Partaj judiciar. Decizia nr. 998/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 998/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 19427/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 998
Ședința publică din data de 11.06.2014
PREȘEDINTE: A. G. H.
JUDECĂTORI: N. C.
C. A. M.
GREFIER: C. A. A. G. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul – reclamant M. I., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă M. P. D., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14 mai 2012 sub nr. dosar_, reclamantul M. loan a chemat in judecata pe pârâta pe M. P. D., pentru ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului in suprafața de 75 m.p., situat in Ploiești ., județul Prahova, precum și grănițuirea proprietăților, respectiv stabilirea liniei de hotar ce
desparte cele doua loturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în esență, după decesul bunicilor reclamantului, M. I. P. și M. I. T., tatăl reclamantului M. M. S. a introdus la Judecătoria Ploiești acțiune pentru partajul bunurilor succesorale rămase la decesul părinților săi, în contradictoriu cu ceilalți doi moștenitori legali, respectiv cu cele doua surori, pârâta M. P. D. și Ș. A. S..
A susținut că masa succesorala rămasa la decesul părinților săi era compusă dintr-o casă compusă din două camere, antreu și bucătărie și terenul aferent în suprafața de 180 m.p., ambele imobile fiind situate în Ploiești, ., județul Prahova.
A învederat că acțiunea de partaj succesoral a fost soluționată prin încheierea unei tranzacții în baza căreia Judecătoria Ploiești a pronunțat o hotărâre de expedient. Conform sentinței civile nr.3876 din 07.04.1998 părțile au rămas în indiviziune asupra drumului de trecere cu o lățime de 3 m și o lungime de 20,80 m de la stradă până la construcția situată pe teren și asupra terenului în suprafață de aproximativ 75 m.p. situat în spatele curții, cotele indivize fiind de 1/3 fiecare.
A menționat că pe acest teren pârâta a edificat după pronunțarea hotărârii și cu acordul celorlalți doi coproprietari, o cameră lipită de camera și bucătăria ce i-a revenit în urma partajului succesoral.
A precizat că ulterior hotărârii judecătorești de partaj succesoral din anul 1998, Ș. A. S. a decedat, dar anterior decesului a testat tatălui reclamantului M. M. S., drepturile ce i se cuveneau din imobilul situat în Ploiești ., compus din teren în suprafața de 180 mp și construcții, respectiv cota sa de 1/3, astfel că tatăl reclamantului a devenit titularul cotei de 2/3 din cele doua bunuri imobile, teren 180 m.p. și construcții.
A arătat că, întrucât între tatăl reclamantului, M. M. S. și pârâta au apărut neînțelegeri cu privire la drumul de trecere cu lățimea de 3 m și lungimea de 20,80 m, de la . situate pe teren, inițial s-a încheiat o înțelegere scrisă, iar ulterior la Judecătoria Ploiești a fost introdusă o acțiune de partaj succesoral pentru rezolvarea acestor neînțelegeri.
A subliniat că litigiul a fost soluționat printr-o tranzacție consemnată în sentința civilă nr. 1241 din 14.11.2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/2000 prin care drumul de trecere cu lățimea de 3 m și lungimea de 20,80 m a fost împărțit în doua loturi egale de 1,5 m fiecare, de la ., partea din stânga revenind pârâtei, iar partea din dreapta tatălui reclamantului.
A mai arătat că cele două părți au căzut de acord ca loturile să fie despărțite printr-un gard ce se va construi după pronunțarea hotărârii.
A susținut că tatăl reclamantului a respectat dispoziția instanței în sensul că a obținut certificat de urbanism și a edificat gardul despărțitor al celor două loturi ale drumului de trecere.
A precizat că tatăl reclamantului a decedat la data de 12.10.2005, iar în urma dezbaterii succesiunii acestuia a fost eliberat certificatul de moștenitor nr.411 din 22.12.2005 din cuprinsul căruia rezultă că reclamantul este singurul moștenitor legal acceptant, ceilalți moștenitori legali, soția supraviețuitoare și ceilalți doi descendenți, fiind renunțători.
A arătat că după decesul tatălui reclamantului acesta a stăpânit și folosit netulburat de nimeni partea de teren și construcție ce i-a revenit din imobilele, casa si teren situate in Ploiești, ., jud. Prahova.
A menționat că în luna septembrie 2011 nepoata pârâtei, care locuiește împreuna cu aceasta, cu acordul acesteia, a demolat gardul despărțitor al celor două loturi ale drumului de trecere pretinzând că au fost necesare reparații și renovări la partea de construcție proprietatea acesteia, deși aceste reparații au fost efectuate în luna iulie 2011.
Reclamantul a arătat că a promovat această acțiune, întrucât între cele două părți litigante au apărut neînțelegeri cu privire la terenul folosit în indiviziune situat în "spatele curții" și cu privire la linia de hotar ce desparte cele două loturi cu lățimea de 1,5 m și lungimea de 20,80 m fiecare.
A adăugat că terenul aflat in indiviziune trebuie împărțit în natură, conform cotelor legale de 1/3 pârâta și 2/3 reclamantul, urmând ca partea din terenul în indiviziune, dar situat sub camera construită de pârâtă să revină pârâtei.
În drept, au fost invocate prevederile art.669, art. 560 C.civil, art.673, art.274 C.pr.civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială și expertiza topografică, anexând la dosar, în copie, act de vânzare-cumpărare din 1934 (f.6-7), permisiune de construcție (f.10), certificat de moștenitor nr.194 din 21.03.1968(f.11), sentința civilă nr.3876 din 7.04.1998 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.3240/1998 (f.12-14), declarația dată de M. M. și S. A. S. (f.15), înscris intitulat „înțelegere” (f.16), sentința civilă nr._ din 14.11.2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/2000(f.17-18), încheierea de îndreptare eroare materială și plan situație, certificat de urbanism eliberat la data de 12.01.2001(f.22), testament autentic întocmit de Ș. A. S., certificat de moștenitor nr.411 din 22.12.2005(f.24-25), cererea adresata Politiei Municipiului Ploiești, referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penala întocmit de Secția de Politie nr.2 Ploiești, certificat de naștere M. I. și cartea de identitate a acestuia(f.29).
Reclamantul a achitat suma de 936 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, și 2 lei, cu titlu de timbru judiciar.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă în apărare.
În data de 14 octombrie 2013, s-a înaintat la dosar, în copie, sentința civilă nr. 3876 din 07 aprilie 1998 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 3240/1998.
Ulterior, s-a depus la dosar, în copie, certificatul de naștere ..4 nr._, certificat de urbanism nr.2103 și schița imobilului.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba prin înscrisuri.
Prin sentința nr._/16.12.2013 Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de reclamantul M. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în fapt, după decesul bunicilor reclamantului, M. I. P. și M. I. T., tatăl reclamantului M. M. S. a introdus la Judecătoria Ploiești acțiune pentru partajul bunurilor succesorale rămase la decesul părinților săi, în contradictoriu cu ceilalți doi moștenitori legali, respectiv cu cele două surori, pârâta M. P. D. și Ș. A. S..
Masa succesorală rămasă la decesul părinților săi era compusă dintr-o casa compusa din doua camere, antreu și bucătărie și terenul aferent în suprafața de 180 m.p., ambele imobile fiind situate în Ploiești, ., județul Prahova.
Acțiunea de partaj succesoral a fost soluționată prin încheierea unei tranzacții în baza căreia Judecătoria Ploiești a pronunțat o hotărâre de expedient.
Conform sentinței civile nr.3876 din 07.04.1998 părțile au rămas în indiviziune asupra drumului de trecere cu o lățime de 3 m și o lungime de 20,80 m de la . situată pe teren și asupra terenului în suprafață de aproximativ 75 m.p. situat în spatele curții, cotele indivize fiind de 1/3 fiecare.
Pe acest teren pârâta a edificat după pronunțarea hotărârii și cu acordul celorlalți doi coproprietari, o camera lipita de camera si bucătăria ce i-a revenit in urma partajului succesoral.
Ulterior hotărârii judecătorești de partaj succesoral din anul 1998, Ș. A. S. a decedat, dar anterior decesului a testat tatălui reclamantului M. M. S., drepturile ce i se cuveneau din imobilul situat în Ploiești ., compus din teren în suprafață de 180 mp și construcții, respectiv cota sa de 1/3, astfel ca tatăl reclamantului a devenit titularul cotei de 2/3 din cele două bunuri imobile, teren 180 m.p. și construcții.
Întrucât între tatăl reclamantului, M. M. S. și pârâtă au apărut neînțelegeri cu privire la drumul de trecere cu lățimea de 3 m și lungimea de 20,80 m, de la stradă până la construcțiile situate pe teren, inițial s-a încheiat o înțelegere scrisă, iar ulterior la Judecătoria Ploiești a fost introdusă o acțiune de partaj succesoral pentru rezolvarea acestor neînțelegeri.
Potrivit sentinței civile nr._ din 14.11.2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/2000, completul de judecată a reținut că instanța a admis acțiunea având ca obiect partaj succesoral formulată de M. M. S. în contradictoriu cu M. P. D. și a luat act de tranzacția părților, în sensul că părțile au înțeles să partajeze de bunăvoie . de 3 metri și lungă de 20 metri, ce duce la imobilele proprietatea părților situate în Ploiești, ., jud. Prahova, în două loturi egale, late de câte 1,5 metri pentru fiecare, de la stradă până la construcție, partea din stânga fiind preluată de M. P. D., iar partea din dreapta fiind preluată de M. M. S., fiecare consimțind ca aceștia să devină proprietari ai acestor loturi.
Conform certificatului de moștenitor nr.411 din 22 decembrie 2005 emis de BNP F. M. și T. A.-C., a reieșit că M. M. S. a decedat la data de 12.10.2005, iar în urma dezbaterii succesiunii acestuia s-a stabilit că reclamantul M. I. este singurul moștenitor legal acceptant, ceilalți moștenitori legali, soția supraviețuitoare și ceilalți doi descendenți, fiind renunțători.
În atare situație, cât privește primul capăt de cerere, având în vedere faptul că, pe de o parte, părțile au sistat starea de coproprietate asupra terenului în lungime de 20,8 metri și lățime de 3 metri menționat în cererea introductivă de instanță prin intermediul contractului judiciar din 14 noiembrie 2000, iar pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada că această convenție a fost anulată, instanța a apreciat că solicitarea reclamantului de a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la aceeași suprafață de teren este neîntemeiată, întrucât starea de coproprietate a încetat încă din data de 14.11.2000.
Cu referire partajarea terenului în suprafață de aproximativ 75 m², aflat în spatele construcției ce a făcut obiectul tranzacției judiciare din 07.04.1998 (fila 14), având în vedere configurația terenului sus-menționat, faptul că pârâta deține asupra terenului o cotă de 1/3, deci aproximativ 25 m.p., că locuința pârâtei nu beneficiază de o altă curte interioară, instanța a apreciat că terenul în suprafață de 75 m.p. face parte din categoria părți comune de care se face vorbire în art.649 alin.1 lit.a) din Noul Cod Civil, în sensul că reprezintă un teren necesar pentru exploatarea normală a clădirii atât de reclamant, cât și de pârâta M. P. D. (fila 21).
Pe cale de consecință, având în vedere că bunurile menționate de art.649 din noul cod civil se află în coproprietate forțată, în condițiile art.646 pct.1 din aceeași lege, instanța de fond a apreciat, în baza art.671 alin.1 din noul Cod civil, că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a putea dispune partajarea terenului în suprafață de 75 m.p..
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, instanța de fond a reținut că, potrivit art.560 din noul Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Conform art.646 din noul Cod civil (Capitolul IV. Proprietate comună. Secțiunea a 3-a), printre cazurile de coproprietate forțată, legiuitorul a enumerat și bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi potecile, fântânile, drumurile și izvoarele.
Potrivit art.671 din noul Cod civil, partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de secțiunile a 3-a și a 4-a din prezentul capitol, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Pe de altă parte, potrivit pct.4.11 din anexa nr.4 (accese carosabile) la H.G. nr.525/1996, s-a reținut că pentru locuințele semicolective cu acces propriu și lot folosit în comun și pentru locuințele colective cu acces și lot folosit în comun, trebuie asigurate accese carosabile pentru locatari, accese de serviciu pentru colectarea deșeurilor menajere și pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor.
Printr-o interpretare sistematică a prevederilor pct.4.11 din anexa sus-menționată, s-a reținut că . o lungime de maximum 25 m trebuie să aibă o lățime de minimum 3,5 m.
Mai mult, pentru toate categoriile de construcții și amenajări trebuie asigurate accese pentru intervenții în caz de incendiu, dimensionate conform normelor pentru trafic greu. Accesele și pasajele carosabile nu trebuie sa fie obstrucționate prin mobilier urban și trebuie sa fie păstrate libere în permanenta, potrivit pct.4.12 al anexei nr.4 la H.G. nr.525/1996.
Față de dispozițiile legale sus-menționate, văzând că terenul menționat în acțiune are o lățime de doar 3 metri, iar nu de 7 metri, că pârâta nu este de acord cu grănițuirea, că accesul pârâtei la drumul public sau a mijloacelor de stingere a incendiilor s-ar putea realiza doar folosind acest teren, fapt recunoscut chiar de reclamant în ședința publică din 02.12.2013, instanța a găsit că solicitarea reclamantului de a se dispune grănițuirea celor două imobile este nejustificată, întrucât dacă partajarea unui astfel de teren ar fi fost inadmisibilă, potrivit art.671 coroborat cu art.646 din noul Cod civil, cu atât mai mult nu s-ar putea dispune grănițuirea acestuia, în speță acest teren este situat chiar pe linia de hotar.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul la data de 24.04.2014.
Arată recurentul reclamant că primul capăt de cerere a fost ieșirea din indiviziune asupra terenului de aproximativ 75 m.p.din fundul curții, suprafața aproximativă asupra căreia a solicitat expertiza de specialitate, topografică, de cadastru, având în vedere că pârâta a construit deja pe cota parte ce i-a revenit, schimbând valoarea cotelor, și acareturile sale, cotețele de pasări, le-a distrus și îndepărtat, Solicitare a fost respinsă.
În ședința publică, nu a fost întrebat dacă si eu, se folosește de acea suprafață ... necesară pentru exploatarea normala a clădirilor ... așa cum se specifica în încheierea de Ședință, ... conform art. 649 alin.l lit. a.
Arată că în prima solicitare, redactată și susținută de avocatul său, la al doilea capăt de cerere am solicitat grănițuirea, stabilirea liniei de hotar, pentru că, deși asupra acestei spețe exista deja o Sentință civilă, respectiv 1241 din_, la care se face referire și în încheierea de Ședință, Sentința care nu a fost nici atacată și nici anulată, pârâta nu mai recunoaște Hotărârea Judecătorească, o încalcă, își încalcă propria înțelegere și semnătura și distruge gardul despărțitor, schimba linia de hotar.
În încheierea de ședința se face trimitere la H.G. nr 525/1996 -accese carosabile, privind exact această Sentința Civilă, . proprietatea și nu este carosabil. Acestea sunt dimensiunile, de 3 m lățime / 20,80m. lungime, între două proprietăți de sine stătătoare, Alea respectivă, pe care nu a fost întrebat dacă o mai folosește, ca și coproprietar, pârâta o obstrucționează cu cișmele, cotețe, balansoare, motorete și acestuia i se impută lipsirea de acces și libera trecere, solicitarea fiind respinsă.
Recurentul reclamant susține că, a moștenit această proprietate, pe baza unor acte oficiale, legale, necontestate, neatacate în vreo instanță, Hotărâri Judecătorești, Sentințe Civile, care au stat la baza unui Certificat de Moștenitor și, nu dorește decât să se bucure de dreptul său de proprietar.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul reclamant a investit instanța de fiind cu cererea de ieșire din indiviziune asupra terenului în suprafață de 75 mp situat în Ploiești, ., județul Prahova și cu cererea privind grănițuirea proprietăților, respectiv stabilirea liniei de hotar ce desparte cele două loturi.
Recurentul reclamant a introdus anterior, pe rolul Judecătoriei Ploiești acțiune pentru partajul bunurilor succesorale rămase de pe urma părinților săi, masa succesorală fiind formată din casă compusă din două camere, antreu și bucătărie și terenul aferent în suprafață de 180 mp, ambele imobile fiind situate în Ploiești, ., județul Prahova.
La Judecătoria Ploiești a fost încheiată o tranzacție între părți, fiind pronunțată o hotărâre de expedient conform căreia, părțile au rămas în indiviziune cu privire la drumul de trecere cu o lățime de 3 m și o lungime de 20,80 m de la . situată pe teren și, cu privire la terenul în suprafață de 75 mp situat în spatele curții, cotele indivize fiind de 1/3 fiecare.
După pronunțarea sentinței civile nr. 3876 din 07.04.1998, Ș. A. S. a decedat, dar anterior decesului a testat tatălui reclamantului, drepturile ce i se cuveneau din imobil, respectiv, cota sa de 1/3, tatăl recurentului reclamant devenind titularul cotei de 2/3 din cele două bunuri imobile, teren 180 mp și construcții.
La data de 14.11.2000 a fost pronunțată de Judecătoria Ploiești o nouă sentință de partaj prin care a fost admisă acțiunea și s-a luat act de tranzacția dintre M. M. S. și M. P. D. prin care aceștia au partajat . de 3 m și lungă de 20 m, în două loturi egale, late pentru fiecare de 1,5 m, de la stradă până la construcție, partea din stânga fiind preluată de M. M. P. D., iar partea din dreapta de M. M. S..
M. M. S. a decedat la data de 22 decembrie 2005, recurentul reclamant fiind singurul moștenitor acceptant, ceilalți fiind renunțători.
Astfel, dat fiind cele menționate, instanța de fond în mod corect a reținut că, nu s-a făcut dovada că această convenție a fost anulată și a apreciat că solicitarea recurentului reclamant de ieșire din indiviziune este neîntemeiată atât timp cât convenția respectivă este în vigoare nefiind anulată, starea de coproprietate încetând din data de 14.11.2000.
În ceea ce privește terenul de 75 mp ce face obiectul prezentului litigiu, tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond în mod corect a reținut că acest teren face parte din părțile comune, reprezentând un teren necesar pentru exploatarea normală a clădirii de către ambele părți, bunurile aflând-se într-o coproprietate forțată, conform art. 646 pct. 1 Cod civil.
Întrucât în cauză nu sunt întrunite disp. art. 671 alin. 1 Cod civil pentru a se dispune ieșirea din indiviziune, instanța de fond în mod corect a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea, așa cum s-a reținut în mod corect în considerentele sentinței recurate, terenul ce face obiectul litigiului are o suprafață de 3 m și nu de 7 m, art. 646 stabilind printre cazurile de coproprietate forțată și bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine situate pe linia de hotar între acestea, de exemplu, potecile, fântânile, drumurile și izvoarele, pentru locuințele semicolective, ca în cazul de față, cu acces și lot folosit în comun fiind necesară asigurarea de accese carosabile pentru locatari, . să aibă o lungime de maxim 25 m și o lățime de 3,5 m.
D. fiind că, partajarea unui astfel de teren este inadmisibilă cu atât mai mult nu este posibilă grănițuirea, întrucât terenul este situat pe linia de hotar.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul pârât ca nefondat potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant M. I., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - pârâtă M. P. D., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. HarhoiNineta C. C. A. M.
GREFIER
C. A.
Operator date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnored. NC
2 ex./23.06.2014
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. Cobâscan A.
| ← Expropriere. Sentința nr. 1851/2014. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 82/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
