Obligaţie de a face. Decizia nr. 1332/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 9235/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1332
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- N. A.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de recurenții-pârâți U. A. și U. O., ambii domiciliați în loc. Toplița, .. D, ., județ Harghita și de recurentul S. N., domiciliat în Iași, ., . - având calitate de expert, împotriva sentinței civile nr. 3635/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. V., domiciliată în loc. Toplița, .. D, ., județ Harghita și intimata-pârâtă ., cu sediul în loc. Toplița, .. D, ..
Cereri de recurs scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți reprezentați de avocat D. R., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimata-reclamantă T. V. a depus întâmpinare, precum și că recurentul S. N. – în calitate de expert, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Apărătorul recurenților-pârâți, avocat D. R., depune la dosar împuternicire avocațială.
Tribunalul constată că cererile de recurs formulate în prezenta cauză sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și, totodată, ia act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Apărătorul recurenților-pârâți, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților-pârâți, având cuvântul, arată că aceștia au îndeplinit obligația de plată a onorariului de expert, iar instanța de fond trebuia să procedeze la obligarea reclamantei la achitarea cheltuielilor de judecată către pârâți. Susține că atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost respinsă, pârâții câștigând procesul, reclamanta trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii, pe fond, a cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la recursul formulat de recurentul S. N. - în calitate de expert, arată că formulează concluzii de admitere, însă lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul ia act de susținerile apărătorului recurenților-pârâți și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița sub nr._ reclamanta Ț. V. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia să nu mai facă focul în centrala de mare capacitate Orlan 80, de 60kw, instalată fără autorizație și fără acordul tuturor vecinilor, la plata daunelor moratorii și cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la demolarea acesteia, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea zugrăvitului apartamentului și a vopsitului binalelor și a mobilierului afumate din culpa pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna noiembrie 2008 a cumpărat apartamentul situat în Toplița, .. D, ., iar după cumpărare a efectuat îmbunătățiri și în luna decembrie s-a mutat efectiv în apartament împreună cu mama sa în vârstă de 88 de ani. După mutare, astfel cum a precizat reclamanta, pârâta a început să îi creeze un disconfort inimaginabil, respectiv a făcut foc în centrala neautorizată, a făcut gălăgie prin trântirea ușilor și a lemnelor, de asemenea, mirosul, fumul și căldura au intrat în apartamentul său, cazanul pârâtei încălzind plafonul centralei termice, care este același cu dușumeaua holului său. A precizat de asemenea reclamanta că a luat legătura cu pârâta, rugând-o să înceteze aceste acțiuni, dar aceasta nu s-a ținut de promisiune, motiv pentru care a sesizat reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu-Comisariatul Harghita, Inspecția Sanitară de Stat Harghita și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Oltul Harghita care, ca urmare a celor constatate au somat pârâta să înceteze în a mai face focul în centrală, însă fără niciun rezultat, recomandându-i reclamantei să se adreseze instanței de judecată pentru a fi obligată pârâta să înceteze a mai face focul și să-i acopere prejudiciul cauzat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998, 999 C.civ de la 1864, art. 1075 C.civ.
La termenul de judecată din data de 08.10.2009 reclamanta a formulat o precizare la acțiune, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloarea zugrăvitului apartamentului, vopsitului binalelor și a mobilierului. La termenul de judecată din data de 05.11.2009 reclamanta Ț. V. și-a modificat cererea introductivă de instanță și a solicitat instanței de judecată și chemarea în judecată a pârâților U. O. și U. Anicuța, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților să desființeze conductele de încălzire care traversează apartamentul reclamantei.
În motivarea cererii modificatoare, reclamanta a arătat că pârâta . este administrată de pârâtul U. O. care, fără respectarea normelor legale a introdus o centrală mare, de timp Orlan 80, 60 kw, ce funționează în spațiul situat sub apartamentul reclamantei. Centrala termică a fost achiziționată și instalată nu doar pentru nevoile societății, excedând cu mult necesităților acesteia de încălzire a spațiului comercial aflat sub apartamentul reclamantei, în realitate centrala fiind folosită și pentru încălzirea apartamentelor nr. 48 și 56 din aceeași scară, aflate în proprietate pârâților U. O. și U. Anicuța, fapt constatat și de reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu cu ocazia verificărilor efectuate în data de 16 martie 2009. A mai învederat reclamanta instanței de judecată că aceeași centrală termică este folosită și pentru încălzirea unui spațiu aparținând RA Loteria Națională SA, fapt constatat de Garda Națională de Mediu cu ocazia unui control efectuat la data de 20 mai 2009.
A precizat reclamanta că, pentru a încălzi apartamentul pe care îl dețin în proprietate, situat la etajul 4, pe același tronson cu apartamentul reclamantei, pârâții au instalat țevi ce fac legătura între centrala termică din spațiul comercial și apartamentul lor, țevi care traversează apartamentul aparținând reclamantei, contribuind substanțial la disconfortul termis produs prin supraîncălzirea podelei, ca urmare a încălzirii plafonului încăperii în care funcționează centrala termică de mare capacitate. Aceste conducte contribuie și la poluarea produsă prin emanațiile de gaze și fum, întrucât acestea pătrund în apartamentul reclamantei și pe lângă țevile de încălzire, iar prin conducerea țevilor la la apartamentul pârâților se aduce atingere dreptului de proprietate pe care îl are asupra imobilului, conductele nefăcând parte dintr-un sistem centralizat de producere și furnizare de agent termic pentru populație, un astfel de sistem neexistând în Mun. Toplița.
De asemenea, reclamanta a arătat că pârâții nu dețin autorizație pentru cazanul de tipul arătat pentru încălzirea spațiilor menționate furnizând energie termică și apă caldă.
Pe parcursul judecării cauzei reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata lucrărilor de zugrăvire.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților U. O. și U. Anicuța, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, precizând că în anul 1999 numitul Chirlacopschi E. și-a dat consimțământul pentru trecerea coșului de fum prin apartamentul său și de la care reclamanta cumpărat imobilul.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâții au solicitat obligarea reclamantei să se debranșeze la coșul de fum.
În motivarea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au arătat că . este administrată de pârâtul U. O., activitatea fiind desfășurată printre alte locații în spațiul aflat în proprietate existent la parterul blocului D, sc. 1, . Mun. Toplița. Au arătat că pe aceeași scară, la etajul 4, pârâții U. O. și U. ANICUȚA își au domiciliul. În anul 1999, societatea . a achiziționat un sistem pentru încălzire pe care l-a montat la sediul societății, respectiv la parterul blocului D, . punerea în funcțiune a acestui cazan a contruit un coș de fum. Au precizat pârâții-reclamanți că la acel moment a fost obținut acordul tuturor vecinilor d epe tronson, deoarece numai cu acest acord a putut să contruiască coșul de fum care trece prin toate apartamentele d epe întreg tronsonul. S-a mai arătat că în luna noiembrie 2008 reclamanta a cumpărat apartamentul de la Chirlacopschi E., vecinul său care locuia la etajul 1, pe același tronson cu . U. O. și U. ANICUȚA. Cu toate că proprietarul anterior a fost racordat la coșul de fum, reclamanta s-a branșat la acest coș fără să ceară consimțământul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 04.03.2010 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților U. O. și U. Anicuța.
Prin sentința civilă nr.102 pronunțată la data de 20.01.2010 de Judecătoria Toplița a fost respinsă atât acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă Ț. V. cât și cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți ., U. O. și U. ANICUȚA. A reținut instanța de fond în motivare că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor ale răspunderii civile delictuale. Disconfortul reclamat de natura celui arătat în cererea de chemare în judecată se încadrează în problematică protecției mediului, susținându-se de către reclamantă că prin utilizarea centralei termice se produce poluare fonică și de mediu. Cu toate acestea, reclamanta nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, deși din oficiu instanța a pus în discuție acest aspect, știut fiind că instalarea oricărei microcentrale produce emanații de gaze și fum, cu atât mai mult cu cât, la nivelul întregului municipiu Toplița, nu există un sistem centralizat de încălzire, fiecare locatar având propriul sistem, cu consecințele binecunoscute asupra mediului. Reclamanta a cunoscut toate împrejurările la data cumpărării imobilului, subrogându-se astfel în drepturile și obligațiile avute de fostul proprietar, prin urmare nu este îndreptățită să solicite desființarea conductelor ce traversează apartamentul său și care fac legătura cu sistemul de încălzire al celorlalți locatari de la etajele superioare, cum de altfel nu se justifică nici cererea formulată de pârâți de a fi obligată reclamanta de a se debranșa de la coșul de fum ce îi traversează apartamentul, acesta fiind o construcție ce servește tuturor colocatarilor, mai mult, pârâta ., a obținut de la Primăria municipiului Toplița, concesiunea suprafeței de 21 mp pentru construirea unui nou coș de fum, urmând a obține în continuare toată documentația pentru . ce privește prejudiciul de natură nepatrimonială reclamat, conform art. 998 Cod civil, a reținut instanța de fond, respectiv Judecătoria Toplița că acesta nu a fost dovedit potrivit art. 1069 Cod civil.
Prin Decizia civilă nr. 74 din 01 iulie 2011 Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de apelanta Ț. V., a casat sentința civilă nr. 102 din data de 20.01.2010 a Judecătoriei Toplița și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Instanța de apel a apreciat că se impune administrarea unor probe suplimentare, întrucât în speță sunt aplicabile prevederile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, iar în condițiile în care instanța de fond, referitor la probațiune a concluzionat că expertiza tehnică este singura probă în materie de prejudiciu nepatrimonial, fiind necesară în cauză părerea unor specialiști în materie, trebuia să ordone, efectuarea unei expertize tehnice a mediului, chiar și în cazul în care părțile s-ar fi opus încuviințării acesteia.
Reținând în mod explicit că prejudiciul nepatrimonial poate fi dovedit doar cu efectuarea unei expertize tehnice, instanța de fond a nesocotit toate celelalte probe administrate, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei. În acest sens s-a apreciat de către instanța de apel că este întemeiată cererea subsidiară a apelantei, formulată în sensul anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Toplița, în cauză fiind incidente prevederile art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. S-a arătat de asemenea că în rejudecare, instanța de fond va analiza toate apărările și susținerile părților în cauză, urmând să se pronunțe cu privire la starea de fapt și de drept aplicabilă speței. S-a precizat în Decizia pronunțată de Tribunalul Harghita că se vor administra probe cu privire la susținerile reclamantei referitoare la existența poluării aerului din apartament, prin emanațiile de gaze și fum, precum și existența poluării fonice produse în procesul de alimentare a centralei, în caz afirmativ urmând să stabilească cauzele acestei poluări, verificând inclusiv susținerile contradictorii ale părților referitoare la utilizarea de către intimați a tipului de centrală termică, respectiv dacă aceasta este sau nu una industrială, de mare capacitate, dacă pentru această suprafață este suficientă o centrală t6ermică având o capacitate mai mică, dacă țevile ce traversează apartamentul apelantei sunt integrate sau nu într-un sistem centralizat de producere și furnizare de agent termic pentru populație, dacă vecinii de pe tronson sunt conectați la aceste conducte, dacă conductele care fac legătura între centrala termică industrială aflată în proprietatea societății intimate și apartamentele aflate în proprietatea administratorilor societății, fac sau nu parte dintr-un sistem de încălzire propriu și dacă conducerea țevilor prin apartament reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate al apelantei.
Totodată, s-a reținut că se vor administra de către instanța de fond după casare, probe referitoare la susținerile pârâților în sensul dacă au efectuat toate demersurile necesare pentru . sensul obținerii acordului proprietăților precum și certificatul de urbanism sau concesionarea unui teren pentru construirea unui nou coș de fum, dacă s-au conformat măsurilor impuse de organele abilitate în domeniul protecției mediului și dacă au luat măsuri privind izolarea tavanului spațiului și a țevilor.
Prin Decizia nr. 8 din data de 08.01.2012. Curtea de Apel Târgu M. a respins ca nefondat recursul formulat de către pârâții U. Anicuța și U. O. împotriva Deciziei civile nr. 74 din 1 iulie 2011 a Tribunalului Harghita, reținând că, concluziile expertizei sunt necesare pentru lămurirea împrejurărilor de fapt arătate de instanța de apel și pentru soluționarea cauzei, în mod întemeiat s-a reținut de instanța de apel că nu s-a cercetat fondul cauzei.
Dosarul a fost strămutat și înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. de dosar_ .
Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, Judecătoria Ploiești a reținut că, în fapt, reclamanta-pârâtă Ț. V. a cumpărat imobilul situat în Mun. Toplița, .. D, ., județ Harghita, de la vânzătorul Chirlacopschi E., vânzătorul și pârâții locuind în același imobil, respectiv ., . Toplița. Reclamanta-pârâtă a făcut mai multe sesizări la diverse instituții de specialitate, fiecare dintre aceste instituții trimițând un răspuns reclamantei. Astfel, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Oltul Harghita a comunicat reclamantei Ț. V., urmare a sesizării efectuate, înregistrată la data de 17.02.2009, cu referire la amplasarea și funcționarea centralei termice de la parterul blocului D, sc. 1, . Toplița, faptul că, urmare a verificărilor efectuate, s-au constatat nereguli privind construirea coșului de evacuare a fumului și a instalației de încălzire centrală, lucrări pentru care era obligatorie obținerea autorizației de construire conform prevederilor art. 3 lit. c din Legea nr. 50/1991 modificată și completată ulterior, persoana vizată fiind atenționată în ceea ce privește . în acest sens fiind Serviciul Urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei Mun. Toplița.
În ceea ce privește funcționarea magazinului care comercializează substanțe chimice, nu au fost constatate nereguli privind modul de depozitare și exploatare a spațiului, iar cu referire la amenajarea și construirea centralei termice și a instalațiilor aferente, acestea nu fac obiectul avizării-autorizării privind securitatea la incendiu, conform prevederilor HG 1739/2006 (fil. 5 dosar fond Judecătoria Toplița). Garda Națională de Mediu-Comisariatul Județean Harghita, prin adresa nr. 217/16.05.2009 comunicată reclamantei ca urmare a unei sesizări telefonice, a menționat că, urmare a verificărilor efectuate la fața locului s-a constatat faptul că încălzirea spațiului comercial aparținând . este pe bază de lemne, cazanul de tip Orlan 80 de 60 kw încălzind spațiul de 125 mp, birourile în suprafață de 66 mp, cele două apartamente proprietate personală ale pârâților-reclamanți de 48 și 56 mp, respectiv spațiului de RA Loteria Națională SA, cazanul nefiind instalat în spațiul comun cu ceilalți locatari. S-a constatat de asemenea că societatea nu deține autorizație de mediu pentru desfășurarea activitate producție și distribuție energie termică și apă caldă, conform rt. 5 alin. (1) din Ordinul 1798/2005 semnalându-se răbufniri de fum din coșul construit ilegal în anul 1999. S-a mai menționat că măsurile dispuse prin nota de constatare din data de 16 martie 2009 au fost realizate cu excepția celei de eliminare a emanațiilor de gaze și fum către vecinătăți, aceasta fiind realizată parțial.
În urma controlului, s-a solicitarea autorizației de mediu în conformitate cu prevederile legale, în materie, termenul fiind 20.06.2009, pentru activitățile ce fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului, termenul fiind 21.05.2009, Comisariatul Harghita urmând a sesiza Primăria Municipiului Toplița, respectiv Inspectoratul Județean de Stat în construcții în vederea asigurării intrării în legalitate a construcției realizată ilegal (la dosar de fond al Judecătoriei Toplița, fil. 2). Sub nr. 217/30.03.2009, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile cu referire la sesizarea reclamantei- pârâte urmare a verificărilor efectuate la data de 16 martie 2009, s-a constatat faptul că o cameră din magazia spațiului comercial aparținând . este transformată în sală de cazan, faptul că este construit un horn la care sunt racordate apartamentele de la etajele 1,2 și 3 și conform declarației administratorului societății, lucrările de construcții au fost realizate în anul 1999, pentru aceste lucrări nefiind solicitate avize, autorizații și acorduri, cazanul de tip Orlan 80 pe bază de lemne fiind folosit la încălzirea spațiului comercial de 125 mp, a birourilor în suprafață de 66 mp, a celor două apartamente proprietate personală de 48 și 56 mp, alte spații nemaifiind încălzite.
Cu ocazia verificărilor efectuate la reclamanta-pârâtă, s-a constatat existența unui miros specific de chimicale, stabilindu-se ca măsuri . lucrărilor de construcții realizate în conformitate cu prevederile legii construcțiilor, termenul fiind 01.04.2009, realizarea evidenței gestiunii deșeurilor conform HG nr. 856/2002, termenul fiind 01.04.2009, valorificarea materialelor reciclabile conform prevederilor OUG nr. 16/2001, termenul fiind 15.04.2009, luarea măsurilor pentru izolarea orificiilor către apartamentele de la etaj în vederea eliminării mirosului de chimicale, termenul fiind 01.04.2009, luarea de măsuri pentru evitarea producerii de disconfort fonic vecinătăților cu ocazia alimentării cazanului și a manevrării lemnelor folosite pentru încălzirea apartamentului, termenul fiind 01.04.2009 și luarea de măsuri pentru eliminarea emanațiilor de gaze și de fum către vecinătăți, termenul fiind 25.03.2009 (fil. 3 dosar fond Judecătoria Toplița).
Consiliul Local din cadrul Primăriei Mun. Toplița prin adresa 195 din data de 02.06.2009 comunicată reclamantei-pârâte a menționat faptul că au fost efectuate controale de specialitate de către reprezentanții Gărzii Naționale de Mediu-Comisariat Harghita, Inspecția Sanitară de Stat Harghita și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Oltul Harghita, prin controalele de specialitate efectuate, au stabilit sarcini concrete către ., în vederea remedierii situațiilor reclamate și .. 4 dosar Judecătoria Toplița), iar la data de 19.01.2009 sub nr. 597, Primăria Mun. Toplița a comunicat reclamantei că, în legătură cu folosirea defectuoasă a centralei termice de către ., sesizată de către reclamantă, respectiv disconfortul creat prin emanarea necontrolată a gazelor de ardere, respectiv zgomotul ocazionat de procesul tehnologic greșit utilizat, exploatarea centralei termice, proprietarul a fost somat să ia măsuri imediate pentru eliminarea tuturor disfuncționalităților, precizând în acest sens că nerespectarea termenelor va atrage sancțiuni conform legislației în vigoare (fil. 6 dosar Judecătoria Toplița).
Prin adresa nr. 1445 din data de 23.03.2009, Direcția de Sănătate Publică Harghita-Inspecția Sanitară de Stat urmare a verificărilor efectuate la sesizarea reclamantei-pârâte Ț. V., a stabilit o . măsuri cu termene și responsabilități către ., respectiv luarea măsurilor de izolare a spațiilor de depozitare a produselor chimice, eliminarea emanațiilor de gaz și fum către vecinătăți, respectiv evitarea procedurii de disconfort fonic prin respectarea orarului de alimentare a cazanului. Prin certificatul de urbanism nr. 260 din 10 septembrie 2009 s-a certificat regimul juridic al imobilului identificat în CF nr. 8189 Toplița, privind spațiul comercial situat în .. D, . fiind proprietatea .. Prin contractul de concesiune nr. 14 din data de 01.05.2010 municipiul Toplița a concesionat în calitate de concedent concesionarului . terenul în suprafață de 21 mp situat în Toplița ..D, . o durată de 10 ani și în schimbul unei redevențe de 0,5 euro pe lună în vederea realizării investiției construire coș de fum pentru centrală termică în limita locului concesionat, iar potrivit procesului-verbal din data de 05.07.2010 s-a predat suprafața de 21 mp către concesionar de către reprezentanții Primăriei Mun. Toplița terenul fiind marcat prin țăruși, conform planului de situație.
Din răspunsul Primăriei Mun. Toplița (fil. 70 dosar Judecătoria Ploiești) rezultă că lucrători ai Serviciului Public Poliția Locală dinc adrul Primăriei Mun. Toplița s-au deplasat la adresa indicată, respectiv .. D, ., Mun. Toplița unde s-a constatat existența faptică a numeroase emanații de fum provenite din coșul ce tranzitează apartamentul proprietate personală a reclamantei-pârâte Ț. V.. Emanațiile respective proveneau de la centrala termică a ., aflată în funcțiune la momentul respectiv.
Prin sentința civilă nr.3635/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești au fost respinse ca neîntemeiate atât acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă Ț. V., cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți ., U. O. și U. Anicuța, cererea formulată de către reclamanta-pârâtă Ț. V. privind obligarea pârâților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, precum și cererea formulată de pârâții-reclamanți ., U. O. și U. Anicuța privind obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Ploiești a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta-pârâtă Ț. V. solicită obligarea pârâților să nu mai facă focul în centrala de tip Orlan, obligarea acestora la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la demontarea centralei de mare capacitate, obligarea pârâților să desființeze țevile care traversează apartamentul ei. Pârâții-reclamanți au solicitat prin cererea reconvențională obligarea reclamantei să se debranșeze de la coșul de fum.
Analizând raportul de expertiză depus la dosarul cauzei instanța de fond a reținut că expertul tehnic desemnat în cauză a răspuns obiectivelor stabilite de către instanța de judecată, expertiza efectuându-se în principal pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a literaturii tehnice de specialitate.
În ceea ce privește poluarea aerului, din raportul de expertiză rezultă că valoarea celor 3 noxe măsurate în apartamentul reclamantei-pârâte sunt mult mai mici decât concentrațiile maxime admise, astfel că prin folosirea centralei termice de tip Orlan pârâta . poluarea aerului nici în apartamentul reclamantei.
Instanța a reținut,, din raportul de expertiză că, în urma măsurătorilor sonometrice și a calculelor efectuate rezultă că funcționarea centralei termice ORLAN nu produce poluare fonică.
Cu privire la supraîncălzirea apartamentului reclamantei-pârâte, expertul a reținut faptul că prin funcționarea centralei de tip Orlan nu se produce supraîncălzirea apartamentului proprietatea reclamantei.
Din raportul de expertiză, urmare a răspunsurilor expertului la solicitările reclamantei, instanța reține că centrala nu putea fi alimentată cu lemne mai groase deoarece exista pericol de explozie având în vedere că temperatura ambiantă la data de 30.07.2012 era de 30 grade și că temperatura agentului termic încălzit de centrala Orlan a ajuns la 91 de grade. De asemenea, centrala ORLA nu depășește, potrivit concluziilor expertului, necesarul suprafeței de încălzit și apa menajeră a biroului pârâtului și societății, pârâtul trebuind să reducă agentul termic la caloriferele din unele spații pentru a furniza utilități la parametri normali.
A mai reținut expertul că traversarea țevilor prin apartamentul proprietatea reclamantei nu constituie o atingere a dreptului de proprietate.
Instanța de fond a reținut că, în ceea ce priveșteconcluziile raportului de expertiză, acestea nu sunt obligatorii pentru judecători, aceștia nefiind obligați nici să dispună efectuarea unei noi expertize. Lucrarea întocmită de un specialist este un simplu mijloc de probă care, în principiu, nu are o pondere superioară la analizarea materialului probator de către instanța de judecată. Însă, întocmai ca în cazul celorlalte mijloace de probă, și în cazul raportului de expertiză, judecătorul trebuie să indice motive temeinice pentru înlăturarea acestui mijloc de probă, De altfel, în practica judiciară s-a arătat că acest mijloc de probă nu poate fi absolutizat, instanța având chiar posibilitatea de a înlătura lucrarea care nu se coroborează cu alte probe, neexistând obligația pentru judecător de a-și însuși observațiile, constatările și concluziile expertului desemnat.
Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că, totuși, în măsura în care opinia exprimată în cadrul raportului de expertiză nu este combătută prin nicio altă probă, iar concluziile finale sunt convingătoare, atunci, raportat la cauza concretă dedusă judecății, acest mijloc de probă este prevalent în cauză.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul administrată reclamantei-pârâte Ț. V. (fil. 82 dosar Judecătoria Toplița) rezultă că aceasta a cumpărat apartamentul situat în Toplița, .. D, . de la Chirlacopschi E. (răspuns întrebarea nr. 1). De asemenea, a învederat reclamanta-pârâtă că a observat după ce s-a mutat în apartament faptul că acesta era traversat de țevile cu care blocul a fost dotat din construcție pentru furnizarea agentului termic (răspuns întrebarea nr. 2) și că aceste țevi există și în prezent (răspuns întrebarea nr. 3). A arătat de asemenea că fostul proprietar i-a spus că apartamentul este traversat de un coș de fum și că acest lucru reprezintă un avantaj, pârâtul învederându-i că acest coș de fum îi aparține (răspuns întrebarea nr. 4). Reclamanta pârâtă a arătat că s-a branșat de îndată la acest coș de fum (răspuns întrebarea nr. 5) și că nu a cerut acordul pârâtului deoarece nu se putea pune o asemenea problemă (răspuns întrebarea nr. 6). Totodată, instanța reține și că reclamanta a precizat că a efectuat lucrările de branșare la coșul de fum cu lucrători autorizați (răspuns întrebarea nr. 7).
Cu privire la interogatoriul administrat pârâților U. Anicuța și U. O., prima instanță a reținut că aceștia au declarat că nu au înlocuit centrala termică anterioară cu cea de tip ORLAN 80, de 60 kw spre a furniza agent termic și apartamentelor aflate în proprietate personală dar și altor apartamente învecinate (răspuns întrebarea nr. 1). De asemenea, au arătat pârâții-reclamanți că nu s-a confirmat poluarea, în prezent toate țevile vechi fiind scoase (răspuns întrebarea nr.3).
Cu referire la forța probantă a interogatoriului, că este de resortul instanței de fond să interpreteze declarația părții, care nu poate fi cenzurată de instanțele superioare, atunci când interpretarea nu denaturează răspunsul dat la interogatoriu. În trecut mărturisirea judiciară era considerată regina probelor, judecătorul având obligația legală de a considera ca adevărat faptul mărturisit în fața sa. Prin Decretul nr. 205/1950, „mărturisirea judiciară a fost transformată dintr-o probă legală ce făcea deplină dovadă într-o probă obișnuită, lăsată la aprecierea instanței”. Astfel, după ce judecătorul face verificări cu privire la sinceritatea și veridicitatea ei, în raport de celelalte probe administrate în cauză, o va putea reține ca o probă deplină, ca o probă susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară ori ca un început de dovadă, sau o va înlătura motivat dacă își formează convingerea că mărturisirea nu corespunde adevărului.
Analizând răspunsurile la interogatoriu ale părților, instanța de fond a reținut că această probă ca fiind un început de dovadă ce urmează a fi completată cu proba cu raportul de expertiză depus la dosar și cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
Din declarația martorei V. I., martor propus de către reclamantă, instanța reține că aceasta a învederat faptul că, fiind în vizită la reclamantă după ce aceasta s-a mutat în apartamentul cumpărat, cu toate că reclamanta i s-a plâns că sunt emanații de gaz de la centrală și că nu poate să țină geamul nici închis și nici deschis, personal nu a simțit să fie vreo problemă de acest fel, menționând că nu a auzit deloc gălăgie atunci când a fost în vizită. A mai arătat martora că nu a simțit niciun fel de disconfort respectiv miros de fum sau de gaz doar gresia era caldă în mod suportabil. A mai menționat martora și faptul că a văzut țevile de încălzire ce traversau apartamentul și că reclamanta are centrală în apartament, fiind racordată la coșul de fum la fel ca toți vecinii (declarație aflată la fil 63 dosar fond Judecătoria Toplița).
Din declarația martorului Fichtel I.-P., martor propus de către reclamantă, instanța reține că atunci când acesta a fost la reclamantă în vizită a simțit că era nefiresc de cald în apartamentul acesteia și a menționat că a simțit și miros de ars, apreciind că este posibil să fi fost emanații de gaze (declarație aflată la fil. 70 dosar fond Judecătoria Toplița).
Din declarația martorului Chirlacopschi E., martor propus de către pârâți, instanța reține că acesta a locuit din anul 1995 în apartamentul vândut reclamantei, iar în anul 1999 a fost consultat de către numitul U. O. în vederea instalării unei centrale termice la parterul imobilului, sens în care a obținut acordul său și al vecinilor de pe scară, centrala fiind montată în același an. A arătat că până în anul 2008 când a vândut apartamentul nu a simțit miros de gaze sau de fum fiind un avantaj faptul că hornul era încălzit tot timpul. De asemenea, a precizat că a adus la cunoștința noii proprietare sistemul de încălzire, dar aceasta a declarat că nu o interesează și că își va instala centrală proprie (declarație aflată la fil. 86 dosar fond Judecătoria Toplița).
Totodată, instanța de fond a reținut că puterea doveditoare a mărturiei este lăsată la libera apreciere a judecătorului, care nu reprezintă însă o simplă abstracțiune, întrucât judecătorul este chemat să evalueze toate dovezile pe baza intimei sale convingeri, dar în toate cazurile în concordanță cu realitatea faptelor și cu respectarea legii. Sinceritatea martorilor se apreciază cu ajutorul unor aspecte de fapt variabile de la o cauză la alta, precum măsura în care martorul este interesat de proces, afecțiunea sau dușmănia dintre martor și una dintre părți, gradul de rudenie sau de afinitate, izvorul informațiilor martorului, dar și prin confruntarea depoziției martorului cu împrejurările de fapt ale cauzei stabilite suficient de precis prin alte mijloace de probă.
Instanța a apreciat că simpla legătură de rudenie dintre martor și una dintre părți nu creează prezumția de lipsă de obiectivitate, întrucât la o asemenea concluzie nu se poate ajunge decât în urma analizei declarațiilor martorului în complexul materialului probator, cu atât mai mult cu cât în unele procese sunt greu de produs alte probe în afară de declarațiile martorilor respectivi. Așadar, credibilitatea susținerilor unui martor trebuie apreciată, de la caz la caz, în funcție de factorii perturbatori care afectează capacitatea acestuia de conservare a informației dar și de reproducere a informației stocate.
Verificând dacă în prezenta cauză sunt întrunite toate aceste elemente, instanța de fond a apreciat că nu se poate angaja răspunderea pârâților-reclamanți sau a reclamantei-pârâte pe acest temei-răspundere civilă delictuală, atât cererea de chemare în judecată cât și cererea reconvențională fiind neîntemeiate.
Astfel, prima instanță a considerat că în prezenta cauză concluziile raportului de expertiză sunt hotărâtoare în aprecierea că susținerile reclamantei-pârâte sunt neîntemeiate. Mai mult, instanța apreciază că și cererea reconvențională este neîntemeiată, deoarece toți proprietarii sunt branșați la coșul de fum, din declarația martorul Chirlacopschi E. rezultând faptul că acesta s-a branșat la coșul de fum încă dinainte de vânzarea apartamentului către reclamanta-pârâtă.
Față de cele menționate în precedent, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada procedurii prejudiciilor invocate prin cererea de chemare în judecată și prin cererea reconvențională, instanța de fond a respins ca neîntemeiate ambele cereri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâții U. O. și U. Anicuța, cât și expertul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului declarat, pârâții U. O. și U. Anicuța au arătat că înțeleg să critice soluția pronunțată de instanța de fond numai sub aspectul respingerii cererii acestora privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Recurenții pârâți solicită a se constata că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezulta împrejurarea ca, aceștia au achitat cu titlu de cheltuieli de judecată, urmare a cererii principale, onorariu parțial expert, onorariu avocat, transport, valori dovedite cu actele de la dosarul cauzei. In baza art. 274 alin. 1CPC, partea care cada in pretenții este obligata la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de derularea litigiului, instanța putând eventual a le reduce ( atribut propriu doar in ceea ce privește onorariul de avocat), sau a le compensa (daca părțile solicita acest lucru).
În speța de față, pârâții - reclamanți au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, cheltuielile au fost dovedite, iar cererea de chemare in judecata a fost respinsă.
In consecință, recurentii pârâți au solicitat ca in baza art. 304 pct. 9 C. raportat la art. 312 alin 3 ind 5 admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate si pe fond, in baza art. 274 alin 1 C. admiterea capătului de cerere privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, expertul S. N. a arătat că a fost desemnat expert in dosarul Judecătoriei T. si a efectuat raportul de expertiza, depunându-l pentru termenul din 06.09.2012.
Prin încheierea de Ședința din 06.09.2012 ( Anexa 1) instanța văzând nota de evaluare a onorariului si solicitarea reclamantei de a i se comunica Raportul de Expertiza cu precizarea ca va achita si diferența de onorariu, a pus în vedere reclamantei T. V. sa achite si diferența de onorariu in suma de_ lei
După acest termen, reclamanta T., folosindu-se de faptul ca este cumnata cu Președinta Judecătoriei T. si sora cu fostul P.-Procuror al Parchetului de pe langa Judecătoria T., a intervenit la completul de Judecata pentru prorogarea plații diferenței de onorariu in suma de_ lei, solicitând si recuzarea completului de judecată.
La noul complet de judecată, prin încheierea de ședința din 20.02.2013, reclamanta T. a contestat doar diferența de onorariu, menționând ca este de acord sa plătească doar o diferența de maxim 4000 lei, fiind de acord cu conținutul expertizei si cu răspunsul la obiecțiunile făcute.
Astfel, apreciază recurentul, în mod netemeinic si nelegal, Judecătoria T. a hotărât ca sa reducă din diferența de onorariu de_ lei, suma de 6880 lei reprezentând contravaloarea a 80 ore x 86 RON/ora, rezultând ca ar mai trebui achitat către Biroul de Expertiza Iasi doar suma de 3988 lei, suma pe care o stabilește in sarcina paraților U. O. si A..
In opinia recurentului, decizia pronunțată de Judecătoria Toplița este netemeinică si nelegală, având in vedere ca a fost luată în funcție de relațiile de colegialitate si superioritate in grad de la Judecătoria Toplița, de către un complet de judecata care nu a respectat prevederile Art.274 din Codul de Procedura Civila, in care se arata ca "Art.274 Judecătorii nu pot micșora ... plata experților ...(v. Anexa 2).
Totodată, recurentul arată că, în sentința civila nr. 3635/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pagina 6, punctul 22, instanța a apreciat ca dispozițiile Art.213 C.Proc.Civ. nu permit Instanței de Judecata a Judecătoriei Ploiești sa mai revină asupra cuantumului onorariului de expert. Astfel, Instanța a menținut cuantumul stabilit prin ultima încheiere a Judecătoriei T. la suma de 3988 lei.
Față de cele menționate in precedent, recurentul solicită ca suma de 6880 lei, reprezentând diferența onorariu expertiză, să fie achitată în contul Biroului de Expertiza Iași, cont RO80CECEIS0137RON122498 deschis la CEC BANK filiala Iași, arătând că din această sumă 10 % se retine de către Biroul de Expertize Iasi pentru Ministerul Justiției, 16% reprezintă impozit si se înaintează Ministerului de Finanțe, 10,5 % este contribuția la asigurări sociale si merge la Casa de Pensii, 5,5% este contribuție la sănătate si merge la Casa de Asigurări de Sănătate, 10,5% este fondul de șomaj, deci in total cea 42,5% merge la instituțiile statului, si numai restul rămân expertului.
La data de 14.10.2014 intimata reclamantă T. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat de expert, care nu este parte în proces.
Cu privire la onorariul expertului, consideră că acesta a fost exagerat de mare și nejustificat pentru lucrările pe care le-a desfășurat, acesta a măsurat niște noxe, motiv pentru care instanța i-a redus onorariul și decontul de cheltuieli, proporțional cu activitatea desfășurată.
Consideră intimata reclamantă că, nu poate fi vorba de nicio imixtiune din partea judecătorilor, dovadă fiind și faptul că Judecătoria Ploiești a menținut cuantumul privind expertiza dispusă de Judecătoria Toplița.
De altfel, arată intimata reclamantă, și Înalta Curtea de Casație și Justiție, la momentul soluționării cererii de strămutare a pricinii, a menținut actele de procedură efectuate până la data strămutării și, in consecință, a menținut și dispoziția Judecătoriei Toplița prin care a stabilit reducerea cuantumului onorariului expertizei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozitiilor legale incidente, dar si sub toate aspectele de fapt și de drept, prevăzute de art.3041 C.pr.civila, tribunalul retine că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenții-pârâți U. A. și U. O., Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă recurată Instanța de fond a respins ca neîntemeiate atât acțiunea formulată de către reclamanta-pârâtă Ț. V., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți ., U. O. și U. ANICUȚA, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți ., U. O. și U. ANICUȚA în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă Ț. V., cu consecința respingerii cererilor privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate.
Tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C.proc.civ „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, temeiul acordării cheltuielilor de judecată reprezentându-l culpa procesuală.
Prin urmare, față de soluția pronunțată în raport cu cele două demersuri judiciare, acțiunea principală și cererea reconvențională, în sensul respingerii acestora, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C.pr. civ., nefiind reținută numai culpa procesuală a intimatei reclamante Ț. V., ci și a recurenților pârâți,U. A. și U. O., astfel că nu există temei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Referitor la recursul declarat de expertul S. N., Tribunalul reține următoarele:
Apreciind că în aplicarea dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă pentru expert, care nu este parte litigantă, nu există o altă cale procedurală prin care acesta să conteste refuzul instanței de a-i majora onorariul, decât sesizarea instanței de control judiciar, singura să aprecieze asupra măsurii și să cenzureze legalitatea sau temeinicia măsurii dispuse, tribunalul constată că recursul declarat de expertul S. N. este admisibil cu mențiunea că, în recurs, trebuie îndeplinită și condiția încadrării criticii într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr. civ. .
Prin urmare, nu poate fi primită apărarea intimatei reclamante T. V. care a apreciat că recursul declarat de expert care nu este parte în proces este inadmisibil.
În continuare, Tribunalul reține că prin Încheierea nr. 578 din 17.04.2013 ICCJ a dispus strămutarea cauzei spre competență soluționarea în favoarea Judecătoriei Ploiești, cu precizarea că actele de procedură efectuate până la data strămutării vor fi menținute.
Prin Încheierea de ședință din data de 07 iunie 2012 Judecătoria Toplița a stabilit un onorariu provizoriu de expert în sumă de 1000 lei în sarcina reclamantei.
În ședința publică din data de 06.09.2012, expertul a depus o notă de evaluare a onorariului în valoare de 18.928 lei și față de solicitarea expertului, s-a pus în vedere reclamantei Ț. V. să achite diferențe de onorariu de 10.868 lei, onorariul fiind contestat ulterior pentru termenul de judecată din data de 04.10.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2013 completul învestit cu soluționarea cauzei, după admiterea cererii de abținere a magistratului inițial desemnat, a revenit asupra majorării onorariului de expert și a dispus ca diferența de 3988 lei să fie achitată de către pârâții-reclamanți, față de faptul că reclamanta-pârâtă a achitat deja suma de 8060 lei cu titlu de onorariu expert.
Expertul a criticat sentința recurată motivat de faptul că atât Judecătoria Toplița, cât și Judecătoria Ploiești nu i-au acordat și suma de 6880 lei reprezentând diferență onorariu expertiză între decontul final în valoare de 18.928 lei și suma acordată.
În ceea ce privește motivarea soluției privind reducerea onorariului de expert, s-a avut în vedere prevederile art. 23 din O.G. nr. 2/2000, dar și faptul că bibliografia studiată în vederea efectuării lucrării cuprinde un volum al cărui autor este însuși expertul tehnic și pentru conceperea și întocmirea raportului sunt necesare mai puține ore, respectiv 20, cu consecința reducerii corespunzătoare a cuantumului expertizei.
Tribunalul reține că atât verificarea cât și justificarea cuantumului onorariului solicitat țin de aprecierea probei, respectiv concludența raportului de expertiză, însă, raportat la prevederile art. 304 C.pr. civ., acest motiv nu se încadrează în aceste dispoziții.
De asemenea, solicitarea expertului nu se încadrează nici în prevederile art. 274 alin. 2 C.pr. civ. potrivit căruia judecătorii nu pot micșora onorariul experților și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, dispoziție ce își găsește aplicarea dacă cererea este admisă și partea care câștigă procesul dovedește efectuarea unei astfel de cheltuieli, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Având în vedere și soluția dispusă de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 578 din 17.04.2013 în sensul menținerii actelor de procedură efectuate până la momentul strămutării, față de data pronunțării Încheierii de ședință prin care s-a stabilit onorariul cuvenit expertului, respectiv 20.02.2013, având în vedere disp. art. 213 C.pr. civ, în mod corect instanța de fond nu a revenit asupra cuantumului majorării onorariului de expert.
Prin urmare, raportat motivele de recurs invocate și la probele administrate în cauză, sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii conform art. 304 sau 3041 C. pr. civ. .
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ. Tribunalul va respinge ambele recursuri ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți U. A. și U. O., ambii domiciliați în loc. Toplița, .. D, ., județ Harghita și de recurentul S. N., domiciliat în Iași, ., ., . - având calitate de expert, împotriva sentinței civile nr. 3635/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. V., domiciliată în loc. Toplița, .. D, ., județ Harghita și intimata-pârâtă ., cu sediul în loc. Toplița, .. D, ., județ Harghita, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. M. C.-A. M. N. A.
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. N.A/ Tehnored. MȘ
2 ex/05.11.2014
D.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. V. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 877/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 1237/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
