Contestaţie la executare. Decizia nr. 379/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 3938/105/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 379
Ședința publică din data de 19.03.2014
Președinte: P.-A. A.
Judecători: Ș. O. C.
M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea revizuirii formulate de revizuentul T. M., domiciliat în Călărași, ., ., ., jud. Călărași, și cu domiciliul ales la familia T. N., în Călărași, .. 55, jud. Călărași, împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., nr. 4, ., ., și T. N. M., domiciliată în Călărași, ., ., ., jud. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanții intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocați R. G. și P. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul_ al Tribunalului Prahova, în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită, la care sunt atașate dosarele nr._ al Judecătoriei Călărași și nr._ (număr în format vechi 4169/C/2011) al Tribunalului Călărași, precum și că revizuentul a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia act că înțelege să renunțe la judecata cererii de revizuire formulată, după care
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocat R. G., având cuvântul, solicită a nu se lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de revizuent, întrucât nu este în formă autentică, astfel că nu se poate constata că este formulată într-adevăr de către revizuent.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocat P. C., având cuvântul, arată că motivul real al cererii de revizuire îl reprezintă dosarul aflat pe rolul instanței din G., în care acesta solicită daune morale.
Tribunalul pune în discuție natura juridică a cererii de intervenție accesorie formulată de T. N. M., aflată la filele 4 și 5 dosar.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocat R. G., având cuvântul, arată că cererea de intervenție accesorie este inadmisibilă, având în vedere că a fost formulată în cadrul unei cereri de revizuire, cu atât mai mult cu cât T. N. M. nu a avut calitatea de parte la fond.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocat P. C., având cuvântul, arată că cererea de intervenție accesorie formulată de T. N. M. a fost pusă în discuție în dosarul de recurs și a fost respinsă.
Tribunalul, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 10.10.2012, pronunțată în dosarul de recurs nr._ al Tribunalului Prahova, cererea de intervenției accesorie în interesul recurentului formulată de T. N. M. a fost încuviințată în principiu, instanța apreciind că cele două calități, de procurator și de intervenient, nu se exclud reciproc, în baza art. 326, 49 și următoarele și art. 84 cod proc. civilă, apreciază că în cadrul cererii de revizuire promovată de revizuentul T. M. împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, T. N. M. are oricum calitatea de parte, astfel că cererea aflată la filele 4 și 5 dosar revizuire are natura juridică a unei întâmpinări, prin care este de acord cu admiterea cererii de revizuire, în concret cererea de intervenție accesorie poate fi formulată doar de un terț, iar nu de o persoană care a avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat decizia atacată.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de renunțare la judecata revizuirii formulată de revizuent și, luând în considerare poziția procesuală a intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, și asupra fondului cererii de revizuire.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocat R. G., având cuvântul, solicită, în principal, respingerea cererii de renunțare, iar în subsidiar, aplicarea disp. art. 246 alin 3 cod proc. civilă, privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, depunând dovada în acest sens, iar pe fondul cererii de revizuire, solicită respingerea acesteia, având în vedere că, referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 322 alin 1 cod proc. civilă, dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispoziții contradictorii, ci s-a constatat faptul că acțiunea – contestația la executare a fost un apendice al hotărârii de fond, acțiune care a fost admisă, contestația la executare producând efecte, iar, referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 322 alin 1 cod proc. civilă, urmează a se observa că s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, dar și daune cominatorii, care nu pot fi acordate conform hotărârii pronunțate de Judecătoria Călărași, întrucât Tribunalul Prahova a catalogat în mod corect aceste daune cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, avocat P. C., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile formulate de avocat R. G., adăugând că revizuentul a recunoscut că daunele cominatorii nu pot fi solicitate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, revizuentul T. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ și T. N. M., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună schimbarea în parte a deciziei nr.1386/17.10.2012 și rejudecarea recursului ce a făcut obiectul dosarului nr._, numai în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la daunele cominatorii, invocând ca temei juridic dispozițiile art.322 pct.1, 2 și 7 c.pr civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a învederat că dispozitivul deciziei tribunalului cuprinde dispoziții potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire, fiind incident art. 322 alin. 1 pct 1 cpc., deoarece dacă s-ar pune în executare decizia privind anularea actelor de executare a daunele cominatorii s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte obligații stabilite de instanță în sarcina contestatorului prin sentința civilă nr. 3619/2009 pronunțata de Judecătoria Călărași în dos.nr._, pusă în executare silită în dos.nr.248/2011 al B. Asociați „M. și Ș.".
În concluzie, in opinia revizunetului, dispozitivul deciziei conține dispoziții potrivnice, atunci când anulează actele de executare a daunelor cominatorii pentru că nu au fost transformate de o instanță în daune interese compensatorii, anterior începerii executării silite, reținând imposibilitatea de executare în natură a obligațiilor din titlul executoriu, însă respinge contestația la executare formulată de contestator, reținând că nu a făcut dovada imposibilității executării în natură a obligațiilor.
In continuare, revizuentul a mai arătat că este incident si motivul potrivit căruia instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut.
Referitor la prima teză, în sensul că tribunalul s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a fost formulată de contestator, a arătat că debitorul a formulat o contestație pe care a precizat-o la data de 06.05.2011, iar judecătoria a reținut că s-a solicitat doar suspendarea executării silite a daunelor cominatorii până la soluționarea contestației la executare, fiind investită instanța să constate că titlul executoriu nu poate fi pus în executare de contestator, ci ar trebui executat de Consiliul local al munic. Călărași pentru argumentele expuse, caz în care plata daunelor cominatorii ar trebui făcută tot de vânzător.
Revizuentul a mai învederat că nu s-a solicitat de către contestator rectificarea încheierilor de ședință ale judecătoriei, în sensul că în mod greșit s-a consemnat că înțelege să formuleze doar o cerere de suspendare a executării daunelor cominatorii, ci a formulat și o cerere in anulare a actelor de executare emise pentru executarea lor, dar nici în cererea de recurs nu a invocat faptul că instanța a reținut greșit faptul că solicită doar suspendarea executării silite a daunelor cominatorii și a omis să se pronunțe si pe cererea sa de anulare a actelor de executare.
Așadar, o astfel de cerere in anulare a actelor de executare a daunelor cominatorii pe motiv că nu au fost transformate în daune compensatorii, caz in care creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, nu a fost formulată în fața judecătoriei, ci in fața tribunalului după închiderea dezbaterilor, cu ocazia concluziilor formulate pe cererea de recurs.
Mai mult, a mai susținut revizuentul, în baza art. 304 indice 1 C., tribunalul a constatat în mod greșit că recursul este o cale devolutivă de atac, caz în care se poate analiza cauza sub toate aspectele, însă nu a avut in vedere că această posibilitate trebuie exercitată în limitele investirii, așa cum sunt stabilite de contestator prin precizările făcute la judecătorie cu privire la obiectul contestației, dar și prin cererea de recurs, unde puteau fi invocate și motive de netemeinicie, fiind suprimată calea de atac a apelului.
Așadar, tribunalul nu putea să extindă cercetarea judecătoreasca decât dacă investit printr-o cerere formulata in termen legal, deoarece a reținut corect că motivele de recurs nu pot fi limitate la cele prevăzute de art.304 C., ci pot fi invocate și motive de netemeinicie ale sentinței, iar acestea trebuie să fie indicate expres în cererea de recurs.
Or, nici în precizările formulate de contestator la judecătorie, nici prin cererea de recurs, recurentul nu a criticat sentința civilă nr.2423/2011 pe motiv că nu a soluționat capătul de cerere privind anularea actelor de executare silită a daunelor cominatorii pe motiv că nu au fost transformate în daune interese compensatorii, deoarece actele de executare prin poprire au fost emise abia în anul 2012, iar contestarea lor putea fi făcută printr-o nouă contestație la executare, având în vedere că fusese respinsă irevocabil cererea sa de suspendare a executării silite și fac dovada că î-au fost comunicate actele de executorul judecătoresc.
De asemenea, tribunalul s-a pronunțat pe cererea de intervenție accesorie, respingând-o, dar a omis să o pună in dezbaterea părților, respingând-o în mod nelegal, situație de fapt dovedită cu încheierea din data de 10.10.2012, unde s-a consemnat punerea în discuție a încuviințării în principiu, dar nu s-a dezbătut cereri pe fond.
Pe cale de consecință, tribunalul s-a pronunțat prin decizia atacată asupra unei cereri care nu a făcut obiectul contestației la executare, așa cum a fost precizată la judecătorie, nici a recursului declarat în cauză, deoarece o cerere formulată după închiderea dezbaterilor, pe calea concluziilor pe recurs, nu poate fi primită, fiindcă se încalcă dreptul intimatului la apărare, în condițiile în care putea să depună la dosar înscrisuri cu care făcea dovada că actele de executare au fost emise în anul 2012 și nu puteau fi analizate în primă instanță de tribunal.
Referitor la teza a doua, respectiv că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, a învederat că din încheierea din data de 10.10.2012 rezultă că, după ce a fost formulată cererea de recurent prin avocați, în sensul că precizează obiectul contestației în sensul că înțelege să conteste sentința civilă nr.3619/2009 și procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 15.02.2012, pe motiv că daunele cominatorii nu pot fi executate pentru că nu sunt transformate în daune interese, intimatul a invocat prin mandatarul său că este o cerere nouă formulată în recurs, care nu poate fi admisă, dar și că este tardivă cererea, dacă este una de completare a motivelor de recurs.
Pe cale de consecință, art. 294 alin.l C., aplicabil conform art. 316 C., reglementează excepția inadmisibilității deoarece nu se poate schimba în recurs obiectul cererii sau cauza, dar nici nu se pot formula cererii noi.
De asemenea, a mai invocat dispozițiile art. 303 alin.2 C. și excepția tardivității, asupra cărora instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Referitor la teza trei, a menționat că tribunalul a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece la prima instanță contestatorul a solicitat suspendarea executării silite a daunelor cominatorii, invocând art. 403 cpc, iar prin decizia pronunțată tribunalul s-a pronunțat pe o cerere în anularea parțială a actelor de executare silită, fiind anulate actele de executare silită emise în anul 2012 în procedura popririi privind daunele cominatorii, în cadrul căreia a fost emis procesul verbal de eliberare a sumei din data de 29.05.2012, asupra căruia s-a pronunțat indirect și instanța de recurs, în sensul desființării lui.
Revizuentul a mai arătat că solicită admiterea cererii de revizuire și pentru că există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite.
Astfel, această condiție de admisibilitatea este îndeplinită în raport de două hotărâri: sentința civilă nr. 3619/2009, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Călărași în dos. nr._, dar și fată de sentința civilă nr. 2233/20.06.2012, definitivă, pronunțată de aceeași judecătorie în dos.nr._, în ambele situații urmând să fie verificată competența instanței în raport de dispozițiile art.323 alin.2 C., caz în care competența susține că aparține Curții de Apel București, sens în care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și declinarea competenței în favoarea acestei curți de apel.
A mai arătat, de asemenea, că decizia nr.1386/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova este potrivnică sentinței civile nr. 3619/2009 pronunțată de Judecătoria Călărași deoarece ambele instanțe s-au pronunțat cererea intimatului de acordare a daunelor cominatorii, Judecătoria Călărași stabilind irevocabil în baza art. l073 Cciv., că i se cuvin, sens în care a obligat pârâtul la plata lor, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere începând din data de 06.11.2010, iar Tribunalul Prahova a stabilit prin decizia civilă nr. 1386/2012 că nu i se cuvin, sens în care a anulat actele de executare privind daunele cominatorii.
Revizuentul a susținut și că daunele cominatorii i-au fost acordate de judecătorie la soluționarea fondului cauzei care a avut ca obiect obligație de face, iar ca temei juridic a fost reținut art. l073 Cciv, iar tribunalul a reținut în decizia pronunțată că daunele cominatorii i-au fost acordate în baza Codului civil prin sentința civilă nr. 3619/2009(pagina 7 penultimul paragraf), însă nu i se cuvin deoarece art.580 indice 3 alin.5 C., prevăd expres că nu se acordă daune cominatorii pentru neexecutarea unei obligații de a face.
Revizuentul a precizat, totodată, că, deși în considerentele deciziei tribunalul a reținut că „o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art.128 din Constituție, nu poate fi desființată decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, iar până la desființare, efectele ei sunt obligatorii și ea trebuie executată silit", totuși a revenit la final și a susținut că nu i se cuvin daunele cominatorii deoarece erau în vigoare la pronunțarea ei, dispozițiile art. 580 indice 3 alin.5 C., care statuează că nu pot fi acordate daunele cominatorii, ceea ce înseamnă că nu ar trebui executată silit această hotărâre, care este susceptibilă de executare silită doar în privința daunelor cominatorii.
De asemenea, tribunalul prezintă în cuprinsul deciziei considerente contradictorii, dar și faptul că nu respectă autoritatea de lucru judecat, deoarece daunele cominatorii i-au fost acordate intimatului după ce sentința civilă nr. 3619/2009 a Judecătoriei Călărași a fost supusă apelului și recursului, iar curtea a reținut în recurs că daunele cominatorii i se cuvin conform art.1073 Cciv.
Totodată, a mai arătat revizuentul, decizia nr.1386/2012 este potrivnică și sentinței civile nr. 2233/20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași în dos.nr._, deoarece tribunalul a anulat prin decizia sa actele emise de executorul judecătoresc în dos.nr.248/2011 în privința daunelor cominatorii, care nu sunt individualizate, însă se subînțelege că se referă la toate, inclusiv la procesul verbal de eliberare a sumei întocmit de executorul judecătoresc la data de 29.05.2012, contestat de recurent în dos.nr._, contestația fiind respinsă pentru motivele arătate în hotărârea anexată.
Într-o atare situație, tribunalul nu a respectat autoritatea de lucru judecat față de această sentință, pronunțată anterior deciziei contestată, deoarece nu putea fi anulat un act de executare de către instanța de recurs, în condițiile în care a fost analizată legalitatea lui de o altă instanță, competentă material, iar hotărârea pronunțată este definitivă, fiind exercitată calea de atac a recursului, care nu este soluționat.
La rejudecarea recursului, a solicitat respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
Referitor la precizarea obiectului contestației, așa cum s-a consemnat în încheierea tribunalului din data de 10.10.2012 a solicitat înlăturarea precizările formulate de recurent prin avocat, pe de o parte, pentru că orice cerere precizatoare/modificatoare se formulează înainte de închiderea dezbaterilor, iar pe de altă parte, pentru că precizarea obiectului contestației, în sensul completării/modificării lui, se face în termenul stipulat de art.132 alin.l C., în fața instanței competente material sa judece contestația,
În susținerea apărărilor sale a invocat dispozițiile art.294 alin.l C..
Referitor la cererea recurentului prin care a solicitat anularea procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 15.02.2012, a cerut să se constate că este o cerere nouă, care ce nu este admisibilă conform art.294 alin.l C., aplicabil în speță conform art. 316 C..
În concluzie, a solicitat să se constate că recursul nu este întemeiat, deoarece debitorul nu a contestat în termen legal la instanța de executare, titlul executoriu reprezentat de procesul verbal din data de 15.02.2012, dar nici poprirea înființată ulterior în baza lui pentru executarea daunelor cominatorii, care este în ființă și în prezent, astfel că actele de executare sunt emise legal, deoarece actele de executare al daunelor cominatorii sunt reprezentate de adresele de înființare a popririi și procesul-verbal de eliberare a sumei întocmit de executorul judecătoresc la data de 29.5.2012, care a fost contestat în dosarul nr_, contestația la executare fiind respinsă definitiv, conform hotărârii pe care o anexez.
In probațiune, revizuentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si orice alte probe care ar reieși din dezbateri.
La data de 04.02.2013, T. N. a depus la dosar o cerere de intervenție în interesul revizuentului T. M., solicitând încuviințarea în principiu a acestei cereri, întrucât are interesul de a participa în proces, atât timp cât instanța de recurs nu a pus în discuția părților cererea depusă în dosarul nr._, respingând-o nelegal prin decizia nr. 1386/17.10.2012.
În motivarea cererii de intervenție accesorii, s-a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru cererea de revizuire formulată de T. M., conform art. 322 pct. 1, 2 și 7 Cod procedură civilă, fiind reluate, în esență, aceleași susțineri ca și în cuprinsul acțiunii revizuentului (filele 4 – 5 dosar).
La termenul din data de 25.02.2013, intimatul S. P. CENTRALE TERMICE SI ADMINISTRARE FOND LOCATIV a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.
In motivarea întâmpinării, a arătat că susținerile revizuentului referitoare la completarea motivelor de recurs nu sunt reale si corecte, mai ales că la termenul din data de 10.10.2012 a arătat instanței in ședință că ceea ce depune sunt aceleași motive formulate in cererea de Recurs, dar expuse pe larg și dezvoltate cu jurispudența în materie și situație de fapt, fiind o apărare in fata instanței de recurs.
Referitor la motivul privind excepțiile ridicate de către revizuent si cererea de intervenție accesorie, a menționat că instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității invocată de revizuent, excepției nulității recursului și a respins in mod corect cererea de intervenție.
In ceea ce privește existența unor dispoziții potrivnice, care nu se pot duce la îndeplinire a arătat că aceste daune cominatorii nu puteau fi cerute, deoarece acestea trebuiau transformate la cererea creditorului de către instanța de judecata in daune compensatorii. De asemenea, a mai menționat că revizuentul se contrazice și recunoaște prin cele două hotărâri că nu se pot solicita daune cominatorii așa cum apare in titulul executoriu nr. 3619/2009, solicitând chiar a se plăti amenda in favoarea statului, recunoscând dispozițiile art.580 indice 3 C.proc.civ, asa cum de altfel motivează instanța de recurs.
Referitor la faptul ca instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a pronunțat mai mult decât s-a cerut, a menționat că instanța de recurs s-a pronunțat pe Titlul Executoriu nr. 3619/2009 sub toate aspectele, solicitate in acest titlu executoriu, obligațiile recurentului si care poate fi constrângerea acestuia in caz de neexecutare a obligațiilor dispuse prin titlu, constatând ca nu se pot cere daune cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de a face. Prin urmare, instanța s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, respectiv imposibilitatea punerii in executare a titlului executoriu nr. 3619/2009 si ca daunele cominatorii nu pot fi cerute astfel.
In ceea ce privește susținerea revizuentului in sensul că exista două hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de instanțe diferite, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, față de faptul că nu este vorba despre hotărâri potrivnice deoarece obiectul Dosarului nr._ si S. Civ. nr. 2233/20.06.2012 privesc o contestație strict la distribuirea sumei rezultate din executare cu privire la daunele cominatorii, întemeiata pe dispozițiile art.570 alin.2 C.proc.civ, iar obiectul Dosarului nr._ este o contestație la Titlul Executoriu, respectiv Sentința Civila nr. 3619/2009 si imposibilitatea punerii in executare a titlului, situație care duce la anularea actelor de executare. Prin urmare nu exista autoritate de lucru, neexistând tripla identitate.
In probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alte probe utile cauzei.
Prin decizia civilă nr. 721/19.04.2013, tribunalul a admis excepția de necompetență materială cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.7 C.pr.civ., dispunând declinarea în favoarea Curții de Apel București, precum și disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct.1 și 2 Cod procedură civilă, cu consecința formării unui nou dosar.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. _ , la data de 19.03.2013, procedându-se la citarea legală a tuturor părților.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, procedându-se la atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, în care s-a pronunțat decizia atacată.
La data de 18.03.2014, prin registratura instanței, s-a primit la dosar o cerere provenind de la revizuentul-intimat T. M., prin care, în baza art. 246 alin. (1) Cod procedură civilă vechi, a solicitat ca instanța să ia act că renunță la judecarea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, susținând că, în cauză, nu s-a trecut la dezbaterea admisibilității motivelor de revizuire, astfel că nu este necesară învoirea intimatului.
La termenul de judecată din data de 19.03.2014, tribunalul a pus în discuția părților natura juridică a cererii de intervenție accesorie depusă la dosar de T. N. M..
Având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 10.10.2012, pronunțată în dosarul de recurs nr._ al Tribunalului Prahova, cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului formulată de T. N. M. a fost încuviințată în principiu, instanța considerând că cele două calități, de procurator și de intervenient, nu se exclud reciproc, în baza art. 326, 49 și următoarele și art. 84 cod proc. civilă, tribunalul a apreciat că, în cadrul cererii de revizuire promovată de revizuentul T. M. împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, T. N. M. are oricum calitatea de parte, astfel că cererea aflată la filele 4 și 5 dosar revizuire are natura juridică a unei întâmpinări, prin care este de acord cu admiterea cererii de revizuire. În concret, cererea de intervenție accesorie poate fi formulată doar de un terț, iar nu de o persoană care a avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat decizia atacată.
În aceeași ședință publică, tribunalul a pus în discuție declarația de renunțare la judecarea cererii de revizuire, intimatul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași susținând că se opune ca instanța să ia act de respectiva cerere.
Analizând declarația de renunțare la judecarea cererii de revizuire depusă la dosar la data de 18.03.2014 (fila 113), tribunalul constată că, potrivit art. 246 alin. (1) Cod procedură civilă, acest act procesual de dispoziție poate fi făcut oricând, verbal în ședință sau prin cerere scrisă.
În prima ipoteză, declarația de renunțare se consemnează în practicaua încheierii, prin care se ia act de această manifestare de voință, iar, în cea de-a doua situație, dacă reclamantul optează pentru cererea scrisă, aceasta nu trebuie să îmbrace o anumită formă, deoarece, spre deosebire de art. 247 alin. (3) Cod procedură civilă, art. 246 din același act normativ nu impune forma autentică a înscrisului, prin care se face renunțarea la judecată.
Esențial este ca renunțarea să fie formulată în mod expres, neputând fi presupusă, instanța având obligația, conform art. 129 alin. (4) și (5) Cod procedură civilă, să verifice dacă manifestarea de voință inserată în cuprinsul cererii scrise de renunțare provine chiar de la persoana care a promovat demersul judiciar.
În cauză, tribunalul observă că cererea de renunțare la judecata cererii de revizuire a fost transmisă la dosar pe calea faxului, purtând o semnătură indescifrabilă, și, în contextul în care revizuentul nu s-a prezentat la termenul de judecată din 19.03.2014, personal sau prin mandatar, se găsește în imposibilitate să verifice dacă respectiva cerere a fost efectiv formulată de către T. M..
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea de a se lua act de renunțarea la judecată, aflată la fila 113 din prezentul dosar.
Pe fondul cererii de revizuire, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1386/17.10.2012 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată excepția nulității recursului, a admis recursul declarat de recurentul-contestator S. P. CENTRALE TERMICE ȘI ADMINISTRARE FOND LOCATIV CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr. 2423/21.06.2011, pronunțată de Judecătoria Călărași, în contradictoriu cu intimatul T. M. prin mandatar T. N. M., a modificat în tot sentința recurată în sensul că a admis în parte contestația la executare și în consecință a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.248/2011 al B.E.J. Asociați M. și Ș., în prezența daunelor cominatorii.
De asemenea, a respins cererea de intervenție în interesul intimatului T. M. formulată de intervenienta T. N. M., a admis în parte capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, a obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată onorariu avocațial și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând transportul.
Prin decizia civilă nr. 319/27.02.2014, pronunțată de aceeași instanță de recurs, au fost respinse ca neîntemeiate cererea de completare și cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1386/17.10.2012 a Tribunalului Prahova, formulate de recurentul S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, dispunându-se admiterea cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul deciziei indicate.
Potrivit art.322 c.pr.civ. sunt susceptibile de revizuire hotărârile rămase definitive in instanța de apel sau prin neapelare, precum si hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evoca fondul.
Revizuirea este o cale de atac extraordinara, de retractare, . executare care vizează hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, condiție reglementat in mod explicit de textul legal invocat, numai pentru ipoteza hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.
Revizuentul a invocat incidența motivelor de revizuire instituite de art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă – dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, care nu se pot aduce la îndeplinire, respectiv de art. 322 pct. 2 din același cod – dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Referitor la motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, în literatura juridică și în jurisprudență, s-a statuat că textul legal indicat poate fi invocat doar atunci când contrarietatea există în cadrul dispozitivului, nu și atunci când a apărut între considerente și dispozitiv, caz în care pot fi folosite căile de atac de reformare, între dispozitiv și probele administrate în cauză sau ivite ulterior, dar nici între considerente ori când este necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului.
Tribunalul consideră că dispozitivul deciziei civile nr. 1386/2012 nu cuprinde dispoziții potrivnice susceptibile a împiedica punerea sa în executare, atât timp cât instanța de recurs a admis în parte contestația la executare, formulată de recurentul-contestator, și a dispus anularea actelor de executare silită, efectuate în dosarul de executare nr.248/2011 al B. Asociați M. și Ș., doar în privința daunelor cominatorii, fără ca respectiva măsură să poată reprezenta un impediment pentru aducerea la îndeplinire a celorlalte obligații stabilite în sarcina debitorului prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3619/2009 a Judecătoriei Călărași.
Este adevărat că, în considerentele deciziei analizate, la pagina 7, a fost inserată următoarea frază: „În speță, recurenta-contestatoare nu a făcut această dovadă a imposibilității de executare, care să îndeplinească condițiile enumerate în rândul de mai sus, astfel că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, în realitate, se tinde la modificarea titlului executoriu, fapt ce este inadmisibil”.
În mod evident, respectiva afirmație vizează doar acele apărări din cadrul contestației la executare, care tind la modificarea titlului executoriu, analizate de prima instanță a cărei soluție a fost criticată în cuprinsul motivelor de recurs, iar nu și punerea în executare a obligației de plată a daunelor cominatorii, aspect examinat distinct de instanța de recurs.
Tribunalul apreciază că, în cauză, nu-și găsesc aplicabilitatea nici prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât instanța de recurs a soluționat litigiul cu respectarea strictă a principiului disponibilității instituit de art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă, atât în ceea ce privește fondul procesului, cât și sub aspectul motivelor de recurs.
Unul dintre principiile esențiale ale oricărui proces civil este principiul disponibilității, în virtutea căruia instanța de judecată trebuie să statueze omnia petita, adică să se pronunțe cu privire la tot ceea ce s-a cerut, dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, fără a avea posibilitatea să dea mai mult decât s-a solicitat ori să pronunțe asupra unei pretenții nesolicitate.
În virtutea prevederilor art. 84 Cod procedură civilă, instanța are dreptul și, totodată, obligația de a da o calificare corectă cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel care a formulat-o, fără a-i conferi posibilitatea de a modifica împrejurările de fapt și de drept, pe care reclamantul și-a întemeiat pretenția (principiu denumit în literatura de specialitate jura novit curia).
Din analiza cuprinsului contestației la executare, înregistrate pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, tribunalul reține că intimatul-contestator a solicitat, printre altele, „respingerea executării pentru motivele invocate de creditor, ca fiind imposibil de realizat de către debitor”, iar, în subsidiar, suspendarea executării, precum și respingerea executării asupra capătului de cerere nr. 4 referitor la daune cominatorii în sumă de 00 lei/zi de întârziere, respectiv întreruperea curgerii acestora până la soluționarea contestației.
Ulterior, la termenul din 14.06.2011, când au avut loc dezbaterile în fond, contestatorul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat ca instanța de judecată să stabilească aplicarea și întinderea titlului executoriu, pe care Judecătoria Călărași le-a calificat ca având natura unei modificări a cererii de chemare în judecată, formulate cu încălcare art. 132 Cod procedură civilă, adoptând o soluție de respingere a acestei cereri modificatoare, ca fiind tardivă.
În cuprinsul motivelor de recurs împotriva sentința civile nr. 2423/2011, recurentul-contestator a făcut referire la contestația formulată atât împotriva titlului executoriu, cât și a executării propriu-zise, susținând că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că tinde, de fapt, la modificarea cererii principale și la rejudecarea titlului executoriu.
Tribunalul reține și împrejurarea că, la termenul de judecată din 10.10.2012, recurentul-contestator a depus note scrise, în cuprinsul cărora a dezvoltat motivele de recurs inițiale, susținând și că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
Reținând și incidența prevederilor art. 3041 cod procedură civilă, potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri, care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, în mod just, Tribunalul Prahova s-a considerat învestit și a analizat legalitatea actelor de executare vizând daunele cominatorii stabilite prin sentința civilă nr. 2423/2011 a Judecătoriei Călărași, ce nu au fost transformate în daune-interese compensatorii, în aplicarea deciziei nr. XX/12.12.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Totodată, instanța de recurs a respectat principiile oralității și contradictorialității, în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată de T. N. M., pe care a pus-o în discuția părților și a încuviințat-o în principiu, la termenul de judecată din 10.10.2012, așa cum rezultă din încheierea pronunțată la acea dată (filele 364 – 366 dosar recurs).
Referitor la susținerea, potrivit căreia instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra inadmisibilității și, respectiv, tardivității completării motivelor de recurs, la termenul din 10.10.2012, invocate implicit de mandatarul revizuentului, în ședință publică, după ce respectiva cerere a fost formulată de recurent prin avocații săi, tribunalul observă că, în cuprinsul deciziei civile nr. 1386/2012, a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimatul-creditor, făcându-se trimitere la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, în virtutea căruia respectivul recurs constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, și s-a precizat că, în mod greșit, instanța de fond a respins contestația la executare, în ceea ce privește cererea privind anularea executării daunelor cominatorii.
Pe cale de consecință, chiar dacă nu s-a menționat expres în dispozitivul deciziei soluția de respingere a excepțiilor inadmisibilității și tardivității completării motivelor de recurs, excepții care, de altfel, nu au fost invocate explicit de către revizuentul-intimat, prin mandatarul (cu studii juridice) prezent la termenul din 10.10.2012, este de domeniul evidenței că respectivele susțineri au fost cenzurate, instanța de recurs considerându-se legal investită și cu aceste critici vizând hotărârea primei instanțe.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge această cerere, exercitată împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, ca fiind inadmisibilă
În baza art. 274 Cod procedură civilă, cum revizuentul se află în culpă procesuală, acesta va fi obligat să plătească intimatului SPCTAFL Călărași suma de 4.100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, ce au constat în onorariul de avocat, conform ordinului de plată și facturii aflate la filele 115 și 116 din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea revizuentului de a se lua act de renunțarea la judecată.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T. M., cu domiciliul ales in Călărași, T. V., nr. 55, jud. Călărași, împotriva deciziei civile nr. 1386/17.10.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, cu sediul in Călărași, 1 Decembrie 1918, nr. 4, .. 4, jud. Călărași, și T. N. M., cu domiciliul in Călărași, Pompierilor, nr. 3, ., ., ca inadmisibilă.
Obligă revizuentul să plătească intimatului SPCTAFL Călărași suma de 4.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 19.03.2014.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O. C. M. C. A.
Grefier,
N. L. E.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red. PAA/Tehnored. PAA
2 ex/09.05.2014
D. recurs_ – Tribunalul Prahova
J. recurs A. M. L., C. D. E., M. B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1254/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1419/2014. Tribunalul... → |
|---|
