Fond funciar. Decizia nr. 314/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 11214/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 314
Ședința publică din data de 10.06.2015
Președinte: M. C.-A.
Judecător: P. – A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât P. Ș., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. I. (moștenitoarea defunctului T. I.), domiciliată în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, T. M. G., domiciliat în ., nr. 594, jud. Prahova, T. I., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova și D. M., domiciliat în comuna Bărcănești, . și intimații-pârâți P. E., domiciliat în comuna Tinosu, ., jud. Prahova, G. I., domiciliată în București, ., ., ., G. C., domiciliată în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, D. C., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, D. Ș., domiciliată în ., jud. Prahova P. C., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, C. LOCALĂ BĂRCĂNEȘTI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – pârât, reprezentat de avocat Bolînu A., intimata-reclamantă T. I. personal și asistată de avocat L. G., care reprezintă și ceilalți intimați-reclamanți, intimata – pârâta G. C., personal, lipsă fiind intimații – pârâțiProdan E., G. I., D. C., D. Ș., P. C., C. Locală Bărcănești de Fond Funciar și C. Județeană Prahova de Fond Funciar .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că recursul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apărătorul recurentului – pârât solicită amânarea pronunțării în vederea formulării de concluzii scrise, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii formulată pe fondul cauzei, fără obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată. În fapt, arată că pe parcursul desfășurării procesului s-a constatat că nu există identitate între terenul menționat în titlul de proprietate și chitanța de dare în plată, fapt susținut și de concluzii raportului de expertiză.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Apărătorul intimaților – reclamanți arată că în ceea ce privește motivele de recurs formulate, în primul rând s-a criticat sentința pronunțată pe fondul cauzei sub aspectul inadmisibilității, este adevărat că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire, însă s-au prevalat de actul cu dare în plată încheiat de autorul lor în scopul construirii unei locuințe. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, respectiv identitatea dintre cele două terenuri, apărătorul intimaților – reclamanți arată că este de necontestat că pe terenul din titlul de proprietate există o construcție, edificată de autorul reclamanților, acesta fiind un argument indubitabil în susținerea identității terenurilor. De asemenea, precizează că în cauză a fost întocmit raport de expertiză, la care părțile au formulat obiecțiuni, încuviințate de către instanță, pentru ca în final concluziile acestuia să ateste identitatea terenurilor, în plus acest fapt fiind confirmat și de către primărie, prin adeverințele emise. Astfel, apărătorul intimaților – reclamanți arată că dreptul de proprietate supus litigiu este dovedit cu actul de dare în plată.
Apărătorul recurentului – pârât având cuvântul în replică arată că existența unei construcții asupra terenului nu conduce la concluzia identității între cele două suprafețe de teren.
Intimata – pârâta G. C. arată că este de acord cu admiterea recursului și menținerea titlului de proprietate ca fiind legal și temeinic.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului funciar de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.03.2012 sub nr._ /2014, reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâții C. Locală Bărcănești de Fond Funciar, C. Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 Prahova, P. Ș., P. E., G. I., G. C., D. C., D. Ș. și P. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1937/1997 eliberat pe numele defunctului G. T. Ș., în sensul excluderii din acest titlu a suprafeței de 461 mp curți construcții, tarlaua 5, .> În motivare s-a arătat că reclamantul T. I. este descendentul legal al defunctului G. T. Ș., iar de pe urma acestuia a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1937/1997, în care a fost inclusă suprafața de 461 mp categorie curți construcții tarlaua 5 . actul de dare în plată autentificat sub numărul 1313/20.02.1973 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 500 mp.
În același timp, reclamantul a arătat că actul de dare în plată are valoarea juridică a unui titlu de proprietate, în opinia acestuia fiind inclus în mod greșit, în titlul de proprietate eliberat de pe urma autorului său, terenul de 461 mp.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a pct. (iii) din Legea 169/1997.
În anexa la cerere au fost înaintate copia titlului de proprietate a cărui anulare se solicită, actul de dare în plată, arbore genealogic, actele de stare civilă în dovedirea legăturilor de rudenie dintre defunct și reclamant (filele 5-40 dosar fond). De asemenea, au fost înaintate cererea de reconstituire și planul de amplasament (f. 41-59 dosar fond).
La termenul din data de 16.10.2012 instanța de fond a pus în discuția părților mijloacele de probă, încuviințând efectuarea în cauză a unei expertize topo (raportul fiind înaintat la filele 168-202 dosar fond).
Prin concluziile înaintate la dosar, pârâtul P. Ș. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, conform dispozițiilor art. II al. 3 din Legea 18/1991, întrucât plângerea trebuia înaintată primăriei în termen de 30 zile. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea din data de 14.01.2014, Judecătoria Ploiești a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului T. I., respectiv a numitei T. I., soția supraviețuitoare, precum și a numiților T. M. G., T. I. și D. M., moștenitori de gradul I ai reclamantului.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr._/18.11.2014 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de reclamanți, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate 1937/1992 emis pe numele tuturor reclamanților pentru suprafața de teren de 2 ha 0498 mp situată pe raza comunei Bărcănești, a dispus excluderea din categoria terenurilor pentru care se emite titlul de proprietate a suprafeței de 0,461 mp teren situat în intravilanul comunei Bărcănești tarlaua 5 . de folosință curți construcții, a obligat pârâta C. Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 Prahova să emită titlul de proprietate pe numele reclamanților pentru terenul deținut pe raza comunei Bărcănești după excluderea suprafeței de teren de 0,461 mp și pârâta C. Locală Bărcănești de Fond Funciar să înainteze documentația tehnică Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.18/1991 Prahova în vederea emiterii titlului de proprietate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții T. I., T. M. G., T. I. și D. M., în contradictoriu cu pârâții C. Locală Bărcănești de Fond Funciar, C. Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 Prahova, P. Ș., P. E., G. I., G. C., D. C., D. Ș. și P. C., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se admită acțiunea și să se dispună anularea TP cu excluderea din acest act a suprafeței de 461 mp, teren situat în intravilanul comunei Bărcănești, întrucât acest teren le aparține în exclusivitate, fiind obținut prin actul de dare în plată.
Conform arborelui genealogic atașat la fila 8 dosar, s-a reținut că reclamantul, împreună cu pârâții din prezenta cauză, sunt moștenitorii defunctului G. T. Ș., de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2 ha si 0498 mp, așa cum rezultă din titlul de proprietate atașat la dosar.
Din actul de dare în plată (atașat la fila 6 dosar fond) emis de către notariatul de stat județean Prahova s-a reținut că T. I. Ș. a fost împroprietărit cu suprafața de teren de 500 mp cu scopul vădit de a se edifica pe acesta o construcție casă.
Ulterior, dreptul de proprietate asupra terenului ce a aparținut defunctului G. T. Ș., a fost dobândit de către moștenitorii acestuia.
Analizând titlul de proprietate atașat la f. 5 dosar, instanța de fond a constatat că suprafața de teren solicitată de către reclamantă a fi exclusă din suprafața menționată în titlul de proprietate, fiind identificată în tarlaua 5 . fiind edificată construcție.
Potrivit susținerilor pârâtului P. Ș., acțiunea formulată de către T. I. este inadmisibilă, întrucât dreptul de proprietate se constată în baza unei cereri care trebuia înaintată la primărie în termen de 30 zile de la . legii.
Instanța de fond a constatat că pârâtul nu a invocat pe calea întâmpinării această excepție, considerând-o o apărare de fond și apreciind, față de obiectul acțiunii, că dreptul de proprietate ca drept exclusiv, inalienabil și imprescriptibil, poate fi invocat oricând și de către orice parte care pretinde un astfel de drept.
În esență, sub acest aspect, judecătoria a considerat că solicitarea pârâtului este lipsită de argument, cu atât mai mult cu cat temeiul în baza căruia a fost formulată această solicitare este unul eronat.
Pentru a aprecia asupra situației de fapt instanța a pornit în demersul său judiciar nu doar de la analiza mijloacelor de probă ce au fost administrate în cauză, ci de la capacitatea părților și de la interesul acestora, apreciind ca fiind evident că interesul este unul actual, născut și direct, derivat din necesitatea de a obține recunoașterea titlului, respectiv actul de dare în plată.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea 18/1991, republicată, „suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol, evidențele cooperativei, în lipsa acestora din orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori”.
În același timp, s-a constatat că este adevărat că moștenitorilor le-a fost în mod corect eliberat TP nr. 1937/1997 după numele autorului, însă în mod greșit și pentru suprafața de teren de 461 mp care, considerând evident că nimănui nu i se poate îngrădi un drept ce rezultă în mod irefragabil din actele înaintate la dosar și care se coroborează cu susținerile reclamantului.
Din întrebările inserate în interogatoriul atașat la dosar instanța, dând eficiență dispozițiilor art. 225 C.proc.civ., s-a reținut că această suprafață de teren de 461 mp este terenul din jurul casei de locuit, neavând aceeași natură juridică cu diferența de teren inserată în TP a cărui nulitate absolut parțială se solicită.
În acest sens, calitatea de moștenitori legali ai autorului comun nu conferă pârâților din prezenta cauza în mod automat calitatea de beneficiari asupra întregii suprafețe de teren menționată în titlul de proprietate, chiar dacă s-a formulat în acest sens cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar pentru suprafețele de teren deduse judecății.
Instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face în condițiile prezentei legi la cerere, situație consfințită și de art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991.
De asemenea, s-a considerat că susținerile reclamantului sunt dovedite urmare și a coroborării înscrisurilor de la dosar cu concluziile raportului de expertiză, din care se deduce că pe această suprafață de teren este edificată o construcție, terenul fiind împrejmuit de gard.
În acest sens, s-a apreciat că în cauză este incident textul de la litera a din art. III din Legea 169/1997, privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în litigiu, însă numai în ceea ce privește excluderea din titlu a suprafeței de 461 mp
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate 1937/1992 emis pe numele tuturor reclamanților pentru suprafața de teren de 2 ha 0498 mp situată pe raza comunei Bărcănești, a dispus excluderea din categoria terenurilor pentru care se emite titlul de proprietate a suprafeței de 0,461 mp teren situat în intravilanul comunei Bărcănești tarlaua 5 . de folosință curți construcții, a obligat pârâta C. Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 Prahova să emită titlul de proprietate pe numele reclamanților pentru terenul deținut pe raza comunei Bărcănești după excluderea suprafeței de teren de 0,461 mp și pârâta C. Locală Bărcănești de Fond Funciar să înainteze documentația tehnică Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr.18/1991 Prahova în vederea emiterii titlului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, pârâtul a arătat că acțiunea formulată este inadmisibilă, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. II alin. 3 din Legea 18/1991 republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere care, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, trebuia depusă și înregistrată la primărie în termen de 30 de zile de la . legii, prelungit cu 15 zile prin Legea 29/1991, acesta fiind un termen de decădere.
Astfel, recurentul a subliniat că autorul reclamanților, T. I., nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, a fost mulțumit cu privire la mențiunile din titlul de proprietate, dorința subită a acestuia de a exclude din titlul menționat a unei suprafețe de teren ivindu-se după ce, în urma partajului succesoral, a constatat că trebuie să plătească sultă celorlalți succesori (dat fiind că i-a fost atribuită, la solicitarea acestuia, o suprafață generoasă de teren în intravilan).
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea este nefondată, apreciind că nu există identitate între terenul menționat în actul de dare în plată și terenul ce se solicită a fi exclus din titlul de proprietate.
Astfel, pârâtul a apreciat că expertul a răspuns punctual la toate obiectivele stabilite de instanță, concluzionând că nu se poate stabili o suprapunere între terenul menționat în actul de dare în plată și terenul din titlul de proprietate.
Mai mult, recurentul a precizat că se solicită a se „potrivi” vecinătățile astfel încât, din trei acte diferite, care nu au nici o legătură între ele, în care vecinătățile din cele 4 puncte cardinale nu coincid deloc, presupusul act de dare în plată să se suprapună cu titlul de proprietate.
Totodată, acesta a menționat că se solicită a se modifica un act oficial (titlul de proprietate) prin simpla comparare cu o chitanță (pretențios numită act de dare în plată) în contextul în care reclamanții oscilează cu privire la vecinătățile terenului în funcție de interesul acestora și încearcă să preconstituie probe în detrimentul intimaților.
Față de cele anterior expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii formulate.
Recursul a fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova la data de 09.03.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
În raport de motivele de recurs,reclamanții T. I., T. M. G., T. I., D. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimații au arătat că argumentele prezentate de recurent pe aspectul excepției de inadmisibilitate invocate, în sensul că autorul reclamanților-intimați nu a formulat în nume propriu cerere de reconstituire, nu au nici o relevanță, acesta invocând nulitatea absolută a titlului de proprietate, față de actul de dare în plată pe care l-a considerat a fi actul său de proprietate pentru terenul de 461 mp, ., care are natura juridică a unui act de proprietate și ca atare nu mai era necesară reconstituirea din nou - pe fond funciar - a acestui teren pe numele autorului reclamanților-intimați.
În plus, intimații au menționat că acțiunea promovată a avut ca obiect nulitate absolută titlu, acest tip de acțiune nefiind grevată de un anumit termen pentru introducerea sa și, atâta vreme cât autorul reclamanților-intimați deține act de proprietate în nume propriu pentru suprafața de 461 mp, ar fi fost nelegal ca această suprafață să fie împărțită - pe cote - cu ceilalți beneficiari ai titlului de proprietate - în cadrul procesului de ieșire din indiviziune.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, care se referă în esență la faptul că între terenul ce a format obiectul actului de dare în plată și terenul de 461 mp exclus din titlul de proprietate contestat nu există identitate, intimații au apreciat că recurentul invocă în mod voit numai o singură afirmație din raportul de expertiză întocmit în cauză, respectiv faptul că în urma comparării vecinătăților din cele două acte - actul de dare în plată și titlul de proprietate - nu se poate stabili dacă este vorba de același amplasament, cu toate că din chiar cuprinsul acestui raport de expertiză rezultă identitatea de teren, care apoi a fost confirmată de răspunsul expertului.
Astfel, se arată că terenul din titlul de proprietate (tarlaua 5, . 461 mp) este unul și același cu terenul din planul de situație anexat pentru obținerea autorizației de construcție, iar planul de situație în care se identifică terenul a stat la baza autorizației de construcție, proiectul pentru construcția locuinței pe numele lui T. I., autorul intimaților, fiind aprobat la data de 9 februarie 1973, fără a avea relevanță că acest proiect are o dată anterioară față de data întocmirii actului de dare în plată - 20 februarie 1973, relevant fiind scopul pentru care a fost întocmit la data de 20 februarie 1973 actul de dare în plată și anume edificarea de către defunctul T. I. a unei locuințe pe terenul atribuit în acest scop, ceea ce s-a și întâmplat.
Intimații au subliniat că există și un alt aspect din care reiese că nu există nicio îndoială că terenul din titlul de proprietate contestat este unul și același cu actul de dare în plată, teren pe care se află de altfel locuința defunctului T. I. și a soției sale T. I..
Astfel, la solicitarea instanței Primăria . la dosar un set de înscrisuri relevante pe aspectul identității de suprafețe (filele 265-269 dosar fond), prin care confirmă identitatea de teren, depunând și planul parcelar al localității, tocmai pentru a se observa această identitate.
De asemenea, prin încheierea de ședință din 17 martie 2014 - fila 325 dosar - instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamanții-intimați și a dispus ca expertul să precizeze - în raport de evidențele cadastrale și cele de rol fiscal - la rolul cui a fost înregistrat terenul din anul 1973 și până în prezent (obiectivul nr.5 - fila 89 dosar fond).
Intimații au arătat în același sens că la fila 282 dosar fond este precizat răspunsul explicit al expertului si anume: „...terenul amplasat în satul Ghighiu, nr. 1, TS, P478 este reconstituit în titlul de proprietate nr.1937/23.10.1992 pe numele defunctului G. T Ș., unde defunctul T. I. este unul dintre moștenitori. Din anul 1973 și până la eliberarea titlului de proprietate menționat a figurat la rol fiscal și agricol cf actului de dare în plată nr._/20.02.1973. Terenul deținut de T. I. prin actul de dare în plată_/20.02.1973 este unul și același cu cel reconstituit în titlul de proprietate nr.1937/23.10.1992 în T5, P478.”
Prin urmare, intimații au arătat că este indubitabil faptul că terenul care a fost atribuit defunctului T. I. prin actul de dare în plată în scopul ca defunctul și soția sa să-și construiască o locuință, ceea ce s-a și întâmplat, a fost inclus în mod greșit în titlul de proprietate contestat și, pe cale de consecință, asupra acestuia ar exista un drept de proprietate indiviz.
Pentru toate aceste considerente, intimații au solicitat respingerea recursului și acordarea de cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul-pârât, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamantul (pe parcursul soluționării cauzei decedat, fiind reprezentat de succesorii săi), și pârâții (persoane fizice) sunt moștenitorii defunctului G. (T.) Ș..
Urmare a adoptării legilor fondului funciar, pe numele acestor moștenitori a fost emis titlul proprietate nr. 1937/23.10.1992 (fila 5 dosar fond) prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața totală de teren de 2,0498 mp pe raza com Bărcănești, .> La baza emiterii acestui titlu de proprietate s-au avut în vedere înscrisurile depuse de intimata C. Locală Bărcănești de aplicare a legilor fondului funciar, depuse în copie la dosar (filele 39-55 dosar fond), respectiv cerere înscriere în CAP formulată de defunctului G. T. Ș. pentru suprafața de 2,05 ha, cerere de reconstituire formulată în baza Legii 18/1991, actele de stare civilă ale moștenitorilor acestuia.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantulT. I., fiul defunctului G. (T.) Ș. a solicitat constatarea nulității parțiale a respectivului titlu de proprietate, pentru suprafața de teren de 461 mp, situată în intravilanul satului Ghighiu, . această suprafață de teren a fost dobândită de acesta printr-un act de dare în plată.
Într-adevăr, examinând înscrisul intitulat „act de dare cu plată” (fila 6 dosar fond) tribunalul constată că la data de 20.02.1973 fostul CAP „Viața Nouă” din . de vânzător, a dat cu plată către reclamantul T. (Ș.) I., în calitate de cumpărător, un teren în suprafață de 500 mp, teren cămin de casă, situat în intravilanul satului Ghighiu, . de 1.950 lei, ce a fost achitată de reclamant cu chitanța nr. 509/18.06.1971 (fila 7 dosar fond).
Mai mult de cât, potrivit susținerilor reclamantului, confirmate și de Primăria . de raportul de expertiză efectuat în cauză, pe acest teren reclamantul a edificat, împreună cu familia sa, o casă de locuit (notată cu C1 pe schița de plan), folosind terenul de la acel moment și până în prezent.
În sfârșit, conform adresei nr. 9150/10.10.2014 (fila 283 dosar fond) reclamantul T. I. a figurat la rol cu acest teren, începând cu anul 1973.
Examinând dispozițiile Decretului nr. 346/1977 (în prezent abrogat) privind aprobarea statutelor organizațiilor cooperatiste din agricultură, tribunalul observă că, potrivit prevederilor art. 6, „Adunarea generală poate da în proprietate personală, cu plata, locuri de casa în suprafață de cel mult 250 mp, din terenuri proprietatea cooperativei agricole, situate în perimetrul delimitat de planul de sistematizare a localității respective, membrilor cooperativei și persoanelor încadrate de acestea cu contract de munca pe durata nedeterminată, care doresc sa-și construiască o locuință și care nu au loc de casa în proprietate personală. În aceleași condiții se pot atribui locuri de casa specialiștilor și mecanizatorilor care lucrează în cooperativa și doresc sa se stabilească în localitatea respectiva.”.
De asemenea, art. 7 din același act normativ prevedea că „Înstrăinarea terenurilor proprietatea cooperativei, în alte scopuri decât cele prevăzute în articolul precedent, nu poate avea loc decât în condițiile legii. Înstrăinarea celorlalte bunuri se poate face, numai cu plata, pe baza aprobării adunării generale, în condițiile prevăzute de lege.”
Prin urmare, după cum s-a menționat și de către instanța de fond, reclamantul T. I. a făcut dovada că a dobândit în proprietate, în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate, un teren în suprafață de circa 500 mp, situat în intravilanul satului Ghighiu, . edificării unei locuințe pentru familia sa.
Din această perspectivă, nu pot fi reținute criticile pârâtului din recursul declarat, în sensul că acest înscris (actul cu dare în plată) nu are nicio valoare juridică, fiind o simplă „chitanță”.
În realitate, acest act juridic (instrumentum), întocmit în baza prevederilor legale de la acea vreme, și care a fost și înscris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr. 1313/20.02.1973 (potrivit mențiunilor de pe verso-ul său) reprezintă o dovadă deplină a dreptului de proprietate al reclamantului, precum și al moștenitorilor legali ai acestuia, cu privire la bunul imobil respectiv.
Referitor la critica pârâtului din recursul declarat, în sensul că prezenta acțiune ar fi inadmisibilă, deoarece reclamantul nu a formulat, la momentul apariției Legii_, o cerere de stabilire a dreptului de proprietate, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul T. I. nu trebuia să formuleze o cerere în baza legilor fondului funciar, pentru a i se stabili (recunoaște) dreptul de proprietate pentru suprafața de teren menționată în actul cu dare în plată, atâta timp cât acel înscris face dovada, prin el însuși a dreptului de proprietate, nefiind nevoie de parcurgerea procedurii de stabilire a dreptului de proprietate, reglementată de Legea 18/1991.
Reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a) pct. iii din Legea 169/1997, conform cărora „sunt lovite de nulitate absolută … actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane”. Cu alte cuvinte, atâta timp respectivul teren nu mai exista în proprietatea fostei Cooperative Agricole de Producție la momentul apariției Legii 18/1991, el nu putea face obiectul acestei legi și nu mai putea fi reconstituit/constituit unei terțe persoane.
În ce privește chestiunea amplasamentului terenului ce a făcut obiectul actului cu dare în plată, tribunalul reține că, potrivit acelui înscris, terenul de 500 mp care a făcut obiectul înțelegerii, avea următoarele vecinătăți: la nord I. N. pe 41,65 ml, la sud CAP Bărcănești pe 41,65 ml, la este drumul Ghighiu pe 12 ml, iar la vest CAP Bărcănești pe 12 ml.
Inițial, prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., s-a apreciat că, urmare a comparării terenului din actul cu dare în plată, cu terenul ocupat în prezent de reclamant și familia lui, și care face obiectul prezentei cereri de nulitate parțială titlu de proprietate, nu se poate stabili dacă este vorba de același amplasament, susținându-se că sunt diferențe în privința vecinătăților.
Mai întâi, referitor la suprafața terenurilor, tribunalul consideră că faptul că expertul a constatat, prin măsurători la fața locului, un teren de doar 461 mp, deși în actul cu dare în plată se face vorbire de un teren de 500 mp, nu constituie un motiv pentru a considera că este vorba despre terenuri cu amplasamente diferite, deoarece, în anii 1970-1980, măsurătorile nu erau atât de precise ca în prezent, când sunt utilizate mijloace de măsurare performante, care să indice rezultate conforme cu realitatea.
De altfel, comparând dimensiunile laturilor celor două terenuri (din actul cu dare în plată, respectiv din expertiză), se observă că ele sunt relativ egale. Astfel, dacă în actul din 1971 se menționează drept dimensiuni 41,65; 41,65; 12; 12, în expertiză sa calculat că dimensiunile laturilor terenului în litigiu sunt următoarele: 43,35; 42,01; 12,92; 12,42.
Prin urmare, se constată că, din punct de vedere al formei și dimensiunii terenurilor, nu există motive rezonabile pentru a aprecia că e vorba despre terenuri diferite.
Cât privește vecinătățile, se reține că, deși la prima vedere ar rezulta prin comparația vecinătăților că ar fi vorba despre două terenuri cu amplasamente diferite, tribunalul constată că, în realitate, este vorba despre același amplasament, concluzia greșită fiind trasă urmare a unei mențiuni eronate din cuprinsul actului cu dare în plată.
Astfel, în privința vecinătății „est” nu există neclarități, în ambele înscrisuri menționându-se „drum”, respectiv „drumul Ghighiului”.
Referitor la vecinătatea „vest”, în actul din 1973 se menționează „CAP Bărcănești”, pentru că așa era situația juridică a terenului la acel moment, pe când în expertiză se menționează „moștenitori def. G. T. Ș.”, pentru că, între timp, terenul a fost reconstituit chiar părților din prezenta cauză.
Singura problemă care ar putea fi pusă în discuție este în legătură cu vecinătățile „nord” și „sud”, deoarece, la o primă vedere, ele sunt diferite, însă această „diferență” se explică prin faptul că în actul cu dare în plată din anul 1973 au fost inversate cele două vecinătăți, respectiv în loc de nord s-a trecut sud, și invers.
Astfel, așa cum au arătat expertul desemnat în cauză, dar și reprezentanții Primăriei .” și „sud” din actul încheiat în anul 1973 sunt diferite de planul parcelar al localității, din acea perioadă.
În realitate, vecinătatea „nord” care trebuia în mod corect menționată în actul cu dare în plată era „CAP Bărcănești”, iar vecinătatea „sud” corectă era „I. N.”.
În această situație, tribunalul observă că și sub acest aspect cele două terenuri (actul din 1973 și cel din expertiză) coincid, pentru că la „nord” terenul aparținea, într-adevăr „CAP Bărcănești”, dar în prezent el a fost reconstituit părților din cauza de față, iar la „sud”, în trecut s-a menționat „I. N.”, iar în prezent „I. V.” respectiv moștenitorul acestuia.
În concluzie, tribunalul constată că terenul menționat în actul cu dare în plată încheiat în anul 1973 este unul și același cu terenul identificat și delimitat prin raportul de expertiză efectuat în cauza de față, teren care reprezintă suprafața de teren ocupată în prezent de reclamant și familia acestuia.
Mai mult decât atât, terenul ocupat în prezent de familia reclamantului T. I. este terenul menționat în titlul de proprietate nr. 1937/23.10.1992.
Prin urmare, rezultă că în mod corect instanța de fond a constatat că este vorba despre unul și același teren, motiv pentru care a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de 1937/23.10.1992, în sensul excluderii din titlul de proprietate respectiv a suprafeței de 0,461 mp teren situat în tarlaua 5 . style="margin-right:0pt">
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât P. Ș. împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
De asemenea, conform art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga recurentul-pârât P. Ș. să plătească intimaților reclamanți (moștenitori ai reclamantului T. I.) cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât P. Ș., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. I. (moștenitoarea defunctului T. I.), domiciliată în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, T. M. G., domiciliat în ., nr. 594, jud. Prahova, T. I., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova și D. M., domiciliat în comuna Bărcănești, . și intimații-pârâți P. E., domiciliat în comuna Tinosu, ., jud. Prahova, G. I., domiciliată în București, ., ., ., G. C., domiciliată în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, D. C., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, D. Ș., domiciliată în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, P. C., domiciliat în comuna Bărcănești, ., jud. Prahova, C. LOCALĂ BĂRCĂNEȘTI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Obligă recurentul - pârât la plata sumei de 1000 lei către intimații - reclamanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015
Președinte, Judecători,
M. C.-A. P.-A. A. Ș. O.-C.
Fiind în C.O semnează Președintele Tribunalului
Grefier,
A. I. A.
Fiind în C.O semnează
P. Grefier
Red. O.C.Ș./tehnored. S.L.F.
2 ex./13.08.15
d. f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j. f. D. S. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2349/2015.... | Sechestru asigurător. Sentința nr. 1694/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
