Pretenţii. Sentința nr. 2785/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2785/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 6131/105/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2785
Ședința publică din data de 03.12.2014
Președinte: Ș. O. C.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul T. B. S., cu domiciliul procesual ales la CABINETUL DE AVOCAT „T. E. L.”, cu sediul în Ploiești, .. 4, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul G. C., CNP_ domiciliat în ., jud. Prahova, prin curator G. C. G., CNP_ domiciliat în com. Bărcănești, ., jud. Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, după care, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie 2014 și apoi la data de 03 decembrie 2014, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 18.07.2013, reclamantul T. B. S. a chemat în judecată pârâtul G. C., prin curator G. G., solicitând ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat faptul că la data de 24.10.2007 a fost agresat fizic de către pârât în timp ce se afla în parcarea supermarketului Profi din Ploiești, zona vest, și fără a avea cu acesta și alte persoane ramase necunoscute până la acel moment vreo altercație verbal sau fizică.
În acest sens, reclamantul a susținut că, în urma loviturilor aplicate de acesta, a suferit vătămări grave in zona capului și a membrelor, răni ce au necesitata îngrijiri medicale de 40-45 zile, intervenții chirurgicale, fiind nevoie în continuare de o altă intervenție chirurgicala, viața de familie, imaginea sa fizica, mutilarea parțială, fiind una greu de acceptat în societate, el fiind privit uneori cu milă, alteori cu respingere.
Mai mult, reclamantul a susținut că, deși inițial a fost începută urmărirea penala față de aceasta, ulterior s-a constatat ca pârâtul a avut discernământul abolit la data agresiunii asupra sa, suferind de schizofrenie paranoidă, motiv pentru care s-a dispus la data de 17.05.2011 scoaterea sa de sub urmărire penală a acestuia conform art. 11 alin. 1 lit. b rap. la art.10 lit. e C.proc.pen.
Astfel că, reclamantul a susținut că a formulat plângere împotriva acestei Ordonanțe din 17.05.2011 dată în dosar nr.l0119/P/2011, deoarece a considerat că diagnostic acestuia nu este conform cu realitatea, deoarece pârâtul ducea și duce și în acest moment o viață normală, atât în familie, cât și în societate, plângere ce i-a fost respinsă.
De asemenea, a formulat plângere și împotriva acestei ultime soluții, precum și plângere în instanță, ambele fiind respinse motivat de aspectele medicale ale pârâtului pentru care se dispusese scoaterea sa de sub urmărire penală.
Reclamantul a mai precizat că, ulterior, față de pârât, Judecătoria Ploiești a dispus, prin Sentința pronunțată în dosar nr._, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de intimat, internarea să medicală.
Mai mult, reclamantul a susținut că avea impresia că este urmărit și că orice persoană care s-ar apropia de el dorea să îl lovească fără vreun motiv, așa cum a acționat și pârâtul.
De altfel, reclamantul a precizat că a avut până acum două intervenții chirurgicale, urmând o a treia deoarece a rămas cu deformații în zona nazală, care nu-i permit o respirație normală și, totodată, în urma loviturilor ce i-au fost aplicate de pârât și-a pierdut parțial unul dintre simțuri, mirosul.
Totodată, având și . de mandibulă, ori de câte ori trebuie să meargă la stomatolog extracția unui dinte presupune o amplă intervenție, deoarece rădăcinile în urma vindecării mandibulei sunt în alte poziții decât cele normale.
În plus, reclamantul a arătat că a urmat și urmează în continuare ședințe la medicul psiholog, deoarece așa cum a arătat anterior a rămas cu sechele care nu crede că vor mai putea fi vreodată vindecate total.
Mai mult, reclamantul a susținut că întreaga viață de familie i-a fost zdruncinată ca urmare a faptei pârâtului, soția și fiica sa suferind alături de el și, în același timp, și soția sa a avut nevoie de consiliere psihologică.
Reclamantul a susținut în continuare că nu se poate implica datorită stării sale emoționale așa cum ar trebui și este normal în educația fiicei sale, de cele mai multe ori având o stare de nervozitate.
Având în vedere nesoluționarea laturii civile în procesul penal, prezenta acțiune are rolul de a obliga pârâtul să plătească suferința sa fizică și morală, ca urmare a leziunilor, ce au necesitat îngrijiri medicale de 40-45 de zile, intensitatea suferințelor fizice și psihice ca urmare a faptei pârâtului, durata și amplitudinea diminuări capacității de muncă, alterarea vieții sale în familie și în societate.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a precizat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului prin curator, martori.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 998-999 C.civ. raportat la art. 20 alin. 1 C.proc.pen.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în combaterea acțiunii a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, declarații de martori și interogatoriul reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 24.10.2007 a avut loc un incident între reclamantul T. B. S., cetățean turc, și pârâtul G. C., în parcarea supermarketului „Profi” din mun. Ploiești.
Din probatoriile administrate de instanță, respectiv răspunsurile la interogatoriu, precum și declarațiile martorilor audiați de către instanță, precum și din declarația persoanelor audiate cu ocazia cercetării penale efectuate în dosarele penale conexate nr._/P/2007,_/P/2007 și 2645/P/2007, coroborate cu actele procedurale întocmite de procuror în respectivele dosare penale, rezultă următoarea situație de fapt.
La data respectivă, reclamantul se afla în parcarea menționată mai sus, în autoturismul său, iar soția sa, martora T. A., se afla în interiorul magazinului „Profi”.
Pe de altă parte, în aceeași parcare se afla și un alt autoturism, condus de martorul N. F., iar alături de el în mașină se mai aflau numiții G. C.-G., fiul pârâtului G. C., minor la acel moment, și martorul D. S..
La un moment dat, martorul N. F. a efectuat o manevră de mers înapoi, iar între cele două autovehicule, cel staționat, aparținând reclamantului, și cel în mișcare, condus de fiul pârâtului, a avut loc o coliziune ușoară, mai ales că la acea dată condițiile atmosferice influențau vizibilitatea, burnițând.
În această situație, cei aflați în cele două autovehicule au coborât din mașini pentru a observa avariile produse la autoturisme.
Între reclamant și fiul pârâtului au avut loc unele discuții în contradictoriu. În discuția purtată, reclamantul vorbea fie în limba română, fie în limba turcă, fie în limba engleză, după cum au declarat martorii propuși de pârât. În comunicarea sa, reclamantul a adresat fiului pârâtului o . cuvinte urâte și amenințări.
Soția reclamantului, deși nu a fost la locul incidentului, a declarat că a asistat de la distanță la această discuție în contradictoriu, reușind însă să îl audă pe fiul pârâtului spunându-i soțului său „nu știi cu cine te pui”.
Tribunalul mai reține, din declarațiile martorilor propuși de pârât, care au fost de față la acest incident, au mai declarat că reclamantul a început ulterior să devină violent și fizic, încercând să îl lovească pe fiul pârâtului, acesta din urmă fugind, de frică să nu fie lovit de către reclamant.
Martorii au mai arătat că au încercat, la rândul lor, să dialogheze cu reclamantul, propunându-i să cheme poliția care să stabilească cine e vinovat de producerea coliziunii și, în situația în care fiul pârâtului ar fi fost declarat vinovat, sunt de acord să îl despăgubească pe reclamant pentru daunele produse autoturismului acestuia, însă reclamantul nu a fost de acord cu această propunere, sărind să îl lovească pe fiul pârâtului, trântindu-l pe acesta pe capota mașinii, de unde acesta a căzut pe asfalt și s-a lovit la cap.
Tribunalul mai reține că, în acest timp a venit la fața locului și pârâtul, care se afla în apropierea acestei parcări, fiind sunat și spunându-i-se ce sunat și i s-a spus ce se întâmplă.
Observând ce se întâmplă, respectiv faptul că reclamantul îl agresa pe fiul său, pârâtul G. C. a început să îl lovească pe reclamant, după cum a declarat martora T. A., soția reclamantului. Ulterior, la fața locului au ajuns echipaje ale Poliției și ale Ambulanței, iar incidentul a fost oprit prin intervenția agenților de poliție.
În urma acestui incident, reclamantul a suferit leziuni, pentru a căror vindecare a necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de expertiză medicală nr. 784/01.11.2007 (fila 6).
De asemenea, și pârâtul G. C. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, așa cum se menționează în Ordonanța Procurorului din data de 17.05.2011 (fila 17).
P. cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a pârâtului, invocând condițiile răspunderile civile delictuale.
Astfel, reclamantul a susținut că, în urma acestui incident, a suferit vătămări grave în zona capului și a membrelor, necesitând mai multe intervenții chirurgicale, viața sa de familie, imaginea sa fizică, mutilarea parțială, fiind greu de acceptat în societate, uneori fiind privit cu milă, alteori cu respingere.
A mai susținut reclamantul că în urma acestui incident a rămas și cu traume psihice, având impresia că este urmărit și că orice persoană care s-ar apropia de el dorea să îl lovească fără vreun motiv, astfel că a fost nevoit să parcurgă ședințe la medicul psiholog.
De asemenea, reclamantul a pretins că a rămas cu o deformație nazală, care nu îi permite o respirație normală, iar în urma lovitorilor primite și-a pierdut parțial unul dintre simțuri, mirosul.
În drept, ținând seama de data la care reclamantul a indicat că pârâtul ar fi săvârșit pretinsa faptă ilicită, respectiv data de 24.10.2007, prin raportare la prevederile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Vechiul cod civil ce reglementează această instituție, respectiv art. 998-999 C. civ.
Astfel, conform art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 stabilește că iar potrivit dispozițiilor art. 999 C. civ. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Din examinarea condițiilor prevăzute de aceste texte de lege, dar având în vedere și cele arătate constant în doctrină, pentru a opera răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite, simultan, patru condiții, și anume: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite.
În cauza de față reclamantul nu a reușit să facă dovada întrunirii simultane a tuturor elementelor răspunderii civile delictuale, mai precis nu s-a făcut dovada săvârșirii cu vinovăție a faptei ilicite.
În ceea ce privește săvârșirea unei fapte ilicite, tribunalul reține că orice persoană are dreptul la integritatea fizică și psihică, iar terții sunt obligați să nu întreprindă nimic de natură a aduce atingere vieții ori sănătății fizice sau psihice ale persoanei.
În mod cert, potrivit situației de fapt reținute anterior, tribunalul constată că în timpul acelei altercații pârâtul a lovit pe reclamant, cauzându-i leziuni pentru a căror îngrijiri medicul legist a apreciat că sunt necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal sus-menționat. De asemenea, din actele medicale depuse în copie la dosar de către reclamant, tribunalul mai reține că acesta a suferit, în urma acestor lovituri primite, mai multe intervenții chirurgicale în vederea corectării deviației de sept nazal, de natură posttraumatică.
P. urmare, se reține fapta ilicită a pârâtului care în timpul respectivului incident a lovit pe reclamant. Mai mult decât atât, din raportul medico-legal, rezultă că, din examinarea leziunilor traumatice suferite, pârâtul a lovit pe reclamant cu un corp dur, aspect confirmat și de către martora T. A., care a declarat că l-a văzut pe pârât lovindu-l pe soțul său cu un obiect pe care îl avea în mâna dreapta, fără a distinge în mod concret despre ce era vorba.
În ce privește prejudiciul suferit de reclamant, tribunalul arată că, sub aspectul daunelor morale, orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică. Mai mult de cât atât, martora Facaș C., audiată la propunerea reclamantului, a declarat că acest incident a avut urmări și pe plan psihic pentru reclamant, acesta participând în trecut, și continuând și în prezent, la consultații de specialitate. De asemenea, aceasta a menționat că, în trecut, reclamantul era o persoană sociabilă, însă ulterior incidentului, acesta preferă să stea retras atunci au loc diverse reuniuni în familie sau cu prietenii respingând contactul cu ceilalți.
De asemenea, tribunalul reține că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită de lovire săvârșită de pârât și prejudiciul material suferit de reclamant, sub aspectul îndreptățirii reclamantului de a fi despăgubit cu o sumă de bani reprezentând contravaloare daune morale.
În schimb, tribunalul constată că în cauză nu este îndeplinită condiția comiterii unei fapte ilicite cu vinovăție (în sens civil).
Astfel, din actele medicale depuse în copie la dosar de către pârât, tribunalul reține că încă din anul 1999 acesta suferă de schizofrenie paranoidă, fiind internat în repetate rânduri în unități medicale de specialitate. De asemenea, se mai reține că acesta este încadrat în grad de handicap „Accentuat”.
Tribunalul mai constată că în timpul cercetărilor penale efectuate sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus efectuarea unui raport medico-legal care să stabilească dacă pârâtul a acționat cu discernământ la data de 24.10.2007, când a avut loc incidentul dintre acesta și reclamant.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 743/13.10.2008 emis de Serviciul Medico-Legal Ploiești, s-a constatat că pârâtul G. C. suferă de schizofrenie paranoidă, iar la data de 24.10.2007 avea discernământul abolit.
Acest raport de expertiză a fost avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML „M. Minovici” București.
De altfel, în baza acestui raport de expertiză medico-legală, prin Ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești la data de 17.05.2011 în dosarul penal nr._/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului G. C., întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. e. C.proc.pen., precum și sesizarea Judecătoriei Ploiești în vederea luării față de acesta a măsurii de siguranță a internării medicale.
Astfel, a fost format dosarul penal nr._, având ca obiect „internare medicală”. În cadrul acestui dosar penal a fost efectuat un nou raport de expertiză medico-legală, care să pronunțe în legătură cu oportunitatea internării medicale a pârâtului, în vedere obligării la tratament medical de specialitate.
P. Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică nr. A_ din data de 16.07.2012 emis de INML „M. Minovici” București s-a concluzionat că pârâtul G. C. a prezenta la data comiterii faptei, 24.10.2007, raptus impulsiv declanșat reactiv, la o schizofrenie paranoidă.
Acest Raport de Nouă Expertiză a fost avizat, ulterior, de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML „M. Minovici” București, la data de 17.10.2012.
În literatura de specialitate s-a arătat că factorul intelectiv al vinovăției presupune aptitudinea psihică a unei persoane de a înțelege semnificația faptelor sale, de a discerne între ceea ce este licit și ceea ce este ilicit. În lipsa acestei aptitudini nu se poate vorbi de vinovăție, chiar dacă fapta a fost săvârșită, iar prin săvârșirea ei s-a produs un prejudiciu.
Pentru a putea fi considerată răspunzătoare de propria faptă ilicită, trebuie, așadar, ca persoana respectivă să aibă discernământul faptelor sale la momentul comiterii lor.
Or, în cauza de față, din examinarea tuturor rapoartelor medico-legale depuse în copie la dosar, tribunalul constată că în mod constant s-a concluzionat că la data comiterii faptelor ilicite, 24.10.2007, pârâtul avea discernământul abolit, în sensul că nu avea aptitudinea psihică pentru a înțelege, pentru a conștientiza consecințele faptelor sale.
Chiar dacă aceste raportate de expertiză medico-legale au vizat forma de vinovăție în sens penal, și cu toate că, de principiu, vinovăția în sens penal și vinovăția în sens penal nu sunt unul și același lucru, totuși, în cauza de față, concluziile numeroaselor rapoarte de expertiză medico-legale efectuate în cauza penală pot fi folosite și în cauza de față, într-o acțiune vizând antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, deoarece, în final, tribunalul analizează aceleași aspecte, pe plan psihic, și anume, dacă la data de 24.10.2207, când pârâtul a comis fapta cauzatoare de prejudicii în dauna reclamantului, avea aptitudinea de a înțelege consecințele negative ale faptelor sale, în principal față de reclamant.
Din această perspectivă, tribunalul constată că pârâtul a acționat fără discernământ și, prin urmare, lipsește condiția săvârșirii cu vinovăție a unei fapte ilciite cauzatoare de prejudicii.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, pentru admiterea unei cereri în pretenții întemeiate pe instituția răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea integrală și simultană a celor 4 condiții, respectiv fapta ilicită, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite.
Cum, în cauza de față, se constată că nu este îndeplinită cea de-a patra condiție, respectiv „săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite”, în temeiul dispozițiilor art. 998-999 C. civ., tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul T. B. S. împotriva pârâtului G. C., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 250.000 euro, cu titlu de daune morale, ca neîntemeiată.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 451 NCPC, se va lua act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul T. B. S., cu domiciliul procesual ales la CABINETUL DE AVOCAT „T. E. L.”, cu sediul în Ploiești, .. 4, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul G. C., CNP_ domiciliat în COM. Bărcănești, ., jud. Prahova, prin curator G. C. G., CNP_ domiciliat în com. Bărcănești, ., jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce urmează a fi depus la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2014.
P., GREFIER, Ș. O.-C. D. A.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1276/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
