Pretenţii. Decizia nr. 378/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 2076/281/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 378
Ședința publică din data de 19.03.2014
Președinte: P.-A. A.
Judecători: Ș. O. C.
M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți D. N. și D. N., domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva încheierii din data de 09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I., C. R. și C. M., domiciliați în G., ., ., ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă D. N. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurenta-reclamantă D. N., având cuvântul, judecata în contradictoriu cu C. I., C. R. și C. M. se află în curs de soluționare. Totodată, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-reclamantă D. N., având cuvântul în dezbateri, arată că a chemat în judecată pe M. M., în calitate de unic moștenitor, aceasta comportându-se în acest sens, fără însă a avea la cunoștință că nu este de fapt moștenitoarea defunctei I. C., astfel că reclamanții nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar adresa nr._/17.01.2014 a IJP Prahova.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții D. N. și D. N. au chemat în judecată pârâta M. M., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 26.350 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de întreținerea (spitalizare, medic, medicamentație) numitei I. C., precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1977 s-au mutat în apartamentul din Ploiești, . bunicul acestora, prieten bun cu numitul I. A., cu care s-au împrietenit, iar ulterior acesta din urmă împreună cu soția sa, I. C., fiind neajutorați, le-au făcut promisiuni ferme cu privire la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere pentru apartamentul acestora, în schimbul întreținerii prestate de reclamanți în favoarea lor.
Reclamanții au mai arătat că în anul 2008 a decedat I. A., la a cărui înmormântare reclamanții au contribuit, iar ulterior patrimoniul lor a fost grevat și de obligațiile executate în favoarea numitei I. C., până în anul 2012, când au efectuat formalitățile necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare conform convenției, însă cu 3 zile înainte de data programării la notar pentru semnarea actului, aceasta a decedat – iar ulterior, luând legătura cu moștenitoarea acesteia, M. M., aceasta a refuzat încheierea actului de vânzare-cumpărare și chiar și solicitarea reclamanților de a le fi restituite cheltuielile cu întreținerea defunctei.
Pârâta M. M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este moștenitoarea defunctei I. C., după cu rezultă din actele de stare civilă invocate.
La termenul din 9.12.2013, reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la judecata cauzei față de pârâta M. M., precizându-și totodată acțiunea prin indicarea moștenitorilor defunctei I. C. – iar prin încheierea din data menționată, Judecătoria Ploiești a luat act de renunțarea la judecată cu privire la pârâta M. M., dispunând scoaterea acesteia din cauză și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 de lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a putea pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, în temeiul disp. art. 246 C.prc.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă - renunțarea la judecată constatându-se prin încheiere dată fără drept de apel.
De asemenea, a mai reținut instanța fondului că, potrivit disp. art. 246 alin. 3 c.pr.civ. dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Față de aceste considerente, prima instanța a luat act de renunțarea la judecată cu privire la pârâta M. M., a dispus scoaterea acesteia din cauză și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanți D. N. și D. N., arătând că, deși au renunțat la judecată, nu sunt în culpă procesuală în ceea ce privește obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează reclamanții că pârâta M. M. nu le-a adus la cunoștință faptul că nu este moștenitor al defunctei I. C., aceasta manifestându-se ca fiind nepota de frate a defunctei în următoarele situații: la decesul numitei I. C., la venirea ambulanței, intimata-pârâtă s-a prezentat ca fiind ruda defunctei, a dat declarație în fața organului de poliție arătând de asemenea că este nepoata defunctei, iar anterior introducerii prezentei acțiuni, la notificarea recurenților reclamanti de a se prezenta pentru a discuta despre acțiunea de față, ar fi avut posibilitatea să le spună că între defunctă și aceasta nu este niciun grad de rudenie, însă a ascuns acest lucru și a indus în eroare instituții și persoane cu privire la calitatea sa.
În consecință, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii recurate în sensul exonerării acestora de la plata cheltuielilor de judecată.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 24.02.2014.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Recurenții-reclamanți au criticat încheierea instanței de fond prin care s-a luat act de declarația acestora de renunțare la judecarea cauzei față de intimata-pârâtă M. M., arătând că aceasta nu le-a adus la cunoștință faptul că nu este moștenitor al defunctei I. C., iar prin comportamentul avut le-a dat de înțeles tocmai contrariul.
Sub acest aspect, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în raport de probatoriile dosarului și de reglementările legale aplicabile în cauză.
Astfel, s-a reținut că în temeiul disp. art. 246 C.prc.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă - renunțarea la judecată constatându-se prin încheiere dată fără drept de apel - reținându-se totodată prima instanță că, potrivit disp. art. 246 alin. 3 c.pr.civ. dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată ocazionate de cererea de chemare în judecată.
În speță, se constată că intimata-pârâtă, față de cererea de chemare a sa în judecată, și-a formulat apărări prin apărător ales, solicitând obligarea reclamanților sa-i plătească cheltuielilor reprezentând onorariul apărătorului angajat.
În cauză deci, intimata-pârâtă, care a invocat de altfel la primul termen, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, a dovedit efectuarea de cheltuieli ocazionate de chemarea sa în judecată fără temei legal, după cum a dovedit cu actele depuse - față de care recurenții-reclamanți au declarat că renunță la judecata față de aceasta – astfel că se justifică din punct de vedere legal reținerea culpei procesuale a recurenților-reclamanți, care, înainte de a formula cererea de chemare în judecată, trebuiau să facă demersuri și verificări în vederea stabilirii corecte a persoanei față de care să-și formuleze pretențiile, fără a se ghida după simple impresii ori aparențe – atitudinea procesuală a acestora atrăgând deci în mod corect în sarcina acestora obligația de plată a cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost stabilite de prima instanță.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenții-reclamanți D. N. și D. N. împotriva încheierii din data de 09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, coroborate cu art.246 alin.3 c.pr.civ., va respinge recursul declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți D. N. și D. N., domiciliați în Ploiești, ., ., ., împotriva încheierii din data de 09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I., C. R. și C. M., domiciliați în G., ., ., ., jud. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2014.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O. C. M. C. A.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. C.A.M/Tehnored. C.A.M.
2 ex./22.09.2014
Df._ Jud. Ploiești
Jf. B. M. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 668/2014. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 669/2014.... → |
|---|
