Revendicare imobiliară. Decizia nr. 198/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 782/281/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 198
Ședința publică din data de 21.03.2014
PREȘEDINTE – G. D.
JUDECĂTOR – H. A. G.
GREFIER – A. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții-pârâți S. I. și S. F., cu domiciliul ales la C.. Av. C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 6918/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți DĂUȘ E. și DĂUȘ C., domiciliați în Ploiești, . A, județul Prahova și E. A. M., Ploiești, ., . și intimații-pârâți M. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, M. P., domiciliată în Ploiești, .. 11, județul Prahova, D. E., domiciliată în Ploiești, .. 13, județul Prahova și R. M., domiciliată în Ploiești, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2014, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21.03.2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de fala constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții Dăuș E., Dăuș C. și E. A. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. G., M. P., S. F., S. I. și D. E. stabilirea liniei de hotar care desparte în partea de nord proprietățile părților, obligarea pârâților să respecte dreptul de proprietate și posesie asupra suprafeței de cca. 20 m.p teren pe care aceștia au acaparat-o din proprietatea reclamanților și obligarea pârâtei D. E. să desființeze construcția nelegal edificată pe terenul acaparat de la reclamanți.
În motivare au arătat că sunt proprietarii imobilului din Ploiești . A, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 265 mp și construcția aflată pe acesta conform contractului de vânzare cumpărare nr. 8692 din 15.10.1973, imobil care se învecinează pe partea de nord cu C. I. și cu pârâții din prezenta cauză.
Au precizat că între terenul acestora și terenul pârâților, deși există semne exterioare de delimitare, pe parcursul timpului, acestea au fost încălcate, iar pârâții, în mod abuziv, au desființat aceste semne ocazie cu care au acaparat din terenul reclamanților o suprafață de cca. 20 m.p., iar pârâta D. E. și-a amplasat ilegal o latrină pe terenul acaparat care, în prezent, le afectează casa de locuit prin infiltrații la nivelul fundației și al peretelui.
În drept au invocat art. 480 și art. 584 C.civ.
Pârâta M. P. a învederat instanței faptul că pârâtul S. F. nu are calitate procesuală pasivă în cauză pentru că nu are calitate de moștenitor al autorului pârâților.
La data de 04.05.2009 pârâta D. E. a precizat faptul că proprietarii imobilului din Ploiești, .. 13 sunt D. E. și R. M. potrivit deciziei nr. 1028/06.04.1999 și că, pentru suprafața revendicată de reclamanți ar trebui obligat să respecte dreptul de proprietate și posesie și numitul V. Ș. domiciliat în Ploiești, .. 9. Pârâta a solicitat introducerea în cauză a numitei R. M..
La termenul din data de 06.05.2009 reclamanții prin apărător au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu pârâta R. M..
În ședința publică din data de 10.06.2009 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. F., invocată de pârâta M. P., a admis excepția și a dispus scoaterea acestuia din cauză, văzând că moștenitorii defunctului M. I., potrivit certificatului de moștenitor nr. 90/1991 sunt S. I., M. G. și M. P..
Reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că în ceea ce le privește pe pârâtele D. E. și R. M. solicită stabilirea limitei de hotar între imobilul reclamanților și imobilul pârâtelor pe aliniamentul c-d identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică topo P. A.; obligarea pârâtelor să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 10,1 m.p identificată pe aliniamentul cGFdc și obligarea pârâtelor să desființeze pe cheltuiala lor WC-ul amplasat pe terenul aparținând reclamanților.
În ceea ce îi privește pe pârâții M. G., M. P. și S. I., reclamanții au arătat că solicită stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul ac identificat în schița anexă la raportul de expertiză tehnică topo P. A. și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 7,2 m.p. teren identificat pe aliniamentul abIHGca.
Pârâta S. I. a depus la dosar la data de 15.12.2010 o întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamanților și că, linia de hotar există în forma actuală încă din anul 1933 și niciodată nu a fost vreo altă linie de hotar decât cea rezultată din amplasarea casei reclamanților pe linia de hotar.
Prin sentința civilă nr. 6153/01.06.2011, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva hotărârii reclamanții au formulat recurs, admis prin decizia civilă nr. 520/04.04.2012, casându-se hotărârea de fond și trimițându-se cauze spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea deciziei, s-a statuat că pentru determinarea liniei de hotar si a unor eventuale suprafețe de teren acaparate, se impune ca părțile implicate să depună la dosarul cauzei actele de proprietate și toate înscrisurile de natura să conducă la aflarea adevărului, se administrează probatorii, cu expertiza de specialitate, eventual depoziții de martori si se face o analiza aprofundata, comparativa a acestora, atât din punctul de vedere al reclamanților, cat si din cel al pârâților.
La rejudecarea în fond după casare, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, reclamanților proba cu interogatoriu pârâților și cu expertiză tehnică în specialitatea topografie și a dispus din oficiu proba testimonială.
Prin sent.civ.nr. 6918/12.04.2013 pronuntata de Judcatoria Ploiesti s-au retinut următoarele:pin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 189/1956 (fila 36) T. E. și Nasulea M. cumpără teren în suprafață de 512 mp și două corpuri de casă, situate în Ploiești, ., specificându-se că vânzătorii au dobândit bunul prin moștenire legală, autorii lor achiziționându-l în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2063/21.04.1921. La data de 19.07.1965, I. G. și I. T. dobândesc, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3763 (fila 205 din primul ciclu procesual), de la T. E. și D. M. (fostă Nasulea) dreptul de proprietate asupra imobilelor anterior menționate.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8692/15.10.1973 (fila 6 din dosarul casat), Dăuș M. și Dăuș E. au achiziționat de la I. G. și I. T. un teren indiviz în suprafață de 265 mp din 526 mp și corpul A de clădire.
La data de 05.07.1991 a decedat Dăuș M., rămânând ca moștenitori reclamanții Dăuș E., Dăuș C. și E. A. M., conform certificatului de moștenitor nr. 2883/1991 (fila 8).
Prin sentința civilă nr. 3177/20.03.1998 (fila 193 din primul ciclul procesual), pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 5512/1997, rămasă irevocabilă, s-a dispus ieșirea reclamanților din indiviziune cu privire la terenul din . – aceasta fiind adresa actuală și corectă a imobilului, astfel cum rezultă din înscrisul eliberat de Primăria mun. Ploiești și aflat în copie la fila 35 -, în sensul că reclamanții au primit teren exclusiv de 245,46 mp, delimitat în schița întocmită de expert topo P. D. pin punctele E-F-B-A.
Prin actul de vânzare nr. 4992/1934 (fila 155 din dosarul casat), I. și E. M. au dobândit terenul în suprafață de 96 mp situat în ., pe care aceștia au obținut permisiunea să construiască o locuință în suprafață de 32 mp (fila 157).
Din certificatul de moștenitor nr. 1518/25.08.1981 (fila 134) rezultă că de pe urma defunctei M. E. a rămas ca moștenitor soțul supraviețuitor M. I., pârâții fiind renunțători, iar masa succesorală fiind compusă din cota indiviză de ½ din terenul în suprafață de 96 mp și casa de locuit situată în ., menționându-se că terenul a fost dobândit în baza actului nr. 4992/1934.
În urma decesului lui M. I. au rămas ca moștenitori pârâții M. P., M. G. și S. I., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 90/18.01.1991 (fila 144 din primul ciclu procesual).
La data de 15.07.1972 a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 114 (fila 74), menționându-se că după defuncta D. A. au rămas ca moștenitori soțul D. G. și fiii Miroslav J., D. E. și R. M., D. S., masa succesorală fiind compusă din teren în suprafață de 200 mp și 2 corpuri de clădire situate în Ploiești, ..
În baza certificatului de moștenitor nr. 1182/18.06.1980 moștenitorii def. D. G., Miroslav J., D. E. și R. M. și D. S. dobândesc cota de 1/4 din teren 200 mp și construcții dobândită de defunct prin moștenire legală, conform certificatului de moștenitor nr. 114.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2062/19.12.1997 (fila 72) Miroslav J. vinde lui D. S. cota de ¼ din teren 200 mp și din construcții dobândit prin moștenire de la părinți, iar prin contractul nr. 2078/24.12.1997 (fila 65), soții D. S. și D. M. vând lui G. Katia C. cota indiviză de ½ din teren 200 mp și din construcții, compusă din cota sa succesorală și cota dobândită în baza contractului nr. 2062 din imobilul situat în Ploiești, . (devenită între timp .>
Prin decizia civilă nr. 1028/06.04.1999, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 975/1999 (fila 92), s-a luat act de tranzacția părților, respectiv a pârâtelor D. E. și R. M. pe de o parte și G. Katia C. pe de altă parte, partajându-se terenul situat în .: pârâtele au primit terenul în suprafață de 110 mp, corpul A și corpul B2, iar G. C. - teren 90 mp și corpul B1.
G. C. a înstrăinat terenul, asupra căruia între timp întocmise documentația cadastrală, rezultând la măsurători o suprafață de 86 mp, în anul 2003 (fila 66).
Instanța de fond retine incidenta in cauza a disp. art. 480 si 481 din vechiul cod civil si art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale:
Așadar ceea ce instanța trebuie să cerceteze este dacă asupra terenului revendicat atât reclamanții, cât și pârâții produc titluri de proprietate. Titlul de proprietate nu se referă la certificatele de moștenitor sau sentințele de partaj, deoarece acestea nu sunt constitutive sau translative de drepturi. Certificatul de moștenitor atestă calitatea de moștenitor și transmiterea posesiei asupra masei succesorale, dreptul de proprietate transmițându-se în temeiul legii, iar sentința de partaj este declarativă de drepturi, părțile împărțindu-și materialmente bunurile asupra cărora anterior dobândiseră un drept de proprietate .Prin urmare, instanța, în analiza sa, va porni de la primele acte translative sau constitutive de drepturi.
În privința reclamanților se reține că primul act translativ de proprietate este contractul de vânzare-cumpărare nr. 189/1956, prin care T. E. și Nasulea M. cumpără teren în suprafață de 512 mp și două corpuri de casă, situate în Ploiești, .. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8692/15.10.1973, Dăuș M. și Dăuș E. au achiziționat un teren indiviz în suprafață de 265 mp din 526 mp și corpul A de clădire.
Cu privire la pârâții M. P., M. G. și S. I., instanța constată că cel mai vechi act translativ de proprietate este actul de vânzare nr. 4992/1934 prin care I. și E. M., autorii acestora, au dobândit terenul în suprafață de 96 mp.
Pârâtele D. E. și R. M. nu produc în schimb niciun act translativ sau constitutiv de drepturi, ci doar certificate de moștenitor și hotărâre de partaj. În certificatul de moștenitor nr. 114/15.07.1972 nu se face nicio referire la modul în care bunul a intrat în patrimoniul defunctei; precizarea se regăsește în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2062/19.12.1997 - care are ca obiect o cotă indiviză atribuită unei comoștenitoare – și constă în aceea că terenul a fost dobândit de autoarea D. A. prin moștenire legală de la părinții săi.
Prin urmare în patrimoniul reclamanților se regăsește dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 265 mp, în cel al pârâților M. P., M. G. și S. I. asupra unui teren în suprafață de 96 mp, iar în cel al pârâtelor D. E. și R. M. eventual un drept de proprietate asupra unui teren de 110 mp, având în vedere cele expuse anterior.
Din raportul de expertiză în specialitatea topografei întocmit de expert Troașcă A. rezultă că reclamanții au în posesie 244 mp, pârâta M. P. – 145 mp, iar pârâtele D. E. și R. M. – 210 mp (expertul incluzând și suprafața vândută lui G. C.).
Expertul a mai constatat că nu există suprapuneri de teren și că există acaparare din terenul reclamanților din partea pârâților, astfel: pârâta M. P. - 8 mp, iar pârâtele D. și R. – 10 mp, 3 mp fiind acaparată de un alt vecin.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează și cu proba testimonială, în sensul că reclamanții aveau în proprietate o suprafață mai mare de teren, o parte din aceasta (1 metru lățime pe toată lungimea laturii din spate) fiind însă folosită de vecini.
În ceea ce privește sentința de partaj nr. 3177/20.03.1998 prin care reclamanții au primit teren exclusiv de 245,46 mp, instanța reține că a avut la bază terenul pe care părțile din cauza respectivă îl aveau în posesie, adică mai puțin cu suprafața revendicată în prezentul litigiu. Însumând suprafața primită de reclamanți (245,46 mp) cu cea primită de coindivizari (234,40 mp), rezultă 479,86 mp, mai puțin cu 19,54 mp, respectiv 9,6 mp, așa cum chiar expertul P. D. a constatat. De asemenea, același expert a constata că linia de hotar între proprietățile coindivizarilor este corect trasată, concluzie confirmată și de expertul Troașcă A. care a menționat că construcțiile reclamanților și a foștilor coindivizari, B., sunt amplasate pe calcan, ceea ce elimină posibilele erori.
Împrejurarea că în urma partajării au primit suprafața de 245,46 mp, nu exclude dreptul reclamanților de a revendica diferența până la 265 mp pe care au dobândit-o prin acte, câtă vreme s-a dovedit că diferența de 20,54 mp nu se găsește la foștii coindivizari. Acțiunea de ieșire din indiviziune are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește suprafața măsurată și asupra căreia instanța s-a pronunțat, suprafață din care nu face parte terenul de 20 mp obiect al prezentului litigiu. Mai mult decât atât, hotărârea de partaj are efecte declarative, nu constitutive de drepturi, efecte care se produc între participanții din dosarul respectiv, or nu cu pârâții s-au judecat reclamanții în contradictoriu.
Expertul topo Troașcă A. constată că pârâtele D. și R. posedă 210 mp. Din certificatele de moștenitor nr. 114/15.07.1972 și 1182/18.06.1980, rezultă că autorii acestora ar avea un drept de proprietate asupra unui teren în suprafață de 200 mp. Așa cum s-a reținut, prin decizia civilă nr. 1028/06.04.1999, pârâtele, care aveau o cotă de ½, au primit terenul în suprafață de 110 mp, iar G. C., care avea tot o cotă de 1/2 - teren în suprafață de 90 mp, la măsurătorile ulterioare rezultând de fapt 86 mp.
Pe de altă parte din declarația pentru stabilirea impozitului pe anul 1952 (fila 101) D. A., autoarea pârâtelor, înregistrează în evidențe suprafața de 130 mp, cu 70 mp mai puțin decât cea regăsită în certificatele de moștenitor nr. 114/15.07.1972 și 1182/18.06.1980.
În lipsa unor acte translative de proprietate, instanța nu poate reține că dreptul pârâtelor D. și R. asupra terenului în suprafață de 10 mp ar fi preferabil dreptului reclamanților, care produc un titlu de proprietate asupra terenului respectiv, astfel încât va admite acțiunea cu privire la acestea și le va obliga să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 10 mp identificat în raportul de expertiză întocmit de expert Troașcă A. prin punctele 4-5-6-14-11-4.
În ceea ce privește pe pârâții M. P., M. G. și S. I., deși expertul susține că terenul în suprafață de 145 mp se află doar în posesia primei pârâte, în lipsa unui act de partaj, instanța consideră, față de faptul că toți trei sunt coproprietari, că posesia este exercitată de pârâta M. atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, deoarece un coproprietar poate face atât acte juridice cât și materiale asupra bunului în întregul său, în virtutea unui mandat tacit pe care se prezumă că îl are de la ceilalți coproprietari.
Din actul de vânzare nr. 4992/1934 (fila 155 din dosarul casat), I. și E. M. au dobândit terenul în suprafață de 96 mp, aceeași suprfață figurând și în declarația pentru stabilirea impozitului pe anul 1952 – fila 64 – dată de M. I. și M. E..
Pârâții nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra diferenței de 49 mp pe care o au în posesie în plus față de actele de proprietate, așadar se aplică aceeași regulă ca în cazul celorlalte pârâte, în ceea ce privește suprafața de 8 mp, cu privire la care reclamanții își dovedesc dreptul de proprietate.
Pe cale de consecință instanța va obligă pârâții M. P., M. G. și S. I. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 8 mp identificat în raportul de expertiză întocmit de expert Troașcă A. prin punctele 6-7-8-9-15-14-6.
Referitor la diferența de 3 mp, expertul reține că aceasta nu se află la niciunii dintre pârâți, ci la un alt vecin, C. I., care însă nu e parte în acest dosar; deși la termenul din data de 09.04.2013 reclamanții au depus o declarație autentică dată de V. Ș., care pretinde că este moștenitorul lui C. I., instanța nu poate da eficiență acesteia câtă vreme nu s-a formulat o cerere și în contradictoriu cu declarantul, raporturile dintre acești urmând a fi rezolvate pe cale amiabilă sau a unei alte acțiuni în justiție.
Prin urmare instanța de fond cererea cu privire la suprafața de 3 mp ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, instanța reține că potrivit art. 584 din vechiul C.civ., această acțiune presupune ca instanța să stabilească în urma cercetării actelor de proprietate ale părților litigante, hotarul dintre proprietățile lor. În speță, reclamanții au învestit instanța cu determinarea hotarului terenului lor față de terenul proprietatea pârâților ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare.
Față de soluția dată primului capăt de cerere, instanța va dispune grănițuirea între terenurile proprietatea părților pe lina 1-11 din raportul de expertiză întocmit de expert Troașcă A..
Din proba testimonială și din raportul de expertiză topografie, rezultă că latrina pârâtelor D. și R. este edificată parțial pe terenul reclamanților. Dreptul de proprietate presupune, așa cum rezultă din art. 480 C.civ., și atributul folosinței. Proprietarul are dreptul de a folosi pe deplin bunul său, fără vreo ingerință din partea unei alte persoane fizice sau juridice, limitările în exercițiul său putând fi în mod excepțional instituite de lege și pentru protejarea unui interes public. Desigur la limitările legale se adaugă și cele convenționale, consimțite de proprietar sau de autorul său, cu condiția să-i fie opozabile dobânditorului.
În speță se constată că edificarea, chiar și în parte a latrinei, încalcă dreptul de proprietate al reclamanților, pârâtele neinvocând și nedovedind existența vreunei limitări legale sau convenționale.
Este adevărat că partea respectivă de construcție a fost edificată pe terenul folosit până în prezent de pârâte, însă potrivit art. 494 alin. 1 C.civ., dacă construcția a fost făcută de un terț pe terenul altei persoane, proprietarul are dreptul să invoce accesiunea sau să oblige constructorul să le ridice.
Instanța mai reține și faptul că pârâtele nu au depus o autorizație de construire pentru anexa respectivă, prin urmare nici din punct de vedere al procedurilor administrative construcția nu este edificată în mod legal.
În lipsa invocării unui drept asupra terenului pe care a fost edificată, instanța reține că latrina a fost edificată cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților și va obliga pârâtele R. M. și D. E. să desființeze partea de latrină care se află pe terenul proprietatea reclamanților.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 276 C.pr.civ., aplicând regula proporționalității (pretenții admise față de pretențiile inițiale), va obliga pârâții la cheltuieli de judecată în cuantum de 3100 lei reprezentând taxe de timbru achitate la fond și la recurs, timbre judiciare, onorariu avocat și onorarii expert în primul și al doilea ciclu procesual și va respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de apel pârâții S. I. si S. F. .
In motivarea cererii au arătat ca instanța de fond a nesocotit sent.civ. nr. 3177/20.03.1998 pronunțata de Judecătoria Ploiești respingând obiecțiunile formulate de apelanți la suplimentul raportului de expertiza si ignorând opinia separata a expertului parte.
Se mai arata ca soluția instanței de fond nu respecta dreptul de proprietate si posesie al apelanților pârâți si a plecat de la premisa greșită ca, daca reclamanților le lipsește o suprafața de teren, iar pârâții folosesc o suprafața mai mare decât cea rezultata din actele de proprietate, acest excedent de teren reprezintă terenul revendicat de reclamanți, or expertul parte a arătat ca acest excedent nu poate reprezenta in niciun caz terenul revendicat de reclamanți si ca stabilirea liniei de graniță intre cele doua imobile nu poate fi făcuta având drept criteriu suprafețele incluse in actele de proprietate .
Se mai susține ca instanța de fond a omis sa analizeze opinia separata a expertului G. care vorbește de hotarul de drept si hotarul de fapt intre cele doua imobile materializat pe linia A-B, acest din urma hotar fiind identic cu cel menționat in sentința civila nr. 3177/20.03.1998 pronunțata de Judecătoria Ploiești . In mod greșit expertul Troașca stabilește identitatea intre latura AB din raportul de expertiza întocmit de expertul I. D. si aliniamentul punctelor 4-5-6-7-8-10-1 din propriul sau raport . Este evident ca latura AB din sentința de partaj nr. 3177/1998 este identica cu aliniamentul 4-8-9-10-1 care reprezintă linia de hotar a proprietăților învecinate ale părților .
Cererea de apel a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 370,50 lei achitata cu chitanta ./_, fila 51 si cu timbru judiciar .
Primindu-se cauza, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 18.09.2013, sub nr._ .
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata următoarele:
In ceea ce privește cererea de refacere a probatoriilor , Tribunalul o va respinge ca neîntemeiată constatând ca nu exista motive justificate pentru a fi reluate verificările dispuse de instanța de fond întrucât in cauză s-a efectuat deja o expertiză care a răspuns obiectivelor stabilite de prima instanță si a clarificat adevăratele raporturi de vecinătate dintre părți, inclusiv cu luarea in considerație a sentinței civile nr. 3177/1998, iar acestea au avut posibilitatea de a-și formula obiecțiunile, asistate fiind si de experți consilieri.
Cu privire la primul motiv de apel , Tribunalul constată că in esență, apelanții critica sentința instanței de fond deoarece nu a avut in vedere si sentința civ. nr.3177/20.03.1998 pronunțata de Judecătoria Ploiești .
Tribunalul apreciază ca aceasta critică este nejustificata deoarece, instanța de fond, in mod corect a arătat ca nu va avea in vedere la pronunțarea hotărârii, certificatele de moștenitor sau sentințele de partaj, deoarece acestea nu sunt acte constitutive sau translative de drepturi astfel încât a analizat titlurilor de proprietate ale părților pornind de la primele acte translative sau constitutive de drepturi invocate de acestea .
Tribunalul mai reține si împrejurarea ca prin acțiunea in grănițuire, in caz de conflict, se urmărește determinarea prin hotărâre judecătoreasca a limitelor dintre proprietăți si stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul dreptului de proprietate, astfel încât criteriul determinant in funcție de care se realizează aceasta operațiune este acela al întinderii dreptului de proprietate al proprietarilor terenurilor învecinate . Or, sentința civila invocată de apelanți, 3177/1998, având caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi nu poate fi avută in vedere la stabilirea limitelor proprietății apelanților . Cu toate acestea expertul Troasca arata in răspunsul la obiecțiuni de la fila 273 dosar de fond ca a avut in vedere si raportul de expertiza efectuat in dosarul in care s-a pronunțat sentința civ. nr. 3177/1998 tocmai pentru a clarifica in mod complet limitele tuturor proprietăților învecinate.
Referitor la al doilea motiv de apel invocat, respectiv faptul ca instanța de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul stabilit de expertul Troasca, ignorând opinia expertului consilier G. care a propus un alt aliniament, Tribunalul constată ca este de asemenea nefondat deoarece, așa cum s-a arătat anterior, grănițuirea presupune delimitarea proprietăților strict in funcție de titlurile de proprietate deținute de părți si nu in mod necesar de semne exterioare existente anterior, atât timp cât sunt îndoieli ca acestea ar fi amplasate pe traseul hotarului real dintre proprietăți .
Prin urmare, expertul are îndatorirea de a stabili hotarul ce desparte proprietățile limitrofe prin determinări tehnice exacte si nu in mod arbitrar in funcție de criterii ce se îndepărtează de la natura drepturilor pe care părțile le dețin in mod real, obligație pe care expertul desemnat in cauză si-a îndeplinit-o.
F. de aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelanții-pârâți S. I. și S. F., cu domiciliul ales la C.. Av. C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 6918/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți DĂUȘ E. și DĂUȘ C., domiciliați în Ploiești, . A, județul Prahova și E. A. M., Ploiești, ., . și intimații-pârâți M. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, M. P., domiciliată în Ploiești, .. 11, județul Prahova, D. E., domiciliată în Ploiești, .. 13, județul Prahova și R. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județul Prahova, ca nefondat.
De asemenea, va respinge cererea intimaților de obligare a apelanților la cheltuieli de judecata, ca nedovedita constatând că la dosar nu s-au depus înscrisuri din care sa rezulte efectuarea cheltuielilor procesuale ce se pretind a fi restituite de către intimați .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge cererea de refacere a probatoriilor formulata de apelanți, ca neîntemeiată .
Respinge apelul declarat de apelanții-pârâți S. I. și S. F., cu domiciliul ales la C.. Av. C. E. R., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 6918/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți DĂUȘ E. și DĂUȘ C., domiciliați în Ploiești, . A, județul Prahova și E. A. M., Ploiești, ., . și intimații-pârâți M. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, M. P., domiciliată în Ploiești, .. 11, județul Prahova, D. E., domiciliată în Ploiești, .. 13, județul Prahova și R. M., domiciliată în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea intimaților de obligare a apelanților la cheltuieli de judecata, ca nedovedita .
Cu recurs in 15 zile de la comunicare .
Pronunțata in ședința publică de judecata, azi, 21.03.2014.
Președinte, Judecător,
G. D. H. A. G.
Grefier,
A. L. E.
operator de date cu caracter personal 5595
red. G.D./tehnored. GD
11ex./ 16.04.2014
d.f. nr._
j.f. B. M. R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1461/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1057/2014.... → |
|---|
