Conflict de competenţă. Sentința nr. 4/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 3669/105/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4
Ședința Camerei de Consiliu din data de 17.06.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Câmpina și Judecătoria S., în soluționarea acțiunii formulate de reclamantul B. M. B., cu domiciliul în com. Adunați, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta B. C. M., având domiciliul în S., .. 20, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauză în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Câmpina și Judecătoria S., în soluționarea acțiunii promovate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamantul B. M. B. a chemat în judecată pe pârâta B. C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei lor, încheiată la data de 16.08.2008 și trecută în Registrul stării civile sub nr. 50 al Primăriei or. S., prin acord, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de „P.”, autoritatea părintească asupra minorului B. I. G. ns. la 15.09.2011, să fie exercitată în comun, locuința minorilor să fie stabilită la reclamant în com. Ocina ., jud. Prahova, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere corespunzătoare, în favoarea minorului în funcție de venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 16.08.2008 și din căsătoria lor rezultând un copil minor, respectiv B. I. G., n. la 15.09.2011, iar în prezent relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, pârâta fugind de acasă în luna august a anului 2014, în străinătate la un alt bărbat, abandonându-și familia și copilul .
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 373, 383,397, 400, 530, NCC, iar în susținerea cererii a depus înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei prin acord, cu reluarea numelui avut anterior acela de „P.”, autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți, locuința minorului să fie stabilită la tatăl reclamant, stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei . și înaintat la dosar referatul de anchetă socială, s-a înaintat și adeverința de venit a reclamantului din 17.02.2015.
Prin sentința civilă nr. 1223/01.04.2015 Judecătoria Câmpina a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Câmpina a reținut că, potrivit art. 914 NCP, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.
În materia divorțului, normele de competenta teritorială sunt de ordine publică, elementul esențial pentru stabilirea competenței teritoriale absolute constituindu-l ultima locuință comună a părților, fiind evident că este vorba despre cea în fapt și nu despre domiciliul menționat în actele de identitate.
Întrucât din depoziția martorei B. V. (f.27), coroborată cu recunoașterea pârâtului făcută în fața instanței, a rezultat că părțile au locuit până la momentul despărțirii în fapt, în or. S., Judecătoria Câmpina, în temeiul art. 914 NCPC, rap. la art.129 alin. 3 și art. 132 NCPC, a admis excepția de necompetență teritorială a sa și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 05.05.2015 sub același număr dosar, respectiv nr._ .
Prin încheierea pronunțată la data de 29.05.2015 Judecătoria S. a fost suspendată din oficiu judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor 134 NCPC, și s-a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria S. a reținut că, potrivit art. 914 alin. 1 NCPC, competența teritorială de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.
Însă această regulă de drept comun în determinarea judecătoriei competente teritorial este condiționată de teza a II-a a aceluiași art. 914 alin. 1 NCPC, de împrejurarea ca măcar unul dintre soți să mai locuiască în raza teritorială a instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.
Legea utilizează noțiunea de „locuință comună a soților”, astfel că rezultă că ceea ce interesează pentru determinarea instanței competente teritorial în materie de divorț este locul unde soții au locuit efectiv.
Dispozițiile art. 914 NCPC nu stabilesc care este instanța competentă în cazul în care locuința pârâtului nu este cunoscută, situație în care instanța apreciază că determinarea competenței teritoriale urmează a se face prin aplicarea dispozițiilor art. 108 NCPC, ca regulă de drept comun în materie, competența revenind judecătoriei în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, după caz.
Când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
S-a apreciat că, raportat la cauza de față, această regulă de competență își are aplicabilitatea, întrucât, după cum s-a arătat, chiar reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a indicat că pârâta nu mai are locuința în țară, locuind de peste 1 an de zile în Germania, unde s-a implicat într-o relație extraconjugală cu un alt bărbat, iar instanțele române sunt competente internațional, potrivit art. 1080 alin. 2 pct. 2 NCPC.
Mai mult, la primul termen de judecată acordat în cauză la data de 18.02.2015 (fila 25), Judecătoria Câmpina a reținut competența sa de soluționare a cauzei, dispoziție cu caracter interlocutoriu, astfel cum dispune art. 131 alin. 1 ultima teză NCPC, astfel că la al doilea termen de judecată, după administrarea tuturor probatoriilor încuviințate, nu mai putea reveni asupra acestei dispoziții și declina competența teritorială în favoarea unei alte instanțe
Astfel fiind, față de împrejurarea că pârâta din prezenta cauză nu mai are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul, acesta fiind Judecătoria Câmpina, față de faptul că reclamantul are locuința în loc. Ocina, .> Constatându-se existența conflictului de competență, potrivit art. 133 pct. 2 NCPC, Judecătoria S. a dispus suspendarea din oficiu a judecății cauzei și înaintarea dosarului Tribunalului Prahova, pentru soluționarea acestui conflict, în conformitate cu prevederile art. 134 NCPC.
Cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului Prahova la data de 04.06.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect cererea de divorț formulată de reclamantul B. M. B., în contradictoriu cu pârâta B. C. M..
Regula de drept comun, în materie de procedură civilă, în privința instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze o cauză civilă este reglementată de prevederile art. 107 alin. 1 NCPC, conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază ori își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Procedura divorțului conține o . dispoziții cu caracter special, derogatoriu de la normele generale, reglementate în Titlul I din Cartea a VI-a „Proceduri speciale”, respectiv în articolele 915-935 NCPC.
Astfel, art. 915 NCPC (fost art. 914 în numerotarea de la momentul formulării cererii de chemare în judecată) intitulat Instanța competentă stabilește următoarele:
„(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
(2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.”
În cauza de față, plecând de la susținerile reclamantului, menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, din raportul de anchetă socială, precum și din cele declarate de martora B. V., mama acestuia (fila 27 dosar Jud. Câmpina), tribunalul reține următoarea situație de fapt, exclusiv din punct de vedere al competenței teritoriale: soții au locuit împreună (au avut ultimul domiciliu comun) în or. S., iar în prezent niciunul dintre aceștia nu mai locuiește în acest oraș.
Astfel, reclamantul a menționat că locuiește în ..
Despre pârâtă, s-a precizat că aceasta nu ar mai locui în țară, ci în Germania, faptul că aceasta și-ar fi indicat, printr-o cerere adresată instanței, domiciliul în or. S., neavând nicio relevanță, atâta timp cât, în mod efectiv, aceasta nu își avea domiciliul, la momentul introducerii acțiunii, la acea adresă.
Prin urmare, tribunalul observă că niciunul dintre soți nu mai locuiește în prezent în or. S., unde cei doi au avut domiciliul comun.
Este adevărat că, potrivit art. 915 alin.1 teza I NCPC, în principiu, cererea de divorț se depune la judecătoria în raza căreia se află localitatea unde soții au avut ultimul domiciliu comun, astfel că instanța competentă ar fi Judecătoria S..
Însă teza a II-a a aceluiași alineat stabilește două situații de excepție, în care nu se aplică regula mai sus enunțată, și anume, pe de-o parte, în cazul în care soții nu au avut o locuință comună, iar pe de altă parte, în situația în care niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună.
Or, în cauza de față, reclamantul a indicat prin cererea introductivă de instanță faptul că locuiește în prezent pe raza . și prin raportul de anchetă socială efectuat în cauză, iar această localitate se află în circumscripția Judecătoriei Câmpina.
Așadar, prin raportare la dispozițiile art. 915 (art. 914 potrivit numărătorii anterioare) alin. 1 teza a II-a NCPC, pronunțându-se în baza art. 135 NCPC asupra acestui conflict de competență, tribunalul stabilește că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere de divorț este Judecătoria Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii de divorț formulate de reclamantul B. M. B., cu domiciliul în com. Adunați, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta B. C. M., având domiciliul în S., .. 20, jud. Prahova, în favoarea Judecătoriei Câmpina.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2015.
P., GREFIER, Ș. O.-C. D. A.
Red. O.C.Ș.
4 ex./19.06.15
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1927/2015. Tribunalul PRAHOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
