Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 738/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 6499/204/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 738 | |
Ședința publică din data de 18 septembrie 2014 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât-reclamant L. V. M., domiciliat în ., ., județul Prahova, având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1237/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă-pârâtă C. S. M., domiciliată în com. Măgureni, ., județul Prahova, având CNP_ și cu autoritate tutelară P. C. MĂGURENI, cu sediul în . și P. C. C. DE SUS, cu sediul în ., județul Prahova
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - pârât-reclamant L. V. M. reprezentat de avocat F. C. G., lipsă fiind intimata - reclamantă-pârâtă C. S. M. și autoritățile tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantului - pârât-reclamant L. V. M., având cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului - pârât-reclamant L. V. M., având cuvântul în dezbateri arată că apelul vizează cheltuielile de judecată. Deși, la fond pârâtul prin întâmpinare a arătat că este acord cu acțiunea formulată de reclamantă și nu a condiționat recunoașterea dreptului mamei de a avea legături personale cu minora. Instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantă însă la obligat pe pârât la plata către reclamantă a tuturor cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a făcut. Mai mult, în jurisprudența instanțelor, în situația admiterii în parte a acțiunii, cheltuielile de judecată nu se acordă în întregime, ci proporțional cu culpa procesuală, iar când cererea reclamantului are mai multe capete de cerere și numai unele au fost admise sau când există cereri de partea ambelor părți, admise în întregime ori în parte, instanța va compensa, total sau parțial, cheltuielile de judecată. Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în principal, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în subsidiar în sensul admiterii în parte a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cu menținerea în rest a dispozițiilor sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamanta C. S. M. a chemat în judecată pe pârâtul L. V. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se încuviințeze a avea legături personale cu minora N. M. ns. la data de 05.03.2005, respectiv în fiecare primă săptămână a lunii, începând de vineri de la ora 16.00 până duminică la ora 16.00, cu posibilitatea luării acesteia la domiciliul său, timp de o săptămână cu ocazia sărbătorilor de iarnă, 3 zile cu ocazia Paștelui în anii cu soț, trei săptămâni pe timpul vacanței de vară, vizitarea minorei în permanență la școala unde învață .
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr.1393/14.mai 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între soți, minora fiind încredințată pârâtului .
Cu această ocazie modalitatea vizitării minorei nu s-a avut în vedere întrucât pârâtul îi promisese reclamantei că poate vizita pe minora oricând că nu există piedici, promisiune care nu a fost respectată.
Arată reclamanta în continuare că este profund atașată de minoră și aceasta de ea, iar faptul că a fost de acord la momentul desfacerii căsătoriei ca aceasta să fie încredințată tatălui se datorează unor cauze obiective, respectiv faptul că la acel moment nu avea un loc de muncă și o locuință, fiind în interesul minorei încredințarea sa tatălui. Precizează reclamanta că în prezent părinții săi și-au achiziționat o locuință în . sa adresă pentru a fi cât mai aproape de minoră, această locuință fiind compusă din 3 camere, bucătărie, baie.
Precizează reclamanta că își asigură existența din supravegherea unor persoane în vârstă, în Germania și are înțelegerea acestora de a veni în România când se impune, putând fi ajutată la supravegherea minorei de mama sa care este casnică.
Susține reclamanta în continuare că vizitarea minorei la domiciliul pârâtului reprezintă o modalitate total insuficientă în aportul reclamantei la creșterea și educarea acesteia, pârâtul având o atitudine șicanatorie în privința sa.
In drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.397, 401, 264 NCC.
In dovedire a depus la dosar procesul verbal încheiat la data de 20.11.2013, Sentința civilă nr.1393/14.mai 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ sentința civilă nr.3913/07.12.2009 a Judecătoriei Câmpina, sentința civilă nr.2403/14.07.2010 a Judecătoriei Câmpina.
Pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord ca reclamantă să aibă legături personale cu minora, în funcție și de dorința acesteia iar pe linia cererii reconvenționale solicită majorarea pensiei de întreținere pentru minora N. M. ns. la data de 05.03.2005, la care a fost obligată reclamanta prin sentința nr.2403/14.07.2010, deoarece în prezent s-au schimbat condițiile avute în vedere la acel moment, reclamanta fiind angajată în străinătate, iar nevoiele minorei crescând.
In drept cererea a fost întemeiată pe disp.art.205,209 NCPC și art.525 alin.1, 529 ,264 NCC.
La dosar a fost depusă Caracterizarea psihopedagogică a elevului (F.28-29).
Reclamanta a formulat Răspuns la întâmpinare prin care și-a menținut în totalitate acțiune formulată și a precizat că nu este angajată, lucrează ocazional .
La dosar a fost depusă ancheta socială întocmită de Autoritatea tutelară P. C. MĂGURENI, a fost administrată proba cu interogatoriu părților, au fost audiați martorii V. S. R., U. E. și M. A. (f.58-60), fiind audiată și minora N. M..
Prin sentința civilă nr. 1237/ 04 Aprilie 2014 Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă C. S. M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant L. V. M., autoritatea tutelară P. C. MĂGURENI și P. C. C. DE SUS și a admis cererea reconvențională.
A obligat pârâtul-reclamant să permită reclamantei-pârâte a avea legături personale cu minora N. M., născută la 05.03.2005, în sensul luării minorei la domiciliul său în fiecare primă săptămână a lunii, începând de vineri de la ora 16.00 până duminică la ora 16.00, timp de o săptămână cu ocazia sărbătorilor de iarnă, 3 zile cu ocazia Paștelui în anii cu soț, trei săptămâni pe timpul vacanței de vară și a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant pentru minora N. M. pensie de întreținere în cuantum de 178,5 lei lunar de la data de 06.01.2014 până la majoratul acesteia.
A obligat pârâtul-reclamant la palta cheltuielilor de judecată în cuantum de 1020 lei reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1393/14.05.2007 părțile au divorțat, minora N. M. fiind încredințată spre creștere și educare pârâtului L. V. M..Prin sentința civilă nr.3931/07.12.2009 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. S. M. prin care aceasta a solicitat reîncredințarea minorei L. N. M..
Instanța reține că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat faptul că reclamanta dorește să aibă relații personale cu minora dar este împiedicată de către pârât nu atât prin refuzul acestuia de a-i permite vizitarea minorei ci prin atitudinea acestuia. Acest aspect rezultă și din declarația martorului propus de către pârât care a arătat faptul că acesta este supărat din cauza atitudinii reclamantei care nu și-a vizitat fiica în ultimii ani.
Totodată, din referatul de anchetă socială a rezultat faptul că reclamanta locuiește împreună cu părinții săi unde folosește 2 camere cu acces la bucătărie și baie, imobilul fiind mobilat și utilat.
Instanța constată că potrivit dispozițiilor art.262 alin.2 C.civ. copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
Legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare copilul și acesta din urmă. În realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont și de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul și de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta copilului.
Din ansamblul acestor dispoziții legale, rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește educarea și creșterea copilului, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Instanța apreciază astfel că, deși reclamanta nu a manifestat suficientă constanță în ultimii ani în încercarea de a avea legături personale cu minora, acest criteriu nu poate fi singurul avut în vedere de instanță. Din declarațiile acelorași martori a rezultat faptul că aceasta a încercat să dobândească o locuință în apropiere și să-și găsească un loc de muncă în țară tocmai în ideea de a reuși la un moment dat să fie mai aproape de fiica sa. Deși este absolut necesar să fie avută în vedere și dorința copilului, așa cum aceasta a rezultat în urma audierii, mai ales că acesta este în vârstă de 9 ani, instanța apreciază că poziția acesteia de a refuza să părăsească domiciliul tatălui său pentru a-și vizita mama este determinată de timiditatea acesteia, situație care poate fi remediată în urma unor contacte mai frecvente între mamă și fiică.
Având în vedere toate aceste argumente instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată și reținând că în cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări care să justifice în mod concret necesitatea ca aceste legături personale să se desfășoare doar la domiciliul tatălui pârât, instanța va admite în parte acțiunea principală și va obliga pârâtul să permită reclamantei a avea legături personale cu minora N. M., născută la 05.03.2005, în sensul luării minorei la domiciliul său în fiecare primă săptămână a lunii, începând de vineri de la ora 16.00 până duminică la ora 16.00, timp de o săptămână cu ocazia sărbătorilor de iarnă, 3 zile cu ocazia Paștelui în anii cu soț, trei săptămâni pe timpul vacanței de vară. Va reține totodată că solicitarea reclamantei de i se încuviința vizitarea minorei în permanență la școala în care învață nu face obiectul încuviințării unor relații personale cu minora, aceasta având această posibilitate în baza exercitării drepturilor sale părintești.
Referitor la cererea reconvențională instanța reține că la termenul de judecată din data de 28.03.2014 pârâtul-reclamant și-a precizat cererea în sensul că solicită modificarea pensiei de întreținere în sensul stabilirii acesteia în procent de 25% din venitul minim pe economie.
Instanța constată că prin sentința civilă nr.2403/14.07.2010 reclamanta a fost obligată la o pensie de întreținere în cuantum de 150 de lei în favoarea minorei, prin raportare la venitul minim net din acel moment. Instanța apreciază că nici la acest moment nu se poate dispune obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în cotă procentuală deoarece debitorul obligației de întreținere nu ar cunoaște care ar fi cuantumul la care este obligat, neexistând un angajator care să efectueze acest calcul.
Pentru aceste considerente și având în vedere cuantumul actual al venitului minim pe economie instanța va obliga reclamanta-pârâtă la plata în favoarea minorei L. N. M. a sumei de 178,5 lei lunar de la data de 06.01.2014 până la majoratul acesteia.
În privința cererii de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată instanța apreciază că nu se poate reține în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art.454 C., recunoșterea făcută de acesta nefiind totală și necondiționată.Pentru aceste considerente urmează ca pârâtul-reclamant să fie obligat, în baza art.453 alin.2 C., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1020 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei soluții la data de 06.06.2014 a declarat apel pârâtul L. M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în principal în sensul respingerii a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată și în subsidiar în sensul admiterii în parte a acestei cereri, menținând în rest dispozițiile sentinței.
În motivarea cererii s-a arătat că apelantul a fost de acord, prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, ca reclamanta să aibă legături personale cu minora de așa natură încât să de respecte dorința minorei, întrucât aceasta este o fire sensibilă, timidă și nu cunoaște mama.
În susținerea cererii apelantul a invocat prevederile art. 453, alin. 2, N.c.p.c. și practică judiciară în materie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, la data de 13.06.2014, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 04.07.2014, intimata reclamantă a depus întâmpinare la motivele de apel formulate de către apelantul pârât L. M., solicitând respingerea apelului ca nefundat pentru următoarele motive:
Intimata a susținut că așa cum s-a reținut de instanța de fond pârâtul nu a recunoscut total și necondiționat acțiunea reclamantei și prin urmare nu sunt aplicabile disp. art. 454 N.c.p.c.
A mai susținut că sunt nefondate și susținerile apelantului în sensul aplicării disp. art. 453 alin. 2 N.pc.p.c. privind compensarea cheltuielilor de judecată deoarece cererea principală a fost admisă în parte în sensul modalității de exercitarea dreptului de vizitare.
La data de 23.07.2014 apelantul pârât a depus la dosar un răspuns la întâmpinare prin care a precizat că soluția pronunțată trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorei potrivit disp. art. 263 N.c.civ.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 480 alin. 1 N.C.p.c., constată următoarele:
Apelul pârâtului privește numai modalitatea de soluționare de către instanța de fond a cererilor de acordarea a cheltuielilor de judecată de către părțile litigiului și anume, schimbarea în parte a sentinței apelate, în principal în sensul respingerii a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamantă și în subsidiar în sensul admiterii în parte a acestei cereri, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 1237/ 04 Aprilie 2014 Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea formulată de intimata reclamanta și a admis cererea reconvențională formulată de către apelantul pârât și a obligat pârâtul-reclamant la palta cheltuielilor de judecată în cuantum de 1020 lei reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru.
Astfel, având în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte iar cererea reconvențională formulată de către pârât a fost admisă în totalitate însă pârâtul a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată, tribunalul constată că în speță sunt aplicabile disp. art. 453 alin. 2 N.pc.p.c. privind compensarea în parte cheltuielilor de judecată deoarece cererea principală a fost admisă în parte în sensul modalității de exercitarea dreptului de vizitare.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constatând întemeiate motivele de apel susținute de către apelantul – pârât, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N. C.p.c., va admite apelul declarat de apelantul - pârât-reclamant L. V. M., împotriva sentinței civile nr. 1237/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._ .
Văzând și prevederile art. 451 și urm., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va lua act că apelantul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - pârât-reclamant L. V. M., domiciliat în ., ., județul Prahova, având CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1237/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă-pârâtă C. S. M., domiciliată în com. Măgureni, ., județul Prahova, având CNP_ și cu autoritate tutelară P. C. MĂGURENI, cu sediul în . și P. C. C. DE SUS, cu sediul în ., județul Prahova
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată suportate de către părți și obligă pârâtul să plătească reclamantei 500 lei cheltuieli de judecată în loc de 1020 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
E. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. /tehnored.: M.N./ E.M.
6 ex./29.09.2014
d.f._ – Judecătoria Câmpina
j.f. A. C. A. T.
| ← Curatelă. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Hotărâre din 01-04-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
