Pretenţii. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 6532/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 13
Ședința publică din data de 07.01.2014
Președinte - N. C.
Judecători – A. G. H.
- M. R.
Grefier – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă C. M. domiciliată in Băicoi, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2180/25.09.2013 pronunțată de J. C. în contradictoriu cu intimatele SERBĂNESCU M. A. cu domiciliul ales la J. C. cu sediul în C., ., nr. 14, județul Prahova si S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5.
Cererea scutită de taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus întâmpinare, însă s-a depus cerere formulată de recurenta - contestatoare prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare.
Având în vedere cererea formulată de recurenta - contestatoare prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare, tribunalul o respinge ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 156 alin. 1 C.pr.civ., citația conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare a fost primită la data de 21.11.2013, astfel încât avea timpul material necesar pregătirii apărării.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp. art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și retine cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâții Ș. M. A., Ministerul Justiției ca angajator, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Ș. M. A. la plata sumei de un miliard de lei reprezentând daune morale privind prejudiciile morale cauzate cu știință și premeditare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta Ș. M. A. și-a format cu anticipație o opinie asupra soluției pe care trebuie să o pronunțe în cauzele sale, încălcând cu știință prevederile legale.
Reclamanta a precizat că prin soluționarea dosarelor nr._ ,_, dosarul nr._ și dosarul_ s-au încălcat dispozițiile legale iar prin gravele erori judiciare i-au cauzat prejudicii mari, materiale și morale, prin atingerea gravă adusă personalității, onoarei, demnității, prestigiului său și dreptul la despăgubire se consideră că se bazează pe efectul asupra persoanei sale, a înțelegerii faptului că speranța de viață îi este redusă fiind privată de un mod de viață normal.
Prin aceeași acțiune reclamanta a arătat că pentru a fi constatate erorile judiciare voite se impune atașarea dosarelor menționate și fiind soluționate de pârâtă ca urmare a unei atitudini discriminatorii față de ea, iar prin erorile judiciare comise de pârâtă cu știință în dosarele arătate i-au cauzat prejudiciu moral complex ca o consecință a privării de actele sale de identitate, personală, socială și profesională, de bunurile proprietatea sa și cu știință a fost condamnată să trăiască în sărăcie cruntă, fără posibilitățile întreținerii pentru un trai decent.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998, 999, art. 1000 din codul civil, art. 11, 20, 21 și 52 din Constituția României, art. 16 și 13 din CEDO.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat atașarea dosarelor menționate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a arătat că pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Pârâtul a precizat că reclamanta se consideră prejudiciată de erorile judiciare comise de pârâtă în calitate de judecător în dosarele soluționate de aceasta, astfel că, în ceea ce privește aceste erori Ministerul Justiției nu poate avea nici o răspundere întrucât între minister și magistrați nu există nici un fel de raport juridic.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 din codul de procedură civilă, art. 124 alin. 3 din Constituția României, HG nr. 652/2009, Legea 304/2004, Legea 303/2004 (f.13).
Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în numele Ministerului Finanțelor Publice, în baza mandatului nr._/2012 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât prin acțiunea formulată reclamanta nu și-a precizat în temeiul cărui act normativ solicită introducerea sa în cauză, iar o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuală care se determină în raport de litigiul dedus judecății.
Pârâtul a precizat că poate avea calitate procesuală pasivă numai în anumite situații și în raport cu dispozițiile legale în materie, raportat la obiectul cererii, a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinările depuse de pârâți prin care a solicitat respingerea lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți și a arătat că Ministerul Finanțelor Publice participă direct la exercitarea puterii publice și la îndeplinirea unor funcții ce au ca obiect interesele generale ale statului, iar Ministerul Justiției are personalitate juridică, exercitată prin atribuțiile față de pârâți, judecători, procurori astfel că nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive față de dispozițiile art. 52 alin. 3 din Constituție, art. 13 din CEDO și art. 66 din Legea 304/2004 republicată.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și menținerea în cauză a Ministerului Justiției întrucât există un raport de subordonare cu pârâta care a soluționat dosarele_ ,_ ,_ ,_ .
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2180/25.09.2013 J. C. a respins acțiunea formulată de reclamanta C. M., împotriva pârâților Ș. M. A. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea în pretenții reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Ș. M. A. la plata sumei de un miliard de lei, reprezentând daune morale privind prejudiciile morale cauzate cu știință și premeditare ca urmare a soluționării dosarelor_ ,_ ,_ ,_, în care s-au încălcat dispozițiile legale, iar prin gravele erori judiciare i-au fost cauzate prejudicii mari, materiale și morale prin atingerea gravă adusă personalității, onoarei, demnității și prestigiului său.
Potrivit art. 1000 alin. 3 din codul civil din 1864, invocat ca temei de drept al acțiunii, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se angajează în situația în care în persoana prepusului sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 998, 999 din codul civil, condiții referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite a prepusului, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției prepusului în comiterea faptelor ilicite.
Dispozițiile art. 1357 alin. 1 din noul cod civil prevăd condițiile răspunderii pentru fapta proprie respectiv cauzarea unui prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție precum și obligația reparării prejudiciului cauzat.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 96 alin. 1 din Legea 303/2004, modificată și completată, S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate de magistrați ca urmare a săvârșirii unor erori judiciare, iar persoana vătămată se poate adresa cu acțiunea în despăgubiri numai împotriva Statului reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Totodată, răspunderea statului nu înlătură răspunderea magistraților care și-au îndeplinit funcția cu rea credință sau prin gravă neglijență, dar această răspundere poate fi antrenată, potrivit art. 96 alin. 7 din Legea 303/2004, modificată și completată, numai după ce prejudiciul a fost constatat și apoi acoperit de stat în întregime, în baza unei hotărâri anterioare irevocabile și ulterior statul se poate îndrepta cu acțiune în regres împotriva magistratului care cu rea credință sau din gravă neglijență a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Instanța de fond a reținut că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru exercitarea acțiunii în despăgubiri și anume stabilirea în prealabil printr-o hotărâre definitivă și/sau irevocabilă a răspunderii penale sau disciplinare după caz a judecătorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului respectiv și această faptă să fi fost determinantă pentru săvârșirea erorii judiciare invocate potrivit art. 96 alin. 4 din Legea 303/2004, modificată și completată, astfel că instanța nu poate constata în prezenta cauză erorile judiciare comise de pârâtă cu știință ce i-au cauzat reclamantei prejudiciu moral complex prin atașarea dosarelor menționate.
În consecință, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu a dovedit săvârșirea unei fapte în cursul judecății dosarelor arătate și stabilirea în prealabil a răspunderii penale sau disciplinare a pârâtei printr-o hotărâre definitivă, faptă ce ar fi fost determinantă pentru săvârșirea erorii judiciare.
Împotriva sentinței civile nr. 2180/25.09.2013 pronunțată de J. C. a declarat recurs reclamanta C. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât nu este în concordanță cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimitere la instanța de fond.
În motivarea recursului, recurenta – reclamantă a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin excesul de putere, vizând încălcarea principiilor fundamentale dintre cele consacrate de Constituția României, Convenția Europeana privind încălcarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil - exigența a art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, și a libertăților fundamentale, consacrate si prin art.21, alin.3 din Constituția României, prin art.10, din Legea nr.304, privind organizarea judiciara, republicata si prin art.6 din Cod proc. civilă.
A arătat recurenta – reclamantă că, motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.4 N.C.p.c. vizează și obligația instanței să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului; obligația instanței la respectarea dreptului la un proces echitabil, care a devenit din garanție formală, un veritabil drept substanțial.
A precizat recurenta – reclamantă că în prezenta cauză instanța de fond comite un exces de putere prin nerespectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, în sensul că s-a judecat în lipsa petentei, dar mai ales că nu a atașat dosarele invocate de aceasta, în care se constata erorile judiciare comise voit de judecătoarea Ș., cât și reaua credință a acesteia.
A mai susținut recurenta – reclamantă că motivul de recurs prev. de art. 488 pct.5 N.C.p.c. vizează regulile de procedura - nesocotirea principiilor oralității, contradictorialității, încălcarea dreptului la apărare - garantat de art. 24 Constituția României - regăsindu-se în cauza prin judecarea în lipsa reclamantei și neatașarea dosarelor solicitate fiind probele determinante.
A arătat recurenta – reclamantă că motivul de recurs prev. de art. 488 pct.6 N.C.p.c. vizează lipsa arătării motivelor de fapt și de drept din cuprinsul hotărârii, în temeiul cărora și-a format convingerea și care au dus la soluția pronunțată; nemotivarea sau motivarea insuficientă și confuză, motive străine de natura pricinii, regăsindu-se în cauza de față prin cele șapte aliniate care reprezintă definiții și texte de lege fără legătură cu cauza, ele fiind aplicabile într-o acțiune de constatare.
A învederat recurenta – reclamantă și că motivul de recurs prev. de art. 488 pct.8 N.C.p.c. vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ocolirea, cu știință a probei determinante de atașare a dosarelor solicitate de reclamantă.
Ca atare, a arătat recurenta – reclamantă că motivarea sumară și confuză a sentinței de fond este asimilată cu nemotivarea hotărârii care este un viciu de formă ce atrage casarea acesteia.
În drept, recurenta – reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe disp. art. 488, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 14.11.2013.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte Ș. M. A. la plata sumei de 1 miliard de lei daune morale pentru prejudiciile morale cauzate cu știință și premeditare urmare a soluționării mai multor dosare expres indicate în cuprinsul cererii arătând că au fost încălcate dispozițiile legale, prin gravele erori judiciare i-au fost cauzate prejudicii mari, materiale și morale.
Susținerea recurentei că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin excesul de putere, vizând încălcarea principiilor fundamentale dintre cele consacrate de Constituția României, Convenția Europeana privind încălcarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil - exigența a art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, și a libertăților fundamentale, consacrate si prin art.21, alin.3 din Constituția României, prin art.10, din Legea nr.304, privind organizarea judiciara, republicata si prin art.6 din Cod proc. civilă, este nejustificată.
În primul rând în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile noului Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.12.2012 când era în vigoare Vechiul Cod de procedură civilă din 1865.
Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . începute prin cereri depuse, în condițiile legii, înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2013, instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de recurenta reclamantă și a acordat termen la data de 18 septembrie 2013, termen când a respins cererea acesteia de acordare a unui nou termen motivat de faptul că s-a dispus amânarea pentru depunerea înscrisurilor din data de 26.06.2013. La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013 cauza rămas în pronunțare, instanța de fond dispunând amânarea pronunțării pentru ca părțile să depună concluzii scrise.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin exces de putere vizând încălcarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil este nejustificată.
Depășirea atribuțiilor judecătorești semnifică incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, astfel cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități decât cea judecătorească. Motivul 3 de casare se referă la încălcarea normelor de procedură referitoare la atribuțiile organelor cu sau fără activitate jurisdicțională iar cel de-al patrulea motiv invocat de recurenta reclamantă vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale.
Nu poate fi vută în vedere susținerea recurentei reclamante cu privire la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin exces de putere având în vedere că, instanța de fond a respins motivat cererea acesteia de acordare a unui nou termen în condițiile în care cauza a fost amânată la 26 iunie 2013 pentru data de 18 septembrie 2013 la solicitarea recurentei reclamante pentru ca aceasta să depună înscrisuri.
Cererea de atașare a dosarelor nr._ ,_ ,_ ,_ a fost respinsă de instanța de fond corect, motivat de faptul că nu se impune atașarea acestora.
În accepțiunea Convenției dreptul la un proces achitabil are mai multe componente și anume –accesul liber la justiție, examinarea cauzei în mod concret și achitabil, public ți într-un termen rezonabil, examinarea cauzei de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege.
Din examinarea sentinței recurate nu rezultă că instanța de fond prin pronunțarea hotărârii nu a respectat art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului așa cum susține recurenta reclamantă.
Critica recurentei reclamante în sensul că judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa, că nu au fost atașate dosarele invocate de aceasta este nejustificată întrucât pentru data de 18 septembrie când instanța a rămas în pronunțare, a avut termen în cunoștință, și pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea.
În ceea ce privește cererea de atașare a dosarelor menționate, instanța a respins motivat cererea întrucât nu se impune atașarea respectivelor dosare.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că au fost nerespectate principiul oralității, contradictorialității, dreptul la apărare, este nejustificată,
Potrivit principiului oralității președintele completului are obligația de a da cuvântul părților pentru a-și susține oral pretențiile sau apărările, de a discuta regularitatea actelor de procedură și cererile celorlalte părți.
Instanța de fond pentru a respecta acest principiu a amânat pronunțarea potrivit disp. art. 260 alin. 1 C. pr. civ.
Principiul contradictorialității care presupune ca instanța să asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanța cât și pe cel care se apără, a fost respectat de instanța de fond, amânarea pronunțării fiind dispusă pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună concluzii scrise.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce dat o anumită soluție, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce le desființarea hotărârii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că, dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile sau observațiile părților sunt cu adevărat studiate, adică examinate de către un tribunal sesizat. Art. 6 din CEDO implică în sarcina instanței obligația de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și dovezilor părților.
Pentru ca hotărârea să fie motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor părților fiind suficient să răspundă acestor argumente în mod implicit.
În considerentele sentinței recurate s-a reținut faptul că, nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru exercitarea acțiunii în despăgubiri, enumerate expres în conținutul hotărârii, instanța a indicat textele de lege pe care s-a bazat motivarea precum și argumentele care au sta la baza soluției pronunțate.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă recursul declarat de recurenta reclamantă, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă C. M. domiciliată in Băicoi, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2180/25.09.2013 pronunțată de J. C. în contradictoriu cu intimatele SERBĂNESCU M. A. cu domiciliul ales la J. C. cu sediul în C., ., nr. 14, județul Prahova si S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. A. G. H. M. R.
Fiind la seminar semnează
Președintele Instanței
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat./Tehnored. NC
2 ex./18.02..2014
Df._ J. C.
Jf. C. M..
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1302/2014. Tribunalul PRAHOVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
