Validare poprire. Sentința nr. 7/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 17168/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 131
Ședința publică din data de 19.02.2014
PREȘEDINTE: Ș. O. C.
JUDECĂTOR: P.-A. A.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-creditor C. T., cu sediul în Blejoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/7.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor R. A., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, și intimata-terț poprit . SRL, cu sediul în Caldararu, ., jud. Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-debitor personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr._/19.02.2014, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-creditor a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și admiterea apelului în sensul celor două motive formulate, după care
Intimatul-debitor depune la dosar, în copie, adeverința nr. 455/28.01.2014 emisă de intimata-terț poprit și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Intimatul-debitor, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, având în vedere că a fost instituită poprirea asupra veniturilor salariale începând cu luna iunie 2013, conform adeverinței depuse la dosar, astfel că nu trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea apelantului-creditor.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 30.07.2013, sub număr de dosar_ /2008, repartizat în mod aleatoriu prezentului complet (civil nr. 13), C. T., prin reprezentant A. S. G. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu terțul poprit . SRL și cu debitorul R. A., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună validarea popririi înființată pe veniturile debitorului în dosarul de executare nr.793/2010, asupra veniturilor debitorului R. A. în mâinile terțului poprit . SRL, în folosul creditoarei C. T..
În fapt, petenta a arătat că solicită validarea popririi pentru sumele datorate de debitor creditoarei în temeiul contractului de împrumut nr._/21.04.2010 deoarece terțul poprit nu s-a conformat adresei de poprire ce i-a fost comunicată de B. M. D..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 460 C.pr.civ.
Cu respectarea dispozițiilor art. 112 C.pr.civ., cererii i-au fost atașate copie de pe înființarea popririi (la dosar, fila 4), dovada de primire și proces-verbal de predare primire (la dosar, fila 5).
Debitoarea, creditoarea și terțul poprit, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele de apărare, așa cum prevăd dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ. și nici nu s-au prezentat la termenele acordate de instanță. Cu toate acestea, R. A. a depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă faptul că s-a procedat la instituirea popririi de către terțul poprit, fiindu-i reținuți bani din salariu.
Prin sentința civilă nr._/07.11.2013 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de creditoarea C. T., în contradictoriu cu debitorul R. A., cu terțul poprit . SRL și a validat poprirea înființată de B. P. A., la cererea creditoarei . SRL asupra creanțelor pe care terțul poprit . SRL le datorează debitorului R. A..
A fost obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează debitorul în limita debitului de 1376,39 din care suma de 1204,66 lei reprezintă cota de 1/6 rate neachitate, fond social, dobânzi penalizatoare, calculate conform contractului și suma de 171,73 reprezintă contravaloare cota de 1/6 din cuantumul cheltuielilor de executare, conform titlului executoriu reprezentat de contract de împrumut nr._/21.04.2010.
De asemenea, a admis în parte cererea creditoarei de obligare a debitorului și a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată și a obligat terțul poprit și pe debitor la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut că petenta C. T. a formulat cerere de executare silită asupra veniturilor ce aparțin debitorului principal R. G., titular în contractul de împrumut nr._ din 21.04.2010 ce reprezintă titlul executoriu și împotriva garanților acestuia, printre care și debitorul R. A..
Deoarece debitorul nu și-a executat obligația de plată de bunăvoie, creditoarea s-a adresat cu o cerere de executare silită către B. P. A..
În temeiul informațiilor de mai sus, B. P. A. a emis la 14.05.2013 adresa de poprire în dosarul de executare nr. 739/2010 și a comunicat-o către terțul poprit . SRL, în aceeași zi emițându-se și înștiințarea de poprire ce i-a fost comunicată debitoarei.
În ciuda tuturor acestor demersuri realizate de creditoare și de B. P. A., nici debitoarea, nici terțul poprit nu s-au conformat obligației de plată.
Instanța de fond a considerat că cererea creditoarei este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, a dispus validarea popririi înființete de B. P. A. și a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează debitorului în limita debitului menționat în contractul de împrumut nr._/21.04.2010, respectiv 1376,39 lei, reprezentând suma datorată de debitor creditoarei cu titlu de împrumut, conform titlului executoriu.
Pentru a ajunge la soluția expusă în paragraful anterior, instanța a reținut că debitorul R. A. datorează creditoarei C. suma de 1376, 39 lei lei, sumă compusă din 1204, 66 lei reprezentând contravaloare cotă de 1/6 rate neachitate și 171,73 reprezentând cota de 1/6 din cheltuielile de executare.
Față de neexecutarea obligației de restituire a împrumutului la scadență, contractul de împrumut a fost corect pus în executare, fără nicio altă formalitate, conform art. 3741 C.pr.civ.
Instanța de fond a constatat de asemenea că poprirea a fost înființată de B. P. A. conform legii (art. 452, 453 C.pr.civ.) la cererea creditoarei C. T. față de terțul poprit . SRL, societate care, din înscrisurile de la dosar reiese că în calitate de angajator al debitorului R. A., îi datorează acestuia periodic sume de bani, cu titlu de salariu.
În fața tuturor acestor evidențe, apare inexplicabilă neconformarea terțului poprit față de dispoziția de poprire și, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 460 C.pr.civ., se impune admiterea cererii și validarea popririi cu atenționarea terțului poprit . SRL că în cazul nerespectării nici acestei hotărâri, vor deveni aplicabile prevederile art. 460 alin. 4 teza finală C.pr.civ.
În ceea ce privește susținerea debitorului în sensul că a fost instituită poprirea pe veniturile sale salariale începând cu luna iunie 2013, instanța apreciază că din înscrisurile depuse de către creditoare la dosarul cauzei rezultă că data la care s-a dispus poprirea de către terțul poprit este ulterioară datei la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată pe rolul instanței. Față de aceste motive, instanța apreciaz că se impune admiterea cererii de validare poprire.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.pr.civ „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a reținut că „a cădea în pretenții” înseamnă a pierde procesul. Pentru ca o parte să fie considerată că a pierdut un proces trebuie fie ca aceasta să fi învestit instanța cu o cerere pe care instanța să o fi respins, fie să fie obligată la o anumită prestație, ca efect al admiterii cererii celeilalte părți. Temeiul obligației de restituire a cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală, dedusă din sintagma partea care cade în pretenții. Culpa procesuală aparține pârâtei în ipoteza în care acțiunea reclamantului este întemeiată.
Instanța a avut în vedere faptul că acțiunea de fond introductivă de instanță a fost admisă, astfel că, potrivit considerațiilor expuse mai sus, debitorul și terțul poprit au căzut în pretenții.
De asemenea, instanța de fond a considerat că, fiind expresia principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel și art. 274 alin. (1) C.pr.civ. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest caz, partea îndreptățită va depune acte doveditoare.
Pentru ca instanța să poată dispune acordarea cheltuielilor de judecată, partea trebuie să facă dovada a) existenței lor și b) a întinderii acestora. De asemenea, instanța reține că dovada trebuie să fie făcută în legătură cu cheltuielile ocazionate de respectiva fază procesuală, partea neputând solicita cheltuieli de judecată în calea de atac a recursului, cheltuielile de judecată pentru recurs, depunând în probațiune chitanța reprezentând plata onorariu avocat din etapa fondului.
CEDO a statuat, în cauza B. c. României că nu se poate acorda o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată ce are ca obiect orele pe care însuși reclamantul (de profesie avocat) le-a petrecut lucrând pentru cauza sa, având în vedere că acest timp nu reprezintă costuri monetare suportate efectiv de acesta. În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a arătat că, pentru ca aceasta să acorde onorariile achitate cu titlu de cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții nu este necesar ca aceste sume să fie efectiv plătite. Dacă pentru cheltuielile aferente procedurii din fața Curții soluția este firească în contextul în care, pentru acordarea cheltuielilor de judecată s-ar impune ca partea care câștigă să facă o nouă sesizare la CEDO, o asemenea posibilitate nu există însă în dreptul intern, unde este posibilă formularea unei acțiuni distincte pentru recuperarea cheltuielilor de judecată.
Dovada propriu-zisă a cheltuielilor de judecată se va putea face cu înscrisuri, cu martori sau prezumții. În ceea ce privește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține că, potrivit jurisprudenței constante a CEDO, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora. Caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată presupune că, „în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau/și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate”, să fie previzibile, în sensul de a fi cunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta și combate.
Instanța reține că în prezenta cauză s-au solicitat cheltuieli de judecată în valoare de 1200 lei reprezentând onorariu avocat, dovedit conform chitanțelor depuse la dosar anterior rămânerii instanței în pronunțare respectiv chitanța nr. 729 din 03.07.2013 în valoare de 600 lei și chitanța nr. 728 din 02.07.2013 în valoare de 600 lei. Instanța apreciază că se impune cenzurarea onorariului avocațial, dat fiind faptul că în acest dosar au existat doar 3 termene de judecată, la primul termen de judecată cauza s-a amânat pentru lipsa de procedura, la al doilea termen din 04.10.2013 s-a dat cuvântul pe probe, creditoarea prin apărător solicitând doar proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, iar la al treilea termen din 01.11.2013 s-a dat cuvântul pe fondul cauzei. Având în vedere complexitatea redusă a cauzei-validare poprire, precum și munca depusă efectiv de către avocat conform standardelor stabilite de jurisprudența CEDO, instanța apreciază că un onorariu de 600 lei este suficient pentru munca efectiv depusă.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a admis în parte cererea creditoarei și va obliga pe debitor și pe terțul poprit la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel creditoarea C.A.R. T., solicitând schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe, în sensul obligării terțului poprit la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate la fond, și a întregului debit datorat, conform titlului, cu cheltuieli de judecată în calea de atac.
În motivarea cererii de apel, s-a susținut că, în mod greșit instanța de fond dupa ce a admis acțiunea de validare a popririi a admis doar in parte cheltuielile de judecata solicitate si dovedite cu chitanțele anexate la dosar.
In acest fel au fost încălcate dispozițiile art.274din vechiul cod de procedura civila care prevăd ca « partea care cade in pretenții va fi obligata,la cerere, să plătească cheltuielile de judecata ».Cum subscrisa am investit instanța cu o cerere de validare poprire admisa de instanța este evidenta culpa procesuala a terțului poprit care nu si-a îndeplinit obligațiile legale de a retine si vira sumele de bani din salariul debitorului.
In mod cu totul eronat instanța de fond a redus cuantumul cheltuielilor de judecata privind onorariul de avocat la jumătate considerând ca suma de 600 lei este suficienta pentru munca efectiv depusa .
Instanța nu a avut astfel in vedere demersurile necesare depunerii acțiunii de validare poprire, obținerea relațiilor de la executorul judecătoresc (copii dispoziții poprire, verificare comunicări si dovezi primire poprire, verificarea in funcție de momentul comunicării a înființării sau nu a popririi, obținere copii acte anterior depunerii acțiunii.
Toate aceste demersuri premergătoare nu au fost avute in vedere si nu au fost reținute in motivarea acordării cheltuielilor de judecata de către instanța de fond.
De asemenea, apelanta a mai susținut că, în mod nejustificat, instanța de fond a admis cererea de validare ,insa a obligat terțul poprit la plata către subscrisa numai in limita cotei de 1/6 din ratele neachitate,fond social, dobânzi si aceeași cota din cheltuielile de executare.
Așa cum a arătat chiar instanța in sentința atacata,chiar si atunci cant sumele sunt datorate periodic instanța validează poprirea atât pentru sumele ajunse la scadenta cat si pentru cele scadente in viitor, astfel ca poprirea viza tot debitul aferent contractului de împrumut si nu numai o suma fixa reprezentând cota de 1/6 din debitul total. Procedând astfel instanța de fond a rezolvat parțial incidentul de executare silita, subscrisa fiind pusa in situația ca ulterior recuperării sumei fixe sa formulez o noua cerere ,apoi alta pana la recuperarea integrala.
In condițiile contractului de împrumut prin care debitorul s-a obligat solidar cu titularul la recuperarea integrala a debitului, instanța avea posibilitatea obligării terțului la plata întregului debit.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimații nu au formulat întâmpinări, cu precizarea că R. A. s-a prezentat la termenul de judecată și a solicitat respingerea acestei căi de atac ca fiind nefondată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 460 Cod procedură civilă, în sensul că a validat poprirea înființată de B. P. A. și a obligat terțul poprit la plata către apelanta-creditoare a sumelor pe care le datorează debitorului, în limita debitului de 1376,39 lei, din care suma de 1204,66 lei reprezintă cota de 1/6 rate neachitate, fond social, dobânzi penalizatoare, calculate conform contractului și suma de 171,73 lei reprezintă contravaloare cota de 1/6 din cuantumul cheltuielilor de executare, conform titlului executoriu reprezentat de contract de împrumut nr._/21.04.2010.
Practic, analizând adresa emisă de organul de executare la data de 14.05.2013 în dosarul de executare nr. 739/2010 (fila 4 dosar fond), se observă că prima instanță a stabilit în sarcina terțului poprit obligația de a achita exact acele sume pentru care a fost înființată măsura executării silite prin poprire.
Or, în mod indubitabil, nu poate fi primită critica apelantei vizând validarea popririi pentru tot debitul aferent contractului de împrumut, pe de o parte, întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o asemenea cerere, la dosar neregăsindu-se contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu și nici încheierea de încuviințare a executării pentru a se putea verifica întinderea datoriei pentru care s-a declanșat procedura executării, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 460 alin. (3) vizează sumele pe care terțul poprit le datorează periodic debitorului, și nu sumele datorate periodic de debitor creditoarei.
Este nejustificată și critica referitoare la cenzurarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, ce a fost diminuat de la suma de 1200 lei la un cuantum de 600 lei, dându-se eficiență prevederilor art. 273 alin. (3) Cod procedură civilă.
Potrivit textului legal indicat, partea care cade in pretenții va fi obligata la cerere sa plătească cheltuielile de judecata.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxa de procedura si impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi ca le-a făcut.
Judecătorii au insa dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori va constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat, text legal ce nu intra in contradicție cu prevederile art.31 din Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat care statuează ca pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute in interesul procesual al clientului său.
Se impune precizarea ca, dând eficienta prevederilor art. 274 alin.3 cod pr. civila, instanța judecătoreasca nici nu stânjenește executarea contractului de asistenta juridica si nici nu îl controlează, direct sau indirect si cu atât mai puțin nu îl modifica si nu îl anulează total sau parțial. Astfel, raportul juridic generat de contractul de asistenta juridica se menține in integralitatea lui.
In realitate, instanța nu mărește sau micșorează onorariul avocatului așa cum in mod nepotrivit a fost formulat textul, ci doar limitează cuantumul cheltuielilor de judecata ce urmează a fi puse in sarcina părții adverse si care a pierdut procesul.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ce rezulta din Hotărârea data in cauza C. impotriva României, Hotărârea din cauza S. si alții impotriva României, Hotărârea data in cauza R. impotriva României etc.), o parte ce câștiga procesul nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât in măsura in care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.
In aprecierea îndeplinirii acestor cerințe, tribunalul consideră că in cauză este necesară coroborarea prevederilor art.274 alin.3 cod pr. civila cu dispozițiile art. 132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat.
Conform art.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
natura, noutatea si dificultatea cazului;
importanta intereselor in cauza;
împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat sa accepte un alt mandat din partea unei alte persoane;
notorietatea, titlurile, vechimea in muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului;
conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;
avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
situația financiara a clientului;
constrângerile de timp in care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
In primul ciclu procesual, apelanta creditoare a suportat cheltuieli de judecata in cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor existente la dosar.
Sub aspectul necesitații si al caracterului rezonabil al acestei sume, tribunalul apreciază ca, în mod just, prima instanță a considerat că este disproporționat de mare în raport de volumul de muncă implicat de soluționarea cererii de validare poprire, formulată în contradictoriu cu intimații.
Activitatea apărătorului ales s-a rezumat la redactarea unei cereri de chemare în judecată cu un conținut redus (doar o pagină), prezentându-se la cele trei termene de judecată acordate, fără a se fi administrat un probatoriu complex și a se fi pus în discuție excepții de procedură sau de fond sau alte probleme de drept, care să fi necesitat un studiu îndelungat și dezbateri contradictorii, mai ales că debitorul și terțul poprit nici măcar nu au formulat întâmpinări.
Față de considerentele expuse, în baza art. 296 cu aplicarea art. 460 și art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de creditoare împotriva sentinței civile nr._/7.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-creditor C. T., cu sediul în Blejoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/7.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor R. A., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, și intimata-terț poprit . SRL, cu sediul în Caldararu, ., jud. Ilfov, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Ș. O. C. P.-A. A.
GREFIER,
N. L. E.
operator date cu caracter personal 5595
red. PAA/ tehnored. PAA
7ex/.03.04.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. V. G.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1084/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 488/2014.... → |
|---|
