Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1727/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1727/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 23266/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1727
Ședința publică din data de 09.12.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – N. C.
GREFIER – E. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 08.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - debitor G. O. C. CNP_, domiciliat în com. B., ., jud. B., și intimata – petentă SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.”, RO30173615, cu sediul în Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr. 2827/09.07.2014, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-debitor G. O. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și completare la întâmpinare, după care:
Tribunalul ia act că intimatul-debitor G. O. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și completare la întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, precum și adeverința nr. 1345/27.11.2014, eliberată de Primăria B. – Serviciul de Impozite și Taxe, din care rezultă achitarea de către acesta a sumei de 625 lei, reprezentând contravaloarea tarifelor de despăgubire a 5 procese-verbale de constatare a contravenției.
Nefiind alte cereri, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.06.2014, sub nr._ ,SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI "P. SI M.", a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/17.06.2011 in toate modalitățile prevăzute de lege.
În drept a invocat dispozițiile art. 665 alin. 1 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de din data de 08.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a respins cererea ca neîntemeiată reținând că, în conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.06.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constată că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că prezentul procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.06.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A. a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat apel, în termen legal, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea adresata SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA a EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. si M.", s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului B. F., întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . 11 nr._/17.06.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., instanța de executare a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire" în conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 și că procesul - verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
În acest sens, învederează instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.""
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însăși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidență cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală s-a statuat faptul că "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum și că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivății legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de apel să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or. debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul- verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel să constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar să instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului- verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și în consecință și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că în speță este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond în baza considerentelor sus rubricate, trebuia să constate faptul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunește cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare in România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, invederează instanței de apel faptul că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuvințării executării silite este o procedură necontencioasă legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de comunicare fiind consemnată într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, procesul verbal neatacat într-un termen de 15 zile de la comunicare sau de la luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 632 C. pr. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe lichide și exigibile conf. art. 662 C. pr. civ.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal neatacat în termenul prev. la art. 31, constituie titlu executoriu.
Procesul verbal a fost adus la cunoștința debitorului prin intermediul procedurii de afișare la domiciliul său.
La termenul de judecată din data de 09.12.2014, prezent în instanță petentul a adeverința nr. 1345/27.11.2014, eliberată de Primăria B. – Serviciul de Impozite și Taxe, din care rezultă achitarea de către acesta a sumei de 625 lei, reprezentând contravaloarea tarifelor de despăgubire a 5 procese-verbale de constatare a contravenției.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, potrivit disp. art. 480 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 08.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul - debitor G. O. C. CNP_, domiciliat în com. B., ., jud. B., și intimata – petentă SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.”, RO30173615, cu sediul în Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova, ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. N. C.
GREFIER,
E. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. NC
5 ex. -15.12. 2014
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. T. M. M.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 114/2014. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
