Partaj judiciar. Decizia nr. 324/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 797/310/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 324
Ședința publică din data de 21 Mai 2014
PREȘEDINTE: N. C.
JUDECĂTOR: A. G. H.
GREFIER: C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă M. S., domiciliată în Bușteni, .. 8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 86/31.01.2014 pronunțate de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. A. prin mandatar B. E. C., cu domiciliul în Bușteni, .. 7, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.05.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL,
P. cererea de chemare înregistrată sub nr._ la Judecătoria S., reclamanta Z. A. – prin procurator B. E. C. – în contradictoriu cu pârâta M. S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 2091 din 29 august 2008 de BNP I. D. B. G. din S., ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr.7 situat în or. Bușteni, ..8, ., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată de reclamantă că, la data de 07 ianuarie 2013 a decedat tatăl său, M. M., reclamanta fiind fiica acestuia din prima căsătorie a defunctului cu B. E. C., desfăcută în anul 1976, ulterior defunctul căsătorindu-se cu pârâta M. S..
Se arată de reclamantă că în timpul vieții, M. M. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea soției sale, potrivit testamentului autentificat sub nr. 2091 din 29 august 2008, deși i-au fost aduse la cunoștință prevederile legale privind rezerva descendenților.
Menționează reclamanta că a acceptat succesiunea tatălui ei prin declarația autentificată sub nr. 204/21.01.2013 de BNP I. D. și A. Ș..
Se mai arată că procedura succesorală legală deschisă la cererea pârâtei M. S. a fost suspendată prin încheierea notarului public B. G. din data de 25.03.2013, având în vedere că pârâta a susținut că-i revine întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.
Reclamanta invocă dispozițiile art. 1086 Cod civil, arătând că este moștenitoare rezervatară alături de pârâtă, prima în calitate de fiică a defunctului dintr-o căsătorie anterioară, iar pârâta în calitatea de soție supraviețuitoare.
Arată reclamanta că pentru reducțiunea testamentului se impune stabilirea în primul rând a rezervei succesorale, iar apoi a cotității disponibile, precizând că rezerva soției este de ½ din ¼, respectiv 1/8, iar rezerva descendentului este de ½ din ¾, respectiv 3/8, totalul rezervei fiind de 4/8, iar diferența de 4/8 reprezentând-o cotitatea disponibilă, potrivit art. 1088 și 1089 Cod civil.
Reclamanta susține că dreptul pârâtei în calitate de soție supraviețuitoare este de 3/8, iar dreptul său este de 5/8, cote rezultate urmare a reducțiunii testamentului și care reprezintă drepturile părților din masa succesorală.
Reclamanta solicită ieșirea din indiviziune asupra apartamentului prin atribuirea acestuia în natură pârâtei și obligarea la plata unei sulte în favoarea sa.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1086-1094 Cod civil, art. 451 și urm Cod proc.civilă.
Pârâta M. S. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu admiterea numai în parte a acțiunii reclamantei, respectiv cu ieșirea din indiviziune asupra apartamentului nr.7 din Bușteni, . Băilor) nr.8, et.1, .. Prahova, arătând că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3380 – . cu OCLPP Ploiești, soțul său, M. M., ulterior decedat, a dobândit în timpul căsătoriei cu mama reclamantei, B. E. C., apartamentul respectiv, iar prin sentința civilă nr. 585/2009 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul de proprietate al defunctului asupra acestui bun imobil suspus partajării.
Se mai arată că prin testamentul autentificat sub nr. 2091 din 29 august 2008 de notarul public B. G. defunctul M. M. i-a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 1090 Cod civil, în sensul că dreptul său de proprietate este de ½ din masa succesorală, alcătuit din cota de ¼ ca soție supraviețuitoare, conform art. 972 alin.1 lit.a Cod civil, plus ¼, reprezentând cotitatea disponibilă, culeasă în temeiul art. 1090 alin.1 Cod civil.
Se mai susține că dacă s-ar avea în vedere pretențiile reclamantei de a se reține cota de 5/8 din moștenire s-ar ajunge la încălcarea dreptului exclusiv de proprietate al defunctului M. M. stabilit prin hotărârea judecătorească sus-menționată.
Față de împrejurarea că pârâta locuiește în apartamentul supus partajului, aceasta solicită să-i fie atribuit în natură, având în vedere că nu deține o altă locuință.
Pe linia cererii reconvenționale, pârâta a solicitat obligarea reclamantei să suporte potrivit cotei sale succesorale, pasivul succesoral, reprezentat de cheltuielile cu înmormântarea acestuia, pomenile după datină și valoarea monumentului funerar, potrivit art. 1555 alin.1 și art. 1157 alin.3 Cod civil.
Susține pârâta că toate cheltuielile legate de înmormântare, pomeni și amenajarea mormântului le-a suportat integral, față de împrejurarea că reclamanta, fiica defunctului, nu a venit nici măcar la înmormântarea tatălui său.
Precizează pârâta că aceste cheltuieli se ridică la suma de 15.000 lei, fiind reprezentate de cheltuielile de înmormântare: biserică, pompe funebre, gropari, pachete la biserică și cimitir etc, pomeni la 3 și 6 săptămâni, și la 9 luni, amenajarea mormântului la Cimitirul din Azuga: cruce monument, capace și împrejmuire.
Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1555 rap. la art. 1157 cod civil și art. 209 Cod proc.civilă.
Față de cererea reconvențională formulată în cauză, reclamanta a formuleat întâmpinare, prin care arată că textul legal corect pe care se întemeiază cererea reconvențională este art. 1427 Cod civil.
Susține reclamanta că nu a fost la înmormântarea tatălui ei deoarece nu a fost anunțată de pârâtă de decesul acestuia, însă a fost prezentă la cimitir cu coroane și pachete la parastasele de 3 și 6 săptămâni.
Menționează reclamanta că din suma de 15.000 lei solicitată de pârâtă este de acord cu suma de 2.500 lei, valoarea celor două capace pentru mormânt, ce au fost executate în 2011 și amplasate pe mormântul în care sunt înhumați și părinții pârâtei, respectiv părinții defunctului; de asemenea, reclamanta arată că este de acord cu reținerea la pasiv a ¼ din 678 lei, reprezentând postamentul pt. monumentul funerar, arătându-se că factura și chitanța din 25.08.2007 sunt depuse de 3 ori.
Se mai susține de reclamantă că pârâta a încasat ajutorul de înmormântare în sumă de 2.170 lei de la CAS Câmpina, iar cu privire la cheltuielile de înmormântare se precizează că pârâta a făcut foarte puține cheltuieli, deoarece la înmormântare au participat puține persoane.
P. sentința civilă nr. 86 din 31 ianuarie 2014, Judecătoria S. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a constatat deschisă succesiunea defunctului M. M., decedat la data de 07.01.2013, cu ultimul domiciliu în orașul Bușteni, ..8, .
Moștenitorii rămași și cotele acestora sunt:
- reclamanta Z. A., fiică, cu cota de 5/8;
- pârâta M. S., soție supraviețuitoare, cu cota de 3/8.
Masa succesorala rămasa de pe urma defunctului se compune din:
Activ succesoral: imobilul apartament nr. 7 din or. Bușteni, .. 8, ., .
Pasiv succesoral: suma de 1.233 lei.
Instanța de fond a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 2091 din 29.08.2008 de BNP I. D. – B. G. în limita cotității disponibile de ¼ și partajarea imobilului reținut în activul succesoral prin atribuirea acestuia în natură pârâtei M. S., pe care o obligă să plătească reclamantei Z. A. suma de 89.649,37 lei, cu titlu de despăgubiri.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 770,62 lei, cu titlu de pasiv succesoral.
P. aceeași sentință, instanța de fond a obligat pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.397,5 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 07 ianuarie 2013 a decedat Morau M., cu ultimul domiciliu în Bușteni, .. 8, ., după cum rezultă din duplicatul certificatului de deces . nr._ eliberat de Primăria or. Bușteni la data de 11.02.2013 (f. 9).
Potrivit art. 954 alin.1 Cod civil, „moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”, iar alin.2 stabilește că moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, ceea ce înseamnă că deschiderea succesiunii defunctului a avut loc la data decesului acestuia, 07 ianuarie 2013.
La data decesului defunctul era căsătorit cu pârâta M. S., aspect confirmat de toate părțile din dosar și care rezultă și din mențiunile încheierii din data de 25 martie 2013 întocmită de BNP B. G. din S., căreia părțile s-au adresat pentru dezbaterea succesiunii defunctului (f. 8).
Din căsătoria anterioară a defunctului s-a născut fiica acestuia, reclamanta M. A., devenită prin căsătorie Z., astfel cum rezultă din certificatele de naștere/căsătorie depuse în fotocopii la dosar (f. 10-11).
În cauza de față, reclamanta Z. A. a dovedit calitatea sa de moștenitoare legală, dobândită prin acceptarea expresă a succesiunii tatălui său, prin declarația autentificată sub nr. 204/21 ianuarie 2013 de BNP A. Ș. din București (fila 14), acceptare care a intervenit înăuntrul termenului de 1 an de opțiune succesorală.
Ulterior decesului, cele două părți s-au prezentat în fața notarului public pentru dezbaterea succesiunii defunctului M. M., condiții în care au apărut neînțelegeri între părți relative la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin, astfel cum s-a consemnat de notarul public în încheierea întocmită la data de 25 martie 2013.
Cu privire la cotele părților este de menționat că prin testamentul autentificat sub nr. 2091/29 august 2008 de BNP I. D. – B. G. din S. M. M. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea soției sale supraviețuitoare, M. S., deși acestuia i s-a adus la cunoștință de notarul public despre prevederile legale privind rezerva descendenților, astfel cum se consemnează în cuprinsul actului (fila 7).
Potrivit art. 1086 Cod civil, rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri, iar art. 1087 Cod civil stabilește calitatea de moștenitori rezervatari, printre altele, ai soțului supraviețuitor și a descendenților.
Întinderea rezervei succesorale a fiecărui moștenitor rezervatar este stabilită de art. 1088 Cod civil la jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.
Astfel, cota succesorală a soțului supraviețuitor este de un sfert ( ¼ ) din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului, astfel cum dispune art. 972 alin.1 lit.a Cod civil, de unde rezultă și cota descendenților ca fiind de trei sferturi (¾) din moștenire, cotă prevăzută și de art. 975 alin.3 Cod civil.
P. raportare la aceste dispoziții legale, rezultă că rezerva succesorală a reclamantei Z. A., în calitatea sa de descendentă a defunctului, este de 3/8 ( respectiv ½ din ¾ ), iar rezerva succesorală a pârâtei M. S., în calitate de soție supraviețuitoare din cea de-a doua căsnicie a defunctului, este de 1/8 (respectiv ½ din ¼ ) .
Atunci când descendenții defunctului vin în concurs cu soțul supraviețuitor din a doua căsătorie și s-au făcut liberalități de către defunct, este necesar să se stabilească, în primul rând, care sunt rezervele succesorale ale copiilor și ale soțului supraviețuitor, întrucât numai pentru restul bunurilor defunctului se poate dispune fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soțului supraviețuitor sau în favoarea unei alte persoane.
Limitarea care se aduce acestui drept al defunctului este prevăzută numai în cazul liberalităților făcute soțului dintr-o căsătorie subsecventă, care nu va putea primi sub formă de donație sau legat de la soțul ce a decedat decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat cel mai puțin și fără ca, în nici un caz, donația să treacă peste sfertul bunurilor.
Aceasta constituie o cotitate disponibilă specială, care se include însă în cotitatea disponibilă ordinară, fără a se putea cumula una cu alta și fără a se putea atinge rezervele legale, caz în care liberalitățile trebuie reduse până la limita rezervelor legale.
Astfel, soțul din ultima căsătorie a defunctului nu poate fi gratificat de acesta în limitele cotității disponibile ordinare, ci numai în limitele unei cotități disponibile speciale, care are un maxim variabil (partea copilului care a luat cel mai puțin) și, în același timp, un maxim fix (un sfert din moștenire).
P. raportare la modalitatea de calcul anterior expusă, rezultă că rezerva succesorală este de ½ (compusă din rezerva reclamantei de 3/8 și rezerva pârâtei de 1/8, respectiv 4/8=1/2), de unde rezultă că moștenirea avea o cotitate disponibilă de ½, de care defunctul putea dispune prin testament fără a aduce atingere rezervei descendentului. Aceasta reprezintă cotitatea disponibilă ordinară.
Cum în cauza de față soția supraviețuitoare vine în concurs cu descendentul din căsătoria anterioară a defunctului, cota soțului nu poate depăși ¼ din moștenire, nici partea descendentului care a luat cel mai puțin, respectiv cota de 3/8, rezultând că defunctul putea dispune prin testament decât de cota de 2/8 ( ¼).
În actuala reglementare a Codului civil, prin art. 1090 alin.2 se stabilește că diferența dintre cotitatea disponibilă specială și cea ordinară revine descendenților, prin deosebire de vechea reglementare a Codului civil din 1864, în care respectiva diferență se distribuia potrivit regulilor moștenirii legale, în situația în care defunctul nu dispune de diferența dintre cotitatea disponibilă specială și cotitatea disponibilă ordinară.
Ca urmare, reclamantei, în calitatea sa de fiică din prima căsătorie a defunctului, îi revine cota de 5/8, compusă din 3/8 rezerva + 2/8 redistribuirea cotei ce rămâne după scăderea rezervelor și cotității disponibile speciale, iar pârâtei, în calitate de soție supraviețuitoare, îi revine cota de 3/8, compusă din 1/8 rezerva + 2/8 cotitatea disponibilă specială.
Instanța de fond a constatat calitatea părților de moștenitoare ale defunctului M. M., cu cotele de 5/8 pentru reclamantă, respectiv 3/8 pentru pârâtă.
Cu privire la capătul de cerere privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 2091 din 29.08.2008 de BNP I. D. – B. G., instanța de fond a admis pretenție a reclamantei, constatând că respectiva liberalitate încalcă rezerva succesorală, iar art. 1092 Cod civil dispune că, „după deschiderea moștenirii, liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii, la cerere”, reducțiunea având ca efect ineficacitatea legatelor, potrivit art. 1.097 Cod civil, sens în care se va dispune reducțiunea testamentului în limita cotității disponibile de ¼.
Referitor la activul succesoral instanța de fond a reținut imobilul apartament nr.7 situat in or. Bușteni, .. 8, ., jud. Prahova, imobil dobândit prin contractul nr. 3380 – . cu fostul O.C.L.P.P. Ploiești la data de 12 martie 1970, prin care M. M. a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta B. (fostă M.) E. C. apartamentul nr.7, situat în or. Bușteni, ..8, .. Prahova, care le-a fost predat la data de 26.12.1970 prin procesul-verbal de predare-primire-recepție nr. 3380/. (f. 15-16), cu privire la care s-a constatat dreptul exclusiv al defunctului M. M. asupra acestui imobil prin sentința civilă nr. 585/2009 a Judecătoriei S., aspect necontestat de niciuna dintre părți.
Evaluarea bunului imobil a fost făcută prin raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie întocmit de expert M. I., care a stabilit două valori de piață ale imobilului, respectiv valoarea de 165.445 lei, stabilită prin metoda comparației directe și valoarea de 143.439 lei, stabilită prin metoda capitalizării venitului (f. 58-66).
Instanța de fond a reținut valoarea de 143.439 lei, întrucât zona rezidențială de vile și locuințe în care este amplasat acest imobil a suferit o puternică reducere a tranzacțiilor imobiliare datorită crizei economico-financiare pe care o traversează de mai mulți ani, astfel că oferta de 41.000 euro pentru un astfel de imobil nu se întâlnește cu cererea.
Astfel, reținându-se că imobilul nu este comod partajabil în natură, fiind o singură unitate locativă, respectiv un apartament într-un . pârâta nu are un alt spațiu de locuit, cât și față de acordul ambelor părți în acest sens, a atribuit în natură apartamentul pârâtei M. S., care va fi obligată la plata unei despăgubiri reclamantei Z. A. potrivit cotei sale succesorale de 5/8 calculată la valoarea de 143.439 lei a imobilului, rezultând suma de 89.649,37 lei.
Cu privire la pasivul succesoral compus din cheltuielile legate de înmormântarea autorului părților, de slujbele de pomenire ulterioare înmormântării, a reținut că slujba de înmormântare a fost organizată doar de pârâta M. S., fără participarea reclamantei, care nu a fost anunțată de soția supraviețuitoare despre decesul tatălui ei, astfel cum menționează martora P. E. (f. 73-74), această martoră aflând întâmplător de decesul fostului ei vecin, M. M. și procedând apoi la contactarea telefonică a mamei reclamantei, care a luat cunoștință despre decesul defunctului și a încunoștințat-o și pe reclamantă, care a venit de la București pentru a participa la slujba de înmormântare, împrejurare în care a împărțit și pachete de alimente persoanelor aflate în cimitir, ca semn de pomenire a celui decedat.
Pârâta M. S. a făcut dovada că a suportat aceste cheltuieli legate de înmormântarea defunctului, organizând respectiva ceremonie cu ajutorul unei firme de pompe funebre, . SRL, pentru serviciile căreia a plătit suma de 2.900 lei, potrivit facturilor . nr. 3/09.01.2013 (1.600 lei) și . nr. 9/13 din 09.01.2013 (1.300 lei), la care se adaugă suma de 200 lei cu titlu de contribuție de înmormântare achitată bisericii (f. 33), însumând 3.100 lei.
Suplimentar, martorul R. L. a arătat că a primit de la pârâta M. S. suma de 200 lei, pe care a achitat-o groparilor, precum și suma de 50 lei plătită unei femei care a ajutat la pregătirile pentru înmormântare. Acest martor, cât și martora D. M. (f. 75-76) audiați la cererea pârâtei, au arătat că de întreaga înmormântare s-a ocupat firma de pompe funebre, inclusiv de pachetele cu alimente care au fost împărțite cu această ocazie în cimitir, fiind vorba despre circa 10-15 pachete, înmormântarea fiind una deosebit de discretă din punct de vedere al cheltuielilor materiale, cât și al participării umane. Astfel, toți martorii participanți la acest eveniment au estimat numărul persoanelor participante la circa 10-15 persoane.
Ca urmare, instanța de fond a reținut cuantumul dovedit al acestor cheltuieli suportate de pârâta M. S. la suma de 3.350 lei.
Cu privire la pomenirile ulterioare, potrivit datinilor creștinești și obiceiului locului, ambele părți au dovedit prin martorii audiați că au efectuat aceste pomeniri separat, pe cheltuiala proprie, constând în împărțirea pachetelor cu alimente, fără a se dovedi la modul concret un cuantum efectiv al acestor cheltuieli.
După cum s-a statuat și prin decizia în interesul legii nr. 6 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, datoriile succesiunii reprezintă acele obligații patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual etc.), există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moștenirii, altfel spus "obligații care îl țineau pe defunct la data decesului" și în care, desigur, nu intră acele obligații care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui căruia îi incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae).
Spre deosebire de acestea, sarcinile moștenirii sunt acele obligații care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă moștenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.
Sarcinile moștenirii includ și cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât și cele ce țin de respectarea tradițiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) și contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.
Așa cum s-a arătat, datoriile și sarcinile moștenirii constituie pasivul succesoral, iar obligația suportării acestuia revine moștenitorilor legali și legatarilor universali și cu titlu universal, adică acelor moștenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracțiune din acest patrimoniu.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1155 din Codul civil "moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata datoriilor și sarcinilor moștenirii proporțional cu cota succesorală ce revine fiecăruia".
Cheltuielile de înmormântare și cu pomenile creștinești ulterioare, în măsura în care nu sunt excesive, trebuie suportate de toți moștenitorii, în proporție cu cotele părți ce le revin din succesiune.
Cuantumul acestor cheltuieli cu înmormântarea este de 3.350 lei, după cum s-a arătat în cele ce preced, din care va fi dedus cuantumul ajutorului de deces acordat de stat pentru decesul unui pensionar și prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat fiind pentru anul 2012 până la data de 25.02.2013 de 2.117 lei, ajutor pe care pârâta l-a încasat, rezultând astfel suma de 1.233 lei.
Cu privire la costul locului de veci și al monumentului funerar, instanța va reține că locul de veci a fost achiziționat în cimitirul orașului Azuga de către părinții predecedați ai defunctului, monumentul funerar fiind realizat de aceștia, astfel cum rezultă din fotografia depusă la dosar (f. 42), cât și din răspunsul la interogatoriu al reclamantei, care a arătat că acest monument a fost ridicat de bunicii ei (f. 70).
Martorii R. L. și D. M. au declarat în același sens.
De altfel, prin înscrisurile depuse la dosar pârâta a dovedit faptul că o parte a monumentului funerar constând în capacele locului de veci au fost realizate la data de 19.07.2011 (f. 30), iar postamentul crucii la data de 15.08.2007 (f. 31-32), fiind construite în timpul vieții defunctului.
Astfel fiind, instanța constată că valoarea monumentului funerar nu reprezintă o sarcină a moștenirii, deoarece costul acestuia a fost suportat de defunct în timpul vieții sale, iar, pe de altă parte, acesta privește locul de veci ce a fost amenajat și pentru soția supraviețuitoare, motive pentru care contravaloarea acestuia nu se include în pasivul succesoral.
Suma reținută cu titlu de pasiv succesoral în cuantum de 1.233 lei va fi suportată potrivit cotelor părților, respectiv 5/8 pentru reclamantă și 3/8 pentru pârâtă, rezultând suma de 770,62 lei ce va fi achitată de reclamantă pârâtei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți, se reține că reclamanta a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 9.674,35 lei, compuse din taxă judiciară de timbru de 6.874,35 lei, calculată la valoarea imobilului stabilită la valoarea de piață determinată prin metoda comparației directe de 165.445 lei, astfel cum aceasta a solicitat, la care se adaugă taxa de expertiză de 800 lei și onorariul avocatului ales în cuantum de 2.000 lei.
În același timp, pârâta a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 2.355 lei, compuse din onorariul avocatului ales de 1.500 lei și taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale de 855 lei.
Din cuantumul acestor cheltuieli vor fi reduse proporțional cu valoarea pretențiilor admise cheltuielile legate de taxele judiciare de timbru, în sensul că pentru reclamantă vor fi acordate cheltuieli cu taxa judiciară de timbru calculată prin raportare la valoarea imobilului de 143.439 lei, stabilită de expert prin metoda capitalizării venitului, rezultând o valoare a taxei judiciare de timbru de 6.214,35 lei, iar pentru pârâtă se va reține taxa judiciară de timbru de 72,60 lei, aferentă pretențiilor admise cu titlu de pasiv succesoral.
Astfel, cuantumul reunit al cheltuielilor de judecată efectuate de ambele părți se ridică la suma de 10.586,95 lei, cheltuieli care vor fi suportate potrivit cotelor părților, rezultând o diferență de achitat din partea pârâtei către reclamantă de 2.397,5 lei, ce va fi plătită în temeiul art. 274 Cod proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat apelanta pârâtă sentința arătând că, în fapt, prin contractul nr. 3380 . cu O.C.P.L.P.P Ploiești, soțul său; M. M., ulterior decedat, a dobândit, în timpul căsătoriei cu mama reclamantei, B. E. C., apartamentul nr. 7, situat în orașul Bușteni, . Băilor) nr. 8, etaj 1, . Prahova.
Susține apelanta pârâtă că, suma de bani necesară cumpărării locuinței a provenit în întregime din donația făcută soțului său de părinții săi, M. I. și M. P., prin sentința civilă nr. 585/2009 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă constatându-se dreptul său de proprietate asupra acestui imobil, supus în prezent partajării între aceasta și intimata reclamantă.
P. testamentul autentificat sub nr. 2091 din 29 august 2008 de notarul public B. G., defunctul său soț i-a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă.
Potrivit art. 1090 alin. 1 Cod civil, liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.
Apelanta pârâtă arată că, în această situație, la încetarea din viață a soțului său, ținând cont de faptul că acesta are o fiică din prima căsătorie, devin aplicabile dispozițiile art. 1090 Cod civil, în sensul că dreptul său succesoral este de ½ din masa succesorală, alcătuit din ¼ ca soție supraviețuitoare, conform art. 972 alin. 1 lit. a din Codul civil plus ¼ reprezentând cotitatea disponibilă în temeiul art. 1090 alin. 1 Cod civil, privind cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor.
P. această modalitate de calcul a cotei nu se depășesc nici cota de ¼ din moștenirea defunctului M. M. la care are dreptul ca soție supraviețuitoare și nici partea descendentei Z. A., căreia îi revine cota de ½ din moștenirea tatălui acesteia.
Apelanta pârâtă arată că, acest lucru este întărit și de faptul că testamentul al cărei beneficiară este a fost redus în limita cotității disponibile de 14 din succesiune.
În motivarea sentinței, instanța de fond reține, în mod greșit că atunci când soția supraviețuitoare vine în concurs cu descendentul din căsătoria anterioară a defunctului, cota nu poate depăși ¼ din moștenire.
Or, art. 1090 alin. 1 Cod civil, face vorbire despre cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor, care nu poate depăși ¼ din moștenire, ceea ce este cu totul altceva.
Apelanta pârâtă menționează că, dacă se lua în considerare pretenția intimatei reclamante pentru cota de 5/8 din moștenire, s-ar ajunge la încălcarea dreptului exclusiv de proprietate al defunctului M. M., stabilit irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată ca și cum bunul respectiv ar fi fost comun cu prima sa soție, B. E. C., ceea ce nu este posibil.
În final, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul de a se stabili cota sa de ½ din masa succesorală supusă partajării, rezultând o sultă de 71.719,5 lei, pentru apartament, în sarcina sa și de 616,5 lei ca pasiv succesoral, de plată pentru intimata reclamantă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare potrivit disp.471 C. pr. civ., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Morarul M. la data decesului, 07.01.2013, era căsătorit cu apelanta pârâtă M. S..
Intimata reclamantă este fiica din căsătoria anterioară a defunctului având calitatea de moștenitoare legală, dobândită pin acceptare expresă a succesiunii tatălui său, prin declarația autentificată sub nr. 204/21 ianuarie 2013 de BNP A. Ș. din București, înăuntrul termenului de 1 an de opțiune succesorală.
P. testamentul autentificat sub nr. 2091/29 august 2008 de BNP I. D.-B. G. din S., defunctul M. M. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea soției sale supraviețuitoare, M. S..
Astfel în cauza de față, soția supraviețuitoare vine în concurs cu descendentul din căsătoria anterioară a defunctului.
În acest sens cota soțului nu poate depăși ¼ din moștenire, nici partea descendentului care a luat cel mai puțin, respectiv cota de 3/8, sens în care defunctul putea dispune prin testament de cota de 2/8 ( ¼) cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Dispozițiile art. 1088 Cod civil statuează că rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală.
Astfel, potrivit disp. art. 972 alin. 1 lit. a, cota succesorală a soțului supraviețuitor este de ¼ dacă vine în concurs cu descendentul defunctului, acesta la rândul său are o cotă de ¾ din moștenire potrivit art. 975 alin. 3 din Codul civil.
Rezerva soțului este de ½ din ¼, 2/16 ( 1/8), iar rezerva descendentului este de ½ din ¾, adică 3/8.
În cauza de față. Soțul supraviețuitor vine în concurs cu un descendent dintr-o altă căsătorie și potrivit art. 1090 din Noul Cod civil, cota soțului nu poate depăși ¼ din moștenire și nici partea descendentului care a luat mai puțin.
Astfel, pătrimea de 2/8, reprezintă cotitatea disponibilă specială, care nu poate depăși cota descendentului, care a luat mai puțin, 3/8 în speța de față, defunctul neputând să dispună decât de această cotă 2/8 ( 1/4).
Așa fiind, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale, art. 972 alin. 1 lit. a și art. 975 alin. 3 Cod civil și a constat că intimatei reclamante, fiica din prima căsătorie a defunctului îi revine cota de 5/8 compusă din 3/8 rezerva + 2/8 redistribuirea cotei ce rămâne după scăderea rezervelor și cotității disponibile speciale, iar apelantei pârâte, soția supraviețuitoare, cota de 3/8, compusă din 1/8 rezerva+2/8 cotitatea disponibilă specială.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta pârâtă ca nefondat potrivit disp. art. 480 C. pr. civ.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă M. S., domiciliată în Bușteni, .. 8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 86/31.01.2014 pronunțate de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. A. prin mandatar B. E. C., cu domiciliul în Bușteni, .. 7, jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
GREFIER
C. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnored. NC
4 ex./26.05.2014
Df._ Judecătoria S.
Jf. D. G. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1294/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1698/2014.... → |
|---|
