Pretenţii. Decizia nr. 1201/2014. Tribunalul PRAHOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei s-a depus cerere formulată de recurenta – pârâtă S. I. prin care solicită suspendarea judecății cauzei, întrucât a formulat plângere penală împotriva administratorului Blocului 16 A + B - R. S., iar în subsidiar acordarea unui termen de judecată.

Tribunalul ia act că recurenta – pârâtă S. I. a depus la dosar cerere de suspendare, întrucât a formulat plângere penală împotriva administratorului Blocului 16 A + B - R. S., iar în anexă, adresa nr._/4.08.2014 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova și adresa emisă la data de 22.05.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr. 3948/P/2014 din care rezultă că împotriva administratorului Blocului nr. 16 A + B s-au început efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. de art.246 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.

Analizând cererea de suspendare a judecății cauzei, tribunalul o respinge ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale, astfel încât, din înscrisurile depuse rezultă împrejurarea că s-a adresat Inspectoratului Județean de Poliție Prahova și Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu o simplă plângere penală pentru care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/ 2009, reclamanta Asociația de Proprietari . chemat în judecată pe pârâții C. A. și C. I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 6.736,83 lei, dintre care suma de 4.090,80 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada iunie 2006 - iunie 2009 și 2.646,03 lei reprezentând penalități de întârziere aferente acestora.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții datorează aceste sume, conform evidenței contabile a asociației de proprietari și, cu toate că au fost somați prin adresa nr.6/02.07.2009, nu au achitat suma respectivă.

În drept, reclamanta a invocat disp. art.112 C.pr.civ., Legea Asociațiilor de proprietari nr.230/2007 și art.1039 și urm. C.civ.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu au solicitat probe în apărare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 15.01.2009, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că suma solicitată reprezintă cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei mai 2006 – aprilie 2009.

Prin sentința civilă nr.298/15.01.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 215,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente lunii mai 2006, invocată din oficiu, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata sumei de 215,90 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente lunii mai 2006 ca fiind prescrisă, a fost admisă în parte acțiunea, dispunându-se obligarea pârâților la plata către reclamantă la plata sumei de 6.520,93 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. (fostă C.) I..

Prin decizia civilă nr.693/09.05.2011, Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de recurenta - pârâtă S. (fostă C.) I., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești pentru soluționarea în fond a pricinii, cu citarea legală a părților, motivul casării fiind nelegala citare a acestei pârâte.

Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Legal citată, pârâta S. I. s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că nu a mai locuit în apartamentul în litigiu din luna septembrie 2005, aspect adus la cunoștința Asociației de P. ., solicitând scoaterea sa de la plata cheltuielilor de întreținere, iar în apartament a continuat să locuiască fostul soț - pârâtul C. A..

De asemenea, pârâta a mai susținut că asociația a dat dovadă de rea - credință pentru că nu a inspectat apartamentul pentru a stabili cu exactitate cine locuiește acolo și cine trebuie să plătească întreținerea.

La rândul său, pârâtul C. A., legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, în sensul de a fi obligat să plătească 1/3 din cheltuielile datorate, restul cheltuielilor urmând a fi suportate de pârâtă.

A arătat pârâtul că neachitarea cheltuielilor de întreținere se datorează, în mare parte, culpei pârâtei care nu a solicitat, în scris, asociației scutirea de plata cheltuielilor pentru aceasta și fiica lor majoră, conform art.17 lit. r) din H.G. nr. 1588/2008 decât în luna mai 2012, deși, la acea dată, revenise în apartament, pârâtul fiind evacuat silit în data de 12.04.2012.

A mai menționat pârâtul că, în conformitate cu prevederile art.46 din Legea nr.230/2007, pârâtei S. I. îi revine obligația de plată a întreținerii, în calitate de proprietar.

Pârâtul și-a ales domiciliul procesual la numitul D. B. în Ploiești, ..

La termenul de judecată din data de 16.05.2013, reclamanta a formulat cerere de mărire a câtimii pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 13.685,88 lei, din care: 6.520,88 lei reprezentând cheltuieli restante la întreținere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009 și 7.164,88 lei reprezentând cheltuieli restante la întreținere aferente perioadei iunie 2010 - martie 2012.

Pârâta S. I. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul C. A., arătând că solicitarea de admitere în parte a cererii de chemare în judecată este inadmisibilă și nefondată, întrucât apartamentul a fost în folosința exclusivă a acestuia timp de 7 ani.

Instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către S.PC.L.E.P. Ploiești pentru a se indica domiciliul actual al pârâtului C. A., astfel încât, prin adresa nr._/25.11.2013 emisă de Primăria Mun. Ploiești - Serviciul Public Local Comunitar de Evidență a Persoanelor a fost indicat domiciliul pârâtului ca fiind în Ploiești, ., . citat atât la această adresă, precum și prin publicitate.

În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ., dispunându-se obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 6.520,88 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009, precum și a sumei de 4.556,34 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și reparații aferente perioadei iunie 2010 - august 2011; a obligat pârâta S. I. la plata către reclamantă a sumei de 2.608,54 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și reparații aferente perioadei septembrie 2011 - martie 2012, fiind respinsă în rest, ca nefondată, acțiunea față de pârâtul C. A..

Au fost obligați pârâții către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.300 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din fișa de evidență contabilă, se constată că pârâții aveau la data introducerii acțiunii un debit total de 6.736,83 lei compus din suma de 4.090.80 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2006 - aprilie 2009 și 2.646,03 lei reprezentând penalități de întârziere, aferente aceleiași perioade.

Ulterior, reclamanta a formulat precizări la acțiune, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 13.685,88 lei compusă din suma de 6.520,88 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009 și 7.164,88 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere, reparații și revizii gaze, aferente perioadei iunie 2010 - martie 2012.

În baza art.46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile legale, deși au beneficiat de servicii de întreținere din partea reclamantei, pentru care s-au stabilit cheltuieli ce trebuiau achitate potrivit fișei cheltuielilor individuale, deși au fost notificați.

În conformitate cu dispozițiile art.50 din Legea nr.230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

De asemenea, în temeiul art.49 din aceeași lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată.

Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

În prezenta cauză, cuantumul penalităților solicitat de reclamantă se înscrie în prevederile legale, îndreptățind reclamanta la plata acestora de către pârâți.

Instanța de fond a apreciat că nu poate reține susținerea pârâtei S. I. potrivit căreia întreținerea trebuie să fie achitată doar de pârâtul C. A., deoarece disp. art.46 din Legea nr.230/2007 prevăd că obligația de plată a cheltuielilor de întreținere revine proprietarului și nu altor persoane.

În situația în care pârâtul C. A. a ocupat apartamentul în litigiu fără acordul pârâtei S. I., aceasta avea posibilitatea de a formula acțiune în justiție prin care să solicite obligarea acestui pârât la plata lipsei de folosință.

Potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr._/04.01.1993, proprietarii apartamentului nr.18 situat în Ploiești, . - 93, ., . pârâții C. A. și S. (fostă C.) I..

Prin sentința civilă nr.4463/26.03.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/281/2005, apartamentul în litigiu a fost atribuit pârâtei din prezentul litigiu - S. I., aceasta fiind obligată să plătească sultă pârâtului C. A., această sentință rămânând definitivă prin decizia nr.418/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, dată de la care a devenit executorie și în funcție de care urmează a fi obligați pârâții la plata cheltuielilor de întreținere către reclamantă.

Astfel, având în vedere că până la data rămânerii definitive a sentinței nr. 4463/26.03.2010 (respectiv data de 09.11.2011), ambii pârâți au figurat drept proprietari ai apartamentului în litigiu, cheltuielile de întreținere sunt datorate de aceștia, potrivit art.46 din Legea nr.230/2007.

În consecință, instanța de fond a obligat pârâții C. A. și S. I. către reclamantă la plata sumei de 6.520,88 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009, precum și la plata sumei de 4.556,34 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și reparații aferente perioadei iunie 2010 - august 2011.

Suma de 4.556,34 lei a fost calculată de instanța de fond având în vedere situația datoriilor depusă la dosar, astfel: 106,22 lei (iunie 2010) + 104,68 lei (iulie 2010) + 86,10 lei (august 2010) + 100,77 lei (septembrie 2010) + 133,38 lei (octombrie 2010) + 171,74 lei (noiembrie 2010) + 218,33 lei (decembrie 2010) + 256,06 lei (ianuarie 2011) + 218,25 lei (februarie 2011) + 216,62 lei (martie 2011) + 195,88 lei (aprilie 2011) + 101,75 lei (mai 2011) + 110,23 lei (iunie 2011) + 96,13 lei (iulie 2011) + 77,79 lei (august 2011) = 2.193,93 lei reprezentând cheltuieli de întreținere.

În privința penalităților de întârziere, prima instanță a reținut că acestea sunt în cuantum de 2.193,93 lei, având în vedere și disp. art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 care menționează că suma penalizărilor nu poate depăși suma la care s-au aplicat, calculul acestora fiind același ca și în privința cheltuielilor de întreținere.

De asemenea, la aceste sume se adaugă suma în cuantum de 83,74 lei reprezentând reparații, afișată pe lista de plată din luna octombrie 2010, precum și suma de 83,74 lei reprezentând penalități de întârziere aferente sumei de 83,74 lei reprezentând reparații.

Întrucât, pârâta S. I. a devenit proprietarul exclusiv al apartamentului nr.18 situat în Ploiești, . - 93, . din luna septembrie 2011, instanța de fond a constatat că aceasta urmează a suporta toate cheltuielile în calitate de proprietar, potrivit art.46 din Legea nr. 230/2007, sens în care a obligat această pârâtă către reclamantă la plata sumei de 2.608,54 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și reparații aferente perioadei septembrie 2011 - martie 2012 (7.164,88 lei – 4.556,34 lei = 2.608,54 lei).

Pe cale de consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții către reclamantă la plata sumei de 6.520,88 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009, precum și la plata sumei de 4.556,34 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și reparații aferente perioadei iunie 2010 - august 2011.

De asemenea, a obligat pârâta S. I. către reclamanta Asociația de Proprietari . la plata sumei de 2.608,54 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și reparații aferente perioadei septembrie 2011 - martie 2012, respingând în rest acțiunea față de pârâtul C. A., ca nefondată.

În baza disp. art.274 C.pr.civ. de la 1865, au fost obligați pârâții către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1. 300 lei reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, pârâta S. (fostă C.) I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, motivat de faptul că în perioada pentru care se pretinde plata cheltuielilor de întreținere nu a folosit apartamentul în cauză, prin urmare, nu a beneficiat de utilitățile a căror plată i se solicită.

Într-un subsidiar secundar, pârâta a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul ca, în situația în care se impune admiterea acțiunii, să fie obligați în solidar cei doi pârâți la plata întregii sume solicitate, având în vedere că reclamanta a formulat acțiunea solicitând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere, fără a depune vreo modificare în acest sens, iar instanța era obligată să soluționeze doar cererea cu care a fost investită.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a arătat că reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar, neînvestind instanța cu o cerere modificatoare prin care să solicite obligarea la plata, în mod diferențiat, a cotelor de întreținere, dar instanța de fond, trecând peste principiul disponibilității, s-a pronunțat în acest sens, obligând pârâta în mod exclusiv la achitarea unei sume de bani ce reprezintă plata cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere.

Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, principiu reglementat de disp. art.129 alin.6 C.pr.civ. care prevede că instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost investite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție, cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cât și al părților între care se derulează litigiul, fiind cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost investită, și, de asemenea, având în vedere și drepturile procesuale ale părților recunoscute de art.129 alin.1 și 2 C.pr.civ., recurenta - pârâtă a solicitat a se observa faptul că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă s-a pretins obligarea pârâților în solidar la plata sumei de bani precizată.

A arătat pârâta că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a fost formulată de reclamantă, aspect de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, cu consecința rejudecării pricinii, considerând că în cauză s-a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare in judecată.

În drept, recurenta – pârâtă a invocat art.304 pct.6, 7, art.304¹, art.312 C.pr.civ.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 25.04.2014.

În raport de motivele de recurs, intimata - reclamantă Asociația de Proprietari . 16B a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, arătând că debitorii, în calitate de proprietari ai apartamentului menționat, au obligația de a achita lunar, cotele ce le revin la plata cheltuielilor de întreținere, a fondului de rulment, de reparații, precum și a altor cheltuieli legate de buna întreținere a proprietății comune.

Recurenta - pârâtă S. (fostă C.) I. a solicitat, prin nota de ședință depusă la data de 25.08.2014, suspendarea judecării prezentului recurs, a cărui soluție depinde de finalitatea cercetărilor ce urmează a fi efectuate în dosarul penal.

La termenul de judecată din data de 02.09.2014, tribunalul a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale, astfel încât, din înscrisurile depuse la dosar rezultă împrejurarea că s-a adresat Inspectoratului Județean de Poliție Prahova și Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu o simplă plângere penală pentru care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Susținerea recurentei - pârâte S. (fostă C.) I. în sensul că, în perioada pentru care se solicită plata cheltuielilor de întreținere, nu a folosit apartamentul nr.18 situat în Ploiești, . - 93, ., . și că nu ar fi beneficiat de utilitățile a căror plată i se solicită, pârâtul C. A. fiind cel care a folosit, în mod exclusiv, acest imobil, sens în care acesta trebuia obligat la plata utilităților, nu poate fi avută în vedere.

Astfel, din fișa de evidență contabilă depusă la fila 8 din dosarul nr._/ 281/2009, rezultă în mod cert că ambii pârâți aveau un debit total de 6.736,83 lei reprezentat de cheltuieli de întreținere din perioada mai 2006 - aprilie 2009 și penalități de întârziere din aceeași perioadă în cuantum de 2.646,03 lei.

Cheltuielile de întreținere, potrivit art.46 din Legea nr.230/2007, revin proprietarului, iar din contractul de vânzare - cumpărare nr._/04.01.1993, reiese că proprietarii apartamentului nr.18 situat în Ploiești, .-93, ..A, . pârâții C. A. și S. (fostă C.) I..

Apartamentul descris mai sus a fost atribuit pârâtei S. I. prin sentința civilă nr.4463/26.03.2010 a Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr._/281/2005, definitivă prin decizia nr.418/09.11.2011 a Tribunalului Prahova, aceasta fiind obligată să plătească sultă corespunzătoare pârâtului C. A..

În acest sens, ambii pârâți au avut calitatea de proprietari până la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.4463 din 26.03.2010, respectiv 09.11.2011, context în care cheltuielile de întreținere sunt datorate de ambii.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în situația în care pârâta S. I. a arătat că pârâtul C. A. a folosit apartamentul în litigiu fără acordul său avea posibilitatea să solicite obligarea acestuia la plata lipsei de folosință.

În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că reclamanta a solicitat obligarea în solidar la plata cheltuielilor de întreținere, fără să investească instanța cu o cerere modificatoare prin care să solicite obligarea celor doi pârâți la plata, în mod diferențiat, a cotelor de întreținere, dar cu toate acestea este obligată în mod exclusiv la achitarea unei sume de bani ce reprezintă plata cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere, tribunalul constată că este nejustificată.

Astfel, apartamentul a fost atribuit în mod exclusiv pârâtei S. (fostă C.) I., prin sentința civilă nr.4463/26.03.2010 a Judecătoriei Ploiești și, era firesc ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de întreținere cât timp nu a investit instanța cu o cerere prin care să solicite obligarea celuilalt pârât la plata lipsei de folosință.

Critica recurentei - pârâte referitoare la faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a fost formulată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu poate fi reținută, întrucât, apartamentul a revenit în exclusivitate acesteia și, în baza rolului activ al instanței, caracterizarea acțiunii o face aceasta, iar nu partea care a introdus-o.

Pentru a caracteriza corect acțiunea introdusă, instanța nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.

Principiul rolului activ al judecătorului obligă instanța ca, mai întâi de toate, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și, în funcție de aceasta, să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe, în concret, asupra tuturor capetelor de cerere.

Faptul că instanța de fond a dispus obligarea recurentei - pârâte la plata unei sume de bani care reprezintă plata cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere nu reprezintă o încălcare a principiului disponibilității cât timp apartamentul a revenit în exclusivitate acesteia, fiindu-i atribuit prin sentința civilă nr.4463/26.03.2010 a Judecătoriei Ploiești.

Principiul disponibilității constă în posibilitatea părților de a dispune de obiectul procesului - dreptul material, precum și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept - dreptul procesual.

Potrivit disp. art.129 alin.6 C.pr.civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Instanța nu poate depăși limitele obiectului fixat de reclamant, în sensul că nu poate să acorde mai mult decât s-a solicitat, chiar dacă din probe rezultă că reclamantul are dreptul la mai mult.

În cauza de față, nu a fost încălcat principiul disponibiltății, instanța de fond neacordând mai mult decât s-a solicitat, altceva decât s-a cerut sau mai puțin decât s-a solicitat.

Atât în acțiunea formulată, cât și în cuprinsul încheierii de ședință din data de 28.11.2013 a instanței de fond, intimata - reclamantă a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de bani reprezentând debit restant aferent lunilor iunie 2006 - aprilie 2009 și 7.164,88 lei cheltuieli restante la întreținere, penalități de întârziere, reparații și revizii gaze pentru perioada iunie 2010 - martie 2012.

Instanța de fond, față de solicitarea reclamantei făcută atât cu prilejul introducerii acțiunii, cât și cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, a dispus obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente perioadei iunie 2006 - aprilie 2009, și respectiv iunie 2010 - august 2011.

Pentru perioada septembrie 2011 - martie 2012, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 2.608,54 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și reparații, penalități de întârziere.

Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S. (C.) I., domiciliată în ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - pârât C. A., domiciliat în Ploiești, .,., ., jud. Prahova și domiciliul ales la D. B. în Ploiești, ., jud. Prahova și intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., cu sediul în Ploiești, . - 93, jud. Prahova, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

M. R. A. G. H. N. C.

GREFIER,

R. C.

Operator de date cu caracter personal nr. 5595

Red. A.G.H./tehnored. A.L.E.

2 ex. - 10.09.2014

d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești

j.f. M. A.