Contestaţie la executare. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 220/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 271
Ședința publică din data de 13.05.2015
PREȘEDINTE – P. A. A.
JUDECĂTOR – M. C. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – contestatori R. M. S., domiciliat în Ploiești, ., ., . și R. A., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 611/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – contestatoare . SRL, cu sediul în Ploiești, ., ., . și intimata ., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1.
Cererea este legal timbrată cu suma de 97 lei conform chitanțelor . nr._/08.05.2015 în cuantum de 50 lei și . nr._/18.11.2014 și timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei, ce au fost atașate și anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, prin reprezentant convențional – consilier juridic U. L., cu delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenții - contestatori.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este legal timbrat, iar intimata a depus prin serviciul Registratură întâmpinare, după care:
Tribunalul constată că strigarea cauzei s-a făcut în ordinea înscrisă pe lista de ședință, iar la dosarul cauzei nu există cerere formulată de către recurenții – contestatori privind lăsarea cauzei la a doua strigare. De asemenea, constată că exigența privind timbrajul a fost satisfăcută de către recurenții – contestatori.
La interpelarea instanței apărătorul intimatei învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea soluției pronunțate pe fond cauzei ca fiind legală și temeinică, fiind întemeiată pe probatoriul administrat în cauză. În fapt, arată că problema supusă dezbaterii în fața instanței de recurs privește construirea etajului, reclamanții având calitatea de proprietari, însă neexistând vreun titlu care să constate aceasta. De asemenea, din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că la momentul luării în garanție imobilul era compus din parter și mansardă, iar în lipsa unei autorizații de construire pentru etaj, intimata este îndreptățită să ia bunul în întregime, mai mult decât atât expertiza efectuată în dosarul de executare este corectă, valorile sunt diferite în raport de perioada de 2 ani între momentul garantării și momentul executării.
Analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, la data de 07.01.2013, contestatorii R. M. S., R. A. și . SRL au formulat contestația la executare, în contradictoriu cu intimata . din dosarul de executare nr.181/2012, susținând în motivare că la data de 24.12.2012 contestatorii au primit actele de executare de la B. C. C..
Cu privire la raportul de evaluare, contestatorii au arătat că acesta a fost întocmit cu nerespectarea art. 500 alin. 2 și art. 411 alin. 3 C.pr.civ., întrucât prețul imobilului a fost stabilit printr-un raport de evaluare și nu prin expertiză, raport de evaluare prin care prețul imobilului proprietatea contestatorilor R. M. S. și R. A. a fost stabilit la valoarea de circulație iar prețurile din zonă sunt mult mai mari.
Referitor la publicația de vânzare din data de 14.12.2012 contestatorii au apreciat că aceasta este nelegală, deoarece sunt neconcordanțe între imobilul ipotecat și cel existent în realitate.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite contestatorii au arătat că prin confirmarea executării s-ar produce grave prejudicii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399 C.pr.civ..
În dovedirea contestației, s-a depus raportul de evaluare și publicația de vânzare.
Legal citat, intimata . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . SRL, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimata a arătat că în anul 2011 între . și . SRL au fost încheiate 2 contracte de credit nr.18/17.05.2011 și 19/17.05.2011 care au fost garantate și de R. M. S. și R. A. în calitate de garanți fidejusori.
Executarea silită a fost începută împotriva patrimoniului garanților fidejusori.
Referitor la cererea de suspendare executare intimata a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că nu s-a dovedit urgența sau caracterul vremelnic.
Cu privire la calitatea procesuală a . SRL, intimata a arătat că această societate este terță față de executarea inițiată de . împotriva imobilului proprietatea fidejusorilor.
S-a invocat jurisprudența în materie de executare care a statuat faptul că terții nu pot formula contestație la executare decât dacă se urmărește greșit averea lor personală ori în cauza de față executarea a fost pornită împotriva garanților ipotecari.
Intimata a arătat că . SRL nu este titulara vreunui drept real asupra imobilului proprietatea debitorilor R. M. S. și R. A..
Pe fondul cauzei intimata a arătat că petenții au formulat tardiv contestație la executare, iar referitor la raportul de evaluare se arată că nu au fost formulate critici la întocmirea raportului de evaluare, nu se referă la legalitatea actelor de execuție ci numai invocă prețul scăzut.
In opinia intimatei, raportul de evaluare a fost corect întocmit de un evaluator autorizat ANEVAR, s-a stabilit valoarea de piață a imobilului construcție + teren și solicită respingerea contestației la executare.
Contestatorii R. M. S. și R. A. au formulat cerere de ajutor public judiciar pentru cauțiunea în valoare de_,6 lei, iar prin încheierea din data de 29.04.2013 instanța de fond a respins cererea de ajutor public judiciar.
Împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar, contestatorii au formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea din data de 21.05.2013.
La dosarul cauzei s-a depus de către executorul judecătoresc dosarul de executare.
Contestatorii au formulat cerere privind strămutarea dosarului, iar prin încheierea pronunțată la data de 19.06.2013 instanța de fond a dispus anularea capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
La termenul din data de 11.09.2013 contestatorii și-au precizat acțiunea în sensul contestatarii actelor de executare, respectiv raportul de evaluare și publicația de vânzare.
Prin încheierea din data de 20.11.2013 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației la executare.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr.611/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă excepția lipsei calității procesual active a . SRL invocată de intimată, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatori.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a . SRL instanța de fond a apreciat că această excepție este nefondată reținând următoarele:
Contractele de credit nr.18/17.05.2011 și nr.19/17.05.2011 încheiat cu . a fost între Bancă și societatea . SRL. Este adevărat că executarea vizează proprietatea garanților fidejusori, însă această executare este pornită în același dosar de executare nr.181/2012 în care se efectuează inclusiv executarea societății astfel că instanța apreciază că orice act de executare efectuat în același dosar de executare să fie opozabil debitorilor principali, respectiv . SRL.
Pe fondul cauzei, Judecătoria Ploiești a reținut următoarele:
R. M. S. și R. A. au încheiat un contract de garanție imobiliară autentificat sub nr.1419/27.05.2011 de BNP M. O. prin care au garantat contractele de credit încheiate cu . SRL cu ..
Debitoarea principală nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin cele 2 contracte de credit, fapt pentru care s-a început executarea silită și împotriva imobilului garanților ipotecari respectiv contestatorii din prezenta cauză.
Temeiul legal al acțiunii îl reprezintă art. 399 alin. 1 C.pr.civ. prevede că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestatorii R. M. S. și R. A. au contestat raportul de evaluare a imobilului și publicația de vânzare.
Criticile aduse de contestatori raportului de evaluare a imobilului se referă numai la prețul stabilit în raportul de evaluare, care din punctul de vedere al contestatorilor nu s-a avut în vedere întregul imobil.
În ceea ce privește raportul de evaluare instanța de fond a constatat că acesta a fost efectuat de REAG REAL ESTATE ADVISORY GROUP SRL evaluator P. I. autorizat ANEVAR, evaluarea fiind efectuată la prețul de piață ajungându-se la valoarea de 54.000 lei.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză la solicitarea contestatorilor, rezultă că expertul evaluator a avut în vedere construcția existentă la momentul efectuării raportului de evaluare, precum și faptul că autorizația de construcție nr. 376/2008 figurează o construcție cu regim de înălțime P+M însă fără autorizație de construcție s-a mai executat E1 cu suprafața construită de 165,33 mp.
La punctul 6 din raportul de evaluare întocmit de intimată s-a avut în vedere inclusiv P+1E+M deși E1 nu apare în autorizația de construcție.
Având în vedere că raportul de evaluare a fost greșit întocmit, evaluarea fiind efectuată la prețul de piață raportat la întreaga construcție, instanța de fond a apreciat că susținerile contestatorilor referitoare la existența unui alt preț de piață sunt nefondate.
Cu privire la publicația de vânzare instanța reține că potrivit art. 504 C.pr.civ. în termen de 5 zile de la stabilirea prețului imobilului, executorul va întocmi și afișa publicația de vânzare care va cuprinde mențiuni privind denumirea și sediul organului de executare (art. 504 alin. 1 C.pr.civ.).
Din probatoriile administrate în cauză instanța de fond a reținut că raportul de evaluare a fost înregistrat la executorul judecătoresc la data de 12.12.2012, iar publicația de vânzare a fost emisă la data de 14.12.2012 deci cu respectarea termenului prevăzut de art. 504 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale art. 387- 391; art. 500 – 504 C.pr.civ. în vigoare la data întocmirii dosarului de executare instanța de fond a respins contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, contestatorii R. M. S. și R. A., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, apreciind că instanța de fond a încălcat prevederile legale referitoare la stabilirea valorii imobilului neapelându-se la un evaluator independent, chiar în condiția unei stagnări a vânzărilor pe piața imobiliara sau chiar a scăderii preturilor, ca prețul de pornire al imobilului sa fie stabilit,în mod arbitrar, la o valoare reprezentând 50% din valoarea evaluata inițial.
Recurenții au arătat că, realitatea pieții imobiliare si a faptului că executorul judecătoresc avea cunoștința că imobilul constituia garanție la un credit bancar, era imperios necesar ca evaluarea sa fie făcuta de un evaluator independent atestat A.N.E.V.A.R., împrejurare omisa de instanța de fond.
Totodată, recurenții au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra prețului subevaluat al clădirii, nefiind luate în calcul îmbunătățirile aduse acestuia, prețul propus fiind incorect stabilit, fie si numai prin comparație cu cele stabilite pentru alte active scoase spre vânzare din zona,astfel ca acesta este unul derizoriu.
Astfel, recurenții au precizat că pentru un imobil din anul 1975, respectiv anunțul GN050071, anexat de expertul evaluator, prețul de vânzare al imobilului in suprafața de 144 mp este de 72.000 euro, fiind evident că prețul stabilit pentru acest activ este unul derizoriu si valorificarea acestuia în aceste condiții creează grave prejudicii proprietarilor.
Deși la data acordării creditului, imobilul a fost evaluat la valoarea de plată de 122.000 euro (reprezentând echivalentul a 501.225 ron la cursul de 4,1084 ron/euro comunicat de BNR la data de 12.04.2011) valoarea de pornire a licitației este de 244.182,60 lei, considerând astfel ca este vorba de o pseudo - executare.
In consecință, recurenții solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța de fond spre legala soluționare si buna administrare a justiției.
In subsidiar, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.312 alin.1 și 3 rap. la art.304 pct.8,9 C.pr.civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr.2_ la data de 27.03.2015.
În raport de motivele de recurs, intimata R. B. SA a formulat, în baza art.308 alin.2 C.pr.civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimata a arătat că in mod corect instanța de fond a reținut ca „expertul evaluator (desemnat de instanța) a avut in vedere construcția existenta la momentul efectuării raportului de evaluare" iar cu privire la prețul stabilit in raportul existent în dosarul de executare ca acesta a fost corect întocmit „evaluarea fiind efectuata ia prețui de piața raportat la întreaga construcție/ si ca „susținerile contestatorilor referitoare la existenta unui alt preț de piață sunt nefondate".
Cu privire la actele de executare silita contestate instanța de fond a constatat că acestea au fost efectuate cu respectarea termenelor procedurale.
Intimata apreciază că toate susținerile recurenților sunt neîntemeiate, având in vedere următoarele aspecte:
Susținerea conform căreia anterior valoarea de evaluată a imobilului supus executării silite era mai mare decât cea din raportul întocmit la data de 12.11.2012, nu este un argument suficient de a pune la îndoiala valoarea stabilita de expertul evaluator.
Pe de o parte, arată intimata, este știut faptul ca prețul imobilelor a cunoscut o depreciere constantă din cauza situației economice (fapt de notorietate) iar pe de alta parte, vorbim de valori stabilite la doua momente de timp diferite [ani diferiți).
Totodată, intimata arată că expertul desemnat de către executorul judecătoresc a efectuat in mod corect evaluarea imobilului mai sus menționat, stabilind un preț just pentru vânzarea acestuia prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare pentru determinarea valorii de piața.
In acest sens, acesta a avut in vedere doua metode de stabilire a prețului imobilului si anume: metoda comparațiilor si metoda costurilor, iar prețul stabilit a fost prețul cel moi mare rezultat din aplicarea acestor metode.
Pe de alta porte, intimata arată că raportarea prețului de evaluare de către contestatori, la valoarea altor proprietăți nu este un argument suficient de a pune la îndoială valoarea de piața stabilită de expertul evaluator, pentru imobilul ipotecat.
Intimata solicită a se avea în vedere că proprietățile menționate de expert sunt repere pentru acesta de a stabili un preț mediu pe metru pătrat si nu un criteriu obligatoriu de a stabili un preț maxim raportat la valoarea altui imobil. Modalitatea de calcul si de stabilire a prețului a fost prezentata de expert în mod detaliat in anexele la raport.
Mai mult, arată intimata, afirmația neargumentată a contestatarilor cu privire la diferența dintre prețul stabilit de evaluator si prețul altor proprietăți, prin care încearcă sa inducă ideea unui preț subevaluat al imobilului, nu este nici corectă și nici reală.
Astfel, arată că suprafața de teren (St) pe care este construit imobilul contestatorilor este 161 mp în timp ce proprietățile menționate de aceștia au peste 500 mp, iar suprafața construcției ce face obiectul garanției (. celorlalte imobile avute in vedere de evaluator.
In speță, arată intimata, sunt situații juridice diferite, respectiv un imobil cu o suprafața construita fără autorizație de construire si deci un argument suficient de diminuare a prețului imobilului in cazul valorificării acestuia . de executare silită.
In opinia intimatei, modul in care recurenții abordează problema prețului stabilită de evaluator in dosarul de executare, aceștia nu doresc în fapt stabilirea unui „eventual preț corect al imobilului" ci doresc in mod evident tergiversare executării silitei imobiliare, recurenții făcând afirmații străine de situația de fapt (compararea valorii imobilului la intervale diferite de timp etc), cât si la propria culpă si anume construirea unui etaj fără autorizație în sensul de a crea o aparentă incertitudine cu privire la situația juridica ă imobilului.
In ceea ce privește raportul de evaluare dispus de instanța de fond, intimata arată că această lucrare confirmă susținerile acesteia si anume ca ipoteca s-a constituit asupra imobilului menționat in autorizația de construire si înscris in cartea funciara, diferența precizată de contestatori fiind evident o ameliorațiune a imobilului adus in garanție.
În aceste condiții, intimata a apreciat că R. B. in calitate de creditor ipotecar are dreptul de a valorifica întreg imobilii adus in garanție pentru acoperirea creanței datorata de debitori.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt existentă între părțile litigante, așa cum rezultă din probatoriul administrat la propunerea acestora, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.1 C.pr.civ.
Astfel, prin raportul de evaluare întocmit de evaluatorul autorizat A.N.E.V.A.R. P. V. M., din cadrul REAG Real Estate Advisory Group S.R.L., în dosarul execuțional nr.181/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C. C., s-a determinat valoarea de circulație a imobilului situat în Ploiești, ., județul Prahova, adus ca garanție pentru împrumuturile contractate de S.C.Z. 93 I. S.R.L. de la intimata S.C.R. B. S.A., fiind stabilită o valoare de 54.000 euro.
Tribunalul apreciază că nu pot fi avute în vedere criticile formulate de recurenții-contestatori referitoare la nepronunțarea primei instanțe asupra motivelor invocate în cuprinsul contestației la executare cu privire la prețul subevaluat al clădirii pentru nu au fost luate în calcul îmbunătățirile aduse acestuia, atât timp cât din considerentele sentinței atacate se desprinde concluzia că au fost analizate toate argumentele decisive formulate de R. M. S. și R. A., influență hotărâtoare asupra modalității de soluționare a cauzei.
În mod justificat, prima instanță a constatat că sunt nefondate susținerile recurenților-contestatori referitoare la existența unui alt preț de piață, tribunalul considerând că părțile menționate nu au administrat probatoriu susceptibil a demonstra realitatea afirmațiilor lor.
În concret, tribunalul observă că prin raportul de evaluare întocmit, așa cum s-a arătat anterior, de un evaluator autorizat, s-a procedat la determinarea valorii imobilului, prin utilizarea a două metode de stabilire a prețului, respectiv metoda comparațiilor și metoda costurilor, în final fiind luate în considerare prețul cel mai mare.
Totodată, se constată că evaluatorul a identificat în mod corect imobilul construcție, învederând la punctul 11 din raportul întocmit faptul că respectivul bun este executat în regim P+E+M, deși, conform contractului de garanție imobiliară și extrasului de carte funciară, această construcție trebuia să fi fost compusă doar din parter și mansardă. Referitor la determinarea valorii etajului, evaluatorul a învederat faptul că nu a putu realiza inspecția acestei părți din construcție întrucât proprietarii nu i-au permis accesul, motivând că nu se află sub incidența contractului de garanție și refuzând să ofere date despre compartimentare și finisajele acestuia.
Atât în cadrul contestației la executare, cât și în motivele de recurs, recurenții-contestatori au susținut că, la momentul încheierii contractului de garanție, etajul construcției exista și că, totuși, nu a fost avut în vedere între părțile respectivului act juridic, însă instanța de control judiciar constată că, pe baza probelor administrate la propunerea acestora, nu poate fi determinat momentul exact al ridicării etajului în discuție, astfel că procedura de executare silită demarată de intimata-creditoare nu poate fi apreciată ca nelegală.
Cert este faptul că, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit și întregit la prima instanță, în specialitatea construcții civile, de expert B. I., etajul construcției nu este cuprins în autorizația de construire nr.376/2008 în care se regăsește o construcție în regim de înălțime P+M și că nu s-a încheiat un proces-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, intabularea în cartea funciară și contractul de garanție reală imobiliară vizând doar partea din construcție realizată în baza autorizației de construire menționate.
În consecință, este îndreptățită susținerea intimatei-creditoare din cuprinsul întâmpinării în faza procesuală a recursului în sensul că respectiva modificare a structurii imobilului a survenit ulterior încheierii contractului de garanție, devenind incidente dispozițiile art.V din contract coroborate cu art.1777 din Codul civil vechi potrivit cărora ipoteca se întinde asupra imobilului descris în contract, a imobilelor prin destinație, atașate sau fixate acestuia, precum și a asupra ameliorațiunilor ridicate ulterior instituirii ipotecii.
În ceea ce privește obligativitatea desemnării de către prima instanță a unui evaluator independent, atestat A.N.E.V.A.R., susținută în motivele de recurs de către contestatori, tribunalul constată că potrivit art.129 alin.1 C.pr.civ. părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Din verificarea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, precum și a încheierii pronunțate la 20.11.2013 de Judecătoria Ploiești, se observă că recurenții-contestatori au solicitat încuviințarea probelor cu interogatoriul intimatei, cu înscrisuri, testimonială și cu o expertiză în specialitatea construcții civile.
Referitor la proba cu expertiza construcții civile, ale cărei obiective au fost indicate de contestatori la termenul din 20.11.2013, instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea din 12.03.2014, încuviințând atât proba cât și obiectivele propuse de aceste părți, obiective care nu au avut legătură, în mod firesc, cu evaluarea imobilului, ci doar cu identificarea construcției.
În concret, recurenții-contestatori nu au solicitat administrarea unei expertize în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, specialitate care se regăsește în Ordinul nr.199/C/18.01.2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare. Trebuie subliniat faptul că, sub nicio formă, calitatea de expert tehnic și calitatea de evaluator autorizat, dobândită conform O.G. nr.24/2011, nu pot și nu trebuie să fie confundate, efectuarea unei expertize judiciare în specialitatea evaluarea proprietății imobiliară nefiind subsumată calității de evaluator autorizat, ci calității de expert judiciar, dobândită cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2000.
Prin urmare, potrivit art.129 alin.51 C.pr.civ., recurenții-contestatori nu pot invoca în calea de atac omisiunea instanței de fond de a ordona o asemenea probă din oficiu, probă pe care nu au propus-o și administrat-o în condițiile legii.
În ceea ce privește lipsa evaluării îmbunătățirilor aduse construcției, categorie în care, așa cum s-a arătat mai sus, intră și etajul, tribunalul consideră că recurenții-contestatori nu se pot prevala în fața instanței de propria culpă în împiedicarea evaluatorului să vizualizeze și, implicit, să determine valoarea acestei părți din construcție, din cuprinsul raportului de evaluare rezultând cu evidență faptul că R. M. S. și R. A. au refuzat să-i permită accesul și să-i ofere date despre compartimentare și finisaje.
Sub aspectul diferenței dintre valoarea imobilului de la momentul încheierii contractului de garanție și valoarea de pornire a licitației, instanța de recurs consideră că, în contextul probatoriu, analizat mai sus nu constituie un motiv de anulare a actelor de executare, mai ales că, în intervalul de timp scurs între cele două momente, s-a produs o depreciere notorie și constată a pieței imobiliare, pe fondul crizei economice.
Față de toate considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.399 și art.500 – 504 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de contestatori împotriva sentinței civile nr. 611/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – contestatori R. M. S., domiciliat în Ploiești, ., ., . și R. A., domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 611/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – contestatoare . SRL, cu sediul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și intimata ., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P.-A. A. M. C. AndraȘologon O.-C.
GREFIER,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. PAA./tehnore.MȘ
2 ex/25.06.2015
d. f._ -Judecătoria Ploiești
j. f. T. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2170/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2064/2015.... → |
|---|
