Uzucapiune. Decizia nr. 420/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 21064/281/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 420
Ședința publică din data de 27 Martie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- N. C.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „uzucapiune” declarat de recurentul-pârât M. PLOIEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. A., domiciliată în Ploiești, .. 8, jud. Prahova, G. Ș., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și N. Z., domiciliată în Ploiești, .. 37, jud. Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1075,50 lei, conform Ordinului de Plată nr. 643/13.03.2014 și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, ordin de plată anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți D. A., G. Ș. și N. Z. personal, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, recurentul-pârât M. Ploiești – prin Primar, a depus la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1075,50 lei, conform Ordinului de Plată nr. 643/13.03.2014 și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, după care,
Intimații - reclamanți D. A., G. Ș. și N. Z. depun la dosar concluzii scrise și, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimații - reclamanți D. A., G. Ș. și N. Z., având cuvântul, pe rând, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 04.12.2009 sub nr._, reclamanții D. A., G. S. și N. Z., au chemat în judecată pe pârâtul M. Ploiești prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate al acestora, dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, asupra terenului în suprafață de cca. 400 mp situat în Ploiești, .. 10, precum și asupra casei de locuit amplasate pe acesta, compusă din 6 camere, hol, cămară, baie, bucătărie.
În motivarea actiunii reclamanții au arătat că autoarea lor L. Vilarina, decedată la 24.10. 1991 a stăpânit imobilul teren și casă construită de aceasta, începând cu anii 1950, iar după deces, reclamanții au continuat posesia pașnică, publică și exercitată sub nume de proprietar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 111 C. pr. civ. și art. 1846 și urm. C. civil
Prin sentința civilă nr. 4683 din 29.04.2011, pronunțată în cauză, Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Ploiești prin Primar și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Prahova, în recursul promovat de recurenții-reclamanți, prin Decizia civilă nr. 253 din 15 februarie 2012, a casat sentința civilă anterior menționată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploiești.
Totodată, Tribunalul a statuat irevocabil cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. Ploiești prin Primar, constatând că acesta are o astfel de calitate (fila 5, par. 1-5 din decizie) și a îndrumat instanța de rejudecare să evoce fondul raportului juridic litigios dedus judecății. În aceste condiții, instanța de trimitere nu va mai putea și nu va mai lua în analiză excepția lipsei calității procesuale pasive, soluționată deja irevocabil.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 26.06.2012.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 04.10.2012 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită constatarea calității de proprietari asupra terenului în suprafață de 1200 mp situat în Ploiești, ., precum și asupra casei de locuit amplasate pe acesta, compusă din 6 camere, hol, cămară, baie, bucătărie.
Prin sentința civilă nr._/19.06.2013 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și a constatat că reclamanții au dobândit pe calea prescripției achizitive de lungă durată (uzucapiune) dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1200 mp, situat în municipiul Ploiești, ., identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert G. E., efectuat în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr._, rejudecată prin prezenta, înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 1117/04.08.2010 și planului de situație anexă la raport.
S-a constatat totodată că reclamanții au dobândit pe calea prescripției achizitive de lungă durată (uzucapiune) dreptul de proprietate asupra construcției situate pe terenul anterior menționat, casă de locuit, alcătuită și identificată conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert E. C., efectuat în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr._/ 281/2009, rejudecată prin prezenta, înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 2011/18.03.2011 și planului imobil (anexa 1 și 2 la raport), astfel cum a fost completat prin raportul de expertiză (completări) întocmit de același expert E. C. și depus la prezentul dosar al cauzei.
De asemenea s-a dispus, în temeiul art. 35 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare ca, în termen de 3 (trei) zile de la data la care hotărârea rămâne definitivă și irevocabilă, aceasta să fie transmisă la O.J.C.P.I. Prahova, iar în temeiul art. 771 din Codul fiscal, ca în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea rămâne definitivă și irevocabilă, aceasta să fie transmisă la organul fiscal competent, alături de un exemplar al raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert G. E. și de un exemplar de pe raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert E. C., plus raportul de expertiză (completări) întocmit de același expert E. C., prezenta hotărâre ținând loc de titlu de proprietate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că imobilul-teren ce face obiectul prezentei cauze este identificat și evaluat conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert G. E., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 1117/04.08.2010 și planului de situație anexă la raport.
De asemenea, prima instanța a constatat că imobilul-locuință ce face obiectul prezentei cauze este identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert E. C., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 2011/18.03.2011 și planului imobil (anexa 1 și 2 la raport), astfel cum a fost completat prin raportul de expertiză (completări).
Cu privire la cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, instanța de fond a reținut că aceasta nu are înrâurire asupra prezentei, nici prin prisma existenței vreunei autorități de lucru judecat, nici prin probatoriile administrate, neexistând identitate de părți sau obiect, iar acțiunea respectivă fiind respinsă irevocabil de Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 1448/10.11.2011, pentru că nu a fost intentată de toți coindivizarii.
Instanța de fond a mai reținut că prezenta acțiune este intentată de toți moștenitorii lui L. Vilarina, decedată la 24 octombrie 1991, conform certificatului de - și anume reclamanții D. A., G. S. și N. Z..
Cu privire la imobilul teren și casă, situat în Ploiești, ., prima instanța a reținut că acesta au fost impus fiscal pe numele reclamanților, astfel cum rezultă din adresa de la fila 31, suprafața terenului apărând a fi de 400 mp., iar potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, a reținut că imobilul anterior menționat a fost stăpânit de autoarea reclamanților în anii 1964, 1968 și până la deces, iar după acesta, de reclamanți, în mod public, netulburat și sub nume de proprietar; De asemenea, instanța de fond a reținut că imobilul a fost impus pe numele autoarei reclamanților, începând cu anul 1952, astfel cum rezultă din adresa de la fila 13 dosar, emisă de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești.
S-a mai reținut de instanța de fond că uzucapiunea (prescripția achizitivă) reprezintă un mod de dobândire a unui drept real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept - condiția esențială pentru a opera uzucapiunea repreziând-o justificarea unei posesii utile și neviciate. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
În cauză, din probele administrate, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada posesiei, cu bună-credință, a terenului și casei de locuit solicitate prin cererea introductivă, posesia lor, unită cu cea a autoarei, îndeplinind calitățile prevăzute de lege pe mai bine de treizeci de ani – astfel că, având în vedere aspectele arătate, instanța de fond a apreciat că reclamanții au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1846, 1847 cod civil și art. 1890 Cod civil referitoare la prescripția achizitivă de 30 de ani, relative la imobilul teren în suprafață de 1200 mp situat în Ploiești, ., precum și asupra casei de locuit amplasate pe acesta, compusă din 6 camere, hol, cămară, baie, bucătărie – admițând în consecință acțiunea formulată.
Împotriva sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Ploiești, a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiului Ploiești prin Primar, arătând că o consideră nelegala si netemeinica, solicitând admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond nu a reținut in motivare ca reclamanții nu au achitat impozitul pentru terenul solicitat prin prezenta actiune. Din adresa nr._/07.06. 2010 emisa de Serviciul Public Finanțe Locale rezulta ca impozitul a fost achitat de G. Ș. din anul 1965 pentru suprafața de 300 mp, iar din 1980 pentru 600 mp, astfel ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. înțelegând sa critice soluția instanței de fond motivat de faptul ca in mod nelegal, cu greșita aplicare a art. 1847 cod civil a reținut ca posesia exercitata de către reclamant este una utila, trecând peste împrejurarea ca acestea nu au achitat taxele si impozitele pentru imobilul in litigiu in suprafața 1200 mp, astfel încât autoritatea publica nu a putut avea cunoștința de posesia reclamantelor.
In concluzie, posesia se bazează pe intenția de a poseda pentru el, in lipsa acestuia, fiind vorba doar de o deținere a lucrului sau o detenție precara, dar nu o posesie. Este cert ca posesia nu se întemeiază pe achitarea taxelor si impozitelor aferente pentru imobilul in cauza, dar plata acestora atesta . de orice echivoc intenția reclamanților de a stăpâni pentru sine imobilul respectiv.
Pentru aceste considerente apreciază ca prevederile art. 1847 C.civ. nu sunt îndeplinite in speța in ceea ce privește suprafața de teren de 1200 mp, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza efectuat in cauza.
Recurentul a mai arătat că înțelege sa critice sentința pentru nelegalitate având in vedere faptul că instanța a pronunțat o hotărâre prin care se eludează prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Conform art. 1 din actul normativ amintit, executarea lucrărilor de construcții este permisa numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, in condițiile prezentei legi.
Se mai arată că intimații reclamanți trebuiau sa respecte dispozițiile imperative ale Legii nr. 50/1991, in consecința sa se adreseze autorității administrației publice locale pentru obținerea certificatului de urbanism si a autorizației de construire, iar după obținerea autorizației de construire, intimații reclamanți puteau realiza construcțiile, cu respectarea autorizației de construire emisa in condițiile legii si a reglementărilor privind proiectarea si executarea construcțiilor.
S-a mai arătat că în "baza art. 2 din Legea nr. 50/1991, cu modificările si completările ulterioare, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigura aplicarea masurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si funcționarea construcțiilor – iar prin admiterea acestei acțiuni instanța creează un precedent, care ar putea la conduce la încurajarea eludării legii care reglementează executarea lucrărilor de construire, menționata mai sus. Autoritatea publica locala va fi pusa in fața faptului împlinit, se vor edifica construcții fără autorizație, in lipsa unor proiecte, avize si acorduri legale, fără a respecta cerințele urbanistice in funcție, de specificul amplasamentului acestora.
Atât timp cat exista o prevedere legala imperativa cu privire la procedura prealabila executării construcțiilor, apreciază ca o acțiune in constatarea dreptului de proprietate asupra acestora, întemeiata pe Codul civil, nu poate fi admisa de către instanța de judecata, care in virtutea principiului legalității trebuie sa urmărească respectarea legilor de către toate persoanele care se adresează justiției, si nu obținerea unor drepturi prin încălcarea unor norme juridice speciale.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 15.10.2013.
Intimații au formulat note de concluzii cu valoare de întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul examinând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Recurentul – pârât a criticat sentința instanței de fond arătând că în mod greșit s-ar fi admis acțiunea formulată, constatându-se dreptul de proprietate al intimaților – reclamanți dobândit pe calea prescripției achizitive de lungă durată, în condițiile în care aceștia nu au achitat taxele și impozitele pentru imobilul în litigiu și nu au respectat prevederile legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În raport de considerentele sentinței instanței recurate, tribunalul apreciază însă că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în raport de probatoriile administrate și de prevederile legale aplicabile, reținând că în cauză s-a făcut dovada caracterului și întinderii posesiei exercitate de intimații-reclamanți asupra imobilului – casă și teren - în litigiu, posesie de natură să determine dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de lungă durată.
Astfel, prin probele testimoniale administrate în cauză s-a dovedit că imobilul a fost stăpânit inițial de autoarea reclamanților încă din 1964, posesia asupra acestuia fiind continuată după decesul deținătoarei inițiale de către reclamanți – situație ce este confirmată e astfel și prin adresa nr._/01.08.2012 emisă de Mun. Ploiești – serviciul Public Finanța Locale depusă la fila 13 dosar fond.
Martorii audiați au mai confirmat totodată faptul că imobilul a fost deținut de autoarea reclamanților și ulterior de reclamanți, în mod public, netulburat și sub nume de proprietar, rezultând astfel îndeplinirea condiției esențiale pentru a opera uzucapiunea și anume justificarea unei posesii utile și neviciate conform prevederilor art.1847.
De altfel, împrejurările reținute de instanța de fond au fost confirmate și de celelalte înscrisuri depuse la filele 10 – 21 dosar inițial fond.
Pe de altă parte, înscrierea în evidențele fiscale este declarativă în condițiile în care tocmai lipsa unui titlu de proprietate concret poate fi un impediment în înregistrarea și impozitarea corespunzătoare a imobilelor în cauză, iar neachitarea respectivelor impozite reprezintă o atitudine susceptibilă a fi sancționată conform prevederilor codului fiscal nefiind de natură a paraliza în sine acțiunea părților în constarea dobândirii drepturilor de proprietate prin uzucapiune. De altfel, din certificatele și adresele depuse la dosarul cauzei rezultă că în speță impozitele au fost achitate cu intermitență, nerezultând neachitarea acestora în totalitate astfel cum se invocă în motivele de recurs.
De asemenea, în ce privește aspectul invocat de recurent referitor la eludarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și acest este de natură a atrage aplicarea sancțiunilor specifice prevăzute de actul normativ menționat, care prevede de altfel și faptul că dreptul de a constat și de aplica sancțiunile legate de lipsa autorizației de construire este prescriptibil, neputând constitui însă un mod exclusiv un impediment absolut la solicitarea și constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul prescripției achizitive de lungă durată.
De altfel, în cauză din probatoriile administrate intimații – reclamanți au făcut dovada faptului că imobilul casă de locuit a fost edificat pe cheltuiala exclusivă autoarei lor, care cu bună-credință, chiar dacă în mod subiectiv, a apreciat că terenul posedat și pe care este amplasat imobilul îi aparține.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurentul-pârât M. Ploiești - prin Primar împotriva sentinței civile nr._/19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. PLOIEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. A., domiciliată în Ploiești, .. 8, jud. Prahova, G. Ș., domiciliat în Ploiești, .. 10, jud. Prahova și N. Z., domiciliată în Ploiești, .. 37, jud. Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședința publică, azi 27 03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. M. C. A. M. N. C.
GREFIER
M. - D. B.
Operator date cu caracter personal 5595
Red.MC/ tehnored MCA.
2 ex/10.10.2014
d.f_/204/2009 Judec. Ploiești
j.f. SergiunIonuț D.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1226/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1694/2014.... → |
|---|
