Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1991/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1991/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 2923/331/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1991
Ședința publică din data de 19.12.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: C. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.10.2014, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-debitor A. V., domiciliat în com. M., .. 755, jud. Prahova, având CNP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/17.10.2014, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-creditoare s-a conformat dispozițiilor instanței de a certifica pentru conformitate înscrisurile atașate cererii de apel depuse la dosar, care au fost comunicate intimatului-debitor, precum și că a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă intimatul – debitor personal, lipsind cealaltă parte.
Având cuvântul, intimatul-debitor solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, ținând seama că a achitat tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, stabilit în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, sens în care depune la dosarul cauzei chitanța de depunere în numerar nr._/ 19.12.2014, emisă de BCR.
Nefiind alte cereri, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului și constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului promovat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. cererea înregistrată la Judecătoria Vălenii de M. sub nr._ la data de 29.09.2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de proces verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, la solicitarea creditoarei C. SA - Direcția Generala de Drumuri si Poduri, privind pe debitorul A. V..
După administrarea probelor încuviințate părților, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. la data de 23.10.2014, a fost respinsă cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța de fond a reținut că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța a învederat că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, s-a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 NCPC, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal a declarat apel creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată B. P. A., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului, întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
P. încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire", în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr. 2/2001.
În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
P. urmare, creditoarea a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
P. urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorul i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
P. Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii 455/2001 și ale HG 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
P. urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C. SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din OG 15/2002.
P. urmare, potrivit susținerilor apelantei-creditoare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond, în baza considerentele sus-menționate, trebuia să constate faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. (1) - (3) NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. (5) NCPC, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, apelanta-creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta-creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art. 665 alin. (2) NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
P. urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în acest sens, respectiv decizia civilă nr. 22/22.01.2014, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, dar și încheieri de admitere a încuviințării executării silite pronunțate de către Judecătoria Ploiești.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.11.2014 sub același număr de dosar, nr._ .
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată din data de 26.11.2014 s-a prezentat în instanță, depunând la dosar dovada achitării 127,80 lei reprezentând contravaloarea sumei de 28 euro, menționate în procesul verbal de contravenție.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
P. procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/14._, intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
Acest proces-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 02.02.2012, conform avizului de confirmare primire existent la fila 8 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor,.
P. dispozițiile art. 37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 NCPC.
Astfel cum statuează art. 665 alin. 5 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
- cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
- hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
- înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
- creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
- debitorul se bucură de imunitate de executare;
- titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
- există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, întocmit de C. SA, nu constituie titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era si nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, de altfel) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-si găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Cu toate acestea, tribunalul mai constată că, pe parcursul soluționării în apel a prezentei cereri de încuviințare a executării silite împotriva sa, intimatul-debitor a făcut dovada achitării debitului în valoare de 28 euro cu chitanța nr._ din data de 19.12.2014 prin care aceasta a plătit suma de 130 lei, reprezentând contravaloarea în lei a debitului de 28 euro (fila 23 dosar apel).
În raport de toate aceste considerente, constatând că în cauză intimatul a făcut dovada achitării debitului în valoare de 28 euro, pentru care apelanta-creditoare a solicitat executarea silită împotriva intimatei, tribunalul va păstra soluția primei instanțe, de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, dar pentru motivele expuse mai sus, astfel că apelul formulat de creditoarea C. SA va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.10.2014, pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul-debitor A. V., domiciliat în .. 755, jud. Prahova, având CNP_, ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.12.2014.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier
C. E.
Red. O.C.Ș.
4 ex/05.01.15
d. f._ Judecătoria Vălenii de M.
j. f. D. G. C. I.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2929/2014. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 242/2014. Tribunalul... → |
|---|
