Grăniţuire. Decizia nr. 128/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 2460/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 128
Ședința publică din data de 19.02.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți P. D. și P. M., domiciliați în comuna Drajna, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1578/18.10.2013, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. M., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură P. N., cu sediul în comuna M., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la cele două strigări ale cauzei apelantul-pârât P. D. personal și asistat de avocat S. D. A., care reprezintă și apelanta-pârâtă P. M., și reprezentantul intimatului-reclamant, avocat P. D..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar motive de apel într-o a treia variantă, după care
La prima strigare a cauzei, când a fost strigată în complet format dintr-un singur judecător, respectiv Ș. O. C., conform art. 126 cod proc. civilă, apărătorul apelanților-pârâți, având cuvântul, arată că motivele de apel depuse la dosar au fost formulate de o colegă de a sa, cele depuse la data de 14.02.2014 fiind formulate de sine, care reprezintă o dezvoltare a celor inițiale, depunând la dosar un exemplar al acestora.
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar, comunicând și apărătorului apelanților-pârâți, întâmpinare la primele 2 motive de apel, iar nu și la dezvoltarea acestora.
Tribunalul, constatând că litigiul nu suportă o amânare fără discuții, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea întregirii completului de judecată.
La a doua strigare a cauzei, după întregirea completului de judecată, tribunalul constată că atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvenționale au fost formulate anterior intrării în vigoare a OUG 80/2013, astfel că apreciază că taxa judiciară de timbru achitată la fond este satisfăcătoare, acoperind și cuantumul taxei de timbru aferentă apelului promovat.
Apărătorul apelanților-pârâți și apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul atât asupra cererii de completare a probatoriilor, cât și în dezbaterea apelului dedus judecății.
Apărătorul apelanților-pârâți, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea cererii reconvenționale, în sensul constituirii unei servituții de trecere asupra terenului în suprafață de 85 mp, identificat prin expertiza M. S.. În ceea ce privește solicitarea principală, revine și solicită reținerea cauzei în vederea completării probatoriilor prin efectuarea unei noi expertize și audierii unui martor, având în vedere că la momentul la care pârâta P. M. a donat fiicei sale suprafața de 857 mp fără însă a păstra o servitute de trecere și fără a încheia vreun act în acest sens, conform art. 1198 cod civil, însă dispozițiile art. 618 noul cod civil prevăd că proprietarul imobilul care este lipsit de acces la calea publică va putea cere constituirea unui drept de trecere acelor care au dobândit porțiunea de teren pe care se făcea anterior trecerea, text de lege care se referă la vânzare, schimb, partaj, aspecte care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond. Mai mult, pârâtul P. D. nu a avut la cunoștință actele de înstrăinare decât la momentul formulării acțiunii. În continuare, arată că textul în materia raporturilor de vecinătate, respectiv art. 616 cod civil, este privit ca o reglementare legală care acordă proprietarului unui loc înfundat, devenit fond dominant, dreptul de trecere pe terenul vecinului său, iar disp. art. 617 cod civil reglementează să proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu. În expertiza întocmită la fond se menționează că proprietatea pârâtului P. D. este un loc înfundat, iar prin răspunsul al obiecțiuni se menționează că mai există un drum pe proprietatea vecinilor, respectiv al moștenitorilor defunctului M. N., însă acest drum este o uliță îngustă pe care nu se poate trece cu autovehicule, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului,a vând cuvântul, solicită respingerea cererii de completare a probatoriilor cu interogatoriu, martori și cercetarea locală, proba care sunt inutile soluționării apelului, dar și efectuarea unei expertize, în condițiile în care a fost întocmiră o astfel de lucrare la fond. În ceea ce privește apelul promovat, solicită respingerea acestuia, având în vedere că în mod legal instanța de fond a respins cererea reconvențională, întrucât .-17-16-1 nu este cea mai scurtă, pe aceasta putându-se intra cu autovehicule, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ din 23 iulie 2013 reclamantul A. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul să-l lase in deplină proprietate si pașnică posesie suprafața de aprox.80 mp. teren categorie fâneață, pe care îl folosește pentru ieșirea la calea publică, situate în comuna Drajna, ., . dispună grănițuirea proprietăților vecine, să se stabilească linia de hotar ce desparte aceste proprietăți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că pe latura de sud-vest a terenului proprietatea reclamantului în suprafață de 794 mp. se învecinează cu terenul pârâtului. A mai susținut reclamantul că a dobândit terenul de la părinții săi, in baza contractului de donație aut. sub nr. 2843/2005, cu ieșire directă la calea publică DJ 102B. De asemenea, arată că terenul pârâtului nu are ieșire direct la DJ 201B Văleni-Ogretin, fiind înfundat, motiv pentru care iese pe terenul drum acces din fata casei sale, iar in continuare, în loc să iasă la DJ 102 B direct pe drumul curbat, respectiv ulița curbată, folosită de vecinii săi, trece pe terenul său care este paralel cu ulița. A mai arătat că, ulița curbată la care face referire, menționată pe schița de plan, este de fapt o servitute comună, creată de trei vecini ai săi care nu aveau ieșire la calea publică, însă prin acordul lor, contribuind fiecare cu câte o porțiune de teren, la care pârâtul nu a aderat, neavând acces pe ulița respectivă, către calea publică, înțelegând să folosească terenul reclamantului ca drum de acces, mutând gardul pe o porțiune de 6 ml., astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 555, 560 C. civ. si art. 274 C.proc.civ.
În ședința publică din 30 octombrie 2012 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să îi lase în deplină posesie suprafața de 60 mp cu titlu de servitute, așa cum a fost creată și folosită de acesta cu zeci de ani în urmă.
În ședința publică din 11 decembrie 2012 a fost introdusă in cauză, în calitate de pârâtă, numita P. M.. De asemenea, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională si a invocat excepția tardivității.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea de expertize tehnice de specialitate, fiind desemnat expert M. S..
Prin sentința civilă nr. 1578/18.10.2013 Judecătoria Vălenii de M. a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a dispus grănițuirea proprietarilor limitrofe aparținând reclamantului și pârâtului P. D. pe aliniamentul 8,22,21,20,19,18,17,16 așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiza topo M. S.. De asemenea, a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare ca neîntemeiat, respingând și cererea reconvențională formulată de pârât, ca neîntemeiată. A mai admis în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și a obligat pe acesta din urmă la cheltuielile de judecată în cuantum de 4008 lei reprezentând parte din onorariul de avocat și taxa de timbru, respingând respins cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de donație autentificat sub numărul 2843/16.09.2005 reclamantul a dobândit un teren in suprafața de 794 mp precum si construcția C1 amplasata pe acesta, ambele situate in com. Drajna, ., jud. Prahova, T19, P Cc 1330, A 1331 si A 1329 (f. 8), printre vecinii terenului regăsindu-se si pârâtul P. D.. Ulterior reclamantul si-a intabulat dreptul de proprietate sens in care a fost deschisa cartea funciara nr._.
In cauza s-a întocmit raportul de expertiza topo M. S., prin care s-a constatat ca terenurile se afla in intravilanul ., T 19, P Cc 1330, A 1331 si A 1329, ca nu exista acaparare de teren intre părți, iar linia reala de hotar este pe aliniamentul 8,22,21,20,19,18,17,16 si este respectata de părți. S-a reținut de către expert prin raportul inițial ca terenul pârâtului reclamant reprezintă un loc înfundat, iar singura cale de ieșire publica este pe proprietatea reclamantului si reprezintă calea cea mai scurta marcata pe schița de plan cu punctele 1,23,24,25,17,16,1 având suprafața de 85 mp.
Ulterior, la solicitarea instanței, expertul a precizat ca de fapt calea cea mai scurta o reprezintă drumul privat ce se învecinează cu terenul paratului reclamant, insa acesta aparține calea cea mai scurta si cel mai puțin prejudiciabila pentru părți. S-a precizat totodată ca intre terenurile părților exista edificat gard pe toata lungimea si exista o poarta de acces prin care pârâtul reclamant are acces la terenul reclamantului parat.
Față de concluziile raportului de expertiza ce nu a fost contestat sub aspectul acaparării unei suprafețe de teren si linia de hotar trasata de către expert pe schița de plan, instanța de fond a constat că petitul ce are ca obiect revendicarea este neîntemeiat, iar cel care are ca obiect grănițuirea a fost admis in sensul trasării liniei de hotar conform expertizei topo realizate in cauza.
In ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a reținut că, pe de o parte, paratul a solicitat ca instanța sa-l oblige pe reclamant sa-l lase in posesie suprafața de 60 mp cu titlu de servitute de trecere așa cum a fost create si folosita de zeci de ani, petit ce corespunde unei acțiuni confesorii de protejare a dreptului de servitute, ulterior solicitând prin cererea precizatoare ca instanța sa dispună constituirea unei servituți de trecere prin uzucapiune pe o suprafața de teren de 60 mp. S-a observat, astfel, ca pârâtul a modificat obiectul inițial al cererii reconvenționale, astfel ca instanța de fond a analizat acest petit așa cum s-a solicitat prin cererea precizatoare.
Instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat si care nu are nicio ieșire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, cu obligația de a-l despăgubi in proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona. Prin loc înfundat urmează a se înțelege un loc înconjurat din toate părțile de alte fonduri si care nu are nicio ieșire la calea publica.
Prima instanță a mai subliniat faptul ca, pentru a se pretinde un drept de trecere peste fondul vecin, înfundarea fondului dominant nu trebuie sa fie opera proprietarului acestuia, cu alte cuvinte sa fie străina de orice activitate a sa. In cazul in care înfundarea este rezultatul unei anumite conduite ori neprevederi a proprietarului însuși, el nu mai este îndreptățit sa solicite drept de trecere peste terenul vecinului.
Din schița de plan anexa la raportul de expertiza judecătoria a observat ca terenul paratului nu reprezintă un loc înfundat, acesta învecinându-se cu un drum de trecere spre proprietatea altor vecini, dar chiar daca terenul ar fi fost înfundat, calea cea mai scurta era reprezentata de acest drum de trecere învecinat, așa cum a menționat si expertul prin precizările depuse la raportul de expertiză.
Argumentul expertului, ca respectivul drum de acces este proprietatea moștenitorilor defunctului M. N., nu are nicio relevanță câtă vreme si terenul pe care se solicita constituirea unei servituți de trecere aparține unei persoane private, respectiv reclamantul din prezenta cauza. Împrejurarea ca după dobândirea terenului ce se învecinează cu cel al pârâtului reclamantul i-a permis acestuia trecerea pe terenul său, dat fiind faptul ca intre proprietăți exista o poarta de acces, nu-l îndreptățește pe parat sa obțină pe aceasta cale crearea unei servituți de trecere pe terenul reclamantului.
Nu in ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere că terenul a fost transmis succesiv de la pârâta P. M. la numita S. F. prin contract de donație 1113/19 mai 1998, care la rândul său l-a transmis părinților reclamantului prin contract de vânzare cumpărare nr. 829/22.02.2005, ulterior acesta fiind transmis reclamantului așa cum s-a arătat anterior, fără ca parata-vânzătoare, ce a rămas in continuare cu o parte de teren vecin cu cel al reclamantului, sa își păstreze un drum de acces, fie chiar sub forma unei treceri comune cu cea a dobânditorilor ulteriori, fie un drept de servitute.
S-a invocat prin cererea reconvenționala împrejurarea ca drumul pe care se solicita trecerea a fost dobândit prin uzucapiune. Față de aceasta cerere se retine ca servitutea de trecere fiind stabilita prin lege nu poate fi dobândita prin uzucapiune. Acest mod de dobândire fiind propriu servituții continue si aparente, conform art. 623 C. civ., cum ar fi servitutea de vedere. Potrivit art. 624 C. civ. nu se pot dobândi decât prin titluri, deci nu prin prescripție, servituțile continue aparente si servituțile necontinue si neaparente.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. D. și P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei la Judecătoria Vălenii de M. pentru rejudecare.
În motivarea apelului, într-un prim motiv, s-a invocat faptul că nu s-a dat o interpretare corectă prevederilor art. 274 C.proc.civ, în sensul că prima instanță trebuia să se constate că onorariul de expert a fost achitat în mod egal de ambele părți, iar onorariile avocaților au fost achitate în mod egal de către părți, astfel că trebuia să se compenseze cheltuielile de judecată cu privire la taxa judiciară de timbru achitată de reclamant.
În continuare, pârâții au susținut că în mod incorect le-a fost înfundată proprietatea, apreciindu-se că drumul de servitute trece prin aliniamentul stabilit prin sentință.
Astfel, pârâții au menționat că în mod corect instanța de fond a reținut A. M. a cumpărat terenul respectiv prin donație de la o soră de-a pârâtului P. D., dar este inadmisibil să fie blocați de pe proprietatea acestora, întrucât efectiv nu au pe unde să iasă, fiind însă de acord ca grănițuirea să se facă numai pe aliniamentul 8-22-21-19-18 și să le fie lăsat drumul de servitute.
În dovedirea susținerilor, pârâții P. D. și P. M. au solicitat suplimentarea probelor cu proba cu un martor pentru a arăta că nu au altă cale, precum și cu interogatoriul reclamantului.
La datele de 14.02.2014 și 19.02.2014 pârâți P. D. și P. M. au depus la dosar noi motive de apel, prin care au solicitat, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Vălenii de M., în vederea administrării de probe și, în subsidiar, admiterea apelului ca fiind temeinic și legal, modificarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii reconvenționale, respectiv constituirea unei servituți de trecere asupra terenului în suprafață de 85 mp, astfel cum a fost identificat de expert M. S. la punctul (6) din raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză.
În motivarea apelului, pârâții P. D. și P. M. au arătat că în urma dezbaterii succesiunii după moartea lui P. V. în anul 1992, toată masa succesorală a fost preluată de soția supraviețuitoare P. M., conform Certificatului de moștenitor cu nr. 662/1992. În anul 1998, soția supraviețuitoare P. M. a donat fiicei sale S. Filoftia, din această masă succesorală, suprafața determinată de 857 mp teren situat în intravilanul com. Drajna, ., pct. „Acasă", între vecinii: șoseaua, moșt. T. F., I. M., drumul, rest proprietate donatoare, precum și locuința edificată pe aceasta, construită din paiantă, acoperită cu țiglă, formată din trei camere, cămară, hol și verandă, potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 1183/19.05.1998.
Pârâții au mai precizat că în anul 2005, S. Filoftia, căsătorită cu S. llie, a vândut soților A. M. si A. D. imobilul compus din teren intravilan in suprafața de 794 mp teren situat in intravilanul com. Drajna, ., jud. Prahova, tarlaua 19, . 1331 si A 1329, categoria curți construcții, arabil si fâneața, sub nr. cadastral provizoriu 649, precum si construcția CI amplasata pe acesta, intre vecinii: DJ 1Q2B, most. Tîrifon Filofteîa, Istratoiu M., P. D., drum acces si ulița, conform contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 829/22.02.2005.
De asemenea, tot în anul 2005, soții A. M. si A. D. au donat fiului lor A. M. imobilul compus din teren intravilan in suprafața de 794 m.p., teren situat in intravilanul corn. Drajna, ., jud. Prahova, tarlaua 19, . 1331 si A 1329,, categoria curți construcții, arabil si fâneață, sub nr. cadastral provizoriu 649, precum si construcția CI amplasata pe acesta, intre vecinii: DJ 102B, most. T. F., Istratoiu M., P. D., drum acces si ulița conform contractului de donație autentificat sub nr. 2843/16.09.2005.
Pârâta P. M. a mai menționat că în momentul în care a donat fiicei sale imobilul compus din teren intravilan in suprafața de 794 mp nu și-a păstrat un drum de acces nici măcar sub forma unei treceri comune cu aceasta sau o servitute de trecere si nici nu s-a întocmit vreun act in acest sens, insa considera justificata starea de imposibilitate morala in care se aflau, rude foarte apropiate, de a preconstitui un înscris potrivit dispozițiilor art. 1198 C. civ, aspect pe care instanța de fond nu l-a luat în considerație acest aspect în momentul în care s-a pronunțat pe fondul cauzei.
Pârâtul P. D. a arătat că a fost străin de toate actele prin care s-a înstrăinat suprafața de teren de 794 mp și a avut cunoștință de acest aspect abia în momentul în care reclamantul A. M. l-a dat in judecată.
De asemenea, pârâții au susținut că textul în materia raporturilor de vecinătate, respectiv art. 616 C. civ., este privit ca o reglementare legală care acordă proprietarului unui loc înfundat, devenit fond dominant, dreptul de trecere pe terenul vecinului său, drept ce configurează existența, unui drept real asupra lucrului altuia care, mai mult sau mai puțin, transferă în favoarea titularului fondului dominant, exercițiul unor prerogative din conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra fondului aservit.
Potrivit art. 617 NCC „Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul să-i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”, astfel că se poate cere permisiunea de a trece pe fondul vecinului său, proprietarul al cărui fond este lipsit de acces la calea publică. Scopul constituirii acestui drept de trecere îl constituie asigurarea accesului pentru exploatarea fondului titularului.
Au mai precizat pârâții că este lipsit de acces la calea publica (loc înfundat) locul ce este înconjurat de altei proprietăți diferite, ceea ce se întâmplă și în speța de față. Din Adresa nr. 47/13.01.2014, rezultă faptul că DS 1347, la care face referire și expertul în răspunsul la obiecțiuni, intitulat „drum privat", este de fapt o fundătură si deservește doar moștenitorilor def. M. j N. si nu are profilul unui drum normal sătesc, ceea ce reflecta harta veche cadastrala. Pe acolo nu s-a circulat vreodată cu autovehicule, tractoare si alte utilaje, ca pe un drum sătesc.
În raportul de expertiză, expertul la punctul (5) arată că proprietatea pârâtului -P. D. reprezintă loc înfundat, iar singura ieșire la calea publică este pe proprietatea reclamantului A. M., iar la punctul (6), expertul arată că ieșirea pe proprietatea reclamantului A. M. la calea publică reprezintă calea cea mai scurtă, apoi, prin răspunsurile la obiecțiuni, la punctul (1), a răspuns că terenul intitulat „drum privat" ar reprezenta calea cea mai scurtă si mai puțin prejudiciabilă pentru părți, dar că acest teren aparține moștenitorilor defunctului M. N., astfel cum rezultă din adresa de la Primăria ./22.04.2013.
Pârâți au mai susținut că, așa cum rezultă și din răspunsul expertului la obiecțiuni aceștia, împreună cu ceilalți membrii ai familiei, au trecut de 50 de ani pe drumul pe care îl deține prin cumpărare reclamantul, fapt dovedit si de planul de parcelar, cât si a evidentelor Primăriei Drajna.
S-a mai menționat că la data încheierii contractului, aceasta cale de acces exista, iar reclamantul A. M., în momentul în care au părinții lui cumpărat de la sora acestuia, știa de faptul că pe acel drum trec si pârâții și că altă cale de acces nu au la calea publică.
De asemenea, s-a arătat că, deși expertul în răspunsul la obiecțiuni a menționat că „drumul privat” reprezintă o cale mai scurtă si mai puțin prejudiciabilă, tot expertul a menționat că este de drept și de fapt o fundătură si deservește doar moștenitorilor defunctului M. N., întrucât face parte integranta din masa succesorala a susnumitului, si nu are continuitatea si profilul transversal al unui drum normal sătesc, ceea ce reflecta harta veche cadastrala. Această fundătură nu figurează în evidența nomenclatorului stradal de la nivelul Primăriei, si nici nu exista vreo hotărâre prin care acest teren sa fie trecut in domeniul privat al Primăriei, precum și că pe acolo nu s-a circulat niciodată cu autovehicule, tractoare si alte utilaje ca pe un drum sătesc. De altfel, lățimea acelui drum este de cea 3,50 m, astfel ca nu are o lățime suficienta pentru a se circula în doua sensuri si nici nu se poate intra cu mașina de pompieri, ambulanta, tractoare si alte utilaje de dimensiuni mari.
Au mai precizat pârâții că în fața instanței de fond au solicitat încuviințarea probelor cu martori, interogatoriu si cercetare la fața locului, probe care erau concludente, pertinente si utile soluționării cauzei, probe care au fost respinse, însă in motivarea sentinței apelate nu se menționează si motivele pentru care au fost respinse. Instanța de fond, în hotărârea apelată, nu a ținut seama si de acest aspect, de faptul că pe acel drum nu pot pătrunde cu autovehicule, ambulanța.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5, motivarea reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, aceasta din urmă trebuind să arate „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor", iar în considerentele unei hotărâri, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere si apărările pârtilor, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre acestea au fost reținute, iar altele au fost înlăturate, excepțiile invocate de părți sau de către instanța de judecata din oficiu si modul in care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilita.
Urmare al efectului devolutiv al căii de atac, instanța de apel are posibilitatea să analizeze aspectele invocate cu privire la caracterul de loc înfundat al terenului pârâților si, respectiv, cu privire la faptul înfundării prin chiar conduita pârâtei P. M.. Instanța de fond, în pronunțarea sentinței apelate, nu a ținut cont de concluziile scrise pe care le-au depus la dosarul cauzei și nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la apărările formulate în cauză de către aceștia.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 14.01.2014 sub același număr de dosar, nr._ .
La data de 19.02.2014, legal citat,reclamantul A. M. a formulat întâmpinareprin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, precum și respingerea cererii de completare a probatoriului, întrucât aceste probe nu sunt utile soluționării cauzei, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
S-a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica, raportata la întreg probatoriul administrat în cauza și, în mod corect, a fost respinsa cererea reconvenționala, întrucât terenul apelanților nu reprezintă loc înfundat, învecinându-se cu un drum de trecere, dar pentru considerentul ca drumul pe care aceștia voiau sa iasă nu este calea cea mai scurta si mai puțin prejudiciabila pentru părți, in acest sens fiind si concluziile expertului topo M. S..
De asemenea, reclamantul A. M. a solicitat a se avea în vedere si planșele foto depuse de către apelanți după închiderea dezbaterilor la instanța de fond - filele 132-136, fiind evidențiat drumul cel mai scurt care le-ar permite apelanților să aibă ieșire la calea publică, drumul intitulat de către expertul topo „drum privat".
Reclamantul A. M. a mai menționat că instanța a stabilit în mod corect cheltuielile de judecată la care au fost obligați apelanții.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanții-pârâți, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 296 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
De asemenea, tribunalul urmează a respinge, în lumina acelorași considerente ce vor fi arătate în continuare, cererea de completare probatorii formulată de apelanții-pârâți.
În ce privește primul motiv de apel, invocat de pârâți, referitor la acordarea cheltuielilor de judecată în fond, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta la fond, având în vedere că, în cauză, pârâții au căzut în pretenții, prin respingerea cererii reconvenționale formulate de aceștia. Pe de altă parte, se mai observă că judecătoria a făcut aplicarea prevederilor art. 581 C. civ., referitor la suportarea de proprietarii terenurilor învecinate a cheltuielilor legate de stabilirea hotarului dintre proprietăți.
Referitor la criticile pârâților cu privire la soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii reconvenționale formulate de aceștia, se reține că prin precizarea depusă la data de 07.05.2013 (fila 84 dosar fond) pârâții P. D. și P. M. au solicitat constituirea unei servituți de trecere continue și aparente prin uzucapiune, potrivit dispozițiilor art. 623 C. civ.
Așa cum în mod corect a arătat și prima instanță, potrivit art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea locului.
În cauza de față, pârâtul P. D. deține în proprietate terenul în suprafață de 683 mp, situat în com. Drajna, ., delimitat în perimetrul 16,17,18,19,20,21,22,8,9,10,11,12,13,14,15,16 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert M. S. la judecătorie (fila 96 dosar fond).
Conform susținerilor părților, coroborate cu adresa nr. 3879/22.04.2013 emisă de Primăria . de acces) la DJ 102B (Vălenii de M. - Cislău) cu care se învecinează în partea de nord-vest terenul aparținând pârâtului, are caracter de drum privat, fiind în proprietatea unor terțe persoane, respectiv moștenitorii defunctului M. N..
Prin urmare, rezultă că, într-adevăr, terenul proprietatea pârâtului P. D. are caracter de loc înfundat, în sensul prevederilor art. 616 C. civ., neavând acces direct la calea publică.
Cu toate acestea, după cum a concluzionat și instanța de fond, în cauză nu poate fi primită solicitarea pârâților de a li se permite accesul la calea publică prin drumul delimitat în perimetrul 1,23,24,25,17,16,1 anexă la raportul de expertiză.
Conform răspunsului la obiecțiuni, formulat de expertul topo, cea mai scurtă cale de acces de la proprietatea pârâtului la drumul public nu este pe drumul pretins de pârâți, ci pe acel drum privat, menționat pe schița anexă la raport. În același timp, această cale de acces este și cea mai puțin prejudiciabilă pentru proprietarul fondului, având în vedere că această suprafață de teren constituie deja o cale de acces, după cum rezultă din expertiză.
Proprietatea reclamantului are o deschidere la drumul public de doar 4,35 m, iar dacă s-ar primi cererea pârâților de creare a unei servituți de trecere, atât cu piciorul, cât și cu un mijloc de transport, ar însemna ca această cale de acces să aibă la stradă o lățime de 3 m, astfel încât reclamantului i-ar mai rămâne o deschidere la stradă de doar 1,35 m, fapt de natură a-l împiedica să își exploateze proprietatea sa și, prin urmare, să îi cauzeze un prejudiciu substanțial.
În schimb, acel drum privat are o deschidere la drumul public de peste 5 m, și, prin urmare, ar putea asigura pentru pârâți trecerea, atât cu piciorul, cât și cu u autovehicul.
Nu pot fi primite susținerile pârâților din cel de-al doilea set de motive de apel formulate (fila 7 dosar apel), pentru că se invocă existența dreptului lor de a beneficia de servitute de trecere pe terenul proprietatea reclamantului urmare a dobândirii acestuia prin uzucapiune, prin folosirea acestei căi de acces vreme de peste 60 de ani, atâta timp, după cum s-a menționat anterior, prin cererea precizatoare, pârâții nu au mai susținut acest capăt de cerere, iar potrivit art. 294 C.proc.civ., în apel nu pot fi formulate cereri noi.
În accesași ordine de idei, tribunalul mai constată că prin cel de-al treilea set de motive de apel (filele 13-18) pârâții au invocat noi motive de fapt și drept în susținerea cererii reconvenționale, respectiv faptul că, anterior, între autorii pârâților și autorii reclamanților s-ar fi încheiat o convenție verbală, dar nematerializată în formă scrisă, din cauza unor pretinse relații apropiate între aceștia, fiind rude, privind folosirea de către pârâți a unei părți din terenul proprietatea reclamantului drept cale de acces la drumul public. În motivarea cererii reconvenționale, în forma sa inițială (filele 29-31 dosar fond) nu se face referire la vreo convenție încheiată în acest sens.
Prin urmare, tribunalul va respinge cererea în probațiune formulată de pârâți, privind completarea în apel a probatoriilor cu declarații de martori și cu interogatoriul reclamantului, prin care să se dovedească existența acestei convenții, fiind vorba despre un aspect de fapt și drept nou, invocat pentru prima dată în apel.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelanții-pârâți P. D. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 1578/18.10.2013, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca nefondat.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., căzând în pretenții, apelanții vor fi obligați, în solidar, să plătească intimatului cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriului, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanții-pârâți P. D. și P. M., domiciliați în comuna Drajna, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1578/18.10.2013, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. M., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură P. N., cu sediul în comuna M., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata, în solidar, a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Fiind în C.O. semnează
P. Grefier
Red. O.C.Ș.
5 ex./06.08.14
d. f. nr._ Judecătoria Vălenii de M.
j. f. A. M.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Succesiune. Decizia nr. 1264/2014. Tribunalul PRAHOVA | Succesiune. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
