Suspendare provizorie. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 3466/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 273
Ședința publică din data de 23.04.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-contestatoare S. L., domiciliată în B., ., jud. Prahova, prin mandatar S. L., domiciliată în București, .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3019/2.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, ., parter, jud. Prahova, și C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2014, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.04.2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, contestatoarea S. L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice B. și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, contestație la executare împotriva actului de executare silită a titlului executoriu și a somației emise la data de 23.05.2013, prin care este obligată la plata sumei de 761 lei reprezentând debit CASS și la plata sumei de 972 lei reprezentând majorări de întârziere solicitând și suspendarea executării.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că actul de executare este lovit de nulitate absolută, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. f din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele fizice care au calitatea de pensionari și realizează venituri din pensii mai mari de 740 lei, astfel cum sunt prevăzute la art. 213 al. 2 lit. h din Legea 95/2006, precum și cele care realizează venituri din pensii care depășesc suma de 740 lei conform art. 257 al. 22 din lege, nu datorează contribuții la asigurarea de sănătate pentru veniturile din cedarea bunurilor.
A mai arătat contestatoarea că nu i s-a comunicat până în prezent nicio decizie de impunere privind obligația de plată CASS, neputând fi calculate majorări de întârziere de plată retroactiv, deoarece potrivit codului fiscal acestea se calculează după o perioadă de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere . În continuare, contestatoarea a arătat că raportat la perioada pentru care s-a stabilit obligația de plată, sumele sun prescrise, întrucât au trecu mai mult de 5 ani și atât obligația principală cât și cea accesorie sunt calculate greșit .
In drept, art. 194 NCPC, art. 711-714 NCPC, Cod fiscal, Cod proc.fiscală, Ordin 617/2007 a CNPAS, art.718 NCPC.
Contestatoarea și-a precizat cererea, în sensul că solicită judecarea în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova și Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpina.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât, începând cu data de 01 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale revine Agenției Naționale de Administrare Socială, iar în ceea ce privește fondul cauzei a arătat că prin deciziile de impunere nr._/2012, respectiv_/2012, s-au stabilit obligațiile contestatorului la FNUASS pentru anul 2006, 2007 și 2008, iar comunicarea actului administrativ fiscal se face prin remiterea prin semnătură directă contribuabilului sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cazul în speță comunicarea făcându-se prin publicitate conform procesului verbal nr._/2012.
In ceea ce privește obligațiile de plată ale contestatoarei, a arătat intimata că în conf. cu art. 2089, 2011 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru toți cetățeni, cota fiind de 6,5% până în anul 2010 de când cota este de 5,5%, iar începând cu 30 iunie 2008 odată cu modificările aduse de pct. 53 art. I din OUG 93/2008, pensionarii indiferent de cuantumul pensiei, nu mai au obligativitatea de plată a CASS calculate asupra veniturilor realizate prin cedarea folosinței bunurilor.
In cazul în speță, a arătat intimata că s-au calculat pentru contestatoare CASS doar 6 luni din anul 2008, iar în ceea ce privește termenul de prescripție de 5 ani pentru anul fiscal 2006, pe baza deciziei de impunere anuală din anul 2007, începe să curgă de la data de 01 ianuarie 2008.
Serviciul Fiscal Câmpina a depus la rândul lui întâmpinare, prin care a arătat că în conformitate cu Protocolul încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, a procedat la declanșarea executării silite a contestatoarei, iar în ceea ce privește sumele stabilite, acestea privesc numai organul constatator respectiv Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova.
A arătat intimatul că din documentele depuse de ea se poate observa că suma de 258 lei cu titlu de creanță s-a înaintat în data de 14.12.2012 și scadent anterior 17.09._ a fost transcris în data de 12.01. 2013 după termenul de prescripție astfel încât este necesar ca CAS Prahova să depună dovezile de comunicare a Deciziilor de impune a debitului scadent la 17.09.2007.
S-a arătat în continuare că avea posibilitatea contestatorul să atace titlul de creanță conform art. 207 alin. 1 NCPC, contestația făcându-se la organul emitent în termen de 30 de zile de la comunicare sub sancțiunea decăderii, lucru pe care acesta nu l-a făcut și cum nu invocă nici o neregularitate a formelor de executare solicită respingerea contestație ca neîntemeiată.
Contestatorul a depus la dosar precizări prin care a arătat că intimata are calitate procesuală pasivă, întrucât greșelile îi aparțin acesteia, reemițând deciziile de impunere în termen și calculând greșit sumele, ea însăși recunoscând că din anul 2008 pensionarii numai datorează CASS pentru cedarea folosinței bunurilor.
Intimata CAS Prahova a depus la dosar răspuns la precizările contestatorului prin care a arătat că, în conformitate cu art. V alin. 1,9,10 din OUG 125/2011, pentru litigii având ca obiect contestație la executare silită, Agenția Națională de Administrație Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale Caselor de asigurare Sociale și dobândește calitatea procesuală a acesteia, sumele nu sunt prescrise pentru anul 2006, întrucât termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la 1 ian. 2008, iar în ceea ce privește pretinsa nedatorare a sumei aceasta este înțeles greșit, întrucât legea nu retroactivează, astfel că nu se mai datorează CAS de către pensionari începând cu jumătatea anului 2008 și nicidecum pentru trecut.
Prin sentința civilă nr. 3019/02.12.2013 Judecătoria Câmpina a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de A. de Sănătate a Județului Prahova, invocată de aceasta și, în consecință, a respins contestația la executare în contradictoriu cu această intimată, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, a respins contestația la executare restrânsă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 23.05.2013, intimata Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpina a emis titlul executoriu nr._ pe numele contestatoarei, pentru suma de 761 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate, datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri.
La această dată, intimata mai sus menționată a somat contestatoarea prin somația nr._ ca în termen de 15 zile de la primire să achite suma de 761 lei pentru care termenele de plată au expirat.
In titlu executoriu, se menționează ca titlu de creanță Decizia de impunere nr._ din 14.12.2012 depusă de intimata C. Națională de A. de Sănătate la dosarul cauzei. Împotriva acestei executări a formulat contestație la executare contestatoarea debitoare solicitând a se judeca în contradictoriu atât cu C. Națională de A. de Sănătate cât și cu Administrația Fiscală a mun. Câmpina.
Intimata C. Națională de A. de Sănătate Prahova a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În ceea ce privește excepția invocată, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. V alin. 1 și 10 din OUG 125/2011, începând cu data de 01.07.2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoane fizice prevăzute de art. I și II din Titlul IX ind. 2 al Codului Fiscal revine Agenției Naționale de Administrație Fiscală, iar pentru litigiile având ca obiect contestație la executare silită Agenția Națională de Administrație Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale Caselor de A. Sociale de Sănătate și dobândește calitatea procesuală a acesteia, începând cu data de 01.07.2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanței judecătorești.
A apreciat instanța de fond că susținerea contestatoarei, în sensul că intimata are calitate procesuală pasivă, întrucât se referă la contribuția de asigurări de sănătate anterior acestei date, sunt lipsite de consistență juridică, atâta timp cât însuși legiuitorul a avut în vedere această împrejurare în condițiile în care a luat în considerare chiar litigiile aflate pe rol la acea dată, deci implicit care aveau drept obiect contribuțiile datorate pe perioada anterioară.
Urmare a admiterii excepției, contestația la executare în contradictoriu cu această intimată, a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește fondul pricinii, instanța de fond a apreciat că susținerile contestatoarei, în sensul că nu datorează contribuții de asigurări de sănătate și implicit majorări de întârziere, întrucât este pensionară și conform dispozițiilor legale nu este obligată la plată, este eronată, întrucât obligația ce exista în sarcina pensionarilor de a plăti contribuții de asigurări sociale calculate asupra venitului din cedarea folosinței bunului, a fost înlăturată începând cu 30 iunie 2008 conform modificărilor aduse de art. I pct. 53 din OUG 93/2008, respectiv art. 257 din Legea 95/2006.
Or, legea civilă nu retroactivează, astfel încât anterior datei de 30 iunie 2008, pensionarii datorează contribuțiile respective, astfel cum în mod corect au fost calculate acestea în sarcina contestatoarei.
Referitor la susținerea că deciziile de impunere nu au fost comunicate contestatoarei, astfel cum susține aceasta, de asemenea nu poate fi reținută, întrucât conform procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/2012 cu anexa respectivă rezultă că s-a procedat la afișarea actelor fiscale.
Dacă modalitatea de comunicare adoptată de emitent este în concordanță cu dispozițiile legale nu are nici o relevanță în speța de față, întrucât contestatoarea avea posibilitatea prevăzută de lege de a contesta Deciziile de impunere la organul emitent conform art. 207 al. 1 din OG 92/2003 (existând și instituția repunerii în termen justificat, dacă se invoca tardivitatea) lucru pe care nu l-a făcut însă.
Referitor la prescripția privind obligația de plată a CAS de contestatoare, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 23 din OG 92/2003, dreptul de a stabili creanța și obligația fiscală corelativă se naște în momentul în care potrivit legii, se constată baza de impunere care le generează, în cazul de față deciziile de impunere emise începând cu anul 2007, iar potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 2 din același act normativ, termenul de prescripție al dreptului de a stabili obligația fiscală începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit dispozițiilor art. 23, în cazul în speță 1 ianuarie 2008, astfel rezultând că nu a intervenit prescripția.
Instanța de fond a analizat excepția invocată de contestatoare apreciind-o ca nefondată, cu toate că, potrivit dispozițiilor art. 172 din OG 92/2006 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestații împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor prevăzute de către organul de executare precum și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, dar numai atunci când împotriva acestuia nu este o altă procedură prevăzută de lege.
Or, atâta timp cât executarea silită declanșată de intimată s-a pornit în baza celor 2 decizii de impunere ce sunt menționate în titlul executoriu și care nu au fost contestate, implicit în ceea ce privește cuantumul creanței și al accesoriilor și întrucât se constată că actele emise de intimată sunt legal întocmite în concordanță cu dispozițiile legale incidente, de altfel neinvocându-se în acest sens nici un motiv de nelegalitate, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea S. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se constate că actele de executare silita sunt lovite de nulitate absolută, aspect peste care instanța de fond a trecut.
Astfel, fiind vorba de un debit calculat privind CASS si majorările aferente începând cu 2007, contestatoarea consideră că au calitate procesuală pasivă, atât Administrația Finanțelor Publice Câmpina, cât și Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova, întrucât anterior lunii iulie 2012 calculul CASS era făcut de C. de asigurări de Sănătate, din luna iulie 2012 a devenit atributul organului fiscal. Actul de executare este întocmit de organul fiscal, însă are la baza deciziile de impunere a Casei de A. de Sănătate, decizii care, susține contestatoarea, nu i-au fost comunicate in termen niciodată, neavând posibilitatea de a le contesta.
Contestatoarea a mai arătat că a primit deciziile de impunere cu o întârziere de 4-6 ani față de momentul creării debitului, iar la momentul primirii deciziilor, în sarcina pensionarilor nu mai exista obligația de plata a CASS asupra veniturilor din cedare bunuri și nu există nici un temei legal pe care ar fi putut sa-l invoce instanța de fond ca sa o oblige in acest sens.
Dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea 95/2006 prevede contribuția lunara a persoanei asigurate sub forma unei cote de 6,5%, inițial până la data de 1.01.2010, aceasta fiind 5,5%, care se aplica asupra veniturilor din cedarea locuinței numai in condițiile in care nu realizează venituri din salarii, din activități independente, dar nu mai puțin de un salariu de baza minim brut pe tara lunar.
A mai susținut contestatoarea că în speță sunt aplicabile și dispozițiile Codului de procedură fiscală, așa cum a fost modificat, actualizat inclusiv prin OG 84/2012. Deciziile de impunere privind calculul CASS nu i-au fost comunicate in termen in anii 2007 - 2012, fiindu-i comunicate numai deciziile de impunere fiscale privind obligația de plata a impozitului pe chirii. De asemenea, nu a fost înștiințată de Casa de Asigurări de Sănătate de vreo obligație de plata, aspect ce nu a fost analizat de instanța de fond.
Contestatoarea a învederat că după 5 ani intervine în general prescripția privind obligația de plata CASS, conform art. 91 alin. 1 si 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, iar aceasta a fost obligata la plata unor sume pentru care a intervenit termenul de prescripție a obligației de plata și nu se poate invoca in speța ca executarea silita a creanțelor fiscale nu se perima, trebuie avut in vedere de când a devenit creanța fiscala obligație de plata.
Așadar, a arătat contestatoarea, Casa de Asigurări de Sănătate Prahova nu s-a încadrat in termenul de prescripție, deoarece emiterea deciziilor de impunere fiscala in 2013 si 2012 pentru anii 2006, 2007, 2008 este cu încălcarea termenului de prescripție.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 466- 482, art. 194, art. 711 -714 și 718 NCPC, coroborat cu dispozițiile Codului fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea 95/2006 modificată și completata, Ordinul 617/2007 al CNPAS.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 18.01.2014 sub același număr de dosar, nr._ .
In raport de motivele de apel, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că actele de executare contestate au fost emise de AFP Câmpina pentru recuperarea contribuției de asigurări sociale de sănătate CASS datorată și neachitată de contestatoare pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor în anii 2006, 2007 și ianuarie-iunie 2008 CASS prevăzută în aceste acte de executare a fost stabilite de CAS Prahova prin Deciziile de impunere nr._/14.12.2012 pentru anul 2006 și nr._/14.12.2012 pentru anii 2007 și 6 luni din anul 2008. Cuantumul CASS prevăzut în aceste titluri de creanță a fost transmis în format electronic la AFP Câmpina la data de 01 iulie 2012 în temeiul prevederilor art. V din O.U.G. nr. 125/2011.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de A. de Sănătate în prezenta cauză, intimata a arătat că începând cu data de 01.07.2012 nu mai are calitate procesuala în litigiile având ca obiect contestațiile la executare silită si se impune citarea ANAF - Direcția Generala a Finanțelor Publice Prahova, AFP Câmpina, in calitate de autoritate publica ce se subrogă in drepturile si obligațiile C.A.S. Prahova dobândind astfel calitatea procesuală a instituției noastre.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 NCPC, Legea nr. 571/2003, OG nr. 92/2003, Titlul VIII din Legea 95/2006, Ordinul CNAS 617/2007, OUG 125/2011.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta-debitoare, a prevederilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 480 NCPC., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În fapt, tribunalul reține că împotriva debitoarei S. L. a fost începută executarea silită fiscală, formându-se dosarul de executare silită nr._/2010, în baza titlului executoriu nr._ emis de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpina.
Potrivit acestui titlu executoriu, s-a stabilit că reclamanta-contestatoare S. L. datorează suma de 761 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri.
Deși debitoarea S. L. a contestat, atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin cererea de apel, însuși acest cuantum tribunalul apreciază, în concordanță și cu cele arătate de prima instanță, că acest aspect putea face obiectul unei eventuale contestații fiscale la titlu, respectiv o contestație împotriva Deciziei de impunere, ce trebuie adresată direct organului fiscal emitent, în temeiul prevederilor art. 207 din OG 92/2003 (Codul de Procedură Fiscală), cu modificările și completările ulterioare. Or, conform art. 207 alin. 1 din OG 92/2003, nedepunerea în termenul legal a unei contestații fiscale direct la organul fiscal emitent atrage decăderea debitorului din dreptul de a mai contesta sumele menționate în Decizia de impunere cu ocazia unei eventuale contestații la executare, în fața instanței de judecată.
Prin urmare, tribunalul constată că acest motiv de apel este nefondat.
Este nefondată și critica apelantei-contestatoarei, potrivit căreia executarea fiscală silită pornită împotriva sa este prescrisă, împlinindu-se termenul de prescripție de 5 ani, stabilit de Codul de Procedură Fiscală.
Așa cum în mod corect a precizat și prima instanță, dispozițiile legale în vigoare, aplicabile în cazul executărilor silite fiscale, stabilesc că în această materie termenul special de prescripție este de 5 ani.
Astfel, mai întâi, conform art. 91 alin. 2 din OG 92/2003, termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, art. 131 alin. 1 din același act normativ prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În cauza de față, prin Decizia de impunere nr._/14.12.2012 a fost stabilită obligația contestatoarei de a achita suma de 780 lei, cu titlu de obligație fiscală, aferentă anului 2006.
Totodată, executarea silită fiscală a fost pornită față de contestatoare la data de 23.05.2012, deci înăuntrul termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. 1 din OG 92/2003.
Prin urmare, rezultă că în mod temeinic și legal judecătoria a respins excepția prescripției dreptului intimatei de a porni executarea silită împotriva contestatoarei S. L., termenul de prescripție de 5 ani al executării silite neîmplinindu-se la momentul declanșării acestei proceduri judiciare.
Cu toate acestea, tribunalul constată că este fondată critica apelantei, referitoare la necomunicarea Deciziei de impunere nr._/14.12.2010 către contestatoare.
Astfel, potrivit prevederilor art. 44 alin. 1 din OG 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. De asemenea, alineatul 2 al aceluiași articol prevede că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În plus, alineatul 3 stabilește că actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
Este adevărat că, potrivit art. 44 alin. 22 din OG 92/2003, în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Însă, din interpretarea literală a acestor texte rezultă, în mod indubitabil, că organul fiscal poate proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, doar dacă nu a reușit comunicarea în mod firesc, de drept comun, către contribuabil a actului administrativ fiscal, ce stabilește existența unei datorii fiscale către bugetul de stat (mai precis FNUASS).
În cauza de față, din înscrisurile depuse de intimate la dosar, reprezentând copii din dosarul de executare fiscală privind pe debitoarea S. L., se observă că această decizie de impunere a fost comunicată către debitoare direct prin procedura reglementată de art. 44 alin. 22 din OG 92/2003, respectiv prin publicitate (filele 53-54 dosar fond).
Așa cum se preciza anterior, debitoarea S. L. avea posibilitatea de a ataca această decizie de impunere în baza dispozițiilor OG 92/2003, și numai după ce această contestație ar fi fost respinsă, inclusiv în urma unei proceduri judiciare în fața instanței de contencios administrativ, ori numai după ce această decizie ar fi rămas definitivă prin necontestare, organul fiscal putea să treacă mai departe la executarea silită fiscală a debitoarei.
Or, atâta timp cât Decizia de impunere nr._/14.12.2012, ce conținea sumele de bani stabilite de organul fiscal ca fiind datorate de contestatoarea S. L. la FNUASS, nu a fost comunicată în mod legal către debitoare, rezultă că aceste sume de bani nu reprezintă o creanță cert, lichidă și exigibilă, în baza căreia organul fiscal să poată începe executarea silită fiscală către debitoarea S. L..
Prin urmare, constatând că executarea silită s-a pornit față de debitoarea S. L. în baza unui act administrativ fiscal ce nu conține o creanță certă, lichidă și exigibilă, prin raportare la prevederile art. 172 și urm. C.proc.fiscală, se impune admiterea în parte a contestației la executare formulate de debitoarea S. L. și, în consecință, anularea actelor de executare silită desfășurată împotriva recurentei-contestatoare, în dosarul de executare nr._/2010.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, tribunalul va admite apelul declarat de debitoarea S. L. și, în consecință, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare silită desfășurată împotriva recurentei-contestatoare, în dosarul de executare nr._/2010, fiind respinsă în rest contestația la executare.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 NCPC; tribunalul va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-contestatoare S. L., domiciliată în B., ., jud. Prahova, prin mandatar S. L., domiciliată în București, .. 1, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 3019/2.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPINA, cu sediul în Câmpina, ., parter, jud. Prahova, și C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite în parte contestația la executare.
Anulează actele de executare silită desfășurată împotriva recurentei-contestatoare, în dosarul de executare nr._/2010.
Respinge în rest contestația, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2014.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș
5 ex/04.06.14
d. f._ Judecătoria Câmpina
j. f. D. E.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1236/2014.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
