Succesiune. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 5101/281/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 422
Ședința publică din data de 20.06.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta-reclamantă A. A. L., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova, și apelantele-pârâte T. P. C. E., domiciliată în București, .. 1, ., și D. G., domiciliată în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/7.12.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-pârâte R. C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, D. D., domiciliată în Ploiești, .. 3, ., D. V., domiciliată în Ploiești, . M., nr. 12, ., și D. E., domiciliată în Ploiești, .. 40, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.06.2014, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta A. A. L. a chemat în judecată pe pârâții D. D., D. V., D. G., R. C., T. P. C. E. și D. E. solicitând să se dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei D. V., decedată la data de 29.08.1993, cu ultim domiciliu în Ploiești, județul Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 29.08.1993 a decedat D. V. cu ultim domiciliu în Ploiești, județul Prahova care a avut ca moștenitori părțile din prezenta cauză.
Referitor la masa de împărțit, reclamanta arată că aceasta se compune dintr-un teren în suprafață de 662 mp, situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, construcția aflată pe acest teren, compusă din 3 camere și dependințe, 339 acțiuni la S.C. Peco Prahova, două locuri de veci la cimitirul Viișoara și un teren în M..
La termenul de judecată din data 04.09.2006, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând instanței să se constate valabilitatea convențiilor intervenite între părți și să se constate că în urma acestor convenții cotele asupra imobilelor sunt cele expres arătate.
La termenul de judecată din 10.01.2007 reclamanta și-a completat acțiunea solicitând obligarea pârâtelor D. G. și D. E. la plata lipsei de folosință pe ultimii trei ani pentru cota ce i se cuvine din imobilul situat în Ploiești și a cotei din chiria primită de la societatea în care funcționează acest imobil.
În motivarea completării, reclamanta arată că imobilul a fost folosit exclusiv de cele două pârâte care au mai refuzat să o primească.
Pârâta D. G. a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5854/2006 a dobândit drepturile indivize de 5/16 de la Drăghicesu E. și D. V., astfel că întreaga sa cotă din acest imobil este de 6/16.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat să se constate că prin contribuția sa exclusivă a efectuat mai multe îmbunătățiri la imobilul bun succesoral expres menționate, a căror valoare urmează a fi dedusă din masa de împărțit.
În ce privește terenul situat în localitatea C., pârâta a arătat că la data de 24.02. 2005 a vândut reclamantei cota sa parte pentru suma de 22.680.000 lei, rămânând o diferență de achitat de 11.340.000 lei pe care o solicită prin prezenta cerere reconvențională.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, martori, Judecătoria Ploiești a pronunțat încheierea interlocutorie din data de 15.01.2007 prin care a admis în parte în principiu acțiunea, în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta D. G., a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei D. V., decedată la data de 29.08.1993, cu ultim domiciliu în Ploiești, jud. Prahova, calitatea de moștenitori a părților, respectiv A. A. L., în calitate de nepoată de fiu, cu o cotă de ¼ din moștenire, D. E. în calitate de fiică, cu o cotă de ¼ din moștenire, Recheanu E., fiică, în prezent decedată, cota acesteia de ¼ din moștenire revenindu-i pârâtei T. C. P. E., în calitate de nepoată de fiică, D. C., fiu, cota acestuia de ¼ din moștenire revenind pârâtelor R. C., D. G., D. V. și D. D. în calitate de descendente de gradul I și a constatat componența masei succesorale.
A mai constatat instanța, că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5854/2006 pârâtele D. E. și D. V. au înstrăinat pârâtei D. G. cota acestora de 5/16 din imobilul bun succesoral situat în Ploiești, .. 40, județul Prahova, compus din teren și casa aflată pe acesta și faptul că la imobilul bun succesoral pârâta D. G. a efectuat îmbunătățiri .
Pârâtele D. E. și D. G. au fost obligate la plata către reclamantă a lipsei de folosința aferentă cotei de ¼ din imobilul situat în Ploiești, .. 40, județul Prahova, pe ultimii 3 ani anterior completării cererii principale la data de 04.10.2006.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că la data de 29.08.1993 a decedat D. V., cu ultimul domiciliu în Ploiești, județul Prahova, iar potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 51/12.05.1997 eliberat de BNP M. G. de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori A. A. L. cu o cotă de ¼ din moștenire, D. E., fiică cu o cotă de ¼ din moștenire, D. C., fiu cu o cotă de ¼ din moștenire și Recheanu M., fiică cu o cotă de ¼ din moștenire.
La data de 21.04.2000 a decedat D. C., iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 22/19.03.2002 eliberat de BNP M. G. moștenitorii acesteia au rămas R. C., D. G., D. V. și D. D. în calitate de fiice.
La data de 01.10. 1999 a decedat și Recheanu M., iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 96/02.09.2004 moștenitoare a acesteia a rămas T. P. C. M. .
În ce privește masa de împărțit, instanța de fond a constatat că aceasta se compune dintr-un imobil casă de locuit, teren în suprafață de 662 mp și construcția aflată pe acesta compusă din trei camere, bucătărie și baie situat în Ploiești, .. 40, județul Prahova, un număr de 339 de acțiuni deținute de defunctă la . certificatului de acționar nr._/07.03.1996, concesiunea a două locuri de veci în cimitirul Viișoara și suprafața de teren de 468 mp, situată în ., P 440/2-93 B deținută în baza titlului de proprietate nr. 305/06.03.2006 eliberat de Comisia Județeană Prahova de stabilire a dreptului de proprietate.
Sub aspectul capătului de cerere având ca obiect constatarea valabilității unei convenții încheiate de părți cu privire la unele terenuri bunuri succesorale și a cotelor părți asupra acestora s-a reținut că între acestea au intervenit mai multe înțelegeri intitulate contract de vânzare cumpărare, chitanță, respectiv convenție și prin care respectivii au convenit cu privire la cotele părți ce li se cuvin din terenuri.
A reținut instanța de fond că nu a avut loc o transmisiune a proprietății, care să se poată reflecta și pe planul cotelor părți ca urmare a transmisiunii convenționale a calităților procesuale, instanța de fond a reținut că părțile nu au alte cote decât cele stabilite ca atare de lege.
Sub aspectul capătului de cerere având ca obiect c/val. chiriei încasată de cele două pârâte pentru societatea care funcționează în imobilul bun succesoral, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că cele două pârâte ar fi încasat vreo chirie de la vreo societate.
Referitor la cererea privind capătul de cerere privind plata lipsei de folosință, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că cele două pârâte nu i-au permis accesul la imobilul bun succesoral.
Cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională având ca obiect constatarea efectuării de îmbunătățiri la imobilul bun succesoral situat în Ploiești, .. 40, județ Prahova, instanța de fond a reținut că din depozițiile martorului audiat la propunerea pârâtei reclamante a rezultat faptul că aceasta a învelit imobilul cu tablă și a efectuat izolație interioară și zugrăvit un dormitor.
Referitor la cererea reconvențională obligarea reclamantei la plata sumei reprezentând rest preț, instanța de fond a reținut că plata prețului reprezintă un efect al contractului de vânzare cumpărare. Convenția este legal făcută, iar în baza ei cocontractanții trebuie să își execute obligațiile asumate, respectiv predarea lucrului și plata contravalorii acestuia.
A reținut instanța de fond că nu a fost respectată o condiție de valabilitate a înstrăinării si anume forma și deci nu se poate pune problema obligării pe cale judecătorească la executarea contraprestațiilor ce ar fi rezultat din acestea în cazul în care ar fi fost urmate cerințele legii.
După administrarea probei cu expertize de specialitate, prin sentința civilă nr. 6422 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte acțiunea completată și precizată, în parte cererea reconvențională și s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei D. V., decedată la data de 29.08.1993, conform încheierii din 15.01.2007 și a variantei I din raportul de expertiză topo lotizare B. N., modificată, având în vedere drepturile părților, opțiunile acestora și împrejurarea că fiecare parte primește pe cât posibil bunuri în natură.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. A. L., precum și pârâtele T. P. C. E. și D. G. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta reclamantă a criticat sentința arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se poate transfera pe cale judiciară dreptul de proprietate ci numai prin act autentic de vânzare cumpărare și că pe această cale părțile ar încerca să eludeze legea.
A susținut apelanta reclamantă că există și posibilitatea ca pe cale judecătorească să se constate valabilitatea convenției de vânzare cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
A criticat apelanta sentința arătând că în mod greșit instanța de fond nu a reținut îmbunătățirile deoarece a contribuit cu sume importante de bani la întreținerea imobilului și este nemulțumită de evaluarea construcției efectuată de expertul constructor.
Apelanta pârâtă T. C. P. E. critică sentința arătând că varianta omologată de instanță sulta de cca 3 mld. lei vechi ar trebui să o primească de la apelanta reclamantă care domiciliază în Elveția iar executarea acestei hotărâri ar fi extrem de anevoioasă și costisitoare, arătând că în mod nelegal și netemeinic a fost admisă cererea de obligare a sa și a pârâtei D. E. la plata lipsei de folosință privind imobilul din Ploiești, în favoarea reclamantei - imobilul a fost locuit permanent de aceasta și pârâta D. E. care de altfel și în prezent au domiciliul stabil la aceeași adresă, iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamanta nu mai locuiește în imobil din anii studenției sale, având astăzi domiciliul în Elveția, unde este plecată de aproximativ 20 de ani.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond nu a stabilit perioada limită de plată a sultelor.
Părțile au formulat reciproc întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelurilor pe care fiecare le-a formulat.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 33/20.01.2009, a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva încheierii interlocutorii din 15.01.2007 și a sentinței civile nr. 6422 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut referitor la apelul declarat de apelanta reclamantă, că este neîntemeiată critica acesteia în sensul că instanța de fond în mod greșit nu a dat eficiență convențiilor încheiate între părți, având în vedere că aceste convenții materializate prin înscrisuri sub semnătură privată nu respectă forma autentică prescrisă de Legea fondului funciar astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
Potrivit normelor imperative ale Legii 247/2005 pentru ca o convenție de vânzare cumpărare cu privire la terenuri să fie valabilă este nevoie ca aceasta să fie încheiată în formă autentică.
Cu privire la lucrările de îmbunătățire pretins efectuate la imobilul succesoral, tribunalul a constatat că declarația martorului audiat în cauză la propunerea reclamantei din care rezultă că aceasta a efectuat izolație interioară, zugrăvit interior și învelit imobilul cu tablă nu poate fi reținută.
De altfel în imobilul bun succesoral au locuit permanent pârâtele D. E. și D. G. cu fiul acesteia și este greu de crezut că locuind în imobil nu au adus nici o îmbunătățire acestuia, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor rezultă acest lucru.
Critica în sensul că evaluarea construcției efectuată de expertul constructor nu a fost corectă, tribunalul a constatat că este neîntemeiată având în vedere că la această evaluare expertul a avut în vedere metoda costurilor directe, Buletinul Tehnic de Prețuri în M. Construcție și Reparații în Construcții, Catalog de Reevaluare nr. 124/1965, Expertiza Tehnică nr. 104 pentru coeficienți de actualizare, Normativul P 135/1999 pentru coeficienții de uzură, precum și măsurătorile și constatările efectuate la fața locului.
Tribunalul a constatat că este neîntemeiată critica apelantei pârâte Teodorul P. C. E. cu privire la varianta de lotizare, întrucât omologarea variantei I din raportul de expertiză tehnică B. N. de către instanța de fond s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 741 C.civ. și 673 indice 9 C.proc.civ.
În varianta solicitată de apelanta pârâtă, a IV-a, aceasta primește sultă de la reclamantă, care nu domiciliază în țară și dat fiind acest fapt este greu de executat.
De asemenea in varianta I se respectă posesia actuală a bunurilor și se evită sultele exagerate, imposibil de executat.
Critica apelantei pârâte D. G. în apelul declarat de aceasta în sensul că în mod greșit a fost admis capătul de cerere privind obligarea sa și a pârâtei D. E. la plata lipsei de folosință privind imobilul din Ploiești, .. 40, jud. Prahova, în favoarea reclamantei A. A. este neîntemeiată întrucât din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantei și din declarația martorului pârâților reiese că cele două pârâte nu i-au mai permis reclamantei accesul la imobil și nici să folosească camera pe care o ocupa când venea în țară.
În aceste condiții în mod corect instanța de fond a dispus obligarea celor două pârâte la plata lipsei de folosință pe ultimii trei ani anteriori completării cererii principale din data de 04.02.2006.
Critica apelantei pârâte în sensul că instanța de fond nu a stabilit, în condițiile variantei I a expertizei B. N., perioada maximă de plată a sultelor, este neîntemeiată având în vedere că sulta acordată în egalizarea loturilor, are caracterul unei creanțe rezultate chiar din hotărârea de partaj .
Termenul de plată a sultei nu este stabilit de către instanță prin însăși hotărârea de partaj, ci, debitorul este obligat la plata sultei iar în caz contrar se procedează la punerea în executare a hotărârii, bineînțeles cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. A. L., invocând disp. art. 304 pct. 7-9 C.proc.civ. susținând că în mod greșit instanțele nu au dat eficiență convențiilor intervenite între părți cu motivarea că numai printr-un înscris autentic se poate transfera dreptul de proprietate (art. 304 pct. 7 C.proc.civ.).
Deși se invocă dispozițiile Legii nr. 247/2005 care au referiri clare la eficiența acestor convenții și la posibilitatea părților de a se adresa instanței pentru perfectarea respectivelor convenții, în final se respinge cererea.
A apreciat că cel mult instanța trebuia eventual să disjungă judecarea acestui capăt de cerere dar nu să-l respingă, mai ales că celelalte părți au fost de acord cu acele convenții.
In plus, prin acele convenții se transmiteau cotele succesorale ale părților și era normal să fie avute în vedere cel puțin la lotizare.
Motivarea instanței apare contradictorie atât timp cât legea recunoaște eficiența acestei convenții, partea solicită iar instanța refuză să soluționeze.
O altă critică a reclamantei constă în aceea că în mod greșit s-au apreciat probele administrate în cauză, ajungându-se la o soluție eronată (art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă). Astfel instanța a înlăturat depoziția martorului recurentei cu privire la îmbunătățiri și a respins cererea privind îmbunătățirile cu o motivare contradictorie.
A mai arătat reclamanta că în mod greșit s-a apreciat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale privind evaluarea construcției, menționând într-o singură frază mai multe criterii de evaluare, dar fără a se referi la criteriile prevăzute de actele normative după care se face evaluarea în litigiile dintre părți.
Prin decizia nr. 946/20.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis recursul reclamantei, s-a casat în tot decizia Tribunalului Prahova și sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești și, în parte încheierea interlocutorie din 15.01.2007 pronunțată tot de Judecătoria Ploiești și, a admis capătul de cerere formulat de reclamantă în completare la acțiune și a constatat valabilitatea convențiilor intervenite între părți în urma cărora s-a reținut că părțile dețin următoarele cote succesorale: asupra imobilului din Ploiești, ..40 s-a reținut că reclamanta are o cotă de 10/16 și pârâta D. G. are o cotă de 6/16, iar asupra imobilului teren în suprafață de 468 m.p. din intravilanul ., pârâta T. P. C. E. are o cotă de 11/16, pârâta D. E. are o cotă de 4/16 și pârâta D. V. o cotă de 1/16.
Prin aceiași decizie cauza a fost trimisă spre rejudecare potrivit considerentelor deciziei prin care s-a dispus ca instanța de fond prin hotărâre de ieșire din indiviziune să preia dispoziția privind constatarea valabilității pentru fiecare convenție în parte, cu mențiunea că hotărârea ține loc de contract de vânzare cumpărare și respectiv de schimb.
În ceea ce privește evaluarea contracției din Ploiești, .. 40, s-a dispus refacerea raportului de expertiză, iar pentru ieșirea din indiviziune s-a dispus refacerea lotizării cu respectarea dispozițiilor deciziei de casare.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a constatat că este întemeiată critica raportată la prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., în sensul că în mod greșit instanțele nu au dat eficiență convențiilor intervenite între părți, cu motivarea că numai printr-un înscris autentic se poate transfera dreptul de proprietate.
Astfel, Curtea a reținut că situația juridică a terenurilor este reglementată prin Titlul X din Legea nr. 247/2005 care într-adevăr prevede în art. 2 (1) că terenurile cu sau fără construcții situate în intravilan i extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Dar, prin art. 5 alin. (2) se prevede că „în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Ambele instanțe nu au avut în vedere și aceste dispoziții legale care creează posibilitatea pentru părțile din convenții, reprezentând antecontracte de vânzare cumpărare, să ceară instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, cererea reclamantei putând fi considerată ca formulată în acest sens și recunoscută de toate părțile din convențiile respective, atât prin întâmpinările formulate cât și prin răspunsurile la interogatorii.
Curtea a apreciat că nu poate fi reținut considerentul instanței de fond că prin dobândirea cotelor în baza convențiilor încheiate între părți s-ar încălca dispozițiile în materia devoluțiunii legale întrucât prin acele convenții nu s-au schimbat cotele succesorale ale părților în calitate de moștenitoare, ci sau transmis și respectiv dobândit și alte cote alături de cele succesorale.
Întrucât toate părțile din convenții au recunoscut încheierea acestora, nimic nu împiedică instanța să facă aplicarea disp. art. 5 alin. (2) din Titlul X din Legea nr. 247/2005 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contracte.
Astfel, cu privire la imobilul teren și construcție din mun. Ploiești, .. 40, Curtea a apreciat cotele succesorale ale părților ca fiind: reclamanta 4 /16; pârâta D. E. 4/16, pârâta T. P. C. E. 4/16, pârâta R. C. 1/16, pârâta D. G. 1/16, pârâta D. V. 1/16 și pârâta D. D. 1/16.
In final, asupra imobilului teren din com. M., ., se află în indiviziune: pârâta T. P. C. E. cu o cotă de 11/16, pârâta D. E. cu o cotă de 4/16 și pârâta D. V. cu o cotă de 1/16.
A mai apreciat curtea că este întemeiată critica privind evaluarea construcției efectuată de expertul constructor care nu a avut în vedere valoarea de piață a imobilului la data efectuării expertizei, iar instanța de fond a respins nejustificat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză constructor.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Ploiești sub același număr la data de 09.12.2009 și având în vedere decizia de casare, instanța de fond, în rejudecare, a încuviințat efectuarea unei expertize construcții având ca obiective: evaluarea construcției situată în Ploiești, .. 40 și completarea raportului de expertiză topo prin refacerea lotizării, funcție de noua evaluare a imobilului construcție sus menționat și de cotele cuvenite părților astfel cum au fost stabilite pe linia deciziei de casare.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr._/07.12.2011, Judecătoria Ploiești a admis in parte in fond după casare, acțiunea precizata si completata formulata de reclamanta A. A. L. și a admis in parte in fond după casare cererea reconvenționala formulata de parata D. G..
A constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiata intre reclamanta A. A. L. cu pârâtele R. C. si D. D., la data de 12.01.2006, privind cotele indivize de 1/6 deținute de către fiecare parata din imobilul teren si construcție situat in Ploiești .. 40 jud. Prahova, hotărârea urmând sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare.
A constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiata intre reclamanta A. A. L. si pârâta D. G., la data de 24.02.2005, privind cota succesorala deținuta parata din terenul situat in ., hotărârea urmând sa tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A constatat valabilitatea convenției de schimb încheiata intre reclamanta A. A. L. si pârâta T. P. C. E., la data de 07.08.2006, privind cota indiviza de 4/6 deținuta de parata din imobilul teren si construcție situat in Ploiești .. 40 jud. Prahova cedata de aceasta reclamantei in schimbul cotelor succesorale si cotelor dobândite de reclamanta, de 7/16, din terenul situat in . sa tina loc de act de proprietate pentru ambele parți.
A dispus ieșirea parților din indiviziune, conform deciziei civile nr. 946/20.11.2009 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești in dosarul nr._ si încheierii interlocutorii din 15.01.2007, astfel cum a fost modificata prin decizia civila menționată, si variantei de lotizare propusa de reclamanta A. A. L., conform notei de ședința depusa da data de 02.11.2011 la dosar, modificata de instanța, după cum urmează:
LOTUL 1: Reclamanta A. A. L. primește: 470 m.p. teren situat în Ploiești, .. 40 identificat pe aliniamentul punctelor A.B.C.D.5.6.7.1.A, in schița 1, întocmita de expert B. N., expertiza refacere, in valoare de 1.082.088,96 lei; are dreptul la 1.113.509,40 lei; primește sultă de la lotul 2 D. G., suma de 31.420,44 lei;
LOTUL 2: Pârâta D. G. primește: 232 m.p. teren situat în Ploiești, ..40, identificat pe aliniamentul punctelor A.2.3.4.D.C.B.A. in schița 1, întocmita de expert B. N. – expertiza refacere, in valoare de 532.511,40 lei; primește casa situată pe acest teren identificata conform expertizei întocmită de expert P. R., cu îmbunătățirile reținute prin încheierea interlocutorie din 15.01.2007, in valoare de 167.015 lei; Total bunuri primite 699.526, 40 lei; Are drept la 668.105,60 lei; Plătește sultă 31.420,44 lei către lotul 1(A. A. L.);
LOTUL 3. pârâta T. P. C. E. primește: teren intravilan, în suprafață de 476 mp. situat în ./2-93b, jud. Prahova, identificat în schița nr. 2 de expert B. N., expertiza refacere 157.080 lei; are dreptul la 107.987 lei; plătește sultă suma de 39.268 lei către lotul 4- D. E. si suma de 9.817 lei către lotul 5- D. V.;
LOTUL 4. D. E. primește sultă 39.268 lei de la lotul 3 și 49,15 lei de la lotul 6;
LOTUL 5. Pârâta D. V. primește sultă 9817 lei de la lotul 3 și 12,68 lei de la lotul 6;
LOTUL 6. pârâta R. C. primește cele 399 lei acțiuni în valoare de 196,62 lei; are drept la 12,28 lei; plătește sultă de 49,15 lei către lotul 1; de 49,15 lei către lotul 3; de 49,15 lei către lotul 4; de 12,68 lei către lotul 5 și de 12,68 lei către lotul 7;
LOTUL 7. pârâta D. D. primește sultă 12,68 lei de la lotul 6.
A respins cererea reclamantei de obligare a paratelor Draghiceanu E. si D. G. la plata lipsei de folosința, ca neîntemeiata.
Asupra locurilor de veci nr. 31 si 32, rândul 8, clasa II, stânga, situate in Cimitirul Viișoara partile urmează sa ramana in indiviziune.
A respins in rest cererile parților ca neîntemeiate.
A compensat in tot cheltuielile de judecata efectuate de parți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, văzând și dispozițiile deciziei de casare dar și prevederile art. 728 C.civ și 673 și urm. C.proc.civ., analizând propunerile de lotizare formulate de părți coroborat cu schițele de plan întocmite în refacerea lucrării de către expert B. N., a constatat că, de vreme ce nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune se poate dispune ieșirea părților din indiviziune potrivit variantei propusă de reclamantă, față de faptul că în această variantă se respectă cotele succesorale stabilite pentru fiecare parte și că, există posibilitatea executării hotărârii, față de faptul că sultele rezultate nu sunt imposibil de executat.
Instanța de fond a apreciat că susținerea pârâtei D. G. că nu ar putea achita nici un fel de sultă nu poate fi primită, dat fiind faptul că, de vreme ce are drepturi asupra masei succesorale supusă partajului, trebuie să achite și obligațiile ce derivă din aceste drepturi, având în vedere faptul că aceasta nu a înțeles să renunțe la succesiune.
Totodată, instanța de fond a apreciat că varianta propusă de reclamantă se impune a fi modificată sub aspectul înlăturării obligațiilor de plată menționate de aceasta, referitoare la plata lipsei de folosință în sarcina pârâtelor D. G. și D. E., care folosesc imobilul succesoral din Ploiești, dat fiind faptul că prin modificarea cotelor succesorale din acest imobil, suma nu mai este certă iar reclamanta nu a solicitat completarea raportului de expertiză construcții sub acest aspect, astfel încât instanța, nu deține date suficiente pentru a determina în mod corespunzător cuantumul lipsei de folosință pentru cota cuvenită reclamantei din imobil.
Totodată, instanța de fond a reținut că cererea subsidiară formulată de reclamantă și de pârâtele D. G. și T. P. C. E. privind vânzarea la licitație a imobilelor succesorale, este neîntemeiată, de vreme ce a fost identificată, prin propunerile formulate de părți coroborat cu schițele de plan întocmite de expertul topo B. N., o variantă din care se poate dispune ieșirea din indiviziune.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanta A. A. L. și apelantele-pârâte T. P. C. E. și D. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamanta A. A. L. a arătat că a solicitat partajul averii defunctei D. V. și obligarea celor doua ocupante ale imobilului la plata lipsei de folosința privind dreptul sau de 1/4 din imobilul din Ploiești, iar instanța de fond a respins cererea cu motivarea că prin modificarea cotelor succesorale s-ar modifica și cuantumul acestei lipse de folosința, iar reclamanta nu a făcut proba necesara pentru stabilirea acestor sume.
Reclamanta a arătat că în nici un caz instanța de fond nu era îndreptățită sa respingă cererea cu aceasta motivare, deoarece trebuia sa respecte dreptul de dispoziție al părții. Reclamanta nu și-a modificat cererea, deci instanța de fond trebuia sa admită solicitarea făcuta, pentru aceasta solicitare existând probe certe.
Față de aceasta situație, reclamanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii și a cererii privind lipsa de folosința.
În motivarea cererii de apel, pârâta T. P. C. E. a invocat nulitatea sentinței pentru încălcarea disp. art. 261 C.proc.civ. Astfel, absența din dispozitiv a soluției cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză atrage nelegalitatea sentinței si echivalează cu nepronunțarea asupra acesteia.
Pârâta a menționat că după reînregistrarea cauzei la Judecătoria Ploiești ca urmare a pronunțării deciziei nr. 946/20.11.2009 a Curții de Apel Ploiești, pârâta T. P. C. E. a depus, la data de 6 aprilie 2010, cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei A. A. L. la plata echivalentului în lei a sumei de 1050 Euro ce reprezintă c/valoarea diferenței de cota 1/16 din terenul in suprafața de 476 mp situat in . la valoarea de 35 Euro/mp, așa cum aceasta s-a obligat prin convenția de schimb încheiată intre cele doua părți la data de 07.08.2006.
Pârâta T. P. C. E. a arătat ca părțile au convenit in mod expres ca in cazul in care cota cedata de A. A. L. este mai mica de 1/2, reclamanta se angajează sa plătească diferența la valoare de 35 Euro/mp. Or, cota totala ce a fost cedata de reclamanta din terenul in litigiu este de 7/16, deci mai mica decât cota de 1/2 cu 1/16, respectiv 30 mp.
In aceste condiții, potrivit convenției de schimb a cărei valabilitate a fost constatata, reclamanta mai datorează paratei T. P. C. E. suma de 1050 Euro (35 Euro/mp x 30 mp).
A mai arătat pârâta T. P. C. E. că, deși prin încheierea din data de 07.04.2010 instanța de fond a luat act de depunerea cererii reconvenționale, a omis sa se pronunțe asupra ei prin dispozitiv și, deoarece din dispozitivul sentinței atacate lipsește modul de soluționare a cererii reconvenționale formulate în cauza de către parata, sancțiunea care intervine este nulitatea hotărârii.
Este real ca instanța de fond a inserat in dispozitiv mențiunea "Respinge in rest cererile pârtilor ca neîntemeiate" și chiar daca s-ar considera ca aceasta mențiune ar fi acoperitoare si pentru cererea reconvenționala formulata de parata T. P. C. E., oricum măsura dispusa nu este motivata, astfel ca potrivit disp. art. 261 pct. 5 C.proc.civ. sancțiunea care intervine este tot nulitatea hotărârii in condițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ.
Pârâta T. P. C. E. a mai arătat că prin textul de lege mai sus menționat s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie motivate, judecătorul fiind dator sa arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt si de drept in temeiul cărora si-a format convingerea. Or, cat timp, hotărârea nu cuprinde temeiurile de fapt si de drept pentru care a fost inlaturata cererea reconventionala, hotărârea este nula neputand fi analizata sub aspectul legalității si temeiniciei.
Având în vedere motivul de nelegalitate expus, si potrivit art. 297 teza I C.proc.civ., pârâta T. P. C. E. a solicitat admiterea apelului declarat în cauza, desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
O altă critică formulată de pârâta T. P. C. E. constă în aceea că hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C.proc.civ. Astfel, este adevărat ca potrivit art. 315 alin. 1 C.proc.civ. „In caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegatei precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", dar tot art. 315 alin. 3 ind. 1 C.proc.civ. arata ca „In cazul rejudecarii dupa casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege".
Pe langa aceste dispoziții exprese, potrivit art. 129 alin.5 C.proc.civ; „Judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Daca probele propuse nu sunt. îndestulătoare pentru lămurirea in întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile sa completeze probele".
A arătat pârâta T. P. C. E. că dupa reinvestirea Judecătoriei Ploiești, parații au solicitat ca mijloc de proba si refacerea expertizei topometrice dispusa in cauza anterior casării in ceea ce privește evaluarea terenurilor reținute in masa de partaj, pentru considerentul ca data fiind scăderea pieței imobiliare, valoarea este disproporționat de mare fata de prețul de circulație actual al acestor bunuri imobile. Cererea paraților a fost respinsa invocându-se dispozițiile deciziei de casare care a avut in vedere doar refacerea expertizei constructor.
Însă, instanța de fond putea sa admită si alte probe decât cele prevăzute in decizia de casare, iar in vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale se impunea si reanalizarea valorica a: terenurilor cuprinse in masa de partaj.
Soluția se impunea si pentru egalitate de tratament juridic, fata de faptul ca atâta timp cat construcția existenta in masa de partaj a fost evaluata la preturile actuale de circulație, si cu privire la terenuri, valorile trebuiau corectate la momentul partajării.
Or, prin raportul de expertiza topo inițial aflat in dosarul de fond anterior casării, expertul tehnic Baiuta N. a evaluat terenurile astfel: terenul din Ploiești la suma de 1.614.600 lei, respectiv 2300 lei/mp, iar terenul din C. la valoarea de 157.080 lei, respectiv 330 lei/mp. Expertiza a fost efectuata in luna octombrie 2007. Din cauza duratei de soluționare a cailor de atac, neimputabilă părților, la momentul reînregistrării cauzei la Judecătoria Ploiești, respectiv anul 2010, valoarea terenurilor a scăzut considerabil, astfel ca potrivit valorilor notariale de piața - etalon minim informative terenul din municipiul Ploiești este evaluat la 800 lei/mp, iar terenul din C. la 70 lei/mp.
În motivarea cererii de apel, apelanta-pârâtă D. G. a arătat că în etapa finală a efectuării expertizei, expertul desemnat de instanța de fond să facă lotizările nu a fost în măsură să respecte dispozițiile instanței, motiv pentru care instanța de fond a dispus ca fiecare din părți să facă propriile variante de lotizare.
Pârâtă D. G. a arătat că a formulat și depus o variantă de lotizare care a avut în vedere dorința permanentă a reclamantei care, începând cu anul 2006, inclusiv după casarea cu trimitere spre rejudecare în anul 2010, a solicitat atribuirea în totalitate a imobilului teren plus construcție situat în Ploiești .. 40 și nu a fost de acord cu reevaluarea terenului menționat după casare, valoarea acestuia fiind foarte mare, respectiv de 702 mp cu 500 euro/mp.
Pârâtă D. G. a arătat că, deși reclamanta știa că pârâtele nu au mijloacele materiale să suporte o asemenea valoare stabilită în primul ciclu procesual, de la reluare judecății în fond după casare, a solicitat în continuare atribuirea imobilului - teren plus construcție - din .. 40.
Împrejurarea că nu are posibilități materiale pentru a achita sultă a învederat-o instanței, fiind consemnată și la ultimul termen de judecată, a arătat pârâtă D. G., mai ales că reclamanta și-a schimbat poziția, nemaidorind atribuirea în totalitate, în natură, a imobilului din .. 40, solicitând, totodată, și o altă modalitate de împărțire a imobilului menționat, prin vânzarea bunului.
Față de cele arătate, pârâtă D. G. a arătat că instanța de fond în mod nelegal a reținut partajul în varianta propusă de reclamantă. Chiar și în această variantă a fost omisă de a fi trecută în mod expres contribuția pârâtei D. G., conform expertizei C. C. fila 184 dosar fond, în valoare de 22.790 lei cu motivarea că această sumă a fost reținută dar prin faptul că imobilul este atribuit, respectiv casa, lui D. G., în totalitate în cotă de 1/1, celelalte părți nu sunt obligate la plata acestei contribuții. Și, de asemenea, trebuia să se precizeze valoarea îmbunătățirilor, chiar și în varianta reținută de instanța de fond.
Pârâtă D. G. a solicitat ieșirea din indiviziune în varianta propusă de aceasta, variantă în care întreg imobilul este atribuit reclamantei A. A. L.. În subsidiar, a solicitat să se aibă în vedere și disp. art. 67311 alin. 1 și 2 C.proc.civ., prin care părțile au arătat că nu pot să satisfacă sultele născute din loturile atribuite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
In raport de motivele de apel, pârâtele D. G. și D. E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat, fiind nefondată critica acesteia, în sensul că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosință privind dreptul său de 1/4 din imobilul situat în Ploiești, instanța de fond reținând în mod corect că accesul la folosința imobilul nu i-a fost niciodată interzis, dovadă că și în prezent terenul este liber și, cu atât mai mult, cum ar fi putut să fie împiedicată reclamanta să folosească imobilul din Ploiești, atâta vreme cât aceasta locuiește în Elveția și nu a stat aproape niciodată în România.
În fapt, au arătat pârâtele, reclamanta nu dorește decât să își majoreze prin orice mijloace drepturile succesorale, inclusiv cu pretenții privind lipsa de folosință, cu mențiunea că deși pe întreg parcursul procesului a solicitat atribuirea în natură a imobilului, în momentul crizei imobiliare nu a mai dorit să preia întreg imobilul, dar solicită o lipsă de folosință nejustificată.
În raport de motivele de apel, pârâta T. P. C. E. a formulat întâmpinare, arătând, în ceea ce privește apelul declarat de pârâta D. G., că susținerile acesteia, în sensul că instanța de fond a omologat în mod grețit varianta solicitată de reclamantă, ci trebuia omologată varianta cerută de pârâta D. G. prin care imobilul situat în Ploiești, .. 40 jud. Prahova să fie atribuit în întregime reclamantei, nu pot fi reținute, față de dispozițiile art. 6739 C.proc.civ., care prevăd că bunurile se atribuie pe cât posibil în natură, se ține seama de posesie și dacă unul dintre coindivizari a efectuat îmbunătățiri.
Or, atâta timp cât construcția situată în . fost folosită de D. G. care a efectuat și îmbunătățiri, aceasta de principiu nu putea fi atribuită unui alt coindivizar cât timp acesta nu a cerut-o.
Pârâta T. P. C. E. a mai arătat că este întemeiată critica privind refuzul instanței de fond de a face aplicarea disp. art. 67311 C.proc.civ., în sensul de a se stabili termen în vederea vânzării la licitație a bunurilor succesorale de vreme ce niciuna dintre părți nu poate suporta sultele. Atâta timp cât niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, fiecare optând pentru varianta în care bunurile sunt atribuite celuilalt, este evident că o soluție judicioasă era vânzarea la licitație a bunurilor succesorale.
Dacă instanța de fond, având în vedere solicitarea expresă a părților, dar și rolul activ, ar fi dispus evaluarea terenurilor reținute în masa de partaj la prețurile actuale de circulație nu s-ar fi ajuns la situația în care ne aflăm în prezent și în care niciuna dintre părți nu este mulțumită de modalitatea de ieșire din indiviziune.
Pârâta T. P. C. E. a solicitat ca în măsura în care nu se va dispune completarea probelor cu efectuarea unei noi expertize topo, să se facă aplicarea disp. art. 67311 C.proc.civ și să dispună vânzarea bunurilor de către părți prin bună învoială.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, pârâta T. P. C. E. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că în mod corect a fost respinsă solicitarea privind obligarea pârâtelor D. G. și Drghiceanu E. la plata lipsei de folosință potrivit cotei pe care reclamanta o deține din imobil, cât timp acest capăt de cerere nu a fost precizat potrivit modificării intervenite prin decizia de casare și nu s-au mai solicitat probatorii în dovedirea acestuia.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelantele-pârâte, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 296 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Tribunalul constată că, prin cererea principală formulată de reclamanta A. A. L., cu modificările și completările ulterioare, dar și prin cererile reconvenționale formulate de pârâtele D. G. și T. P. C. E., părțile urmăresc ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce au aparținut autoarei lor, defuncta D. V., decedată la data de 29.08.1983.
Drepturile indivize ale părților, precum și bunurile asupra cărora părțile din prezenta cauză au calitatea de coproprietari au fost stabilite, în mod irevocabil, prin încheierea interlocutorie de partaj, pronunțată în primul ciclu procesual de Judecătoria Ploiești la data de 15.01.2007, astfel cum a fost casată, în parte, prin decizia civilă nr. 946/20.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Astfel, se observă că, urmare a admiterii capetelor de cerere reconvențională privind constatarea valabilității unor convenții intervenite între moștenitori după deschiderea succesiunii, părțile dețin următoarele cote-indivize din imobilele succesorale:
în ce privește imobilul situat în Ploiești, .. 40, compus din teren în suprafață de 702 mp, precum și construcția situată pe teren, reclamanta A. A. L. are o cotă-indiviză de 10/16, iar pârâta D. G. are o cotă-indiviză de 6/16.
în ce privește imobilul situat în ., P 440/2, compus din teren în suprafață de 476 mp, pârâta T. P. C. E. are o cotă-indiviză de 4/16, pârâta D. E. are o cotă-indiviză de 4/16, iar pârâta D. V. are o cotă-indiviză de 1/16.
De asemenea, așa cum în mod corect s-a arătat și de către prima instanță, în afară de aceste bunuri imobile, din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D. V. mai fac parte și bunurile mobile reprezentate de acțiunile la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996.
În concret, în ce privește prima critică formulată de pârâta T. P. C. E., tribunalul observă că în dispozitivul sentinței apelate, prima instanță a menționat, după ce a admis în parte cererea principală (formulată de reclamantă), precum și cererea reconvențională formulată de pârâta D. G., că „respinge în rest cererile părților ca neîntemeiate”.
Prin urmare, chiar dacă judecătoria nu a menționat în mod expres că, prin hotărârea atacată, a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta T. P. C. E., rezultă în mod evident că prin sintagma respinge în rest cererile părților a fost avută în vedere și cererea reconvențională formulată de T. P. C. E..
Prin urmare, tribunalul constată că prima instanță s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională cu care fusese învestită de pârâta T. P. C. E. în rejudecare, în al doilea ciclu procesual, prin cererea formulată la data de 06.04.2010 (fila 18 dosar fond rejudecare).
Cu toate acestea, tribunalul observă că soluția pronunțată de prima instanță cu privire la această cerere este greșită, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 969 C. civ.
Astfel, în fapt, se reține că la data de 07.08.2006 între pârâta T. P. C. E. și reclamantă a intervenit o convenție, materializată printr-un înscris sub semnătură privată, intitulat convenție (fila 67 dosar fond primul ciclu procesual) prin care după ce părțile și-au cedat reciproc parte din drepturile succesorale ce li se cuveneau din această succesiune, au înserat o clauză care are următorul cuprins: „În cazul în care cota cedată de A. A. L. este mai mică de ½ (dar nu mai mare de 3/8) subsemnata A. A. L. mă angajez să plătesc diferența, adică 35 euro/mp”.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia civilă nr. 946/20.11.2009 a Curții de Apel Ploiești au fost confirmate ca valabil încheiate convențiile încheiate de părțile din prezenta cauză cu privire la cotele-părți indivize din bunurile succesorale ce li se cuveneau. Astfel, în considerentele deciziei de casare (fila 60 verso dosar recurs), Curtea a arătat că reclamanta A. A. L. a transmis către pârâta T. P. C. E. o cotă de 7/16 din terenul situat în intravilanul com. M., . obiectul acestui litigiu.
Așadar, se observă că prin acea convenție încheiată la data de 07.08.2006 reclamanta a transmis către pârâta T. P. C. E. drepturi succesorale constând în mai puțin de cota de ½ din acel teren menționat anterior, mai precis cota sa de 7/16.
Or, în această situație s-a activat clauza înserată de părți în convenția încheiată la data de 07.08.2006, prin care reclamanta se obliga să îi plătească contravaloarea diferenței dintre cota din teren transmisă (7/16) și cota de ½, respectiv 8/16, din teren, la valoarea de 35 euro/mp, conform dispozițiile art. 969 C. civ. (în vigoare la momentul încheierii acestei înțelegeri), care prevede au putere de lege între părți convențiile legal făcute.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în apel de expert N. N., terenul în litigiu este în suprafață de 476 mp, deci reclamanta trebuie să achite pârâtei T. P. C. E. suma de 1050 euro.
Prin urmare, tribunalul constatată că este fondat acest prim motiv de apel, invocat de pârâta T. P. C. E., astfel că va dispune obligarea reclamantei A. A.-L. să plătească pârâtei T. P. C. E. echivalentul în lei, la cursul BNR de la ziua plății efective, al sumei de 1050 euro, reprezentând contravaloarea diferenței de cotă de 1/16 din terenul în suprafață de 476 mp, din com. M., .> În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat de pârâta T. P. C. E., tribunalul l-a analizat cu ocazia deliberării asupra cererile de completare probatorii în apel, formulate de părți în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. 2 C.proc.civ.
Astfel, prin încheierea pronunțată la data de 05.11.2012 tribunalul a dispus completarea probatoriilor cu expertize în specialitățile construcții civile, respectiv topografie, având ca obiective, printre altele, și evaluarea terenurilor în litigiu în funcție de prețurile pieței libere de la momentul efectuării expertizei.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-pârâtă D. G., se observă că acesta privește modalitatea de efectuare a expertizei construcții civile, sub aspectul reținerii contravalorii îmbunătățirilor făcute de pârâtă, precum și în ce privește varianta de lotizare omologată de prima instanță.
Astfel, potrivit încheierii interlocutorii de partaja pronunțate la data de 15.01.2007 de Judecătoria Ploiești, în primul ciclu procesual, astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 946/20.11.2009 a Curții de Apel Ploiești, s-a reținut în favoarea pârâtei D. G. un drept de creanță constând în contravaloarea unor lucrări de îmbunătățire la imobilul situat în Ploiești, .. 40, respectiv Învelit cu tablă imobilul și izolație interioară și zugrăvit un dormitor.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții civile, fără a avea ca obiectiv distinct și reevaluarea lucrărilor de îmbunătățire efectuate de pârâtă, și reținute drept pasiv în masa de partaj. Este adevărat că aceste îmbunătățiri fuseseră evaluate, în primul ciclu procesual, prin raportul de expertiză întocmit de expert C. C., însă, atâta timp cât în al doilea ciclu procesual s-a dispus reevaluarea construcției din Ploiești, în mod evident se impunea și reevaluarea îmbunătățirilor aduse de pârâtă la această construcție, pentru a se realiza o concordanță între cele două valori.
Din acest motiv, cu ocazia soluționării prezentului apel, tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții civile, care să evalueze, în cadrul aceluiași raport de expertiză, atât construcția - bun succesoral, cât și îmbunătățirile aduse de pârâta D. G. la imobilul în litigiu.
Prin urmare, la stabilirea variantei de lotizare ce urmează a fi dispusă prin prezenta decizie, tribunalul va avea în vedere și contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire efectuate de pârâta D. G. la imobilul din Ploiești.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6739 C.proc.civ., la stabilirea variantei de lotizare, instanța va ține seama de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții.
Prin precizările prezentate de părți cu ocazia concluziilor, acestea au solicitat, în mod unanim, omologarea variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert, N. N.. Conform acestei variante, imobilul din Ploiești, .. 40, a fost partaja în două loturi, reclamanta primind construcția precum și teren în suprafață de 470 mp, iar pârâta D. G. primind o suprafață de teren de 232 mp.
Tribunalul apreciază că se impune omologarea acestei variante, ținând seama, mai întâi, că această variantă reprezintă dorința celor trei moștenitori care au cotele-indivize cele mai mari asupra bunurilor succesorale.
În continuare, este de preferat varianta I în raport de varianta II propusă de expert și prin prisma faptului că, în varianta I sultele necesare pentru egalizarea loturilor sunt foarte mari, existând riscul ca, în caz de imposibilitate de plată a sultelor, să se ajungă la noi procese civile legate de eventuale executări silite, respectiv contestații la executare. Or, unul din scopurile unui proces de ieșire din indiviziune îl reprezintă sistarea stării de coproprietate dintre părți într-o manieră care să preîntâmpine eventuale alte noi litigii.
De asemenea, se observă că în varianta II propusă de expert, întreg imobilul din Ploiești ar reveni pârâtei D. G., iar reclamanta nu ar primi nimic în natură din acest imobil, deși, după cum s-a arătat mai sus, deține o cotă majoritară de 10/16 din acest imobil. În plus, pârâta D. G. ar trebui să plătească reclamantei o sultă în valoare de circa 280.000 lei, o sumă mult prea mare în raport de posibilitățile de plată ale acesteia
În consecință, tribunalul va omologa varianta I de lotizare, prin care reclamanta și pârâta D. G. vor primi câte o parte din imobilul din mun. Ploiești, iar pârâta T. P. C. E. va primi imobilul din com. M., . ceilalți moștenitori, care dețin cote-indivize foarte mici asupra masei succesorale să primească acțiuni, respectiv sume de bani cu titlu de sulte, pentru egalizarea loturilor.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta-reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 296 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Critica formulată de reclamantă, prin declarat, vizează modalitatea de soluționare de către prima instanță, a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință pentru dreptul său de ¼ din imobilul său din Ploiești.
Astfel, tribunalul reține că prin cererea completatoare formulată de reclamantă la data de 10.01.2008 (fila 98 dosar fond inițial) aceasta a solicitat obligarea pârâtelor D. G. și D. E. la plata lipsei de folosință a cotei din imobilul din Ploiești ce i se cuvine, pe ultimii 3 ani, și a cotei de chirie primite de la societatea care funcționează în acest imobil. Reclamanta și-a motivat această solicitare arătând că imobilul respectiv a fost folosit în exclusivitate de cele două pârâte, care au refuzat să o primească în imobil.
Prin sentința atacată, judecătoria a respins ca neîntemeiată cererea în pretenții formulată de reclamantă, considerându-se că instanța nu deține date suficiente pentru a determina în mod corespunzător cuantumul lipsei de folosință pentru cota cuvenită reclamantei din imobil.
Într-adevăr, din punct de vedere al dreptului material, se observă că prima instanță a procedat în mod corect la examinarea pretențiilor formulate de reclamantă pe baza regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform dispozițiilor art. 998-999 C. civ. (texte de lege aplicabile în perioada supusă analizei), respectiv existența prejudiciului, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și culpa (vinovăția în sens civil).
Conform prevederilor art. 1169 C. civ., sarcina probării îndeplinirii acestor condiții revine reclamantei, iar neîndeplinirea unei singure cerințe dintre cele arătate mai sus conduce la respingerea cererii în pretenții.
Referitor la prejudiciu, tribunalul reține că reclamanta a invocat faptul că acesta ar consta, pe de-o parte, în faptul că nu s-a putut folosi de parte din locuința din mun. Ploiești, ce face parte din masa succesorală, iar pe de altă parte, în contravaloarea unei chirii pe care pârâtele ar fi încasat-o de la o societate comercială ce ar funcționa în imobil.
Mai întâi, în ce privește primul aspect al prejudiciului pretins de reclamantă, așa cum însăși aceasta a precizat, tribunalul constată că reclamanta locuiește în Elveția, unde s-a mutat încă din perioada studenției, și unde și-a stabilit domiciliul, prin urmare nu există un prejudiciu al reclamantei sub aspectul folosinței, de la data deschiderii succesiunii și până în prezent, a unei alte case drept locuință stabilă, decât casa bătrânească.
De asemenea, se mai reține că reclamanta a pretins că obișnuia să revină în țară anual, iar cu aceste ocazii cele două pârâte au împiedicat-o să folosească parte din locuința din mun. Ploiești, .. 40.
Până la acest moment reclamanta nu a indicat în mod concret care au fost perioadele în care a fost în țară și în care a r fi fost împiedicată să locuiască în acest imobil, spre a stabili care ar fi întinderea acestui prejudiciu.
În al doilea rând, referitor la pretinsa chirie încasată de pârâte de la o societate comercială care ar funcționa la acea adresă, tribunalul observă că, pe de-o parte, reclamanta nu a înțeles să propună administrarea unui probatoriu concludent în acest sens și prin urmare nu s-a putut stabili cu certitudine că pârâtele ar fi încasat periodic cu titlu de chirie vreo sumă de bani de la acea societate comercială, iar pe de altă parte, conform înscrisurilor aflate la dosar (filele 99-100 dosar fond inițial), acea societate, ., și-a suspendat temporar activitatea.
În concluzie, tribunalul constată că, într-adevăr, prejudiciul pretins de reclamantă, sub forma contravalorii unei pretinse lipse de folosință a cotei-părți din imobilul din mun. Ploiești, ce îi revine reclamantei prin succesiune, nu este unul cert, atât sub aspectul exietenței sale, cât și sub aspectul întinderii acestuia.
În ce privește fapta ilicită, martorii audiați de judecătorie în primul ciclu procesual (filele 106-113 dosar fond inițial) au arătat că, inițial, reclamanta a stătea în această locuință atunci când revenea în țară pentru câteva zile, însă ulterior, aceasta a început să locuiască în altă parte, din cauza unor neînțelegeri cu pârâta D. G..
Din analizarea sistematică a acestor declarații de martori, precum și a răspunsurilor date de părți la interogatoriile ce le-au fost administrate, nu rezultă în mod clar faptul că cele două pârâte ar fi interzis în mod categoric reclamantei să locuiască pentru câteva zile, anual, în casa bătrânească, mai degrabă, fiind vorba despre niște diferențe de opinie și discuții în contradictoriu între acestea.
Prin urmare, tribunalul nu poate reține în sarcina pârâtelor D. G. și D. E. săvârșirea unei fapte ilicite constând în împiedicarea fermă a reclamantei în folosința unei părți din respectivul imobil.
În mod evident, neexistând prejudiciu, și nici faptă ilicită, nu poate fi vorba nici despre o legătură de cauzalitate între aceste două elemente ale răspunderii civile delictuale.
Totodată, în ceea ce privește pretinsa culpă a pârâtelor, tribunalul observă că reclamanta a fost cea care a ales să locuiască în altă țară, neexercitarea dreptului de folosință (habitație) a unei părți din casa bătrânească fiind rezultatul exclusiv al propriei voințe, și nu al atitudinii și comportamentului celor două pârâte. Prin urmare, nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina pârâtelor D. G. și D. E., sub acest aspect.
Prin urmare, nefiind îndeplinite simultan elementele răspunderii civile delictuale, ce rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 998-999 C. civ., tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins cererea în pretenții formulată de reclamantă, privind acordarea de despăgubiri cu titlu de lipsă de folosință.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelurile declarate de pârâtele D. G. și T. P. C. E. împotriva sentinței civile nr._/07.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, sens în care va schimba în parte sentința atacată și va dispune ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii pronunțate la data de 15.01.2007 de Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost casată în parte prin decizia civilă nr. 946/20.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, precum și potrivit variantei nr. 1 (unu) din raportul de expertiză tehnică lotizare întocmit în apel de expert N. N., modificată de către instanța de apel, sub aspectul eliminării valorilor ce reprezintă contravaloarea lipsă folosință.
În această variantă, reclamanta și pârâta D. G. vor primi, fiecare, în natură, parte din imobilul din mun. Ploiești, .. 40, compus din construcție și terenul aferent. De asemenea, pârâta T. P. C. E. va primi în natură terenul situat în . pârâte, care au cote-indivize din succesiune mult mai mici, vor primi drept bunuri mobile acțiuni, potrivit Certificatului de Acționar. În plus, pentru egalizarea loturilor, conform art. 742 C. civ., tribunalul va stabili plata de sulte între moștenitori, pentru egalizarea loturilor.
În plus, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei T. P. C. E. echivalentul în lei, la cursul BNR de la ziua plății efective, al sumei de 1050 euro, reprezentând contravaloarea diferenței de cotă de 1/16 din terenul în suprafață de 476 mp, din .> De asemenea, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe, apel ce viza neacordarea de despăgubiri cu titlu de contravaloare lipsă de folosință.
Totodată, prin raportare la dispozițiile art. 274-276 C.proc.civ., ținând seama de sumele avansate de părți cu titlu de cheltuieli de judecată, cu ocazia soluționării acestuia apel, de gradul de culpă procesuală al fiecărei părți, rezultat din admiterea, respectiv respingerea apelurilor, precum și de cotele-părți indivize ale coproprietarilor cu privire la masa bunurilor de împărțit, tribunalul urmează a compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și, în consecință, va obliga părțile la plata următoarelor sume către apelanta-pârâtă T. P. C. E., cu titlu de cheltuieli de judecată:
- apelanta-reclamantă A. A.-L.: suma de 348 lei;
- apelanta-pârâtă D. G.: suma de 1306 lei;
- intimata-pârâtă D. E.: suma de 1316 lei;
- intimata-pârâtă D. V.: suma de 1316 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantele-pârâte D. G., domiciliată în Ploiești, .. 40, jud. Prahova și T. P. C. E., domiciliată în București, .. 1, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr._/07.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. A. L., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova și intimatele-pârâte R. C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, D. D., domiciliată în Ploiești, .. 3, ., ., D. V., domiciliată în Ploiești, . M., nr. 12, ., ., jud. Prahova, și D. E., domiciliată în Ploiești, .. 40, jud. Prahova.
Schimbă în parte sentința atacată și dispune ieșirea din indiviziune a părților conform încheierii interlocutorii pronunțate la data de 15.01.2007 de Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost casată în parte prin decizia civilă nr. 946/20.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, precum și potrivit variantei nr. 1 (unu) din raportul de expertiză tehnică lotizare întocmit în apel de expert N. N., modificată de către instanța de apel, cum urmează:
LOTUL 1: Apelanta-reclamantă A. A.-L. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Terenul în suprafață de 470 mp, situat în Ploiești, .. 40, delimitat în perimetrul 1-7-6-5-11-10-9-8 pe planul de situație nr. 1, varianta 1, anexă la raport, în valoare de 235.000 lei;
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 49,15 lei.
Primește bunuri în valoare totală de 235.049,15 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 279.757,90 lei.
Pentru egalizarea loturilor, apelanta-reclamantă A. A.-L. va primi cu titlu de sultă, de la apelanta-pârâtă D. G., suma de 44.708,75 lei cu titlu de sultă.
LOTUL 2: Apelanta-pârâtă D. G. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Terenul în suprafață de 232 mp, situat în Ploiești, .. 40, delimitat în perimetrul 2-3-4-11-10-9-8-2 pe planul de situație nr. 1, varianta 1, anexă la raport, în valoare de 116.000 lei;
- Construcția situată pe acest teren, identificată cu C1 pe schița de plan, conform expertizei I. M., în valoare de 96.534 lei;
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 12,29 lei.
Primește bunuri în valoare totală de 212.546,29 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 167.837,54 lei.
Pentru egalizarea loturilor obligă apelanta-pârâtă D. G. să plătească apelantei-reclamante A. A.-L. suma de 44.708,75 lei cu titlu de sultă.
LOTUL 3: Intimata-pârâtă D. E. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 49,15 lei.
Primește bunuri în valoare totală 49,15 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 17.899,15 lei.
Pentru egalizarea loturilor, intimata-pârâtă D. E. va primi cu titlu de sultă, de la apelanta-pârâtă T. P. C. E., suma de 17.850 lei cu titlu de sultă.
LOTUL 4: Intimata-pârâtă D. V. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 12,29 lei.
Primește bunuri în valoare totală 12,29 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 4.474,79 lei.
Pentru egalizarea loturilor, intimata-pârâtă D. E. va primi cu titlu de sultă, de la apelanta-pârâtă T. P. C. E., suma de 4.462,50 lei cu titlu de sultă.
LOTUL 5: Apelanta-pârâtă T. P. C. E. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Terenul în suprafață de 476 mp, situat în com. M., ., P 440/2 – 93b, delimitat în perimetrul 1-2-3-4-5-1 pe planul de situație nr. 2, anexă la raport, în valoare de 71.400 lei;
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 49,15 lei.
Primește bunuri în valoare totală de 71.449,15 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 49.136,65 lei.
Pentru egalizarea loturilor obligă apelanta-pârâtă T. P. C. E. să plătească, cu titlu de sulte, următoarele sume:
- suma de 17.850 lei către intimata-pârâtă D. E.;
- suma de 4.462,50 lei către intimata-pârâtă D. V..
LOTUL 6: Intimata-pârâtă D. D. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 12,29 lei.
Primește bunuri în valoare totală 12,29 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 12,29 lei.
LOTUL 7: Intimata-pârâtă R. C. primește în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri:
- Acțiuni la . Certificatului de acționar nr._/07.03.1996, în valoare nominală de 12,29 lei.
Primește bunuri în valoare totală 12,29 lei.
Are dreptul la bunuri în valoare de 12,29 lei.
Obligă apelanta-reclamantă A. A.-L. să plătească apelantei-pârâte T. P. C. E. echivalentul în lei, la cursul BNR de la ziua plății efective, al sumei de 1050 euro, reprezentând contravaloarea diferenței de cotă de 1/16 din terenul în suprafață de 476 mp, din com. M., .> Menține în rest sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă A. A. L., ca nefondat.
Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și obligă părțile la plata următoarelor sume către apelanta-pârâtă T. P. C. E., cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel: apelanta-reclamantă A. A.-L.: suma de 348 lei, apelanta-pârâtă D. G.: suma de 1306 lei, intimata-pârâtă D. E.: suma de 1316 lei și intimata-pârâtă D. V.: suma de 1316 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2014.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
9 ex./11.09.14
d. f. nr._ Judecătoria Ploiești
j. f. M. G.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 782/2014.... | Evacuare. Decizia nr. 1097/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
