569 mp, de peste 30 de ani sau de către autorii reclamantului în condițiile în care au existat de-a lungul timpului litigii între familia reclamantului și numita T. M. cu privire la o parcelă de teren reprezentând alee de acces, situată în Ploiești, ..14, iar la un moment dat imobilul reclamanților se învecina cu imobilul situat în Ploiești, ..28, aparținând Statului Român, imobil care se află în spatele imobilului reclamanților, împrejurări care atestă prin însăși natura lor imposibilitatea legală, obiectivă din partea reclamanților de a justifica folosirea parcelei de teren în litigiu de 569 mp., parcelă cu care niciodată nu au figurat înscriși de-a lungul timpului în evidențele fiscale sau în orice alte evidențe pentru a face dovada exercitării unei folosințe cu bună credință de către autorii reclamantului sau de către reclamanți asupra terenului în litigiu.
Faptul că în cuprinsul declarației martorului P. M. s-a specificat că familia reclamantului a fost cea care a folosit de-a lungul timpului terenul în litigiu, nu înseamnă în mod automat că autorii reclamanților sau reclamanții înșiși au exercitat o posesie, continuă, utilă, cu bună credință, sub nume de proprietari timp de peste 30 de ani, întrucât nu se poate stabili cu certitudine data de la care autorii reclamantului ar fi intrat efectiv în posesia terenului, iar în cuprinsul certificatului de moștenitor nr.93/22.01.1987, nu există nicio referire cu privire la o suprafață mai mare de teren decât .., situată în Ploiești, ..30, în condițiile în care certificatul de moștenitor se eliberează pe baza declarațiilor părților interesate, neavând loc o verificare efectivă a titlurilor de proprietate, a întinderii dreptului de proprietate asupra imobilelor care fac parte din masa succesorală.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.1837 și urm. cod civil nemodificat privind constatarea în favoarea reclamanților a unui drept de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu.
Susținerile reclamanților în sensul că eronat nu s-a ținut seama de raportul de expertiză topo ing. P. D. privind terenul de 569 mp. aflat în continuarea terenului proprietatea lor, fiind îngrădit, folosit de peste 30 de ani, aspect confirmat de pârât care nu a folosit niciodată terenul, fiind de acord cu acțiunea, reținându-se eronat un drept de folosință în favoarea pârâtului, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății nu se ține seama în exclusivitate de identificarea terenului în cadrul unei expertize topo, de recunoașterile pârâtului, de îngrădirea terenului, ci, dimpotrivă, de toate actele existente la dosar, inclusiv de dosarul nr.7400/ 281/2007 în cadrul căruia s-a stabilit irevocabil imposibilitatea legală a reclamantului de a dobândi, de a i se recunoaște pe cale judecătorească un drept de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei de teren în litigiu de 569 mp. indiferent de numărul adresei la care s-ar afla situat și anume 28 sau 30B.
Împrejurările invocate de către reclamanți conform cărora eronat nu s-a ținut seama de adresa privind inexistența unui act în favoarea Primăriei Ploiești asupra terenului în litigiu, care nu face parte din domeniul public sau privat, aspect recunoscut de către Comisia Locală Ploiești, Serviciul de Taxe locale Ploiești, OCPI Prahova care nu au identificat nicio înregistrare privind terenul de 600 mp. situat în Ploiești, ..30, luându-se în considerare eronat sentința civilă nr._/04.04.2008 care vizează la o altă suprafață de teren situată în Ploiești, ..28, nu reprezintă prin însăși natura lor dovezi care să ateste exercitarea de către reclamant sau autorii acestuia a unei posesii timp de peste 30 de ani asupra terenului în litigiu ci, pur și simplu, reprezintă aprecieri pur subiective ale reclamanților în scopul de a justifica dobândirea prin orice mijloace a terenului în litigiu, teren care este unul și același cu . a făcut obiectul litigiului în dosarul nr._, dosar în cadrul căruia au fost analizate în contradictoriu cu persoane juridice care puteau contesta dreptul invocat de către reclamant, aceleași acte, împrejurări care au fost invocate și în prezenta cauză.
Afirmațiile reclamanților în sensul că pe terenul situat în Ploiești, ..28 s-a constituit un drum de acces în favoarea pârâtului la un garaj, teren diferit de terenul aflat pe ..30B, reținându-se eronat plecarea pârâtului din imobil de 2 ani în raport de declarația martorului P. M., în realitate acesta mutându-se cu familia de peste 20 de ani, fiind fără echivoc că acesta nu a folosit terenul în litigiu, aspect recunoscut de către pârât în cuprinsul întâmpinării, singurii care au folosit terenul de peste 20 de ani, nefiind tulburați în posesia acestuia fiind reclamanții, sunt neîntemeiate întrucât existența unui litigiu cu o terță persoană demonstrează, în realitate neînțelegerile care au existat de-a lungul timpului în ceea ce privește modalitatea în care autorii reclamantului au înțeles să folosească anumite parcele de teren, neexistând nicio dovadă la dosar că terenul care a făcut obiectul litigiului respectiv ar fi total diferit de terenul în litigiu de 569 mp., iar indiferent de exercitarea sau neexercitarea de către pârât a unor acte materiale asupra terenului în litigiu este cert că nu există nicio dovadă la dosar privind modalitatea în care autorii reclamantului, reclamanții înșiși ar fi intrat în posesia terenului în litigiu, data de la care ar fi exercitat o asemenea posesie, în ce condiții, mai ales că niciodată familia reclamantului nu a dobândit în proprietate o parcelă mai mare de teren de 306 mp., reclamanții urmărind prin orice mijloace acapararea unei suprafețe de teren de 569 mp la care nu au dreptul, profitând de numerele stradale date de-a lungul timpului imobilelor respective.
Criticile reclamanților în sensul că potrivit expertizei topo terenul în litigiu se află în continuarea proprietății lor la nr.30B, . prin curtea imobilului lor, fiind îngrădit, neavând nicio altă cale de acces, pârâtul neexercitând acte de stăpânire asupra terenului, de folosință, fiind cei care l-au folosit efectiv, cultivat, exercitând o posesie utilă, cu bună credință în baza disp. art.1160 cod civil, sunt nefondate deoarece indiferent de amplasamentul terenului în litigiu, la recunoașterea unui drept de proprietate în favoarea reclamanților se ține seama dacă într-adevăr aceștia au exercitat de-a lungul timpului o posesie utilă, continuă, neîntreruptă timp de peste 30 de ani, în condițiile în care autorii acestora au dobândit doar o parcelă de 306 mp., existând oricând posibilitatea pătrunderii fără niciun drept pe terenul în litigiu de 569 mp. în scopul acaparării acestuia, în condițiile în care imobilul situat în Ploiești, ..28 fusese declarat ca fiind vacant din punct de vedere succesoral și preluat de către stat
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți B. M. și B. M. A., ambii domiciliați în Ploiești, ..30, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1710/ 07.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - pârât B. G., domiciliat în Ploiești, .. 30, județul Prahova, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. N. M. C.
GREFIER,
E. M.
operator de date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored. TS
5 ex/10.07.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. V. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 6/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 707/2014.... → |
|---|
