Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1422/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1422/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2228/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1422
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI -M. N.
- C. R.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - pârâți M. N., M. I. - S., ambii domiciliați în com. Gura Vitioarei, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1676/04.11.2013, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatele - reclamante M. A., domiciliată în Vălenii de M., .. 32 A, județul Prahova, C. C., domiciliată în Vălenii de M., ..15 B, județul Prahova și Ș. E., domiciliată în Vălenii de M., ..3 A, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate apelanților – reclamanți să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20.11.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
T R I B UN A L U L:
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /18.07. 2011 la Judecătoria Vălenii de M., reclamantele M. A., C. C., Ș. E. au chemat în judecată pe pârâtii M. N., M. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință un teren de cca. 175 mp situat în comuna Gura Vitioarei, ., jud. Prahova, să ridice de pe terenul proprietatea lor gardul din lemn edificat pe soclu de piatră de cca. 25 ml și porțile de cca. 7 ml, executat abuziv, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2492/15.07.1992, autorul lor, defunctul M. N. și soția acestuia, M. A. au dobândit în proprietate un teren de_ mp. situat in com. Gura Vitioarei, ., jud. Prahova, teren din care aceștia au înstrăinat pârâților prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1664/11.05.1993 o parcelă de 1000 mp., parcelă al cărei amplasament nu a fost respectat de către pârâți care au depășit linia de hotar în partea de sud, acaparând din proprietatea reclamantelor suprafața de cca. 175 mp., în urma edificării unui gard.
La data de 30.11. 2011 reclamantele și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților să ridice de pe terenul lor două porți mari de fier, o poartă mică, amplasate la . comunal, în condițiile în care la sfârșitul lunii iulie 2011, după introducerea acțiunii, pârâții au montat pe terenul proprietatea reclamantelor două porți de fier mari și o poartă de fier mică la intrare din drumul comunal, blocându-le accesul din drumul public la terenul lor.
La data de 7.12.2011 pârâții au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantelor, ca neîntemeiată deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1664/11.05.1993 au cumpărat de la reclamantă și soțul acesteia, suprafața de 1000 mp. pe care au edificat construcții, neexistând nicio acaparare de teren, gardul fiind edificat pe pe linia reală de hotar.
La data de 17.04. 2013 reclamantele și-au majorat câtimea obiectului cererii solicitând obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate si pașnică folosință suprafața de teren de 302 mp. evidențiată pe planul de situație de la raportul de expertiză tehnică D. L. M..
După administrarea probelor cu acte, martori, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr. 1676/4.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamante împotriva pârâților și au fost obligați pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate, liniștită posesie și pașnică folosință terenul de 302 m.p. pct. 1-53-52-54-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-23-1 identificat conform raportului de expertiză topo ing. D. L. M., evidențiat pe planul de situație planșa 2, să ridice de pe terenul proprietatea reclamantelor gardul din lemn construit pe soclu de piatră pe aliniamentul 1-f, porțile din fier de la . amplasate pe aliniamentul 1-x și porțile din fier din interiorul proprietății situate pe aliniamentul e-f, evidențiate pe planul de situație planșa nr.1 de la raportul de expertiză tehnică ing. D. L. M..
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2.410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2492/15.07.1992 reclamanta M. A. și soțul acesteia, defunctul M. V. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 12.150 m.p., situat în ., jud.Prahova, teren din care au înstrăinat pârâților o parcelă de 1.000 m.p. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/11.05.1993, însă potrivit raportului de expertiză topo ing. D. L. M., planului de situație anexă pârâții au acaparat o suprafață de 302 m.p. din terenul proprietatea reclamantelor, delimitată pe schița de plan de punctele 1-53-52-54-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-13-1, edificând un gard din lemn pe soclu din piatră pe aliniamentul 1-f, porți din fier pe aliniamentul 1-x la . și alte porți din fier pe aliniamentul e-f, spre interiorul proprietății.
S-a menționat că acțiunea în revendicare presupune contestarea dreptului de proprietate, redobândirea posesiei asupra unei porțiuni determinate, caz în care reclamantele au probat existența dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, acaparat de către pârâți, aspect confirmat de raportul de expertiză, fiind cei care au construit nelegal gardul sus-menționat pe aliniamentele identificate de expertul topo.
Prin urmare, instanța în baza disp. art.480, art.494 vechiul Cod civil, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate, liniștită posesie și pașnică folosință terenul de 302 m.p. identificat prin raportul de expertiză topo D. L. M., evidențiat pe planul de situație planșa 2 – pct. 1-53-52-54-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-23-1, dispunând obligarea pârâților să ridice de pe terenul proprietatea reclamantelor gardul din lemn construit pe soclu de piatră pe aliniamentul 1-f, porțile din fier de la . situate pe aliniamentul 1-x și porțile din fier din interiorul proprietății situate pe aliniamentul e-f, evidențiate pe planul de situație planșa nr.1 al raportului de expertiză tehnică topo ing. D. L. M..
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 2.410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii sau casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor cu interogatoriu, martori, o nouă expertiză tehnică topometrică, motivându-se că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2492/1992 reclamanții au dobândit terenul de 12.150 mp situat în intravilanul comunei Gura Vitioarei, ., jud.Prahova, identificat potrivit schiței anexe ce face parte integrantă din contract, din care li s-a înstrăinat suprafața de 1000 mp. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, schiței anexe intabulată, copiindu-se concluziile expertizei topo în cuprinsul considerentelor fără nicio motivare și că în cadrul expertizei există inadvertențe în condițiile în care se specifică că dețin un teren de 1026 mp. din care 302 mp. ar constitui suprafața acaparată din terenul reclamanților, având loc o diminuare a suprafeței de teren dobândită cu acte, mai ales că au dreptul la suprafața de 1005 mp. intabulată, expertul consilier evidențiind pe baza măsurătorilor efectuate, suprafața stăpânită efectiv de către reclamanți de 11.271 mp în loc de 11.150 mp., deci cu 121 mp. mai mult, existând neînțelegeri între reclamanți și numita V. M. privind linia de hotar.
În continuare, pârâții au arătat că în raport de contractul de vânzare-cumpărare nr. 2492/1993 potrivit expertului consilier N. N., accesul la drumul principal era de 3 mp, neexistând pentru .. revendicată dovada dreptului de proprietate, terenul lor de 1026 mp. având o deschidere de 9,35 m. conform planului de amplasament-delimitare a imobilului, anexă la încheierea de intabulare, expertizei topo D. L. M., fiind imposibil să lase în deplină proprietate o parcelă cu o lățime de 7 m în condițiile în care accesul la imobilul s-ar realiza doar pe o suprafață de 2,35 m, generând alte litigii între părți și că adresa nr.1278/2011 atestă că terenul în litigiu care se învecinează cu terenul reclamanților, cu proprietatea familiei P. are o suprafață mult mai mare decât cea înscrisă în acte, mai ales că expertul topo nu a respectat obiectivele stabilite privind verificarea actelor de proprietate ale părților, inclusiv actul de proprietate al reclamantelor privind lățimea revendicată de 7 m., nu justifică diferența de teren dintre .. și cea de 1026 mp. rezultată în urma măsurătorilor, inclusiv dacă se încadrează în limitele de toleranță admise de legislație în condițiile în care numărul cadastral_ nu corespunde cu delimitările existente în teren.
De asemenea, pârâții au precizat că potrivit expertului consilier N. N. diferența de teren rezultată în urma măsurătorilor se încadrează în limitele de toleranță prevăzute de Ordinul 634/2006, neexistând o acaparare de teren, reclamantele deținând cu 121 mp. mai mult în raport de suprafața de 12.150 mp. înscrisă în acte, din care li s-a înstrăinat .., identificându-se terenul de 11.931 mp. împrejmuit parțial cu gard de lemn și sârmă, fiind imposibil să acapareze o suprafață de 302 mp., nejustificată de către expertul topo, având loc o micșorare a suprafeței de 1000 mp. dobândită cu acte și că eronat nu s-a ținut seama că poarta aflată în spatele imobilului lor are o lungime de 3,26 m.l. în loc de 4,05 m.l., restul suprafeței până la 4,05 m.l reprezentând un gard din lemn cu soclu din beton edificat în 1993 de defunctul M. N., mai ales că nu au fost identificate pe schița de plan toate construcțiile existente pe teren, respectiv grajdul, cotețele, fosa septică, WC, o anexă, cămin de apă, rețeaua de apă, spre deosebire de expertul consilier care evidențiază situația reală din teren, inclusiv .. deținută în plus și care se înscrie în limitele de toleranță admise de lege.
Totodată, pârâții au menționat că raportul de expertiză întocmit de expertul consilier răspunde obiectivelor stabilite de către instanță, obiecțiunilor, fiind imposibil să achiziționeze un teren cu o deschidere de 2,25 m.l., aspect demonstrat de obținerea autorizației de construcție privind edificarea locuinței lor, confirmat de declarația martorului C. A., în calitate de vecin, conform căreia între proprietatea reclamantelor și cea a familiei P. exista o parcelă de cca. 2,3 mp pe proprietatea reclamantelor care permitea accesul cu piciorul, acaparată de către familia P. și că reclamanții aveau acces pe terenul lor traversând proprietatea recurenților, existând o legătură de afinitate între părți, aspect confirmat și de adresa nr.1278/2011, conform căreia drumul de acces a fost ocupat abuziv de numitul P. V., mai ales că reclamantele au fost de rea credință atât timp cât există un drum de acces la proprietatea lor pe latura de vest a proprietății, acces neîngrădit prin deținerea terenului în litigiu și că eronat prin încheierea din 28.10.2013 s-a revenit asupra administrării probei cu interogatoriu, admisă în baza încheierii din 18.04.2013, măsură dispusă de către instanța de fond fără nicio motivare, demonstrând nelegalitatea sentinței recurate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 31.07.2014.
La data de 13.10.2014 reclamantele au formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, obligându-i pe pârâți să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, pașnică folosință, terenul în litigiu de 302 mp și să ridice de pe acest teren gardul edificat și porțile de fier.
La data de 10.11.2014 pârâții și-au precizat temeiul de drept privind recursul formulat în urma recalificării căii de atac, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu interogatoriu, completarea probatoriilor constând în efectuarea unui nou raport de expertiză care să evidențieze situația juridică a terenurilor în raport de actele de proprietate, schițele anexe la contractele de vânzare-cumpărare, planul de amplasament local, audierea unui alt martor, în subsidiar modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2492/15.07.1992, numita Mite N. a înstrăinat reclamantei M. A. și soțului acesteia, M. N., în prezent decedat, terenul de 12.150 mp. situat în com. Gura Vitioarei, ., jud. Prahova, teren dobândit de către vânzătoare în temeiul certificatului de moștenitor nr.1194/02.10.1990, în schimbul sumei de 125.000 lei.
În conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/ 11.05.1993, reclamanta M. A. și soțul acesteia, M. N. au vândut pârâților un teren de 1000 mp. situat în com. Gura Vitioarei, ., jud. Prahova, din suprafața totală de 12.150 mp. dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2492/1992 în schimbul sumei de 10.000 lei.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.2348/14.10.1998, s-a menționat că numita Mite N. a vândut reclamantei M. A. un teren de 7000 mp. situat în com. Gura Vitioarei, ., jud. Prahova în schimbul sumei de 1.000.000 ROL.
Martorii C. C., C. A. au declarat că inițial accesul pe terenul reclamantelor se realiza pe terenul pârâților, acces închis în prezent de către pârâți care au amplasat porți și un gard cu o lățime de cca. 7 m., însă după edificarea gardului de către pârâți între proprietatea acestora și a familiei P. exista o parcelă de teren de cca. 2,3 m. care asigura accesul cu piciorul pe terenul reclamanților, familia P. fiind cea care a închis acest drum de acces cu un gard, mutând plasele lângă gardul edificat de către pârâți în condițiile în care între gardul pârâților și gardul familiei P. exista o anumită vegetație, astfel încât . 2,3 m. este ocupată de familia P. în urma edificării unui gard, gardul edificat de către pârâții fiind din soclu de beton și care nu a fost mutat niciodată.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică, inclusiv completare ing. D. L. M., terenul descris în contractul de vânzare-cumpărare nr.2492/1992 are suprafața de_ mp., fiind împrejmuit în prezent parțial cu gard de lemn și sârmă, diferența de suprafață până la 12.150 mp. datorându-se laturii notată cu simbolurile 13-14, care nu respectă valoarea de 22 m., iar în prezent pârâții au împrejmuit un teren în suprafață de 1026 mp., teren ocupat de o construcție, anexe gospodărești, fosă septică, pătul de lemne, foișor, cămin de apă, existând o poartă de acces de 3,50 m., o altă poartă de acces de 4 m. la drumul public, astfel încât terenul de 1000 mp. descris în contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993 este delimitat de pct. 53-2-3-4-5-50-51-52-53, în timp ce pârâții folosesc în prezent și suprafața de 302 mp. fâneață, delimitată de pct.1-53-52-54-b,c,d,e,f,g,h,m,n, 22,2,3,1.
În cadrul punctului de vedere al expertului consilier al pârâților- ing. N. N., s-a specificat că în cuprinsul schiței anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993 există o eroare cu privire la dimensiunea terenului cumpărat de către pârâți de 50 m.l., în loc de 52,03 m.l., ținându-se seama de schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.2492/1992, privind latura 1-53, referitoare la lățimea de 7 m. revendicată de către reclamante și că expertul titular nu a poziționat planul parcelar pe schița de plan în raport de măsurătorile efectuate în teren, având loc modificări privind configurația terenurilor în raport de planurile parcelare ale localității din 1974, astfel încât la momentul întocmirii planului anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.2492/1992 s-a ținut seama de planul parcelar din 1974 care ulterior a fost modificat, inclusiv în urma amenajării drumului public, motiv pentru care nu există acaparare de teren din terenul reclamantelor care nu are caracteristica unui teren înfundat, având în vedere drumul de exploatare care se învecinează cu terenul acestora
Disp.art.480 c.civ. nemodificat, în vigoare la data introducerii acțiunii, stipuleaza ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a întrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2492/15.07.1992, reclamanta M. A. și defunctul M. N. au dobândit inițial un teren de 12.150 mp. situat în com. Gura Vitioarei, ., jud. Prahova, teren din care aceștia au înstrăinat pârâților o parcelă de teren de 1000 mp. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/11.05.1993, identificată în raport de dimensiunile înscrise în cuprinsul acestui contract și a schiței anexă de pct. 53-2-3-4-5-50-51-52-53, suprafață total diferită de suprafața de 1026 mp. împrejmuită de către pârâți cu gard de lemn, delimitată de pct. 1-2-3-a-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-23-1 pe care se află construcțiile aparținând pârâților, astfel încât pârâții ocupă efectiv o parcelă de 302 mp. delimitată de pct.1-53-52-54-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-2-3-1 din terenul de 11.931 mp, rămas reclamanților după înstrăinarea parcelei de 1000 mp descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, aspecte confirmate de raportul de expertiză tehnică topometrică, inclusiv completare ing. D. L. M..
Ca atare, atât timp cât reclamantele au dobândit inițial suprafața de teren de 12.150 mp. situată în ., jud. Prahova, suprafață din care au înstrăinat pârâților o parcelă de 1000 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/11.05.1993, delimitată pe schița de plan de la raportul de expertiză topo efectuat în cauză de pct. 52-2-3-4-5-50-51-52-53, iar în prezent pârâții folosesc efectiv o parcelă de teren de 1026 mp. delimitată de pct. 1-2-3-a-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-23-1, în care este inclusă și .. în litigiu, înseamnă că în realitate pârâții folosesc o parcelă de teren diferită de . 1000 mp pe care au dobândit-o efectiv în baza contractului de vânzare-cumpărare sus menționat, refuzând să folosească terenul achiziționat în realitate în configurația descrisă în cuprinsul acestui contract de vânzare-cumpărare.
De altfel, în condițiile în care în cadrul contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993 s-a menționat că suprafața de teren dobândită în proprietate de către pârâți are 1000 mp., delimitată de pct. 53-2-3-4-5-50-51-52-53, în configurația descrisă în cuprinsul acestui contract, înseamnă că pârâții nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra unei alte parcele de teren de 1000 mp. cu o altă configurație sau de 1026 mp. delimitată de pct.1-2-3-a-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-23-1, deoarece la stabilirea întinderii reale a suprafeței de teren de 1000 mp, dobândită efectiv în proprietate de către pârâți, se ține seama în exclusivitate de configurația, dimensiunile terenului înscrise inclusiv în schița anexă la contractul respectiv, schiță care face parte integrantă din cadrul acestui contract reprezentând prin însăși natura sa titlul de proprietate al pârâților, motiv pentru care pârâții se află în imposibilitate legală să pretindă un drept de proprietate asupra unei alte suprafețe de teren de 1000 mp. sau de 1026 mp. într-o altă configurație, total diferită de configurația parcelei de teren de 1000 mp. pe care au dobândit-o efectiv în proprietate.
Mai mult chiar, atât timp cât pârâții au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, o parcelă de teren de 1000 mp. înseamnă că în realitate aceștia nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1026 mp. delimitată de pct. 1-2-3-a-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-23-1, întrucât diferența de teren de 26 mp. nu face parte din categoria toleranțelor admise de dispozițiile legale în materie în condițiile în care această parcelă de teren nu face parte din . 1000 mp. în configurația descrisă în contractul de vânzare-cumpărare sus menționat și nu servește la completarea acestei parcele de teren, fiind total diferită de .. dobândită efectiv în proprietate de către pârâți, caz în care nu devin aplicabile dispozițiile cadastrale privind înscrierea unor diferențe mici de teren în categoria toleranțelor admise de normele cadastrale.
De fapt, analizându-se contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993 care constituie titlu de proprietate al pârâților, configurația, dimensiunile parcelei de teren de 1000 mp. descrisă în cadrul acestui contract de vânzare-cumpărare, reiese cu certitudine că suprafața de teren folosită efectiv de către pârâți, ținându-se seama de . 1000 mp dobândită în realitate în proprietate, delimitată de pct. 53-2-3-4-5-50-51-52-53, este de 302 mp. delimitată de pct.1-53-52-54-b-c-d-e-f-g-h-m-n-22-2-3-1, parcelă care face parte efectiv din suprafața totală de teren de 11.931 mp, proprietatea reclamantelor, rămasă după înstrăinarea suprafeței de 1000 mp. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat în favoarea pârâților, motiv pentru care se impune obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și pașnică folosință această parcelă de teren asupra căreia nu au niciun drept de proprietate.
Faptul că terenul reclamanților are în prezent suprafața de 11.931 mp. în loc de 11.150 mp. rezultată în urma scăderii parcelei de 1000 mp. înstrăinată pârâților din suprafața totală de 12.150 mp. dobândită în proprietate de către reclamante în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2492/1992, nu înseamnă în mod automat că reclamantele nu au dreptul să revendice . litigiu de 302 mp., iar pârâții ar avea un drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren de 1000 mp,. pe un alt amplasament față de cel descris în anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, deoarece la stabilirea dreptului de proprietate al părților asupra terenului în litigiu de 302 mp se ține seama de întinderea suprafeței de teren, de dimensiunile acesteia înscrise în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, care constituie titlu de proprietate al pârâților și nicidecum pur și simplu de diferențele de teren rezultate în urma scăderii parcelei de 1000 mp. înstrăinată de către reclamante pârâților, de întinderea terenului de 12.150 mp rezultată în urma acestei înstrăinări
Pe de altă parte, în condițiile în care în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993 reprezentând titlu de proprietate al pârâților s-a menționat în mod expres înstrăinarea în favoarea acestora din urmă a unei suprafețe de teren de 1000 mp. având o deschidere la stradă 2,25 m.l., iar în prezent terenul folosit efectiv de către pârâți de 1026 mp. aflat pe un alt amplasament, într-o altă configurație decât cea descrisă în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat are o lățime la stradă de 9,251 m, înseamnă că pârâții au modificat configurația și amplasamentul terenului pe care l-au dobândit efectiv în proprietate de 1000 mp., ocupând o suprafață de 302 mp din terenul reclamantelor pentru a justifica dobândirea unei lățimi la calea publică a proprietății lor de 9,251 m față de cea dobândită în realitate în proprietate de 2,25 m.l.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea precizată, dispunând obligarea pârâților în baza disp. art. 480 cod civil nemodificat, să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie, pașnică folosință . 302 mp., în litigiu, să ridice gardul din lemn edificat pe soclu de piatră, porțile din fier aflate pe aliniamentele 1-f, 1-x, e-f, deoarece în realitate reclamantele au un drept de proprietate asupra acestei parcele de teren care face parte din suprafața totală de 11.931 mp. dobândită în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.2492/1992, 2348/1998, parcelă asupra căreia pârâții nu au niciun drept de proprietate, nefăcând parte din suprafața de 1000 mp. dobândită de către aceștia efectiv în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, mai ales că pârâții se află în imposibilitate legală să modifice amplasamentul terenului pe care l-au dobândit în temeiul contractului sus menționat, împrejmuind această parcelă cu un gard și amplasând fără niciun drept diferite porți pentru a împiedica accesul reclamantelor pe terenul proprietatea lor.
Susținerile pârâților în sensul că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2492/1992 reclamantele au dobândit un teren de 12.150 mp, identificat potrivit schiței anexe ce face parte integrantă din contract, din care li s-a înstrăinat suprafața de 1000 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, schiței anexe intabulată, redându-se în cuprinsul sentinței concluziile expertizei topo fără nicio motivare și că în cadrul expertizei există inadvertențe privind deținerea unui teren de 1026 mp. din care 302 mp. ar constitui suprafața acaparată, având loc o diminuare a suprafeței de teren dobândită cu acte, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care în cuprinsul considerentelor sentinței au fost descrise situațiile de fapt, de drept care au stat la baza pronunțării hotărârii, analizându-se toate probele administrate în cauză, iar în urma analizării actelor de proprietate, identificării tuturor terenurilor reiese cu certitudine că pârâții au modificat în mod unilateral amplasamentul terenului de 1000 mp. descris în actul lor de proprietate, urmărind să-și asigure o deschidere mai mare la calea publică a terenului de 9,251 m.l. în loc de 2,25 m.l. pe care au dobândit-o în realitate, ocupând .. din terenul reclamantelor și înglobând-o în suprafața de 1026 mp. pe care au împrejmuit-o într-o altă configurație decât cea descrisă în actul lor de proprietate.
Împrejurările invocate de către pârâți conform cărora ar avea dreptul la suprafața de 1005 mp, expertul consilier evidențiind suprafața stăpânită efectiv de către reclamanți de 11.271 mp în loc de 11.150 mp., existând neînțelegeri între reclamanți și numita V. M. privind linia de hotar și că potrivit expertului consilier N. N., accesul la drumul principal era de 3 ml potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2492/1993, neexistând dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 7 mp și că terenul de 1026 mp. are o deschidere de 9,35 ml în baza planului de amplasament, delimitare a imobilului, anexă la încheierea de intabulare, sunt nejustificate deoarece la stabilirea dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor se ține seama în exclusivitate de suprafața dobândită în proprietate de către pârâți, de amplasamentul acesteia existent la data înstrăinării, acceptat de comun acord de către părțile contractante, inclusiv de către pârâți care se află în imposibilitate legală ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1164/1993 să conteste configurația, amplasamentul terenului cumpărat, invocând pur și simplu anumite neînțelegeri dintre reclamante și terțe persoane, suprafața de teren rămasă în proprietatea reclamantelor după vânzarea efectuată, existența unei deschideri mai mici la calea publică de 2,25 m.l., necesitatea de a avea o deschidere la calea publică mai mare de 2,25 ml. respectiv 9,251 m.l.
Afirmațiile pârâților potrivit cărora ar fi imposibil să lase în deplină proprietate și pașnică folosință o parcelă cu o lățime de 7 m în condițiile în care accesul la imobilul lor s-ar realiza doar pe o lățime de 2,35 m, generând și că adresa nr.1278/2011 atestă că terenul în litigiu învecinat cu terenul reclamanților, cu proprietatea familiei P. are o suprafață mult mai mare decât cea înscrisă în acte nu au relevanță în cauză întrucât în condițiile în care pârâții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993 privind dobândirea unei parcele de teren de 1000 mp. cu o deschidere la calea publică de 2,25 m.l., acceptând amplasamentul, configurația terenului existente la momentul încheierii contractului, aceștia se află în imposibilitate legală de a pretinde ulterior încheierii acestui contract o lățime a terenului la calea publică mai mare de 2,25 m.l., un alt amplasament al acestuia, iar existența unor adrese emise de autoritățile locale privind înscrierea în evidențele agricole a anumitor suprafețe de teren, descrierea unor situații de fapt referitoare la existența unor neînțelegeri între reclamante și terțe persoane, nu atestă dreptul de proprietate al părților asupra terenului, ci vizează pur și simplu anumite stări de fapt care se analizează în strânsă legătură cu actele de proprietate deținute efectiv de către părți.
Apărările pârâților în sensul că expertul topo nu a verificat actele de proprietate al reclamantelor privind lățimea revendicată de 7 m., nu a justificat diferența de teren dintre parcelele de 1000 mp. și de 1026 mp, încadrarea în limitele de toleranță admise de legislație a diferențelor de teren în condițiile în care numărul cadastral_ nu corespunde cu delimitările existente în teren și că potrivit expertului consilier diferența de teren rezultată în urma măsurătorilor se încadrează în limitele de toleranță prevăzute de Ordinul 634/2006, neexistând o acaparare de teren, reclamantele deținând cu 121 mp. mai mult în raport de suprafața de 12.150 mp. înscrisă în acte, fiind imposibil să acapareze o suprafață de 302 mp., nu au niciun temei legal deoarece expertul desemnat în cauză a procedat la identificarea tuturor suprafețelor de teren, ținându-se seama de contractele de vânzare-cumpărare existente la dosar, de modalitatea de folosire a terenurilor, de configurația, amplasamentele acestora, reclamantele neavând obligația să facă dovada unui drept de proprietate asupra unei lățimi de teren, ci asupra întregii suprafețe de teren pe care o dețin în proprietate după înstrăinarea parcelei de 1000 mp. în favoarea pârâților.
În realitate, toate probele administrate în cauză, inclusiv punctul de vedere al expertului consilier atestă că pârâții folosesc suprafața de 1026 mp. într-o altă configurație decât cea descrisă în cuprinsul schiței anexă de la contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, fiind imposibil din punct de vedere legal ca aceștia să se prevaleze de propria culpă privind nerespectarea amplasamentului terenului dobândit în realitate în proprietate pentru a justifica diferența de 26 mp. și a pretinde înscrierea acesteia în anumite toleranțe prevăzute de dispozițiile legale cadastrale în vigoare.
O dovadă în acest sens o reprezintă mențiunile expertului consilier privind existența unor pretinse erori materiale cu privire la schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/1993, la lățimea de 2,25 m a terenului de 1000 mp. la calea publică, în raport de dimensiunile proprietăților învecinate, erori care nu pot fi invocate de către pârâți pentru a justifica modificarea amplasamentului terenului dobândit în realitate în proprietate în scopul de a avea un acces mai mare la calea publică, mai ales că pârâții au cumpărat în deplină cunoștință de cauză, acceptând achiziționarea terenului cu o lățime la calea publică de 2,25 m., aflându-se în imposibilitate legală de a contesta ulterior schița anexă la contractul sus menționat, de a pretinde existența unor erori materiale pentru a-și mări lățimea terenului la calea publică la suprafața de 9,251 m.
Motivele invocate de către pârâți conform cărora a avut loc o micșorare a suprafeței de 1000 mp, neținându-se seama de lungimea porții aflată în spatele imobilului lor de 3,26 m în loc de 4,05 m, restul suprafeței până la 4,05 m.l fiind determinată de un gard din lemn cu soclu din beton edificat în 1993 de defunctul M. N. și că nu au fost identificate pe schița de plan toate construcțiile existente pe teren, expertul consilier fiind cel care a evidențiat situația reală din teren, inclusiv .. care se înscrie în limitele de toleranță admise de lege, sunt neîntemeiate întrucât, în realitate nu a avut loc o diminuare a suprafeței de teren de 1000 mp. dobândită în proprietate în condițiile în care pârâții au fost cei care au folosit o suprafață de 1026 mp pe un alt amplasament decât cel dobândit efectiv în proprietate, înglobând .. care nu a făcut obiectul înstrăinării pentru a justifica o lățime la stradă mai mare de 2,25 m dobândită în proprietate, iar în realitate au fost identificate toate construcțiile aflate pe terenurile în litigiu, porțile și gardurile care împrejmuiesc terenurile respective, fiind imposibilă identificarea altor elemente în raport de proprietățile aparținând unor terțe persoane care nu figurează ca părți în prezenta cauză.
Criticile pârâților potrivit cărora eronat nu s-a ținut seama de expertiza expertului consilier care răspunde obiectivelor, obiecțiunilor, fiind imposibil să achiziționeze un teren cu o deschidere de 2,25 m.l., de obținerea autorizației de construcție privind edificarea locuinței proprietatea lor, de declarația martorului C. A. privind existența unei parcele de teren de cca. 2,3 mp. care asigura accesul la terenul reclamantelor, acaparată de către familia P., sunt nefondate deoarece ambele rapoarte de expertiză reflectă situația reală existentă la fața locului, ținându-se seama de toate actele existente la dosar, expertul consilier descriind la rândul său situația de fapt prin prisma susținerilor pârâților pentru a justifica o lățime a terenului la calea publică mai mare de 2,25 m.l, invocând în acest sens existența unor erori materiale la schița anexă, făcând aprecieri cu privire la terenul reclamantelor, aspecte care se analizează în strânsă legătură cu toate celelalte probe, fiind imposibil din punct de vedere legal ca pârâții să invoce imposibilitatea achiziționării unui teren cu o lățime la calea publică de 2,25 m. după un interval de cca. 20 de ani de la încheierea contractului lor de vânzare-cumpărare, existența unor neînțelegeri între reclamantă și terțe persoane.
Faptul că dispozițiile Legii nr.50/1991, hotărârea nr.525/27.06.1996, privind aprobarea Regulamentului general de urbanism, prevăd anumite limite minime ale terenurilor la calea publică pentru obținerea unor autorizații de construcție în scopul edificării unor construcții, dispoziții care fac imposibilă înstrăinarea unor terenuri în intravilan, având o deschidere la calea publică sub limita minimă admisă de lege, nu înseamnă în mod automat că schița anexă de la contractul de vânzare-cumpărare nr.1664/11.05.1993, atestă existența unor erori materiale cu privire la lățimea la calea publică a terenului de 1000 mp. dobândit de către pârâți și că ar fi fost imposibilă achiziționarea acestui teren cu o lățime de 2,25 m. la calea publică, întrucât în realitate schița anexă face parte integrantă din contractul sus menționat, contract care produce efecte juridice, făcând dovada amplasamentului, configurației, dimensiunilor terenului care a făcut obiectul manifestării de voință a pârâților privind achiziționarea în proprietate a terenului respectiv, până la proba contrarie, indiferent de dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului privind modalitatea de edificare a unor construcții, de emitere a unor autorizații de construcție.
Aspectele invocate de către pârâți în sensul că reclamantele ar avea acces pe terenul proprietatea lor, pe latura de vest a proprietății, acces neîngrădit prin deținerea terenului în litigiu, potrivit adresei nr.1278/2011 privind ocuparea abuzivă de numitul P. V. a unui drum de acces, declarației martorului C. A. în calitate de vecin al terenurilor și că eronat prin încheierea din 28.10.2013 s-a revenit asupra administrării probei cu interogatoriu, admisă prin încheierea din 18.04.2013, măsură dispusă fără nicio motivare, demonstrând nelegalitatea sentinței recurate, sunt nejustificate deoarece la stabilirea dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor în litigiu se ține seama de actele de proprietate, de modalitatea de folosire a terenurilor și nicidecum de existența sau inexistența unor căi de acces ale părților de la terenuri la calea publică, de declarațiile martorilor care au descris anumite situații de fapt care se analizează în strânsă legătură cu actele de proprietate, de buna sau reaua credință a reclamantelor, iar în speță nu era necesară administrarea probei cu interogatoriu atât timp cât la stabilirea întinderii dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu se ține seama de suprafețele înscrise în actele de proprietate și nicidecum, eventual, de răspunsurile la interogatoriu ale părților.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de disp. artr.304 pct. 1-9 cod pr. civilă și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat, mai ales că nu se justifică casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul completării probatoriilor în condițiile în care în primă instanță au fost administrate probe cu acte, martori, expertiză tehnică topometrică, probe în raport de care au fost clarificate din toate punctele de vedere raporturile juridice dintre părți.
Totodată, tribunalul va respinge cererea intimatelor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, deoarece nu există nicio dovadă la dosar că acestea ar fi suportat cheltuieli de judecată în calea de atac a recursului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.274 cod pr. civilă privind obligarea recurenților la plata unor cheltuieli de judecată în favoarea intimatelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții - pârâți M. N. și M. I. - S., ambii domiciliați în com. Gura Vitioarei, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1676/04.11. 2013, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatele - reclamante M. A., domiciliată în Vălenii de M., .. 32 A, județul Prahova, C. C., domiciliată în Vălenii de M., ..15 B, județul Prahova și Ș. E., domiciliată în Vălenii de M., ..3 A, județul Prahova, ca nefondat.
Respinge cererea intimatelor reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. M. N. C. R.
GREFIER,
E. M.
Fiind în CM, semnează
P. Grefier
Operator date cu caracter personal 5595
Red.M.C./tehnored. TS.
2 ex/11.02.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 168/2014.... → |
|---|
