Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 6491/281/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 81
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile, având ca obiect „ordonanță președințială”, declarate de apelanta-reclamantă G. I. D., domiciliată în ., ., județ Prahova și apelantul-pârât G. R. A., domiciliat în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare C. L. BUCOV, cu sediul în . și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de câte 5 lei și a timbrului judiciar în valoare de câte 0,15 lei, stabilite în sarcina de plată a ambilor apelanți, lipsa semnăturii cererii de apel declarat de apelantul-pârât G. R. A., precum și lipsa motivelor de apel, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită și, în ceea ce privește apelul declarat de apelanta – reclamantă G. I. D. invocă, din oficiu, în temeiul disp. art. 470 alin.2 NCPC, excepția nulității apelului pentru lipsa timbrajului cererii de apel, iar cu privire la apelul declarat de apelantul-pârât G. R. A., invocă, din oficiu, excepția nulității apelului pentru lipsa timbrajului, lipsa semnăturii cererii de apel și pentru nemotivarea apelului în termen.
Totodată, Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate din oficiu și pe fondul apelurilor.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta G. I.-D. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul G. R. A., stabilirea provizorie a domiciliului minorilor G. D. M. si G. A.-E. la domiciliul sau, precum si exercitarea autorității părintești in comun de către ambii părinți, până la soluționarea definitiva si irevocabila a procesului de divorț.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca s-a căsătorit cu paratul in data de 4 noiembrie 2009, iar in urma căsătoriei au rezultat doi copii minori, G. D. M., născut in data 25.05.2010 si G. A.-E., născut in data de 20.09.2012.
Reclamanta a învederat ca părțile locuiesc in același imobil insa, in camere separate. Aceasta a precizat ca in urma unor discuții cu paratul acesta si-a manifestat dorința ca cei doi minori sa locuiască împreuna cu el, astfel ca are temerea ca paratul va încerca sa fuga cu minorii.
In drept, cererea de chemare in judecata nu a fost motivata.
In dovedire, reclamanta a depus la dosar, următoarele înscrisuri, in copii xerox: certificat de naștere al minorului D.-M. (fila 6), certificat de naștere al minorului A.-E. (fila 7)
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata, conform dispozițiilor art. 3 lit. b) din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu taxa de timbru in cuantum de 10 lei, fiind atașata chitanța . nr._ din 12.03.2013 (fila 2).
In data de 2 aprilie 2013, paratul a formulat întâmpinare-cerere reconvenționala.
Pe calea întâmpinării a solicitat respingerea cererii privind ordonanța președințiala ca fiind inadmisibila întrucât, reclamanta nu a făcut dovada existentei pe rolul instanțelor judecătorești a unui proces care sa soluționeze raporturile de familie dintre cele doua părți.
Totodată, a invocat netemeinicia cererii de chemare in judecata. Acesta a învederat ca, după nașterea minorului D. M., a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului, ocupându-se in mod exclusiv de creșterea sa. In aceasta perioada, reclamanta a continuat serviciul, a plecat perioade îndelungate in delegații. La creșterea si educarea minorului a fost ajutat de mama sa, care locuia împreuna cu părțile. La vârsta de doi ani si trei luni, minorul D. M. a fost înscris la grădinița nr. 28, din Ploiești, acolo unde mama paratului este cadru didactic. Paratul a subliniat ca minorul este foarte atașat de tata, refuzând prezenta mamei sale.
In ceea ce-l privește pe minorul A. E., paratul a precizat ca s-a ocupat de creșterea sa, procurându-i toate cele necesare unei creșteri si dezvoltări armonioase.
Pe calea cererii reconvenționale, paratul a solicitat stabilirea domiciliului minorului G. D. M. la domiciliul sau.
Paratul a precizat ca deține o locuința ca urmare a încheierii unui contract de închiriere, realizează venituri, iar la creșterea si educarea copilului poate fi ajutat de mama sa. Acesta a învederat ca nu este in interesul minorului D. M. sa rămână alături de mama sa care nu este atașata de copil, nu a fost niciodată preocupata de îngrijirea acestuia, având o atitudine la limita violentei.
Prin cererea completatoare formulata in data de 23.07.2013, paratul-reclamant a solicitat, in subsidiarul cererii reconvenționale, stabilirea unui program de vizitare a minorilor.
In drept, paratul a invocat dispozițiile art. 200-204, art. 982 Cod pr.civ.
In dovedire, paratul-reclamant a atașat cererii reconvenționale următoarele înscrisuri, in copii certificate pentru conformitate cu originalul: act identitate 9 (fila 15), adresa Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane (fila 16), contract de închiriere (fila 17), declarație privind venitul exprimat (fila 19), certificat producător (filele 20-21), declarații extrajudiciare.
Cererea reconvențională a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 10 lei, conform dispozițiilor art. 3 lit. b) din Legea 146/1997 privind taxele de timbru, conform chitanței fiscale . nr._ din 02.04.2013 (fila 22) si timbru judiciar de 0,15 lei.
In data de 19.04.2013 reclamanta-parata a formulat răspuns la întâmpinare-cerere reconvenționala formulata de paratul-reclamant. Aceasta a învederat ca pe rolul Judecătoriei Ploiești exista înregistrat dosarul nr._ ce are ca obiect divorț, stabilire domiciliu minori si exercitare autoritate părinteasca.
Pe fondul acțiunii, reclamanta-parata a arătat ca nu sunt reale susținerile paratului-reclamant. Astfel, după nașterea minorului G. D.-M. paratul-reclamant a rămas in concediu de creștere copil întrucât reclamanta-parata a avut întotdeauna venituri salariale mai mari. In aceasta perioada paratul-reclamant a inițiat propria afacere, astfel ca nu se ocupa in mod exclusiv de creșterea copilului.
Reclamanta-parata a precizat ca in acest moment se afla in concediu de îngrijire a minorului A. E., astfel ca aceasta se preocupa de creșterea ambilor copii.
La termenul de judecata din data de 28.05.2013, instanța, in temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod pr.civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriul părților si proba testimoniala cu un martor.
In ședința publica de judecata din data de 23.07.2013, instanța a procedat la administrarea probelor cu interogatoriul părților si cea testimoniala, fiind audiați martorii A. D. C. si N. M. G..
In cauza, au fost efectuate referatele de ancheta psihosociala la domiciliile părților (fila 27, fila 53).
Prin sentința civilă nr._/04.09.2013, instanța fondului a admis cererea reclamantei, a stabilit, în mod provizoriu, locuința minorilor G. A.-E. si G. D. M. la domiciliul mamei, până la soluționarea dosarului nr._, ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți; a admis în parte cererea reconvențională și a stabilit, cu titlu provizoriu, un program de vizitare al minorilor de către tată și modalitatea de punere în practică a acestuia.
Astfel, instanța a reținut că din căsătoria părților s-au născut minorii G. A.-E. si G. D. M., astfel cum rezulta din copiile certificatelor de naștere depuse in dosar, iar în prezent părțile se află în proces de divorț, dosar nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, conform certificatului de grefă depus la dosar (fila 71).
Instanța a reținut că, de la momentul despărțirii părților, cei doi copii minori se afla in grija mamei reclamante, iar la îngrijirea minorului D. M. mama este ajutata de tatăl parat.
Cu privire la caracterul acțiunii, instanța a reținut că dispozițiile care reglementează procedura ordonanței președințiale impun trei condiții pentru admiterea cererii: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, însă prezenta acțiune trebuie să se raporteze, în principal, la prevederile art. 919 NCPC, prin care este reglementată expres, o formă specială a ordonanței președințiale, aceea prin care instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.
După analizarea condițiilor legale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială raportat la interesul superior al minorului, instanța a pronunțat soluția sus menționată.
Împotriva sentinței fondului au declarat, în termen legal, apel atât reclamanta cât și pârâtul, reclamanta arătând că apelul său vizează programul de vizitare stabilit de către instanța de judecată, iar pârâtul a arătat că motivele de apel le va depune până la primul termen de judecată, însă nu a mai depus la dosar motive de apel, iar cererea de apel nu a fost semnată de acesta.
Primindu-se, la data de 11.10.2013, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
Prin rezoluția din data de 14.10.2013 instanța de apel a dispus emiterea de adrese către apelanți, după cum urmează: pentru apelanta-reclamantă cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, iar pentru apelantul-pârât cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, de a semna declarația de apel și de a depune motivele de apel în 4 exemplare, solicitări cărora niciunul dintre apelanți nu le-a dat curs.
Prin rezoluția din data de 18.11.2013 instanța de apel a fixat primul termen de judecată al apelului și a dispus citarea apelanților cu mențiunile inițiale, însă nici de această dată apelanții nu au respectat dispozițiile instanței.
În ședința publică de judecată din data de 31.01.2014, instanța din oficiu a invocat excepția nulității apelului declarat de G. I. D. pentru lipsa timbrajului și, totodată a invocat și excepția nulității apelului declarat de G. R. A. pentru lipsa semnăturii, timbrajului și nemotivării în termen a apelului și a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma excepțiilor invocate, din oficiu, de instanța de apel, se rețin următoarele:
Cu privire la excepția nulității apelului declarat de G. I. D. pentru lipsa timbrajului, tribunalul reține că art.470 alin.2 NCPC prevede că la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, alin.3 al aceluiași articol prevăzând că nerespectarea acestei cerințe atrage sancțiunea nulității, cu precizarea că, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
În considerarea acestei dispoziții legale, instanța de apel a dispus emiterea de adrese către apelanta-reclamantă cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei( taxă calculată la cota de ½ din taxa achitată la fond, taxă stabilită cu respectarea dispozițiilor din Legea 146/1997 privind taxele de timbru) și având în vedere că aceasta nu a dat curs solicitării instanței, s-a dispus citarea pentru primul termen de judecată stabilit în apel, cu aceeași mențiune, însă nici de această dată apelanta nu a depus timbrajul aferent cererii sale de apel.
Ca atare, tribunalul constată că excepția nulității apelului declarat de G. I. D. pentru lipsa timbrajului este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va anula apelul ca netimbrat.
Cu privire la excepția nulității apelului declarat de G. R. A. pentru lipsa semnăturii și a timbrajului, invocată din oficiu, că art. 470 alin. 1 lit. e prevede că cererea de apel va cuprinde semnătura apelantului, iar alin.2 NCPC prevede că la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, alin.3 al aceluiași articol prevăzând că nerespectarea acestor cerințe atrag sancțiunea nulității, cu precizarea că, lipsa semnăturii și a dovezii achitării taxei de timbru pot fi complinite până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
În considerarea acestor dispoziții legale, instanța de apel a dispus emiterea de adrese către apelantul-pârât cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, de a semna declarația de apel ( taxa calculată la cota de ½ din taxa achitată la fond, taxă stabilită cu respectarea dispozițiilor din Legea 146/1997 privind taxele de timbru) și având în vedere că acesta nu a dat curs solicitării instanței, s-a dispus citarea pentru primul termen de judecată stabilit în apel, cu aceleași mențiuni, însă nici de această dată apelantul-pârât nu a dat curs solicitărilor instanței.
Referitor la excepția nulității apelului declarat de G. R. A. pentru lipsa motivării în termen, tribunalul reține că art.468 NCPC prevede că termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar la alin.3 se arată că dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii( cum este cazul de față)aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel. Pârâtul a declarat apel la 11.08.2013, astfel cum rezultă din rezoluția de primire aplicată pe cerere și nici până la data stabilită pentru primul termen de judecată în apel, respectiv 30.01.2014, nu a depus motivele de apel.
Ca atare, tribunalul constată că excepția nulității apelului declarat de G. R. A. pentru lipsa semnăturii, timbrajului și nemotivării în termen a apelului este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va anula apelul pentru lipsa semnăturii, timbrajului și nemotivarea în termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității apelului declarat de G. I. D. pentru lipsa timbrajului.
Anulează apelul declarat de apelanta-reclamantă G. I. D., domiciliată în ., ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr._/04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelantul-pârât G. R. A., domiciliat în Ploiești, ., ., județ Prahova și cu Autoritățile Tutelare C. L. BUCOV, cu sediul în . și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județ Prahova, ca netimbrat.
Admite excepția nulității apelului declarat de G. R. A. pentru lipsa semnăturii, timbrajului și nemotivării în termen a apelului.
Anulează apelul declarat de apelantul-pârât G. R. A., domiciliat în Ploiești, ., . împotriva sentinței civile nr._/04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă G. I. D., domiciliată în ., ., județ Prahova și cu Autoritățile Tutelare C. L. BUCOV, cu sediul în . și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județ Prahova, pentru lipsa semnăturii, timbrajului și nemotivarea în termen.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2014.
Președinte, Judecător,
M. G. M. A. C.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
red. M.G./tehnored. MG.
6 ex./ 03.02.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. C. M.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1418/2014. Tribunalul PRAHOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
