Anulare act. Sentința nr. 2355/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2355/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 7380/3/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2355
Ședința publică din data de 16 Septembrie 2015
PREȘEDINTE - N. A.
GREFIER - M.-D. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „anulare act – contestație - Lg.165/2013” formulată de reclamantul D. P., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – A.N.R.P., cu sediul în București, .. 202, sector 1.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul D. P. personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar o notă de ședință prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova – Secția a I-a Civilă, după care,
Tribunalul ia act că pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova – Secția a I-a Civilă, fiind competent Tribunalul București – Secția Civilă, față de împrejurarea că unitatea emitentă a actului contestat este Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor din București, fiind instanța din circumscripția teritorială unde se află sediul intimatei.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 131 alin. (1) Noul C. pr. civ., verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și, pe cale de consecință, respinge excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, reținând incidența dispozițiilor art. 35 alin. 1 și art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 raportat la dispozițiile H.G. nr. 250/2007 și ale Legii 10/2001.
De asemenea, tribunalul ia act că pârâta prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și, pune în discuția părții prezente această excepție.
Reclamantul având cuvântul, arată că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 238 N. Cod. pr. civ., estimează soluționarea prezentei cauze la acest termen de judecată și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, invocată de aceasta prin întâmpinare și, pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București –Secția a III-a Civilă sub nr._ la data de 03.03.2015 reclamantul D. P. a chemat în judecată pe pârâta A. pentru Restituirea Proprietăților, menționând în cuprinsul cererii că este nemulțumit de soluția dispusă prin Decizia de compensare emisă pentru imobilul din Ploiești, ., jud. Prahova, termenul la care urmează a se face plata, solicitând totodată și despăgubiri începând cu anul 2001.
În esență, se arată că au fost înregistrate două dosare pentru acordare despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001, respectiv dosar nr._/C si dosar nr._/CC, iar acțiunea de față vizează dosarul nr._/C, contestând Decizia de compensare prin puncte_ pentru imobilul din .. 156C, jud. Prahova și termenul la care urmează a se face plata, apreciind că se impune a fi despăgubit începând cu anul 2001.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri, respectiv copia Deciziei de compensare nr. 2512/17.12.2014, originalul Deciziei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, copie Raport de evaluare întocmit la data de 11.11.2015,
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D. P. prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București cu privire la cererea introductivă de instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la cererea de chemare în judecată, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul D. P. a chemat în judecată ANRP, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, despăgubiri din anul 2001, de când dosarele sunt la ANRP și nu s-a făcut dispoziția de plată.
S-a mai menționat că prin notificarea nr. 390/27.08.2001 înregistrată la Primăria mun. Ploiești s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobil construcție situat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova.
Primăria mun. Ploiești a emis Dispoziția nr. 5852/26.02.2007, ulterior, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia fiind transmisă și înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub nr._/CC. In temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 1 și art. 21 din Legea nr. 165/2013, CNCI a emis Decizia de compensare nr. 2512/17.12.2014.
Referitor la necompetența materială a Tribunalului București cu privire la capătul de cerere ce are ca obiect contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 2512/17.12.2014 emisă de CNCI s-a precizat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este îndreptată împotriva unei autorității aparținând administrației publice centrale si anume ANRP.
Astfel, în cuprinsul art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013, se arată că (1) „ANRP, denumită în continuare A., este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului-Ministru".
Prin urmare cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu ANRP este de competența Curții de Apel - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive s-a menționat că în cuprinsul art.2 din H.G.nr.572/2013 sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității în privința aplicării Legii nr. 10/2001, ANRP acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, A. asigură organizarea și funcționarea SCNCI. Acesta din urmă asigură lucrările CNCI, comisie ce a fost constituită în scopul finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Astfel, atribuțiile conferite SCNCI ce funcționează în cadrul ANRP vizează centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții emise de către entitatea învestită de lege si verificarea existentei dreptului persoanei ce se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
Or, faptul că ANRP asigură organizarea și funcționarea secretariatului amintit, nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai CNCI validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii, conform prevederilor Legii nr. 165/2013.
S-a mai învederat că în ședința plenului Secției de contencios administrativ si fiscal a înaltei Curți de Casație si Justiție din data de 15.02.2010 s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, prin care s-a stabilit că, A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Se mai menționează faptul că în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România și potrivit acestui act normativ s-a înființat CNCI. care a preluat atribuțiile CCSD.
Conform art. 31 și art. 41, ANRP emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013.
În aceste condiții, a solicitat să se admită lipsa calității procesuale pasive a ANRP cu privire la cererea introductivă de instanță întocmită de reclamant.
Cu privire la excepția prematurității emiterii titlului de plată, se arată următoarele:
Art.31 din din Legea nr. 165/2013 stabilește modalitatea prin care titularul unei decizii poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.
Astfel, în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar. în aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.
Potrivit art. 31 alin. 3, titlul de plată se emite de către ANRP și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Prin urmare, orice solicitare de a emite un titlu de plată formulată înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege, trebuie respinsă ca prematură.
In ceea ce privește capătul de cerere ce vizează aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, se fac următoarele precizări:
În concret, cazurile prevăzute de art. 41 sunt dosare aprobate de CCSD într-una din ședințele acesteia până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosare care au parcurs toate etapele în procedura judecătorească, finalizată prin pronunțarea unei hotărâri rămasă irevocabilă. înainte de . legii și în care au fost consemnate sume.
În speță, dosarul nr._/CC nu face parte nici din categoria dosarelor aprobate, nefiind introdus în niciuna din ședințele comisiei centrale în vederea aprobării și nici din categoria dosarelor în care a rămas definitivă și irevocabilă o astfel de hotărâre judecătorească.
Prin urmare, solicitarea reclamantului ce vizează aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.3, Legea nr. 165/2013, respectiv aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, este neîntemeiată.
De asemenea, s-a mai arătat că raportul de evaluare nu întrunește caracterele unui act administrativ de autoritate. El nu este hotărâtor, nu are caracter executoriu și, de asemenea, nu stabilește o creanță certă și exigibilă în favoarea beneficiarului. Raportul doar pregătea luarea unei măsuri privind reclamantul, măsura care era stabilită în cuprinsul titlului de despăgubiri.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea excepția necompetenței materiale a Tribunalului București cu privire la cererea introductivă de instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP cu privire la cererea introductivă de instanță.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, Legea 165/2013, art. 205-208 Noul Cod de Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr. 779/12.06.2015 Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Prahova .
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de compensare nr. 2512/17.12.2014 emisa de Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor.
Potrivit actelor dosarului, reclamantul a formulat notificare pentru acordarea masurilor reparatorii, pentru imobilul situat in municipiul Ploiesti, in temeiul legii 10/2001. Notificarea a fost soluționata prin Dispozitia nr. 5852/26.02.2007 emisa de Primăria municipiului Ploiesti.
Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor, prin dispoziția mai sus mentionata a dispus validarea Dispozitiei emisa de Primaria municipiului Ploiesti si a emis decizie de compensare prin 10.184 puncte .
Tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art. 34 alin. 1 din același act normative prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. A.. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. 3.
Tribunalul a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de „entitate”, în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul a reținut competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul Prahova. Se consideră că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației iar administrarea de probatorii fiind mai facilă pentru această instanță.
Sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia Tribunalului, un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a pct. 4 din Legea nr. 165/2013.
A interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001 și a Legii 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii și la încălcarea principiului celerității judecării acestor cauze avut în vedere de legiuitor atât atunci când a procedat la modificarea codului de procedură civilă cât mai ales la adoptarea Lg. 165/2013.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub același număr unic la data de 24.07.2015.
La termenul de judecată din data 16.09.2015, pârâta a depus Note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate, apreciind că prezentul demers juridic este de competența Tribunalului București, secția Civilă, prin raportare la sediul unității emitente a actului, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În soluționarea acestei excepții, Tribunalul a reținut că în aplicarea disp. art. 131 NCPC este competent să soluționeze prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit disp. art. 248 N.C.P.C „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Conform disp. art. 36 NCPC, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), astfel că în sarcina reclamantului există obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, prin indicarea motivelor de fapt și de drept în cuprinsul cererii formulate.
În speță, se constată că reclamantul D. P., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților contestă Decizia de compensare nr. 2512/17.12.2014 emisă de Comisia Natională pentru Compensarea Imobilelor sub aspectul evaluării imobilului în puncte, respectiv 10.184 puncte, un punct având valoarea de un leu potrivit art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care, în urma efectuării Raportului de evaluare întocmit la data de 11.11.2011, valoarea de piață estimată aferentă imobilului preluat abuziv, situat în Ploiești, . C (în prezent . în suprafață de 35,38 mp este de 31.400 lei.
Potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 165/2013, „în vederea finalizării procesului de restituire in natura sau, după caz, in echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, denumita in continuare Comisia N., care functioneaza in subordinea Cancelariei Primului-Ministru si are, in principal, urmatoarele atributii:..b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor”
Întrucât emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, care formează obiectul principal al acțiunii promovate de reclamant, constituie atributul exclusiv al C.N.C.I, conform art. 17 alin. (1) lit. b din Legea nr. 165/2013 și potrivit disp. art. 2 din Decizia nr. 249/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si functionarea Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, aceasta functionează in subordinea Cancelariei Primului-Ministru, în actuală etapă, A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă, acestei ultime autorități revenindu-i însă competența de emitere a titlului de plată ulterior emiterii titlului de despăgubire de către C.N.C.I.
Faptul că, potrivit art. 2 din H.G. nr. 572/2013, A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea C.N.C.I. nu conferă A.N.R.P. calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect contestarea deciziilor emise de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și va respinge acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. P., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – A.N.R.P., cu sediul în București, .. 202, sector 1, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2015.
Președinte, Grefier,
N. A. M.-DanielaBârsan
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. A.N./ Tehnored. A.N.
4 ex./18.09.2015.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2634/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Sentința nr. 2133/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
