Obligaţie de a face. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 342/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9
Ședința publică din data de 07.01.2014
Președinte – N. C.
Judecător – A. G. H.
Grefier – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - reclamant D. OLIVER D. GERMAIN prin mandatar D. V. GERARD LOIUS ADOLPHE domiciliat în Ploiești, .. 33, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești in contradictoriu cu intimații - pârâți M. M., FAMILIEI si PROTECTIEI SOCIALE cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 si I. T. DE MUNCĂ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei conform chitanței . nr._/20.12.2013 si timbru judiciar în valoare de 0,30 lei ce au fost anulate si atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp. art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și retine cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2185/105/28.04.2010 reclamanții D. VINCENT GERARD LOUIS ADOLPHE și D. O. D. GERMAIN au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. M., FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE, și I. T. DE munca PRAHOVA, obligarea pârâților să efectueze lucrările de reparații la imobilul din Ploiești, .. 4 sau să le plătească contravaloarea acestora, precum și să plătească lipsa de folosință de la data predării imobilului până la finalizarea lucrărilor de reparații.
În motivare au arătat că pârâții au fost obligați să le restituie în natură imobilul din Ploiești, .. 4, imobil care a fost modificat de către aceștia, făcându-l impropriu folosirii ca și locuință.
Au precizat că, deși pârâții au fost notificați cu privire la efectuarea reparațiilor cu caracter de maximă urgență, aceștia nu au dat curs solicitării, astfel că în prezent imobilul nu poate fi folosit decât după efectuarea unor lucrări de construcții.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei competenței materiale a Tribunalului Prahova, netimbrării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a MMFPS, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul I. T. de Munca Prahova a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
La termenul de judecată din data de 01.04.2011 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtelor să efectueze lucrările de reparații la imobilul din Ploiești, .. 4 sau să le plătească contravaloarea acestora, iar la termenul de judecată din data de 07 decembrie 2011 au indicat contravaloarea lucrărilor de reparații, în cuantum de_ lei, corespunzător valorii indicate în devizul de la fila 23 pct. 1 - lucrări de bază la construcție.
Prin sentința civilă nr. 3470/07.12.2011, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre soluționare Judecătoriei Ploiești, pe rolul căreia s-a reînregistrat sub nr._ /04.01.2012.
Instanța a pus în vedere reclamanții la termenul din data de 10.09.2012 să precizez valoarea obiectului cererii în vederea stabilirii taxei de timbru, la termenul din data de 12.03.2013 precizând-o la suma de 850.000 lei, conform devizului anexat.
Prin sentința civilă nr. 4402/12.03.2013 instanța a admis excepția necompetenței materiale, declinând cauza Tribunalului Prahova.
În urma soluționării conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești a stabilit prin sentința civilă nr. 31CC/21.05.2013 competența Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr._ din 30.09.2013 Judecătoria Ploiești a admis excepția netimbrării și a anulat cererea formulată de reclamanții D. V. Gerard Louis Adolphe în nume personal și ca mandatar pentru D. O. D. Germain în contradictoriu cu pârâtul I T M PRAHOVA, ca netimbrată.
A reținut instanța de fond că, în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile evaluabile în bani se taxează la valoare.
Art. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 prevede că taxarea se face la valoarea din cerere. Față de împrejurarea că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 850.000 lei, instanța i-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 26.08.2013 să achite taxa de timbru în cuantum de 12.611 lei.
Reclamanții susțin că cererea este scutită de taxă de timbru, invocând prevederile Legii nr. 10/2001.
Reține instanța de fond că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
Analizând conținutul Legii nr. 10/2001 rezultă că aceasta se referă la retrocedarea imobilelor naționalizate abuziv către foștii proprietari, prin urmare noțiunile de „cereri întemeiate pe Legea nr. 10/2001” și „bunuri care fac obiectul acesteia” cuprind exclusiv acțiunile reglementate de actul normativ menționat, adică acțiuni în revendicare, anulare a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea Legii nr. 112/1995, acțiuni de anulare a dispozițiilor emise de autoritățile locale dau obligarea acestora la emiterea dispozițiilor respective.
Or obiectul prezentei cereri îl constituie obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri care reprezintă prejudiciu suferit de reclamanți prin degradările suferite de imobilul restituit și contravaloarea lucrărilor de reparații.
Art. 41 din lege nu fundamentează o acțiune distinctă de cea prevăzută la art. 998-999 C.civ. sau o altă acțiune de drept comun similară, ci circumstanțiază sfera persoanelor care au calitate procesuală pasivă într-o astfel de acțiune. Cu alte cuvinte art. 9 sau art. 41 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu se constituie ca temei pentru o acțiune nouă, astfel încât temeiul răspunderii este același – răspundere delictuală - și în această ipoteză.
Pe cale de consecință nefiind reglementată o acțiune distinctă, reclamanții nu pot invoca art. 41 sau art. 9 pentru a fi exonerați de plata taxei de timbru.
Un argument suplimentar îl constituie și art. 15 lit r din Legea nr. 146/1997 care stipulează că sunt scutite de taxă de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente.
Așadar rațiunea legii a fost ca să nu fie împovărați suplimentar cei care au suferit deja un prejudiciu prin preluarea abuzivă a proprietăților lor, prin perceperea unei taxe de timbru, legea prezumând că au suferit deja un astfel de prejudiciu care constă tocmai în lipsirea de proprietate o perioadă îndelungată.
Or contravaloarea unor reparații la imobil – chestiune care trebuie analizată prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale, prejudiciul trebuind a fi dovedit – nu intră în această sferă.
Reține instanța de fond că, dacă reclamanții considerau că instanța le-a pus în mod greșit în vedere să achite taxa de timbru, aveau posibilitatea formulării cererii de reexaminare, drept de care reclamanții nu au înțeles să uzeze.
Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) teza I din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, “taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează, conf. alin. 3 al aceluiași articol, cu anularea cererii”.
În conformitate cu art. 35 alin. 3 din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Potrivit alin. 5 al art. 35 din Ordinul nr. 760/C/1999, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii. Având în vedere că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația până la termenul acordat, instanța va admite excepția netimbrării și va anula cererea ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal recurs reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică.
La termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2014, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, având obiectul cererii deduse judecății, obligația de a face.
Au criticat apelanții reclamanți sentința arătând că, motivarea instanței este contradictorie față de motivarea dată, în sensul că rațiunea legii a fost ca să nu fie împovărați suplimentar cei care au suferit deja un prejudiciu prin preluarea abuzivă a proprietăților lor, prin perceperea unei taxe de timbru, legea prezumând că au suferit deja un prejudiciu care constă în lipsirea de proprietate pe o perioadă îndelungată.
Susțin apelanții reclamanți că acțiunea acestora așa cum a fost precizată în fața Tribunalului Prahova la termenul din 01.04.2011, este întemeiată pe dispozițiile cuprinse în art. 9 și 41 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, temei care și califică acțiunea, respectiv este întemeiată pe prevederi expres menționate într-o lege specială și nu pe prevederi cuprinse în dreptul comun.
Legea nr. 10/2001 prevede în mod imperativ în art. 9 că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituie și libere de orice sarcini.
Art. 41 alin. 1 din lege prevede în mod expres „ Distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după . acesteia și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului.
Art. 50 alin. 1 din lege prevede „ Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și i de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxa de timbru.
Apelanții reclamanți arată că, acțiunea este scutită de taxa de timbru, fiind vorba de o acțiune în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, fiind adevărat că prejudiciul care le-a fost creat trebuie dovedit iar aceasta trebuie să fie analizată prin prisma îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale.
Interpretarea dată de instanța de fond prevederilor legale invocate de apelanții reclamanți lipsește de finalitate dispozițiile legii, susțin aceștia, dând loc arbitrariului și lipsei de responsabilitate.
Consideră apelanții reclamanți că, o altă interpretare ar fi prejudiciabilă pentru aceștia și nu ar fi în spiritul legii care a instituit măsuri reparatorii pentru foștii proprietari, măsuri care să ducă la o reparație efectivă și reală. În situația de față, aducerea imobilului restituit în stare de a fi folosit ca birouri sau eventual ca locuință ( destinația inițială) implică costuri care ajung aproape de valoarea de piață a acestuia la momentul actual.
M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Inspecția M.-I. T. de Muncă Prahova au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ( apel în urma recalificării) ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Apelanții reclamanți au solicitat obligarea intimaților pârâți să efectueze lucrările de reparații la imobilul din Ploiești, .. 4 sau să le plătească contravaloarea acestora, precum și să plătească lipsa de folosință de la data predării imobilului până la finalizarea lucrărilor de reparații.
La termenul de judecată din data de 10.09.2012, instanța a pus în vedere apelanților reclamanți să precizeze valoarea obiectului cererii în vederea stabilirii taxei de timbru iar la termenul din data de 12.03.2013 aceștia au precizat-o la suma de 850.000 lei conform devizului anexat.
Astfel potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile evaluabile în bani se taxează la valoare.
La termenul de judecată din data de 26.08.2013, instanța de fond a pus în vedere reclamanților să achite contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 12.611 lei raportat la valoarea obiectului cererii, de 850.000 lei.
Apelanții reclamanți susțin că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din legea nr. 10/2001, cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate legate de aplicarea prevederilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru, însă în cauza de față, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri ce reprezintă prejudiciul suferi de apelanții reclamanți prin degradările suferite de imobilul restituit și contravaloarea lucrărilor de reparații.
În speță nu sunt incidente prevederile art. 41 sau art. 9 din legea nr. 10/2001 pentru ca apelanții reclamanți să fie scutiți de plata taxei judiciare de timbru.
Pe de altă parte sunt reglementate în mod distinct cazurile în care se aplică scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, și anume conform art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, proprietarii sau succesorii acestora care introduc cereri pentru restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cererile accesorii sau incidente.
Tribunalul apreciază că, solicitarea apelanților reclamanți de obligare a intimaților pârâți la efectuarea de reparații la imobil nu se încadrează în dispozițiile Legii nr._ pentru a fi aplicabile disp. art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru stabilește la art. 20 alin. 1 și 2 obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în caz contrar intervenind sancțiunea privind anularea cererii.
Având în vedere că instanța de fond a pus în vedere apelanților reclamanți să achite taxa judiciară de timbru stabilind și cuantumul acesteia, obligație care nu a fost îndeplinită. Tribunalul constată că în mod corect a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulată cererea ca netimbrată.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanții reclamanți ca nefondat potrivit disp. art. 296 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant D. OLIVER D. GERMAIN prin mandatar D. V. GERARD LOIUS ADOLPHE domiciliat în Ploiești, .. 33, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești in contradictoriu cu intimații - pârâți M. M., FAMILIEI si PROTECTIEI SOCIALE cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 si I. T. DE MUNCĂ PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/Tehnored.NC
6 ex./13.02.2014
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf.B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 707/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul... → |
|---|
