Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 1371/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1371/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3191/105/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1371
Ședința publică din data de 13.05.2015
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – L. F. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, având ca obiect „recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine”, formulată de petenta P. V., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură C. D., cu sediul în P., ., nr. 20, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul P. M., domiciliat în ., județul Prahova, cauză aflată în rejudecare potrivit deciziei nr. 362/12.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petenta P. V. și intimatul P. M. reprezentat prin avocat ales Ștefuc O. din cadrul Baroului Prahova.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului, având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul acordă cuvântul pentru propuneri de probe.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, urmând a se avea în vedere dispozițiile art. 1099 Cod procedură civilă în conformitate cu care „cererea de recunoaștere a hotărârii străine se întocmește potrivit cerințelor prevăzute de prezentul cod și va fi însoțită de următoarele acte […] copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsă în instanța străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citația și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea…”, la dosar neexistând dovada citării intimatului în Spania.
Tribunalul, constatând că proba cu înscrisuri solicitată de intimat, prin apărător, este legală, concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în raport de teza ce urmează a fi probată, încuviințează administrarea acesteia.
Apărătorul intimatului arată că nu are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat Ștefuc O. pentru intimatul P. M., având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere prevederile art. 3 alin. 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, care stabilește competența în funcție de ultimul domiciliu al părților, precum și împrejurarea că intimatul nu a avut niciodată domiciliul în Spania cu petenta. În plus, în conformitate cu prevederile art. 23 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003, o hotărâre judecătorească pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc. Având în vedere că intimatul nu a avut cunoștință despre existența dosarului pe rolul autorităților judiciare din Spania, solicită respingerea acțiuni ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 15.04.2015, petenta P. V. a solicitat recunoașterea hotărârii judecătorești străine – hotărârea judecătorească de divorț nr.107/2013, pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță si Instructie Nr.5 Talavera de la Reina, Spania, în dosarul nr.625/2012, având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre petentă și P. M., încheiată la data de 14.02.2009 în ..Prahova, România.
În motivarea cererii, petenta a învederat că, prin sentința nr. 107/2013 din 5 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria în Primă Instanță și Instrucție nr.5 Talavera de la Reina SPANIA, în dos.nr.625/2012, definitivă și irevocabilă, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată cu P. M..
Prin sentința menționată, petentei i s-a încredințat spre creștere și educare minora P. A. C., născută la 18.11.2008, exercitarea drepturilor părintești urmând a se efectua în comun de ambii părinți, cu obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere de 250 Euro lunar și cu stabilirea unui program de vizită în favoarea tatălui.
Având în vedere faptul că divorțul s-a pronunțat de o instanță străină, petenta a solicitat ca această sentință să fie recunoscută în România.
În drept, au fost invocate prevederile art.1094 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1849 pronunțată la data de 26 august 2014, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de petenta P. V., și, în consecință:
A dispus recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine – hotărârea judecătorească de divorț nr.107/2013, pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță si Instrucție Nr.5 Talavera de la Reina, Spania, în dosarul nr.625/2012, având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre petentă și P. M., încheiată la data de 14.02.2009 în ..Prahova, România.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea judecătorească de divorț nr.107/2013, pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță si Instrucție Nr.5 Talavera de la Reina, Spania, în dosarul nr.625/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre petentă și P. M., încheiată la data de 14.02.2009 în ..Prahova, România, minora P. A. C., născută la 18.11.2008, a fost încredințată mamei spre creștere și educare, cu exercitarea drepturilor părintești în comun de ambii părinți, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 250 Euro lunar, stabilindu-se un program de vizită în favoarea sa.
Așa cum se atestă prin certificatul emis de Grefa Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr.5 din Talavera, aflat la fila 10 din dosar, hotărârea analizată a rămas definitivă și irevocabilă.
Conform art.21 din Regulamentul (CE) NR. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.
În special, nu este necesară nicio procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
Cu toate acestea, orice parte interesată poate solicita pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii către instanța de judecată competentă potrivit legii statului membru solicitat.
Potrivit art.22 din același regulament, o hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaște:
- în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta;
- în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
- în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o acțiune între aceleași părți în statul membru în care se solicită aceasta
- în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru
- într-un stat terț într-o cauză între aceleași părți, din moment ce această primă hotărâre îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se solicită aceasta.
Prin urmare, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile menționate în considerentele anterioare și, ca urmare, văzând și prevederile art. 1094 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, a admis cererea petentei si a dispus recunoașterea teritoriul României a hotărârii judecătorești străine – hotărârea judecătorească de divorț nr.107/2013, pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță si Instrucție Nr.5 Talavera de la Reina, Spania, în dosarul nr.625/2012, având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre petentă și P. M., încheiată la data de 14.02.2009 în ..Prahova, România.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. M., solicitând în principal repunerea în termenul de apel pierdut.
In fapt, a susținut că datorită faptului că nu a fost citat în acest dosar și nici nu i-a fost comunicată sentința, la adresa de domiciliu, acest fapt l-a adus în imposibilitatea de a declara apel în termenul legal. A mai menționat că lucrează în altă localitate respectiv în mun.Pitești, jud. Argeș, iar la domiciliu din . de 1-2 ori pe lună.
Totodată a precizat că nu a fost niciodată citat în dosarul nr. 625/2012 aflat pe rolul instanței Judecătoriei de Primă Instanță și Instrucție nr. 5 de la Reina, Spania care a pronunțat Sentința nr. 107/05.09.2013, neavând cunoștință de acest dosar și de hotărârea pronunțată deoarece a locuit în România.
A aflat de divorț în urma unui telefon primit, fapt ce l-a determinat să verifice pe portalul instanțelor existența unui dosar și așa a aflat de dosarul aflat pe rolul Tribunalului Prahova de circa 10 zile prin sistemul Ecris.
După vizualizarea soluției pronunțate pe portal s-a deplasat la arhiva Tribunalului Prahova și a solicitat un exemplar de pe sentința civilă nr. 1849/26.08.2014. In dosarul nr._ nu există nicio dovadă de comunicare a citațiilor pârâtului, deși instanța a consemnat la termenul de judecată că procedura de citare cu pârâtul a fost legal îndeplinită. In condițiile în care judecata s-a făcut în lipsa pârâtului care nu a fost legal citat, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a solicitat admiterea cererii de repunere in termen.
In situația în care se va admite cererea de repunere în termen, în baza prevederilor art.186, coroborat cu art. 468 precum și art. 470-480 Cod proc.civ., a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In subsidiar a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca netemeinică și nelegală.
A învederat că, reclamanta P. V. prin acțiune a solicitat instanței recunoașterea hotărâri de divorț pronunțate de Judecătoriei de Prima Instanța si Instrucție nr. 5 de la Reina, Spania care a pronunțat Sentința nr. 107/05.09.2013 în dosarul nr.625/2012.
A precizat ca soția sa a plecat la muncă în Spania în anul 2012, iar după o perioada l-a părăsit și a refuzat să mai se întoarcă în țară. La un interval de 2-3 luni a venit și a luat-o pe fiica lor în vârsta de 6 ani.
Critica hotărârii instanței de fond cu privire la recunoașterea hotărârii străine, este acea că nu a fost citat astfel nu i s-a respectat dreptul la apărare și de asemenea, a fost încălcat principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, potrivit căruia instanța era obligată să pună în discuția contradictorie a părților orice cerere. Datorită faptului că nu a fost legal citat și nu i s-a comunicat cererea de recunoaștere a hotărârii străine, nu a putut formula nicio apărare pertinentă, apărări pe care le-a formulat ca motive de apel. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinita și a lăsat cauza în pronunțare.
Raportat la starea de fapt reținută, a apreciat că procedura de citare nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată și nici sentința apelata nu i-a fost comunicată.
A precizat că, potrivit jurisprudenței constate a Curții Europene a Drepturilor Omului instanța trebuie să mențină echilibrul necesar desfășurării unui proces echitabil în sensul comunicării între părți a tuturor pieselor dosarului care vor servi la adoptarea deciziei sale, asigurându-se în acest fel principiul egalității armelor. Acest principiu semnifica dreptul părților de a dispune de aceleași mijloace pentru a-și susține poziția lor reprezentând o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, instanța de fond nu a verificat și incidența Regulamentului nr.44/2001 a Consiliului Uniunii Europene, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
A mai arătat că instanța nu a luat in considerare prevederile art. 23 litera (c) și (d). din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27
noiembrie 2003, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, care precizează ca următoarele motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești în materia răspunderii părintești.
O hotărâre judecătorească pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută:
- în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat și astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că respectiva persoană a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
- la solicitarea oricărei persoane care susține că hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca această persoană să fi avut posibilitatea de a fi ascultată.
Mai mult, datorită faptului ca nu a fost legal citat, practic i s-a interzis dreptul la un proces echitabil, constituind și aceasta o încălcare a disp.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii formulată de reclamantă.
Prin decizia nr 362/12.03.2015 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de repunere în termenul de apel. Astfel, a admis apelul declarat de P. M., împotriva sentinței civile nr. 1849 pronunțată la data de 26 august 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-petentă P. V. și în consecință a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că potrivit disp.art. 186 c.pr.civilă “ Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.”
S-a avut în vedere că doar petentei i-a fost comunicată hotărârea, apelantul luând cunoștință de conținutul acesteia abia la data de 19.11.2014, în urma solicitării de înmânare a unei copii.(fila 23 dosar fond)
Față de aceste considerente, având în vedere că apelantul a fost în imposibilitate obiectivă să exercite calea de atac în termen deoarece hotărârea nu i-a fost comunicată, precum și data formulării cererii de apel, respectiv în cuprinsul celor 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de cuprinsul hotărârii, termen prevăzut de disp.art. 186 alin.2 c.pr.civilă, Curtea a admis cererea de repunere în termen.
În ceea ce privește motivele de apel s-a reținut că sunt fondate criticile formulate de către acesta în sensul că hotărârea de exequator a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la citarea părților.
Astfel, potrivit disp.art.1101 alin.2 c.pr.civilă, cererea poate fi soluționată fără citarea părților doar dacă din hotărârea străină reiese că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Ori, atât din hotărârea ce se cere a fi recunoscută, cât și din alegațiile apelantului, nu rezultă că acesta ar fi fost de acord cu admiterea acțiunii.
În susținerea acestui raționament s-a reținut că în pagina a doua a hotărârii ce se solicită a fi recunoscută, se menționează faptul că pârâtul- apelant nu a fost prezent, astfel că nu se poate presupune că ar fi fost de acord cu admiterea acțiunii, cu cât mai mult cu cât din documentele existente la dosarul cauzei nu rezultă nici domiciliul unde i-ar fi fost comunicată hotărârea, și nici vreo dovada a comunicării acesteia.
Ori în aceste condiții nu se poate verifica dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, că i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii, potrivit art.1095 (2) c.pr.civilă.
Astfel, deoarece apelantul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a putea fi soluționată cu respectarea dispozițiilor legale, Curtea în temeiul disp.art.480 alin.3 c.pr.civilă, avându-se în vedere că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, a admis apelul, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, pentru a se soluționa cu respectarea prevederilor legale privind citarea părților.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, spre rejudecare, acesta a fost înregistrat sub nr._ la data de 17.04.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin hotărârea judecătorească de divorț nr.107/ 05.09.2013, pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță si Instrucție Nr.5 Talavera de la Reina, Spania, în dosarul nr.625/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre petentă și P. M., încheiată la data de 14.02.2009 în ..Prahova, România, minora P. A. C., născută la 18.11.2008, a fost încredințată mamei spre creștere și educare, cu exercitarea drepturilor părintești în comun de ambii părinți, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 250 Euro lunar, stabilindu-se un program de vizită în favoarea sa.
În conformitate cu dispozițiile art. 1094 N.c.pr.civ., hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi in statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare - totodată, dispozițiile art. 1095 N.c.pr.civ., enumerând condițiile recunoașterii hotărârilor străine
De asemenea, potrivit art. 33 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, „hotărârea pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la vreo procedură specială”.
Conform art.21 din Regulamentul (CE) NR. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.
În special, nu este necesară nicio procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
Cu toate acestea, orice parte interesată poate solicita pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii către instanța de judecată competentă potrivit legii statului membru solicitat.
Potrivit art.22 din același regulament, o hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaște:
1.în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta;
2. în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
3. în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată într-o acțiune între aceleași părți în statul membru în care se solicită aceasta
4. în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru
5. într-un stat terț într-o cauză între aceleași părți, din moment ce această primă hotărâre îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se solicită aceasta.
În aplicarea dispozițiilor art. 1096 alin. 2 NCPC, Tribunalul reține că, dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate că acesteia i-a fost înmânată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
De asemenea, potrivit art.22 din Regulamentul (CE) NR. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, o hotărâre judecătorească pronunțată în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaște în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat și astfel încât acesta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc.
Or, potrivit hotărârii ce se solicită a fi recunoscută, pârâtul nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă nici domiciliul unde i-ar fi fost comunicată hotărârea, și nici vreo dovada a comunicării acesteia și, mai mult, prin promovarea prezentului demers judiciar se constată că pârâtul nu a acceptat hotărârea.
Așadar,raportat la probele administrate, reținând că prin hotărârea judecătorească de divorț nr.107/ 05.09.2013 s-a încălcat dreptul pârâtului la apărare, conform disp. art. 1097 lit. f din NCPC, Tribunalul constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile menționate în considerentele anterioare și, ca urmare, văzând și prevederile art. 1094 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca neîntemeiată cererea privind recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine reprezentată de hotărârea judecătorească de divorț nr.107/2013, pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță si Instrucție Nr.5 Talavera de la Reina, Spania, în dosarul nr.625/2012, având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre petentă și P. M., încheiată la data de 14.02.2009 în ..Prahova, România.
Văzând disp. art. 453 NCPC, Tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect „recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine” formulată de petenta P. V., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură C. D., cu sediul în P., ., nr. 20, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul P. M., domiciliat în comuna Vadu Săpat, ., județul Prahova, ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.05.2015.
Președinte, Grefier,
N. A. L. F. S.
operator de date cu caracter personal 5595
red./tehnored. A.N.
4 ex./20.05.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2274/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 1983/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
