Partaj judiciar. Decizia nr. 2745/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 2745/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 2740/204/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2745

Ședința publică din data de 21.09.2015

Președinte: P.-A. A.

Judecător: Ș. O.-C.

Grefier: S. L.-F.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-pârâți R. P., CNP_ și R. O., CNP_, domiciliați în București, .. 26, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 186/19.01.2015, pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. R., CNP_, domiciliată în București, ., sector 6.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 21.09.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanta P. R. a chemat în judecată pe pârâtul R. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în or.B.,.. 75, jud.Prahova, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 27.02.1997 a decedat P. V., de pe urma căruia s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 42/1997 în cuprinsul căruia este menționată la masa succesorală cota de ½ din imobilul situat în or.B. compus din teren în suprafață de 624 mp. și construcția situată pe acest teren, dobândită de defunct cu soția prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978 și care i-a revenit ei în calitate de legatar cu titlu particular.

A mai arătat reclamanta că, după dobândirea bunului, împreună cu pârâtul s-a stabilit modalitatea de folosire a construcției, soții P. au edificat spații noi care să le asigure o folosire corespunzătoare și au extins și acoperișul construcției iar pe parcursul timpului au făcut nenumărate îmbunătățiri la partea lor de imobil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art. 728 cod civil ,art. 632 alin. 1 lit. a, art. 634, art. 670, art. 676, art. 680 Noul Cod civil .

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978, plan de situație, Certificatul de moștenitor nr. 42/1997, carte de identitate,autorizație de construcție nr. 30/ 1931, Memoriul tehnic, adresa nr. 9420/2013, extras de carte funciară.

Pârâtul R. P., a formulat întâmpinare prin care a arătat că dorește ieșirea din indiviziune iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4256/1978, părinții lui au hotărât achiziționarea împreună cu ceilalți cumpărători a imobilului din or.B., dar întrucât ei nu puteau avea două case în proprietate imobilul a fost cumpărat pe numele lui, ulterior în Dosarul nr. 2799/1991 părinții lui fiind reinvestiți în dreptul lor de proprietate.

Totodată, pârâtul a mai arătat că, cota de ½ din imobile apare în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului său tată, fiind menționată în certificatul de moștenitor nr. 1417/1993 respectiv nr. 1547/1993 iar moștenitori sunt el și mama sa, R. O..

În continuare, pârâtul a arătat că după dobândirea proprietății cei doi proprietari au stabilit prin bună înțelegere modalitatea de folosire a imobilelor iar după câțiva ani fiecare dintre cele două familii au construit spații noi care să le asigure o bună folosire a imobilului.

A mai arătat pârâtul, că atâta timp cât au trăit soții P. a existat armonie și înțelegere între cele două părți, ulterior când a venit familia P., moștenitoarea acestora, au început neînțelegerile dintre ei, toate provocate de reclamantă.

Pârâtul a depus la dosar în copie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978, Sentința civilă nr. 4553/1991, certificatul de moștenitor nr. 1417/1993, certificatul de moștenitor nr. 1547/1993, adeverința nr. 1275/1993, autorizația nr. 30/17.07.1981, memoriu tehnic, contract de prestări servicii, deviz estimativ, chitanțe, contractul nr. 369, bon de mișcare contor, proces – verbal de constatare, înștiințare.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că situația de fapt astfel cum a prezentat-o pârâtul nu corespunde realității, întrucât prezenta acțiune a fost promovată datorită opoziției permanente a pârâtului de a ieși din indiviziune iar pe fondul depunerii de către acesta a noilor documente, a solicitat introducerea în cauză și a numitei R. O., coindivizară cu pârâtul asupra părții de imobil ce face obiectul prezentei cauze.

In continuare, reclamanta a arătat că, fiecare familie și-a suportat costul lucrărilor realizate doar pentru partea sa de construcție, iar modalitatea în care pârâtul apreciază că urmează a se dispune ieșirea din indiviziune a părților nu este în acord cu dispozițiile legale și actele existente, întrucât este necesar a se ține seama de actul care a stat la baza dobândirii imobilului .

Numita R. O., introdusă în cauză la solicitarea reclamantei, în calitate de pârâtă a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilului dobândit împreună cu soții P. cu care au avut o relație de bună vecinătate și colaborare și numai după preluarea proprietății de către familia reclamantei, a apărut starea conflictuală datorită atitudinii acesteia.

Pârâta R. O. a precizat că datorită, numeroasele șicane făcute de reclamantă și familia sa și numeroasele conflicte dintre acestea, solicită ieșirea din indiviziune și să li se atribuie lor, pârâților, partea din imobil ce le-a revenit conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4257/1978 și noua parte de construcție reprezentând construcțiile din spatele camerei lor astfel cum au fost executate de către ei.

Pârâta a depus la dosar în copie cartea de identitate, legitimația de veteran de război, sesizări, plângeri, declarații.

Pe parcursul derulării litigiului, pârâtul R. P. a depus la dosar note de ședință, cereri, obiecțiuni prin care a arătat starea tensionată dintre pârâți și reclamantă, pretinsele șicane, amenințări făcute de reclamantă, obiecțiuni la expertizele întocmite în cauză, modalitatea în care dorește partajarea casei și a terenului, obiecțiuni la solicitările reclamantei privind modalitatea de partajare și a depus la dosar nenumărate schițe de plan.

Pârâta a depus la dosar Memoriu prin care, la rândul ei a prezentat nenumăratele șicane făcute de familia reclamantei.

După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatorii, martori și expertize de specialitate topo și construcții, prin sentința civilă nr.186/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților conform variantei a II a ( a doua)( Anexa nr. 2) din raportul de expertiză G. E.(f. 329 dosar) având la bază expertiza construcții M. M. completare 2-Anexa 1 A(f. 311 dosar).

Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 4488 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978, pârâtul R. P. a dobândit în indiviziune împreună cu numiții P. V. și P. M.-T. –C. o casă situată pe un teren în suprafață de 624 mp. situată în or.B., jud.Prahova.

Prin certificatul de moștenitor nr.42/04.04.1997(f. 8) eliberat de pe urma decesului dobânditorului P. V., cota sa indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului și construcției situate în or.B., a revenit reclamantei P. R., ca legatar cu titlu particular.

În ceea ce privește cealaltă cotă indiviză de 1/2 din bunurile reprezentate de teren și construcție care, în conformitate cu actul juridic încheiat a fost dobândit de pârâtul R. P., întrucât prin Sentința civilă nr.4553/1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 2799/1991, instanța de fond a constatat caracterul simulat al actului juridic ,cota a revenit adevăraților cumpărători, respectiv părinții acestuia: R. O. și R. C. .

Întrucât R. C. a decedat la data de 16.04.1993, conform certificatului de moștenitor nr. 1417/1993(f. 60) având ca moștenitori pe R. O.- soția supraviețuitoare și R. P. - fiu, aceștia sunt coindivizari pe cota de 1/2 din imobilele în litigiu ,pârâta atât în nume propriu cât și ca moștenitoare a soțului său predecedat.

După dobândirea imobilelor, părțile s-au înțeles în sensul împărțirii imobilelor, fiecare a folosit câte o parte din construcție și a efectuat și anumite extinderi la partea ei existând și spații folosite în comun de părți.

Datorită faptului că relațiile dintre părți pe parcursul timpului s-au deteriorat, prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune a imobilelor coproprietate susținând și solicitând expres partajarea în totalitate a imobilelor fără a mai exista spații care ar putea fi folosite în indiviziune.

Întrucât nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța de fond a admis acțiunea dispunând în temeiul disp.art. 1143 N.Cod Civil, art. 979 și urm. N.Cod Pr. Civilă ieșirea din indiviziune a părților și va omologa varianta a II a ( a doua) din raportul de expertiză lotizare exp.G. E. prin care atât construcția cât și terenul aferent se atribuie în natură părților, fără sulte, împărțirea fiind echitabilă și în avantajul ambelor părți.

În ceea ce privește construcția, acesta este partajabilă în totalitate fără să mai existe spații rămase în indiviziune, astfel cum a stabilit expertul constructor M. M. în expertiza completare 2 pentru termenul de judecată din 22.09.2014(f. 306) și în care pentru separare se va realiza un perete despărțitor pe axul încăperilor( hol, verandă) astfel încât lățimea de 2,20 cm. să fie împărțită în două pentru ambii locatari și în concordanță astfel cum arată și expertul, modului de partajare realizat deja de coproprietari.

Instanța de fond a apreciat că varianta solicitată de pârât, în sensul Anexa 1A din prima expertiză efectuată de exp. constructor M. M. nu poate fi avută în vedere întrucât ar dezavantaja-o pe reclamantă, s-ar strica echilibrul valoric dintre cele două unități locative, iar pârâții nu au solicitat o variantă de lotizare prin care expertul G. E. să țină cont la partajarea terenului de această solicitare.

Referitor la varianta de lotizare a terenului, instanța de fond a optat și a omologat pentru varianta a II a ( a doua) întrucât este mai judicioasă, se atribuie părților teren astfel încât să fie folosit în mod eficient de ambele părți, în sensul că fiecare dobândește atât teren plan cât și în coastă iar prin omologarea variantei I (întâi) ar însemna ca reclamanta să fie prejudiciată, întrucât folosirea terenului care i s-ar atribui ar fi extrem de greoaie prin accesul la acesta și ne referim în mod deosebit la distanță dintre colțul beciului și linia de hotar, fiind adevărat că latura 2-1 are lățimea de 5,76 cm. iar prin împărțirea sa devine destul de mică, dar se are în vedere faptul că nu pe această latură se face accesul la calea publică.

Totodată, instanța de fond a apreciat că susținerile pârâtului, în sensul că prin omologarea acestei variante îi este afectat dreptul său și al pârâtei prin plasarea gardului în fața celor trei ferestre de vedere, este lipsită de consistență juridică, întrucât conform art. 615 N.Cod Civil ( pe care chiar pârâtul îl invocă) este obligatorie o distanță de cel puțin 2 m între fond și fereastra de vedere iar conform schiței de plan, distanța dintre zidul casei care i se atribuie și linia de hotar este chiar de 2 m.

Mai mult decât atât, între linia de hotar și beciul ce i se atribuie reclamantei în lot este o distanță și mai mare de 2 m.(beciul nefiind paralel cu gardul) astfel încât nu pot fi prejudiciați pârâții în nici un mod( după cum susțin ei).

De asemenea, prima instanță a considerat că solicitările pârâtului ca porțiunea de intrare în teren de către părți pe aliniamentul 9-8 să rămână în indiviziune ( un triunghi) nu poate fi avută în vedere, întrucât nu are nici o logică juridică, atâta timp cât lățimea fiecărui lot către stradă oricum ar fi mai mic de 8 m. iar prin atribuirea în indiviziune a acelui triunghi poziționat de pârât, s-ar perpetua starea conflictuală dintre părți.

Este adevărat că Regulamentul general de Urbanism are dispoziții în ceea ce privește frontul la stradă, dar este vorba de parcelarea în vederea realizării de noi construcții( art. 30 invocat de pârât) și nu în orice situație de partaj judiciar .

Neîntemeiată este și cererea pârâtului de a se atribui în spatele construcției sale, teren indiviz pentru a putea avea acces la ușa din spate, întrucât distanța dintre întreaga construcție și linia de hotar este foarte mică iar prin atribuirea în spate în indiviziune ar însemna să i se diminueze dreptul reclamantei de a avea acces la propriul său teren și totodată la fel ca și în cazul precedent, s-ar perpetua starea conflictuală dintre părți.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că numai prin sistarea în totalitate a stării de coproprietate dintre părți, relațiile conflictuale dintre ele ar dispărea( în cel mai bun caz, sau ce puțin nu s-ar înrăutăți) având în vedere nenumăratele șicane pe care părțile și le fac, lucru ce rezultă cu ușurință și prisosință și din înscrisurile și atitudinea părților din proces.

Instanța de fond nu a avut în vedere și nu a analizat solicitarea pârâtului formulată prin concluziile scrise depuse la dosar, în sensul de a fi obligată reclamanta să-i plătească 1/2 din cheltuielile voluptorii ce urmează a le face, atâta timp cât nu a fost formulată o cerere-reconvențională pe parcursul litigiului cu un astfel de obiect și timbrată corespunzător.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții R. P. și R. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu s-a preocupat de ieșirea din indiviziune cu privire la toate construcțiile existente pe terenul in litigiu, nedispunând cu privire la împărțirea celor două magazii si a beciului aflate pe acest teren, a lăsat aceasta chestiune nerezolvata fie din eroare, neobservând existenta lor, fie cu intenție, întrucât din mențiunile de la pag.5 a sentinței referitoare Ia beciul care i s-ar atribui reclamantei se poate deduce lesne concluzia ca judecătorul fondului a dorit sa o avantajeze fie si in acest mod pe reclamanta.

Totodată, apelanții au apreciat că instanța de fond s-a pronunțat numai asupra modalității de împărțire a terenului, uitând a se pronunța si cu privire la locuința.

Chiar dacă in dispozitivul sentinței instanța de fond a făcut referire la raportul de expertiza M. M., lipsa indicării exprese a părții din imobilul locuință ce revine flecarei părți echivalează, in opinia apelanților, cu o nepronunțare asupra modalității de împărțire a locuinței si determina, in final, imposibilitatea punerii in executare a sentinței.

Apelanții pârâți au arătat că, un alt motiv de apel vizează varianta de lotizare admisă de instanța de fond, variantă care îi prejudiciază in mod vădit, întrucât este varianta în care aceștia primesc partea cea mai accidentată a terenului, cu acces pe poarta pietonală ce, pentru a putea fi folosit, necesită defrișări importante de copaci si cheltuieli mari cu amenajarea si construirea unui nou podeț si porți auto pentru care de fapt nu ar mai exista loc pe lățimea de front . prin hotărârea instanței.

In aceasta variantă, arată apelanții, locuința este amplu modificata, li se închide accesul in mod definitiv la extinderi (chicineta si dormitor spate) de pe hol pe ușa construită de aceștia, dar si accesul pe ușa din spate către dependințe si către amenajările terenului, respectiv taluzul de beton si rigola de ciment pe care le-am făcut cu scopul de a proteja zidul casei de apele pluviale.

De asemenea, în aceasta variantă pe terenul intimatei cad si cele trei anexe, beciul si cele doua magazii, in condițiile in care anexele sunt in prezent folosite in comun de noi, părțile.

Astfel, apelanții apreciază că argumentul instanței de fond in sensul ca in această variantă părțile primesc teren plat si în pantă in proporții egale nu se susține, întrucât din nicio piesă a dosarului nu rezultă conformația terenului.

Mai mult, instanța de fond a respins solicitarea pârâților de a face o cercetare la fața locului, proba importantă in contextul in care se punea problema ieșirii din indiviziune asupra unui imobil care ridica atât de multe probleme.

In opinia apelanților pârâți, celelalte argumente invocate de instanța de fond țin mai mult de grija excesivă pentru neprejudicierea drepturilor reclamantei - "prin omologarea variantei I ar însenina ca reclamanta sa fie prejudiciata" (pag.5 sentința), "prin atribuirea in spate in indiviziune ar însemna sa i se prejudicieze dreptul reclamantei..." (pag.5 sentința) - decât de necesitatea de a pronunța o hotărâre echitabila pentru ambele părți, care să nu aducă atingere drepturilor niciuneia, nu numai drepturilor reclamantei.

În consecință, apelanții pârâți solicită, în principal, completarea probatoriilor cu o probă cu expertiza topometrica având ca obiectiv formularea de propuneri de lotizare care să asigure acces comun al pârtilor pe terenul ce-i va reveni fiecăruia, dar sa si împartă terenul astfel încât anexele gospodărești folosite in comun sa fie împărțite intre coindivizari.

În subsidiar, apelații solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate in sensul omologării variantei din Anexa nr. 1 a expertizei lotizare G. E. in privința terenului si construcțiilor anexe, urmând ca împărțirea construcției sa se facă conform Anexei A din raportul de expertiza completare 1 - răspuns la obiecțiuni al expertei M. M.. In aceasta varianta se face împărțirea completa a casei, fără toate acele lucrări de demolare/refacere pe care le presupune varianta aleasa de instanța, adică Anexa A l.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimata, legal citata, a depusîntâmpinareprin care a solicitat respingerea caii de atac exercitate, ca fiind nefondata.

Intimata a arătat că deși apelanții încearcă să denatureze situația dedusă judecații, in realitate lucrurile sunt foarte clare si simplu de rezolvat întrucât, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, imobilul nu a fost dobândit de părțile implicate in prezenta ieșire din indiviziune, ci conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4527/1978, acesta fiind dobândit de R. O. si soțul său împreuna cu P. V. si soția acestuia.

Astfel, intimata arată că cele doua familii erau in relații bune, insa folosirea in comun a construcției s-a realizat pentru scurt timp, soții P. hotărând să realizeze o extindere prin care s-au creat doua spatii locative, distincte.

Această situație este recunoscută si de pârâtul R. P. in întâmpinarea formulată, arătând ca dorește ieșirea din indiviziune, cu precizarea ca „ după dobândirea proprietății cei doi proprietari au stabilit prin buna înțelegere modalitatea de folosire a imobilelor, iar după câțiva ani fiecare dintre cele doua familii au construit spatii noi care sa le asigure o buna folosire a imobilului. "

Intimata a mai arătat că noile afirmații ale apelanților in sensul ca „ nu a fost cumpărata o proprietate ce putea fi comod partajabila in natura, ci o locuința unifamiliala, de sine stătătoare ..." sunt nereale si reprezintă o încercare de inducere in eroare a instanței de judecata.

In realitate, atât familia R. cat si familia P. au folosit in mod separat construcția existând numai un hol comun, care in prezent a fost împărțit astfel încât să se asigure accesul independent pentru fiecare parte, respectiv pentru apelanți si intimata-reclamanta.

Apelanții-parați au susținut permanent ca doresc ieșirea din indiviziune insa în prezent aceștia s-au răzgândit, dorind o rămânere forțată in indiviziune cel puțin pentru anumite spatii.

O astfel de situație nu poate fi acceptată, întrucât relațiile dintre intimată si apelantul R. P. sunt tensionate, singura soluție pentru rezolvarea litigiului fiind ieșirea din indiviziune totală in varianta omologata de instanța.

De altfel, in motivarea soluției pronunțate instanța de fond a reținut ca argument „Este evident ca numai prin sistarea in totalitate a stării de coproprietate dintre parți, relațiile conflictuale dintre ei ar dispărea ( in cel mai bun caz sau cel puțin nu s-ar înrăutăți ) având in vedere nenumăratele șicane pe care părțile si le fac, lucru ce rezulta cu ușurința si prisosința din înscrisurile si atitudinea pârtilor din proces. "

In privința faptului că au fost realizate modificări ale construcției, există o recunoaștere chiar in fila 2 a apelului, insa in privința modalității de folosire, intimata arată că aceasta este pe deplin reflectată in varianta a doua omologata de instanța.

Totodată, intimata reclamantă precizează că beciul, practic, nu mai există, acesta fiind acoperit de pământ, despre care apelanții afirma „ ... beciul-cu o mare importanta pentru ca aduna apele pluviale ce se scurg pe teren ".

Intimata arată că probele solicitate de părți au fost încuviințate si administrate, instanța de fond a dat posibilitatea ambelor parți să formuleze cereri si obiecțiuni, cu privire la cele din urma fiind încuviințate, astfel încât expertizele au fost completate, fiind lămurite toate aspectele care puteau sa creeze discuții ulterioare.

In motivele de apel se fac afirmații la adresa experților desemnați arătându-se ca aceștia „ ar fi trebuit sa judece independent si sa nu fie influențați de injoncțiunile peremtorii ale instanței ", ceea ce nu corespunde realității, apelantul R. P. neînțelegând de fapt rolul instanței de judecata si rolul experților desemnați.

In acest sens, intimata a arătat că, instanța de fond a analizat cu atenție propunerea de ieșire din indiviziune formulată de apelanții-pârâți, comparativ cu varianta propusă de intimata-reclamanta, astfel încât nu se poate afirma că este necesară efectuarea unei propuneri de lotizare in care să se păstreze „in indiviziune o parte din terenul ce asigura accesul pârtilor din calea publica".

Intimata pârâtă a învederat că apelanții au formulat o propunere de lotizare in care se realiza ieșirea totală din indiviziune și, ulterior, pe fondul cauzei si-au schimbat poziția si au arătat ca doresc o variantă modificată prin care să se păstreze in indiviziune o parte din teren.

La o astfel de propunere instanța de fond a dat răspuns, motivând poziția exprimată, iar in ceea ce o privește pe intimată aceasta a arătat că eventuale obiecțiuni la raportul de expertiza topometrica nu mai pot fi formulate după mai multe termene de la depunerea lucrării, iar expertul a realizat o variantă de lotizare, respectiv varianta 1, solicitată de aceștia.

Mai mult, intimata precizează că la acel moment a arătat că nu mai dorește sa rămână in indiviziune cu apelanții-parați mai ales ca s-a întocmit o varianta de lotizare care atesta ca aceasta indiviziune poate fi sistată complet, deschiderea la . m nefiind de natură sa îngrădească in niciun mod dreptul pârtilor, instanța de fond arătând ca dispozițiile legale invocate respectiv art.30 din Regulamentul General de Urbanism nu se aplica in situația dată.

În prezent există hotărâre de Consiliu Local la nivelul orașului B. care impune pentru construcțiile noi o deschidere de minim 4 m, astfel încât si din acest punct de vedere deschiderea la . este in acord cu Regulamentul General de Urbanism, în condițiile în care de la stradă deschiderea terenului se mărește, nu rămâne de 4 m, existând posibilitatea de a putea avea acces inclusiv mașina salvării sau de pompieri.

De asemenea, intimata precizează că R. O. nu locuiește in imobilul ce face obiectul ieșirii din indiviziune, astfel cum încearcă să susțină nereal fiul său, domiciliul stabil al acesteia fiind la București.

De altfel, in introducerea apelului se arata ca aceasta casa este o casă de vacanta, fapt real, iar aspectele referitoare la o pretinsa amenajare a spațiului din fața porții, necesar accesului auto, nu sunt de natură să conducă la întocmirea unei alte variante, ținând seama ca acest spațiu este public si oricum rămâne in folosința comună.

Nemulțumirea apelanților rezidă din faptul că ar fi necesare anumite lucrări de amenajare a intrării, pentru care ar dori obligarea intimatei la plata contravalorii lor, însă, în egală măsură ieșirea din indiviziune presupune pentru reclamantă lucrări de amenajare atât a intrării pe teren, cât si a intrării in imobil, întrucât ușa de la . folosită de apelanți, iar intimata va trebui sa creeze un spațiu in care sa monteze o ușă nouă care să creeze posibilitatea de a folosi in mod exclusiv partea din imobil atribuită.

In aceste condiții, intimata solicită a se constata că nu numai apelanții ar trebui sa facă mici amenajări, care nu au nici o legătura cu tăierea arborilor așa cum arată aceștia, spațiul actual fiind suficient pentru o buna folosire.

Referitor la expertiza M. M., criticată in prezent de apelanți, intimata reclamantă arată că a fost întocmită in prezența apelantului R. P. care a acceptat aspectele prezentate de expert in privința variantei de lotizare prin care sa se sisteze definitiv indiviziunea; nu se produce nicio modificare in structura de rezistență a casei, eventualele lucrări pe care trebuie realizate, acceptate de ambele părți, nemulțumesc pe apelanți numai din punct de vedere al costurilor, însă si intimata va suporta costul acestora fără sa aibă pretenția ca apelanții să contribuie la acestea.

Solicitarea apelanților de a fi obligată intimata să achite l/2 din costul lucrării reprezintă o dovadă a faptului ca, in realitate, apelanții nu doresc ieșirea din indiviziune. Varianta de lotizare propusă de apelanți, contrar susținerilor, nu asigură o ieșire din indiviziune, dimpotrivă constituie o complicație, spațiul vizând chicineta neputând să mai fie folosit de apelanți, întrucât s-ar încălca dreptul nostru de proprietate, iar aceștia ar trebui sa folosească parte din spațiul care a fost edificat de soții P., fără contribuția familiei R..

Necesitatea efectuării unei mici modificări nu este de natură să mențină starea de indiviziune, iar expertul M. M. a evidențiat atât modalitatea de efectuare, cât si costurile, rezonabile din punctul de vedere al intimatei.

Intimata apreciază că nu există niciun argument care să conducă la încuviințarea unei noi variante de lotizare, câtă vreme ambele părți au beneficiat de posibilitatea de a formula câte o propunere întocmita de expertul G. E., analizate de instanță.

In ceea ce privește aspectul referitor la nerespectarea de către experți a obiectivelor stabilite de instanța, intimata solicită a se constata că acest fapt nu corespunde realității, întrucât experții au procedat la identificarea, măsurarea si întocmirea schiței de plan pentru teren si a releveului pentru construcție.

In ceea ce privește expertiza topometrică, intimata arată că expertul a împărțit in mod perfect egal terenul, conform cotei de l/2 deținuta apelanți pe de o parte si de intimata-reclamanta pe de alta parte și, în același mod s-a procedat si in privința construcției, astfel încât nici una dintre părți nu datorează sultă către cealaltă.

Intimata arată că beciul nu reprezintă o construcție, iar cele două magazii au fost primite așa cum sunt folosite. Beciul a picat pe lotul folosit de intimată, acesta fiind numai menționat, insă așa cum recunosc si apelanții acesta este un loc unde se aduna apele pluviale de pe întreg terenul.

Ca, urmare, arată intimata, motivele de apel invocate sunt nefondate, întrucât nu i se poate reproșa instanței ca „ nu s-a preocupat de ieșirea din indiviziune ", in discuție fiind construcțiile cuprinse in actul de vânzare-cumpărare si extinderea regăsită in autorizația de construire pe nume P. V.. Nu este adevărat ca instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la partajarea terenului, ci așa cum se poate constata instanța a validat varianta a doua prin care se primește teren in suprafața de 332,50 mp având la baza expertiza construcții M. M. completare 2- anexa 1 A fila 311.

Ca urmare, in dispozitiv instanța de fond a reținut clar expertiza construcții in care se realizează partajarea imobilului, nefiind necesar să se realizeze o descriere detaliată a spatiilor, existând elemente suficiente pentru a realiza ulterior punerea in executare.

In privința variantei de lotizare intimata arată că, apelanții nu sunt prejudiciați in niciun mod, dimpotrivă aceștia au primit partea cea mai bună din teren care nu este accidentată, din schița de plan întocmita putându-se constata ca intimata este prejudiciată întrucât terenul ce i-a fost atribuit este practic format din două loturi pentru a ajunge la porțiunea de teren atribuită distinct de cea de la intrare fiind necesar să treacă printru-n spațiu extrem de mic prin spatele casei.

Intimata arată că apelanții au întreaga suprafață de teren atribuită ., iar partea de colina a revenit in mare parte intimatei după cum se poate constata din schița de plan. Apelanții nu sunt prejudiciați in nici un mod, instanța de fond a apreciind că porțiunea de intrare in teren solicitata a rămâne in indiviziune, un triunghi, nu își regăsește reflectare ., atâta timp cat lățimea fiecărui lot iar tara ar fi oricum mai mica de 8 m iar prin atribuirea acelui triunghi in indiviziune, s-ar perpetua starea conflictuala dintre părți.

In consecință, intimata a solicitat a se constata că propunerea apelanților este total neîntemeiată si de natură să creeze noi litigii in viitor, motiv pentru care solicită respingerea cererii de completare a probatoriilor in sensul de a se dispune o nouă expertiză topometrica având ca obiectiv „ formularea de propuneri de lotizare care sa asigure acces comun al pârtilor pe terenul ce-i va reveni fiecăruia " ca neîntemeiata.

Prin aceasta variantă, nu se sistează starea de indiviziune, ori in cauza instanța a fost investită cu cerere de ieșire din indiviziune, pentru ca astfel sa fie înlăturate orice litigii care ar decurge din aceasta stare. Terenul este împărțit corect conform cotelor, iar pretinsele anexe sunt niște „ cocioabe " care oricum sunt folosite distinct.

Față de toate aspectele prezentate, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond, in condițiile în care varianta 1 din raportul M. M. a fost criticată de apelanții-parați, astfel cum se poate constata din obiecțiunile formulate de aceștia. Această varianta nu realizează ieșirea din indiviziune, motiv pentru care a fost respinsa de instanța.

În faza procesuală a apelului a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, atât pentru apelanții-pârâți, cât și pentru intimata-reclamantă.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâți, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt fondate în parte, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Potrivit art. 984 Cod procedură civilă, dacă părțile nu ajung la o înțelegere sau nu încheie o tranzacție, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.

Prin dispozițiile art. 985 din același act normativ s-a statuat că, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și alte asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 984, întocmind în mod corespunzător minuta.

Prin aceeași încheiere instanța va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor, raportul de expertiză trebuind să cuprindă valorile bunurilor și criteriile avute în vedere la stabilirea acestei valori, dar și să indice dacă bunurile sunt comod partajabile în natură și în ce mod anume, propunând, la solicitarea instanței, loturile ce urmează a fi atribuite.

În cauza de față, se observă că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 985 Cod procedură civilă, în sensul că, deși pentru formarea loturilor erau necesare operații de măsurare și evaluare, totuși, nu a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care să fi stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar a fiecărei părți și cotele-parte ce li se cuvin, operațiuni specifice sistării stării de proprietate comună ce nu au fost realizate nici măcar prin sentința pronunțată la finalul judecății în fond.

În egală măsură, este întemeiată critica apelanților-pârâți referitoare la omisiunea împărțirii prin sentința civilă nr. 186 din 19.01.2015 a Judecătoriei Câmpina, a construcției cu destinație casă de locuit cu privire la care intimata-reclamantă P. R. a solicitat sistarea stării de proprietate comună, judecătorul fondului rezumându-se la realizarea partajării terenului cu suprafața de 665 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit și întregit de expert G. E..

În mod evident, trimiterea la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit de expert M. M. completare 2 – anexa 1A (fila 311 dosar fond), inserată în dispozitivul sentinței atacate, nu poate avea semnificația partajării casei de locuit amplasate pe terenul descris anterior, situat în orașul B., .. 75, județ Prahova, atât timp cât respectivul bun imobil nu a fost inclus în loturile atribuite părților litigante.

De asemenea, tribunalul apreciază că, în mod eronat, instanța de fond nu a cuprins în masa bunurilor aflate în proprietate comună și nu a împărțit magazia, beciul și anexa cu destinație de grup sanitar, amplasate pe același teren, deși au fost materializate pe schița de plan anexă la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert G. E., fără a manifesta preocupare pentru determinarea regimului juridic al acestora.

Pornind de la precizările de mai sus, tribunalul consideră că sentința atacată este lovită de sancțiunea nulității absolute, conform art. 174 alin. 2 cu aplicarea art. 175 alin. 1 coroborate cu art. 985 Cod procedură civilă, prima instanță soluționând procesul fără a intra în judecata fondului, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de pârâții R. P. și R. O. și va anula în tot sentința nr. 186/2015 a Judecătoriei Câmpina, urmând a judeca procesul, cu evocarea fondului, în condițiile în care părțile nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin urmare, tribunalul va constata că părțile se află în stare de proprietate comună, pe cote-părți, asupra imobilului situat în or.B., ..75, jud.Prahova, compus din:

 Terenul cu suprafața de 665 m.p., identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit și întregit la prima instanță de expert G. E.;

 Casa de locuit amplasată pe aceste teren, executată în regim parter, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit și întregit succesiv de expert M. M.;

 O magazie, un beci și o anexă cu destinația de grup sanitar, amplasate pe terenul supus împărțelii, materializate pe schița de plan anexă la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert G. E..

În ceea ce privește regimul juridic al magaziei, beciului și anexei cu destinația de grup sanitar care, în mod indubitabil și necontestat de către părțile litigante, se află amplasate pe terenul supus împărțelii, prin raportare la mijloacele de probă administrate în primul ciclu procesual, tribunalul consideră că fac parte din patrimoniul comun partajabil, chiar dacă nu sunt descrise ca atare în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978.

Esențial este faptul că niciuna dintre părți nu a pretins că le-ar fi executat cu resurse materiale proprii, astfel că fac obiectul proprietății comune, în acord cu dispozițiile art. 577 și art. 579 alin. 1 Cod civil.

Referitor la modalitatea în care respectivul bun imobil a intrat în patrimoniul comun al părților litigante, tribunalul reține, așa cum corect a stabilit și prima instanță, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978, pârâtul R. P. a dobândit în indiviziune împreună cu P. V. și P. M.-T. –C. o casă situată pe un teren în suprafață de 624 mp. situată în or.B., jud.Prahova.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.42/04.04.1997 eliberat de B.N.P. E. Cutaru (filele 8-9 dosar fond), la decesul dobânditorului P. V., cota sa indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului și construcției situate în or.B., a revenit reclamantei P. R., ca legatar cu titlu particular.

Se impune precizarea că P. M.-T.-C., soția predecedată a lui P. V. l-a avut pe acesta ca unic moștenitor, potrivit certificatului de moștenitor nr. 314 din 26.03.1985 eliberat de notariatul de Stat Sector 1 București.

În ceea ce privește cealaltă cotă indiviză de 1/2 din bunurile reprezentate de teren și construcție care, în conformitate cu actul juridic încheiat, a fost dobândit de pârâtul R. P., tribunalul reține că aparține părinților acestuia R. O. și R. C., întrucât prin Sentința civilă nr.4553/1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 2799/1991 s-a constatat caracterul simulat al actului juridic indicat.

După decesul lui R. C. survenit la data de 16.04.1993, cota acestuia de ¼ din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a revenit moștenitorilor legali ai acestuia, respectiv soția supraviețuitoare R. O., cu o cotă de ¼ din succesiune și descendentului de gradul întâi, R. P., cu o cotă de ¾ din moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 1417/1993 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 (fila 60 dosar fond).

Pe cale de consecință, tribunalul va constata că părțile dețin următoarele cote indivize din dreptul de proprietate asupra bunului imobilul descris mai sus:

Intimata-reclamantă P. R. o cotă de 8/16 (1/2);
Apelantul-pârât R. P. o cotă de 3/16 (adică ¾ din cota de ¼ aparținând tatălui său R. C.);
Apelanta-pârâtă R. O. o cotă de 5/16 (adică ¼ din cota de ¼ dobândită ca moștenitoare a soțului său R. C., la care se adaugă cota proprie de ½ din cota dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4257/1978, ca titulară a comunității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei).

În ceea ce privește varianta de lotizare omologată de instanța de fond, tribunalul consideră că este de natură a satisface exigențele instituite de art. 988 Cod procedură civilă coroborat cu art. 776 din Noul Cod civil, asigurând o împărțire efectivă în natură a bunurilor aflate în proprietatea comună a părților, proporțional cu cotele-părți ce li se cuvin, eliminându-se chiar plata sultelor în sensul art. 984 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, conform art. 988 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța trebuie să țină seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecărei din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Varianta a doua de lotizare configurată prin raportul de expertiză în specialitatea topografie – lotizare întocmit de expert G. E. asigură o împărțire în suprafețe egale a terenului situat în intravilanul orașului B., .. 75, loturile create având o configurație ce asigură utilizarea eficientă atât de către apelanții-pârâți, cât și de către reclamantă, deschiderea la drumul public pe o lungime de 4,02 ml pentru fiecare dintre cele două loturi, fiind suficientă pentru asigurarea accesului, inclusiv cu mijloace de transport.

În mod corect, judecătorul fondului a cenzurat pretenția apelantului-pârât R. P. de rămânere în indiviziune a părților cu privire la porțiunea de intrare pe teren, pe aliniamentul 9-8 (teren cu forma unui triunghi), întrucât s-ar perpetua starea conflictuală dintre părțile litigante, cu precizarea că art. 30 din Regulamentul General de Urbanism nu are aplicabilitate în prezenta cauză, ipoteza avută în vedere prin respectivul normativ fiind parcelarea în vederea realizării de noi construcții, iar nu în orice situație de partaj judiciar.

Tribunalul nu poate lua în considerare susținerea apelanților potrivit căreia această variantă de lotizare ar fi de natură a o favoriza pe intimata-reclamantă, în lipsa unor probe indubitabile în acest sens, mai ales că punerea în aplicare a acesteia implică efectuarea unor lucrări de amenajare a accesului, atât pe teren, cât și în construcția cu destinație casă de locuit pentru toate părțile din proces.

Sub aspectul împărțirii construcției cu destinație de casă de locuit, chiar dacă la origini acest imobil a fost conceput ca o locuință unifamilială, tribunalul consideră că varianta de împărțire configurată de expertul în specialitatea construcții civile M. M. prin raportul de expertiză completare 2 anexa nr. 1A, este de natură a asigura folosirea loturilor configurate pentru fiecare dintre părțile litigante potrivit destinației bunului.

Este lesne de observat că operațiunile propuse de acest expert pentru crearea a două unități locative distincte nu sunt de natură a afecta structura de rezistență a construcției, așa cum eronat au încercat să acrediteze ideea apelanții-pârâți, expertul desemnat de instanța de fond precizând foarte clar în ce constau respectivele lucrări ce sunt necesare pentru realizarea peretelui despărțitor ce oferă posibilitatea de ieșire din indiviziune efectivă a părților.

Tribunalul nu poate reține nici argumentul legat de costurile necesare pe care le implică executarea lucrărilor de separare, în condițiile în care asemenea lucrări trebuie să realizeze nu doar apelanții-pârâți, ci și intimata-reclamantă, cum este, de exemplu, cazul lucrărilor descrise la operațiunea nr. 3 pe care trebuie să le efectueze P. R. în vederea asigurării accesului în partea de locuință ce i-a fost atribuită.

În altă ordine de idei, instanța de apel reține că apelanții – pârâți nu au formulat o cerere reconvențională prin care să fi solicitat obligarea părții adverse la suportarea unei părți din costurile ocazionate de crearea unor unități locative distincte, astfel că pricina nu putea fi soluționată decât cu respectarea principiului disponibilității, în limitele investirii, conform art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la închiderea accesului apelanților-pârâți la chicinetă, acces ce este asigurat printr-o altă ușă, decât aceea ce va trebui desființată, așa cum rezultă din planșa fotografică aflată la fila 59 din dosarul de apel. Totodată, din analiza schiței de plan anexă la varianta de lotizare omologată de prima instanță, ce urmează a fi menținută și de instanța de control judiciar, se desprinde concluzia că apelanții-pârâți pot utiliza în mod nestingherit și dependințele pe care le-au edificat pe cheltuiala proprie.

În ceea ce privește susținerea referitoare la neevaluarea magaziei, a beciului și a anexei cu destinația de grup sanitar, tribunalul observă că la prima instanță, considerându-le probabil fără valoare economică, apelanții-pârâți nu au formulat vreo obiecțiune sub acest aspect la rapoartele de expertiză în specialitatea construcții civile, astfel că a intervenit sancțiunea decăderii, neputând fi invocată direct în calea de atac, astfel cum statuează art. 337 cu aplic. art. 338 și a art. 185 Cod procedură civilă.

Tribunalul urmează a realiza împărțirea în natură a acestor anexe gospodărești, în funcție de modalitatea de partajare a terenului, cu respectarea folosinței actuale a acestor bunuri.

Față de toate rațiunile expuse, evocând fondul, conform art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul va dispune împărțirea imobilului aflat în proprietatea comună a părților, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză în specialitatea topografie-lotizare, întocmit de expert G. E. (fila 329 dosar fond), cu luarea în considerare a raportului de expertiză în specialitatea construcții civile-completare 2, Anexa nr.1A, întocmit de expert M. M., după cum urmează:

Pe cale de consecință, instanța de apel va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie intimatei-reclamante P. R., lotul nr.1, compus din:

terenul în suprafață de 332,50 mp., situat în intravilanul or.B., .. 75, jud.Prahova, delimitat pe schița de plan Anexa nr.2 a raportului de expertiză (f.331dosar), pe conturul punctelor: 9,A,B,C,D,E,F,G,H,1,12,11,10;
partea din construcția cu destinația de casă de locuit notată cu litera „A” în Anexa nr.1A la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile-completare 2, întocmit de expert M. M. (fila 311 dosar fond);
anexele gospodărești cu destinația de beci și magazie, așa cum au fost evidențiate pe schița de plan anexa nr.2 la raportul de expertiză topografie-lotizare, întocmit de expert G. E..

De asemenea, va atribui în deplină proprietate și liniștită posesie apelanților-pârâți, lotul nr.2, compus din:

terenul în suprafață de 332,50 mp. situat în intravilanul or.B., .. 75, jud.Prahova, delimitat pe schița de plan Anexa nr. 2 a raportului de expertiză (f.331dosar), pe conturul punctelor 8,A,B,C,D,E,F,G,H,2,3,4,5,6,7;
partea din construcția cu destinația de casă de locuit notată cu litera „B” în Anexa nr.1A la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile-completare 2, întocmit de expert M. M. (fila 311 dosar fond);
anexa gospodărească-grupa sanitar (WC), așa cum a fost evidențiată pe schița de plan anexa nr.2 la raportul de expertiză topografie-lotizare, întocmit de expert G. E..

În temeiul art. 479 cu aplicarea art. 255 și a art. 258 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge cererea de completare a probatoriului formulată de apelanții-pârâți cu o expertiză în specialitatea topografie, probă neconcludentă, așa cum s-a demonstrat mai sus.

Instanța de apel va obliga pe apelanții-pârâți la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4488 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la prima instanță, rest după compensare, soluție necriticată de R. P. și R. O. prin motivele de apel.

În ceea ce privește cheltuielile efectuate la instanța de control judiciar, tribunalul reține că apelanții-pârâți au suportat cheltuieli în cuantum de 1538 lei, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru, în vreme ce intimata-reclamantă a suportat cheltuieli de 1500 lei reprezentând onorariu avocat, cu precizarea că două dintre cele trei motive de apel formulate în cauză au fost considerate întemeiate.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 cu aplicarea art. 455 Cod procedură civilă, în limita gradului de culpă procesuală și constatând că partajul se dispune în interesul tuturor coproprietarilor, tribunalul va obliga intimata-reclamantă la plata sumei de 525,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către apelanții-pârâți, rest rămas după compensare.

În baza art.18 din OUG nr.51/2008, actualizată, tribunalul va obliga intimata-reclamantă la plata către stat a sumei de 358,44 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat apelanții-pârâți, în limita gradului de culpă procesuală al acestei părți, adică 2/3 din suma pentru care au beneficiat de scutirea taxei judiciare de timbru.

În baza art.50² din OUG nr.51/2008, actualizată, instanța de apel va obliga apelanții-pârâți la restituirea către stat a sumei de 179,22 lei, de care au beneficiat ca ajutor public judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanții-pârâți R. P., CNP_ și R. O., CNP_, domiciliați în București, .. 26, ., împotriva sentinței civile nr.186/19.01.2015 a Judecătoriei Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. R., CNP_, domiciliată în București, ., sector 6, și, în consecință:

Anulează în tot sentința atacată și, judecând procesul, cu evocarea fondului, conform art.480 alin.3 Cod procedură civilă, constată că părțile se află în stare de proprietate comună, pe cote-părți, asupra imobilului situat în or.B., ..75, jud.Prahova, compus din:

 Terenul cu suprafața de 665 m.p., identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit și întregit la prima instanță de expert G. E.;

Constată că părțile dețin următoarele cote indivize din dreptul de proprietate asupra bunului imobilul descris mai sus:

Intimata-reclamantă P. R. o cotă de 8/16 (1/2);
Apelantul-pârât R. P. o cotă de 3/16;
Apelanta-pârâtă R. O. o cotă de 5/16.

Dispune împărțirea imobilului aflat în proprietatea comună a părților, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză în specialitatea topografie-lotizare, întocmit de expert G. E. (fila 329 dosar fond), cu luarea în considerare a raportului de expertiză în specialitatea construcții civile-completare 2, Anexa nr.1A, întocmit de expert M. M., după cum urmează:

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie intimatei-reclamante P. R., lotul nr.1, compus din:

terenul în suprafață de 332,50 mp., situat în intravilanul or.B., .. 75, jud.Prahova, delimitat pe schița de plan Anexa nr.2 a raportului de expertiză (f.331dosar), pe conturul punctelor: 9,A,B,C,D,E,F,G,H,1,12,11,10;
partea din construcția cu destinația de casă de locuit notată cu litera „A” în Anexa nr.1A la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile-completare 2, întocmit de expert M. M. (fila 311 dosar fond);
anexele gospodărești cu destinația de beci și magazie, așa cum au fost evidențiate pe schița de plan anexa nr.2 la raportul de expertiză topografie-lotizare, întocmit de expert G. E..

Atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie apelanților-pârâți, lotul nr.2, compus din:

terenul în suprafață de 332,50 mp. situat în intravilanul or.B., .. 75, jud.Prahova, delimitat pe schița de plan Anexa nr. 2 a raportului de expertiză (f.331dosar), pe conturul punctelor 8,A,B,C,D,E,F,G,H,2,3,4,5,6,7;
partea din construcția cu destinația de casă de locuit notată cu litera „B” în Anexa nr.1A la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile-completare 2, întocmit de expert M. M. (fila 311 dosar fond);
anexa gospodărească-grupa sanitar (WC), așa cum a fost evidențiată pe schița de plan anexa nr.2 la raportul de expertiză topografie-lotizare, întocmit de expert G. E..

Obligă apelanții-pârâți să plătească intimatei-reclamante suma de 4488 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la prima instanță, rest după compensare.

Respinge cererea de completare a probatoriului administrat la prima instanță, formulată de apelanții-pârâți, ca fiind neîntemeiată.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 525,33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanții-pârâți, rest rămas după compensare.

În baza art.18 din OUG nr.51/2008, actualizată, obligă intimata-reclamantă la plata către stat a sumei de 358,44 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat apelanții-pârâți, în limita gradului de culpă procesuală al acestei părți.

În baza art.50² din OUG nr.51/2008, actualizată, obligă apelanții-pârâți la restituirea către stat a sumei de 179,22 lei, de care au beneficiat ca ajutor public judiciar.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.09.2015.

Președinte, Judecător,

P.-A. A. Ș. O.-C.

Grefier,

S. L. – F.

Operator de date cu caracter personal nr. 5595

Red.P.A.A./tehnored. MȘ

7 ex./01.10.2015

d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina

j.f. D. E.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2634/2015....		Contestaţie la executare. Decizia nr. 385/2015. Tribunalul... →

Partaj judiciar. Decizia nr. 2745/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 2745/2015. Tribunalul PRAHOVA