Acţiune în constatare. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 237/2015
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 237
Ședința publică din data de 28.04.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – M. R.
- N. C.
GREFIER – A. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți D. N. și I. M., ambii având domiciliul în Ploiești, ., nr. 30, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți L. I. C. cu domiciliul procesual în București, . I., nr.2, ., sector 1, MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și C. L. AL M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – pârâtă L. I. C. reprezentată de avocat L. Martonosy, lipsind recurenții – reclamanți și intimații – pârâți Municipiul Ploiești prin Primar și C. L. al M. Ploiești.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței . și nr._/06.01.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act că s-a depus la dosar de recurenții – reclamanți D. N. și I. M. dovada achitării taxei judiciare de în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței . și nr._/06.01.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatei – pârâtei L. I. C. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, pe care o pune în discuție.
Având cuvântul apărătorul intimatei – pârâte apreciază că recursul este tardiv, întrucât sentința instanței de fond putea fi recurată în termen de 5 zile de la pronunțare. Astfel, solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului și respingerea acestuia, ca tardiv.
Pe fond, apreciază că în mod nereal se susține că onorariul de avocat este exagerat de mare. Solicită instanței să constate că aceste cheltuieli sunt reale, și au constat în onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare și cazare. De asemenea, învederează instanței că avocatul a întocmit cererea de constatare a perimării, concluzii, a căutat și a depus la dosar jurisprudență. Solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
TRIBUNALUL
Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.11.2011 reclamanți D. N. și I. M., în contradictoriu cu intimații – pârâți L. I. C., MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR și C. L. AL M. PLOIEȘTI, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună constatarea nulității absolute a Dispoziției de restituire nr. 4817/13.02.2007, completata prin Dispoziția de restituire nr._/11.08.2008, emise de Primăria Ploiești.
În motivarea actiunii reclamanta arată că în baza dispoziției de restituire nr. 4817/2007 și_/2008, emisă în baza Legii nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a imobilului construcție situate în Ploiești, ., nr. 30, jud. Prahova, în componența descrisă la art.2 alin.l din aceasta dispoziție, precum și un drept de folosință special asupra terenului restituit în suprafață de 814,57mp.
Prin sentința nr._/20.11.2014 Judecătoria Ploiești a admis cererea de perimare formulată de către pârâta L. I. C. prin apărător, pe cale de consecință s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanții D. N. și I. M. și au fost obligați reclamanții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3250 lei, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Din verificarea actelor dosarului a rezultat că ultimul act de procedură efectuat în cauză a avut loc la data de 19.10.2012, când prezenta cauză a fost suspendată conform art.155 indc 1 C.pr.civ.
Conform art. 248 cod proc. civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de cel puțin un an.
Întrucât în speță termenul de un an de la ultimul act de procedură efectuat s-a împlinit, instanța, în baza art. 252 cod proc. civilă raportat la art. 248 cod proc. civilă, a constatat perimarea cererii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 09.03.2015.
În motivarea cererii a arătat recurenții D. N. și I. M. au arătat că instanța de fond a pus în discuție excepția perimării cauzei invocată de instanța din oficiu si fiind îndeplinite prev. art. 248 si 252 C.pr. civ., a admis aceasta excepție. În fapt nu se opun acestei hotărâri a instanței, dar pe lângă sancțiunea pierderii procesului, instanța de fond i-a obligat la plata unor cheltuieli de judecată de-a dreptul aberante, neverosimile și exorbitante, ignorând cu nonșalantă prevederile art. 274 alin.3 C.pr.civ.,care prevăd clar si expres ca aceste cheltuieli pot fi cenzurate de instanța în funcție de "valoarea sau complexitatea cauzei, de munca îndeplinita de avocat și de circumstanțele cauzei".
Recurenții au arătat că astfel de cauze având drept obiect - perimare -, sunt soluționate de către instanțe, cu sutele și miile, ca pe bandă rulantă, la primul termen, așa încât este foarte bine ca astfel cauze se soluționează în proporție de 99%,fără avocat, iar atunci când într-o asemenea cauză este angajat un avocat, se știe la fel de bine, "câtă muncă" depune într-o astfel de cauză (nu se propun probatorii, nu se efectuează expertize, nu se studiază doctrina și jurisprudența în materie, se soluționează la un singur termen, etc, etc). Tocmai în acest sens, NCPC reglementează la art. 451-455, un mod și mai judicios și eficient această problema a cenzurării cheltuielilor de judecată, "chiar și din oficiu", fără a iniția o dezbatere contradictorie.
Față de cele învederate recurenții au solicitat modificarea în parte a sentinței pronunțate în sensul înlăturării obligației în solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 32501ei.
Tribunalul, examinând sentința atacată prin prisma excepției tardivității declarării recursului invocată din oficiu, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 20.11.2014, Judecătoria Ploiești a `constatat perimată acțiunea formulată de reclamanții D., conform disp. art. 248 C. pr. civ.
Potrivit disp. art. 253 alin. 2 C. pr. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Termenul de recurs curge de la pronunțare indiferent dacă procedura de citare pentru data când s-a constata perimarea a fost legal sau nu îndeplinită.
Reclamanții au declarat recurs la data de 6 ianuarie 2015, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul cu care a fost înaintată cererea de recurs, fiind astfel depășit termenul legal de 5 zile de la pronunțare pentru declararea căii de atac, în condițiile în care sentința a fost pronunțată la data de 20.11.2014.
Există un singur termen pentru introducerea recursului cât și motivarea acestuia.
Potrivit disp. art. 101 alin. 1 C. pr. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Termenele statornicite pe zile, de calculează, se calculează pe zile libere, și aceasta indiferent dacă sunt imperative sau prohibitive.
În conformitate cu disp. art. 102 alin. 1 C. pr. civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, în speța de față de la data pronunțării, care a fost 20.11.2014, astfel că termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 26 noiembrie 2014.
Potrivit disp. art. 103 C. pr. civ., alin. 1 C. pr. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei.
Așa fiind, tribunalul constată că recursul este tardiv urmând să fie respins ca atare potrivit disp. art. 301 C. pr. civ., art. 101, 103 C. pr. civ. și art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ. urmează ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1811 lei, reprezentând onorariu apărător si cheltuieli deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a formulării cererii de recurs, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți D. N. și I. M., ambii având domiciliul în Ploiești, ., nr. 30, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți L. I. C. cu domiciliul procesual în București, . I., nr.2, ., sector 1, MUNICIPIUL PLOIEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și C. L. AL M. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova ca fiind tardiv formulat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1811 lei, reprezentând onorariu apărător si cheltuieli deplasare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.N.C.
2 ex./25.05.2015
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. D. I. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1913/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul... → |
|---|
