Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1302/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1302/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1262/259/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1302
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2014
Președinte: | N. C. |
Judecători: | D. G. C.-D. E. |
Grefier: | A. Ș. P. |
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții - reclamanți D. C. - D., D. N., D. L. – T. și T. N., toți domiciliați în Ploiești, ..251, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 548/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. A., cu domiciliat în comuna Ceptura, . nr.191, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.10.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.10.2014, când a dat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._/281/2012, la data de 06.11.2012, reclamanții D. C. - D., D. L. – T., T. N. și D. N. au chemat în judecată pârâtul S. A., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1282/8.02.2002 încheiat între autoarea acestora, D. E. și pârâtul S. A., precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, sunt descendenții privilegiați ai E. D., care a decedat la data de 11.08.2012, beneficiara Titlului de proprietate nr._/17.03.2003, în care sunt consemnate: suprafața de teren de 8.000 m.p., situată în ., suprafața de 5.000 m.p. teren arabil și cea de 3.000 m.p. categoria livezi.
Au mai arătat reclamanții faptul că, la data de 8.02.2002, conform Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1282, mama acestora a promis pârâtului S. A. că-i va înstrăina, pentru suma de 600 lei, suprafața de 5.000 m.p., categoria arabil, situată în tarlaua 147, . cu care, mama acestora a încasat prețul. Prin aceeași convenție s-a consemnat și obligația acesteia de a restitui cumpărătorului, în cazul în care refuză să perfecteze actul de vânzare-cumpărare, de două ori suma dată ca preț.
În continuare, au arătat reclamanții faptul că la data de 21.09.2012, prin Notificarea înregistrată sub nr.46, au învederat pârâtului, prin intermediul reclamantului D. C. D., intenția lor comună de anulare a convenției încheiată cu mama acestora și au consemnat, prin Biroul Executorului Judecătoresc R. R., suma de 1.200 lei, conform recipisei CEC nr._/19.06.2012 menționând faptul că înainte de a înceta din viață, defuncta D. E. a dorit rezoluțiunea antecontractului, iar reclamanții, fii acesteia, nu fac altceva decât să-i îndeplinească dorința.
La data de 21.05.2013 pârâtul S. A. a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii introductive de instanță, motivat de faptul că reclamanții nu justifică calitatea procesuală activă, aceasta ca excepție procesuală, din înscrisurile depuse nerezultând gradul de rudenie între aceștia și promitenta – vânzătoare, D. E..
Tot pe calea acestei întâmpinări, pârâtul S. A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, având în vedere faptul că terenul în suprafață de 5000 m.p., categoria arabil extravilan se află în . de Jos și faptul că, potrivit disp.art.13 din vechiul Cod de Procedură civilă, cererile referitoare la bunuri imobile se adresează instanței în circumscripția căreia se află imobilele.
Prin Sentința civilă nr.9264/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, această instanță a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, invocată și din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea judecătoriei M., ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul ce formează obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei M., la data de 09.08.2013, sub nr._ .
În urma probatoriului administrat în cauză, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 548/05.06.2014 pronunțata de Judecătoria M., a respins acțiunea având ca obiect „rezoluțiune contract”, formulată de reclamanții D. C. - D., D. L. – T., T. N. și D. N., împotriva pârâtului S. A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși în cauză nu este vorba de o acțiune cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, ci pur și simplu de o acțiune personală, ce are ca obiect constatarea nulității Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1282/8.02.2002 încheiat între autoarea reclamanților, D. E. și pârâtul S. A. și deci necompetența teritorială a Judecătoriei Ploiești trebuia invocată în virtutea altor argumente și temeiuri de drept, instanța de fond a apreciat că dat fiind domiciliul pârâtului S. A., din . de Jos nr.191, județul Prahova, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei M., într-adevăr Judecătoria M. este competentă teritorial și material să soluționeze cauza de față.
În urma analizei coroborate a tuturor susținerilor părților, cu dispozițiile legale în baza cărora reclamanții D. C. - D., D. L. – T., T. N. și D. N. și-au întemeiat și și-au susținut acțiunea până la finalul procesului, respectiv.disp.art.1020 din vechiul Cod civil, referitoare la rezoluțiunea convenției, cu susținerile pârâtului S. A., cu practica și dispozițiile legale incidente în materie, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut că deși i-a pus în vedere apărătorului reclamanților, avocat R. I., să indice exact temeiul de drept al acțiunii, acesta nu a schimbat temeiul de drept invocat în acțiunea introductivă, semnată inițial de către reclamantul D. C. – D., ci dimpotrivă, acesta l-a susținut și cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, respectiv art.1020 din vechiul Cod civil, dispoziție legală care se referă la rezoluțiunea sau desființarea unui act – convenție și nu la constatarea motivelor de nulitate care pot afecta un astfel de act juridic, fie acesta chiar un antecontract de vânzare-cumpărare ( acesta fiind tot o convenție juridică).
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, nici în motivarea acțiunii introductive de instanță și nici pe parcursul procesului reclamanții D. C. - D., D. L. – T., T. N. și D. N. nu au putut invoca un motiv de nulitate a Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1282/8.02.2002 încheiat între autoarea acestora, D. E. și pârâtul S. A., deși în concluziile pe fondul cauzei apărătorul reclamanților, avocat R. I. a solicitat în mod consecvent instanței să admită acțiunea „ așa cum a fost formulată ” și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește motivul în temeiul căruia reclamanții D. C. - D., D. L. – T., T. N. și D. N. au formulat acțiunea de față, instanța de fond a luat act de aceea că acesta l-a reprezentat pretinsa intenție a mamei acestora, promitenta-vânzătoare D. E., înainte de încetarea sa din viață, de a solicita rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1282/8.02.2002 și intenția manifestată expres de către reclamanți, de anulare a convenției, care rezultă din faptul că aceștia, prin Notificarea înregistrată sub nr.46/21.09.2012 la Biroul Executorului Judecătoresc R. R., i-au comunicat pârâtului S. A. intenția acestora de a anula antecontractul, ca și din aceea că au consemnat pe numele pârâtului S. A. suma de 1200 lei, conform Recipisei CEC_/19.06.2012, reprezentând dublul prețului achitat de către pârâtul S. A. mamei acestora, D. E., la data de 8.02.2002, data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
În urma analizei riguroase a motivelor invocate de către reclamanții D. C. - D., D. L. – T., T. N. și D. N., cu privire la pretinsa nulitate a convenției - Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de, autentificat sub nr. 1282, așa cum au precizat reclamanții în acțiunea introductivă, instanța de fond a constatat că niciunul dintre aceste motive nu se încadrează în motivele de nulitate ce puteau afecta orice act juridic prevăzut de legea în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare amintit, respectiv disp.art.948 din vechiul cod civil sau de legislația specială din materia fondului funciar valabilă la data de 8.02.2002 care trebuie avută în vedere în completare de către instanță.
În al doilea rând, chiar și în cazul în care reclamanții și-ar fi modificat acțiunea în aceea a rezoluțiunii Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1282/8.02.2002 (redactat de notarul public I. C.), instanța de fond a apreciat că nici această acțiune nu putea fi admisă, atâta vreme cât în speță nu s-a făcut dovada că promitentul – cumpărător, pârâtul S. A., nu a refuzat și nu refuză încheierea actului de vânzare-cumpărare autentic, deci nu s-a răzgândit, în accepțiunea clauzei stabilite de părțile care au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare -, situație în care reclamanții puteau să solicite rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare și stabilirea faptului că prețul în valoare de 600 lei deja achitat autoarei acestora, D. E., rămâne câștigat patrimoniului sau masei succesorale rămase de pe urma acesteia, în virtutea convenției celor două părți ale antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, instanța va constata că simplele afirmații ale reclamanților, în sensul că, autoarea acestora, D. E., a intenționat să rezoluționeze Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1282, nu pot conduce la admiterea acțiunii privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare menționat și în nici-un caz la admiterea acțiunii precizate privind constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada comunicării pârâtului S. A. a împrejurării că a fost emis Titlul de proprietate nr._/17.03.2003 pe numele autoarei acestora, D. E. și deci nu au dovedit refuzul cert al pârâtului S. A. de a încheia actul de vânzare - cumpărare autentic, sau faptul că autoarea acestora, D. E. s-a răzgândit de la a încheia actul de vânzare - cumpărare autentic, ci dimpotrivă, aceștia au dovedit numai dorința acestora și nu a autoarei lor D. E. de a se împiedica producerea efectelor juridice, normale, ale încheierii Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1282, respectiv încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu privire la terenul în suprafață de 5.000 m.p., categoria arabil, situată pe raza comunei Ceptura, județul Prahova.
Având în vedere considerentele expuse detaliat anterior, cu privire la inexistența motivelor de nulitate absolută sau relativă, care puteau afecta Antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1282, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs recurenții - reclamanți D. C. - D., D. N., D. L. – T. și T. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii ceea ce ar avea,ca efect, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulata.
În motivarea recursului, recurenții – reclamanți au arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1282/8.02.2002 autoarea acestora a convenit, cu intimatul, înstrăinarea terenului, in suprafața de 8000 mp, situat in . de 600 lei, prețul vânzării fiind tradiționat mamei lor, la data confecționarii antecontractului si, tot de la acea data, intimatul a intrat in posesia de fapt a terenului, de care se bucura si în prezent, potrivit recunoașterii la interogatoriu.
Au susținut recurenții – reclamanți că la 19.06.2012, autoarea lor a făcut intimatului o oferta de plata, pentru suma de 1200 lei-fila 6, însă la data de 11.08.2012 mama acestora a decedat, astfel, reclamanții au notificat intimatului, prin executor judecătoresc, faptul ca, pe seama si la dispoziția sa a fost consemnata, la CEC, suma de 1.200 lei.
Au arătat recurenții – reclamanți că intimatul a recunoscut, la interogatoriu, situația de fapt expusa in precedent si se impune sa precizeze că ea este rezultatul activării unei clauze, inserata de autoarea lor si de intimat, in antecontractul de vânzare-cumpărare, clauza referitoare la ipoteza in care vânzătorul "refuză sa perfecteze actul de vânzare-cumpărare” ceea ce are drept consecință, plata îndoită a sumei "data ca preț".(De altfel,clauza a fost cu sens dublu, inserându-se, in convenție, nu numai sancțiunea pentru vânzătorul care se răzgândește, ci si aceea pentru cumpărătorul care se răzgândește, acesta pierzând suma plătită ca preț).
Au menționat recurenții-reclamanți că o asemenea clauza nu este, desigur, ilicita si este, in mod frecvent, întâlnită in contractele de vânzare-cumpărare, iar incidența ei, in lipsa altor specificații, este consecutiva "răzgândirii" uneia dintre părți, care nu trebuie motivata, ceea ce înseamnă ca apărările intimatului, referitoare la faptul ca nu i s-ar fi adus la cunoștința apariția titlului de proprietate, de către defunctă sau de către reclamanți nu are nicio semnificație.
Au învederat recurenții-reclamanți că intimatul a pus in discuție faptul ca recurenții au solicitat instanței sa constate nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare si, câtă vreme nu sunt elemente care sa viseze nulitatea propriu-zisa, acțiunea nu este admisibila.
Au mai susținut recurenții-reclamanți că apărarea, la care au făcut referire, nu poate fi insa luata in considerare, câtă vreme acțiunea este întemeiata, in drept, pe art. 1020 C. civ., astfel încât chiar daca exista o incongruenta, intre petitul cererii si temeiul ei juridic, aceasta este nesemnificativa si trebuie rezolvata prin raportare la disp. art. 1020 c.civ.
Au arătat recurenții-reclamanți că o asemenea soluție este cu atât mai dezirabila, cu cat nici din motivarea acțiunii nu rezulta elemente care sa conducă la concluzia ca ar fi vorba despre "constatarea nulității".
Au mai menționat recurenții-reclamanți că, în legătura cu modalitatea prin care s-a inițiat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, intimatul s-a aparat, susținând ca toate demersurile au fost făcute de D. C.-D., in numele defunctei sale mame, fără acordul acesteia.
Au învederat recurenții-reclamanți că în dosar exista doua procuri - una emisa de D. E., in favoarea lui D. C.-D., alta emisa de ceilalți recurenți, in favoarea aceluiași D. C.-D., însă procura ce îi interesează este aceea aut. sub nr. 37l/11.03.2009 confecționată de defuncta, pentru ca, potrivit acestui înscris, procuratorul a fost autorizat sa o reprezinte, pe mama lui, "înaintea oricăror instituții publice sau private, ca si in fata instanțelor judecătorești", cu mențiunea expresa ca "mandatarul va putea face orice act va crede de cuviința, pentru susținerea intereselor mandantului".
Au arătat recurenții-reclamanți că, în atare condiții, demersul lui D. C.-D., in instanța, demers însușit de ceilalți frați, este perfect legal. (Este de observat insa ea D. C.-D. a semnat in numele si pentru mama lui, oferta de plata si a consemnat,la CEC,suma de l200 lei. Procura primita de el,de la frații săi, a fost numai de natura a-i îngădui sa continue demersuri le inițiate de mama sa, pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, prin emiterea notificării, cu ajutorul executorului judecătoresc)
Au precizat recurenții-reclamanți că inițiativa defunctei, pentru rezoluțiunea antecontractului, respectiv dorința ei, in acest sens, este incontestabila, iar valorificarea clauzei rezolutorii nu este altceva decât o consecința a acestei atitudini, chiar daca demersul său a fost finalizat de succesori.
Au arătat recurenții-reclamanți că instanța a eludat împrejurarea ca, de la 8.02.2002 si pana in prezent, așa după cum a recunoscut, la interogatoriu, intimatul a folosit si folosește terenul in litigiu – 5 000 mp - culegându-i fructele si, sub acest aspect, nici nu poate fi luata in seama o eventuala discordanta intre prețul plătit si returnat al terenului, respectiv 600 lei si 1200 lei, prin raportare la preturile actuale, sub cuvânt ca intimatul ar fi prejudiciat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
In esență, criticile reclamanților -recurenți, se refera la faptul ca, in mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență clauzei de răzgândire inserată in antecontractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1282/8.02.2002, cu consecința rezolutiunii acestuia .
Prin acest antecontract autoarea reclamanților -recurenți a convenit, cu intimatul, înstrăinarea terenului, in suprafața de 8000 mp, situat in . de 600 lei, prețul vânzării fiind plătit la data confecționării antecontractului, intimatul intrând in posesia de fapt a terenului, de care se bucura si în prezent.
Tribunalul constată in primul rând că sunt nefondate criticile recurenților referitoare la greșita calificare a cauzei, deoarece instanța de fond a procedat la analiza cauzei atât prin prisma nulității antecontractului, așa cum au invocat si susținut in permanență recurenții reclamanți asistați de avocat ( deci in deplina cunoștință de cauză privind obiectul cererii formulate si temeiul juridic al cererii cu care au investit instanța ), cât si raportat la disp. art. 1020 Cod civil-1864 ( aplicabil in cauza), dispoziție legala invocată ca temei al cererii de chemare in judecata .
De asemenea, instanța de fond si-a îndeplinit in mod corespunzător si obligația de a elucida toate aspectele invocate de reclamanți si in temeiul rolului sau activ le-a pus in vedere acestora, prin apărător, să-și precizeze temeiul juridic al acțiunii, aceștia insistând ulterior in admiterea acțiunii, „ așa cum a fost formulată „.
In fata instanței de recurs, recurenții –reclamanți au precizat că de fapt doresc rezoluțiuna convenției încheiate intre autoarea lor si intimat, in temeiul clauzei de răzgândire, raportat la disp. art. 1020 Cod civil, așa cum s-a arătat in precedent, dar invocă greșita formulare a petitului cererii de chemare in judecata.
Pe fondul cauzei, raportat la temeiul juridic al acțiunii astfel cum a fost precizat, respectiv rezoluțiunea conventiei, Tribunalul constata că, in speță, calitatea de debitor al obligației o avea mama recurenților, in sarcina căreia exista obligația asumata cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare de a îndeplini toate demersurile necesare pentru încheierea contractului in formă autentica, după emiterea in favoarea sa a titlului de proprietate pentru terenul ce a făcut obiectul vânzării .
Cu toate ca, la un interval de timp relativ scurt după încheierea antecontractului in discuție, s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/17.03.2003, pe numele promitentei vânzătoare D. E., aceasta nu si-a îndeplinit obligația de a perfecta actul in forma autentica, in tot timpul vieții sale, respectiv până in 2012, deși numai aceasta ar fi avut abilitarea pentru a efectua toate demersurile legale ce le implica operațiunea autentificării ( respectiv înscrierea dreptului in cartea funciara, întocmirea planurilor cadastrale, achitarea impozitelor aferente terenului etc. ), intimatul pârât neavând decât obligatia de a achita prețul integral si de a se prezenta la notariat pentru autentificarea actului.
De asemenea, in cauză nu se face dovada ca vreodată vânzătoarea D. E. ar fi solicitat intimatului sa se prezinte la notariat in vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare deși acesta achitase tot prețul convenit de părți, încă de la data încheierii antecontractului.
De altfel, chiar reclamanții-recurenți recunosc la interogatoriu si arată și in notele de susțineri pe care le-au depus la filele 110-112 dosar de fond că, atât oferta de plată cât si notificarea comunicata intimatului au fost semnate de fapt de reclamantul D. C. D., in numele si pentru defuncta .
Dintre aceste doua înscrisuri, numai oferta de plata a fost întocmita si comunicata intimatului-pârât înainte de decesul vânzătoarei D. E. (respectiv in iunie 2012), iar recurentul D. C. D. susține că ar fi fost abilitat de mama sa să semneze aceasta oferta de plată, prin procura autentificata sub nr. 371/11.03.2009 aflata la fila 61 dosar de fond, in situația prezentata nefiind necesară, in accepțiunea sa, o procură speciala .
O asemenea apărare nu poate fi primita de instanță deoarece oferta de plata reprezenta tot un act de dispoziție, date fiind consecințele sale asupra patrimoniului defunctei, prin invocarea clauzei de răzgândire si implicit rezoluțiunea convenției de vânzare-cumpărare, caz in care voința promitentei vânzătoare in acest sens trebuia sa fie neîndoielnică si exprimată personal sau prin procură specială .
De asemenea, este de remarcat si faptul că procura invocată a fost data de D. E. pentru susținerea intereselor sale in alte cauze aflate pe rolul Judecătoriei Ploiești, respectiv dosarele nr._ si_ , dosare care nu au legătura cu prezenta cauză, fiind așadar data in considerarea altor interese ale numitei D. E. si nu in scopul întocmirii ofertei de plata arătată anterior.
Mai mult chiar, reține Tribunalul si faptul ca recurenții-reclamanți invocă împrejurarea că această rezoluțiune a convenției ar fi reprezentat dorința autoarei lor, exprimata înainte de deces, dar nu au administrat nici un fel de probe din care sa rezulte o asemenea situație de fapt, deși au avut posibilitatea să-și exercite toate drepturile procedurale acordate de lege, in deplină cunoștință de cauză și beneficiind si de asistență juridică pe tot parcursul procesului.
In ce privește clauza de răzgândire invocata in cauza de către recurenți, Tribunalul constata că debitorul care nu si-a executat obligațiile ( in speța vânzătoarea D. E. ) nu are dreptul de a pretinde rezoluțiunea contractului, chiar daca in cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever .
Numai creditorul care si-a executat sau se declară gata să-și execute obligațiile este singurul in drept a aprecia daca este cazul să se aplice rezoluțiunea . Nici măcar înscrierea unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea silita a contractului astfel încât sa nu se ajungă la rezoluțiune. ( C.S. si C.B. - D. civil –Teoria generala a obligațiilor, Ed. All, pag. 87)
Or, in prezenta speță, intimatul –pârât care si-a îndeplinit obligația de plata integrala a prețului convenit in antecontractul supus examinării nu si-a manifestat nici un moment intenția de a rezoluțiuna contractul, astfel încât Tribunalul constată ca soluția instanței de fond a fost cea legala si temeinica, in raport de dispozițiile legale invocate de recurenți, respectiv art. 1020 Cod civil .
F. de suma acestor considerente de fapt si de drept, Tribunalul constatând ca nu exista motive de casare sau modificare a sentinței atacate, conform disp. art. 304 pct. 1-9 Cod pr.civ., in temeiul art. 312 Cod pr.civ -1865 ( aplicabil in cauza fata de data înregistrării cererii de chemare in judecata ), va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții - reclamanți D. C. - D., D. N., D. L. – T. și T. N., toți domiciliați în Ploiești, ..251, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 548/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. A., cu domiciliat în comuna Ceptura, . nr.191, județul Prahova.
Totodată, in temeiul art. 274 Cod pr.civ., fiind in culpă procesuala va obliga recurenții să plătească intimatului S. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursului declarat de recurenții - reclamanți D. C. - D., D. N., D. L. – T. și T. N., toți domiciliați în Ploiești, ..251, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 548/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - pârât S. A., cu domiciliat în comuna Ceptura, . nr.191, județul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului S. A. 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2014.
Președinte Judecători
N. C. D. G. C.-D. E.
Grefier
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.G.D./Tehnored. B.M.D.
5 ex./16.10.2014
Df._ Jud. M.
Jf. P. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1291/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
