Pretenţii. Decizia nr. 1983/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1983/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 17372/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1983
Ședința publică din data de 05.05.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât M. P. – SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/ 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. Mc DONALD’S R. S.R.L., cu sediul ales la S.C.P.A. A., D. și ASOCIAȚII în București, .. 4, parter, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că apelantul pârât a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, răspuns la întâmpinare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul, în baza art.131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art.95 C.pr.civ., ia act că apelantul pârât a depus la dosar răspuns la întâmpinare și, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art. 482 rap. la art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta S.C. Mc DONALD’S R. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. P. – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, obligarea acestuia la plata sumei de lei 8.941 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cadrul dosarului nr._/281/2009, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art.451 - 453 C.pr.civ., aceasta a căzut în pretenții.
În motivare a arătat că, în anul 2009, a acționat în judecată pârâta în fața Judecătoriei Ploiești pentru contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr._, prin Somația nr._/ 16.10.2009, în baza Titlului Executoriu nr._/16.10.2009.
Prin sentința civilă nr._/14.12.2012, pronunțată în dosarul nr._/281/2009, Judecătoria Ploiești a soluționat cererea, anulând somația și titlul executoriu, precum și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare.
Pârâtul Serviciul Public Finanțe Locale a declarat recurs împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Ploiești, iar Tribunalul Prahova - Secția Civilă, prin decizia nr.817/_ dată în dosarul nr._/281/2009, a respins ca nefondat recursul la data de 26.04.2013, în aceste condiții pârâta căzând în pretenții, cheltuielile de judecată aferente celor două stadii procesuale reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și onorariu expert, astfel: fond - Judecătoria Ploiești - dosarul nr._/281/2009 - taxa de timbru - 194 lei + 10 lei cerere suspendare executare, conform chitanțe aflate la dosarul cauzei; onorariu avocat 5.950 lei (inclusiv T.VA.), conform contractului de asistentă juridică nr._/05.11.2009; factura nr.619/08.12.2009, O.P. nr.6882/16.12.2009; onorariu expert - 600 lei, conform O.P. nr.1841/13.04.2010; recurs - Tribunalul Prahova - dosarul nr._/281/2009 - onorariu avocat – 2.187,31 lei (inclusiv T.V.A.), conform contractului de asistentă juridică nr._/2013; factura nr. 2512/09.04.2013 si O.P. nr.1999/18.04.2013.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, pe cale de excepție invocând excepția netimbrării față de dispozițiile art. 1. 2, 3, 29 si 30 din O.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Î.C.C.J., prin decizia nr. 19/18.11.2013, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecații, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Onorariile solicitate de reclamanta cu titlu de cheltuieli de judecată sunt nepotrivit de mari în raport cu timpul și volumul de muncă realizată de avocat în dosarul nr._/281/2009, natura, noutatea și dificultatea cazului, valoarea pricinii. Apărătorul, deși angajat pentru redactare (...) și reprezentare (conform contractului de asistență juridică nr. 208.825/05.11.2009) își limitează participarea în proces doar la redactarea cererii, concluzii scrise, prezentându-se în instanță numai la primele termene de judecată.
Din analiza dosarului de recurs nr._/281/2009 al Tribunalului Prahova, rezultă că pentru munca prestată de apărător s-a perceput un onorariu de 2187,31 lei. În acest dosar munca apărătorului a constat numai în depunerea întâmpinării, acesta neprezentându-se în instanță.
A precizat că onorariul solicitat este disproporționat în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului. Astfel, chiar dacă onorariile se stabilesc liber între avocat și client, fiind interzisă fixarea unor onorarii maxime, totuși, potrivit art. 132 alin. 3 există anumite elemente în funcție de care se poate solicita un onorariu. În speța, niciunul din elementele enumerate de legiuitor nu justifică un asemenea onorariu exagerat.
Potrivit principiului obligativității respectării contractului de către părți, clientul are obligația de a achita integral onorariul avocatului, pe care însă nu îl va recupera de la partea adversă, în măsura în care câștigă procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Suma menționată în actele de executare, anulate de instanța de judecată în dosarul nr._/281/2009 este în cuantum de 8.332 lei, iar cheltuielile de judecată solicitate sunt în cuantum de 8.941 lei.
Raportat la elementele prevăzute de art. 451 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, onorariile de avocat, precum și onorariul expert sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat.
Astfel cum a fost formulată acțiunea, reclamanta nu a reușit să demonstreze că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este rezonabilă în raport cu criteriile stabilite de Codul de procedură civilă. Mai mult, reclamanta nu a dat detalii suplimentare și nici nu a făcut dovada că a efectuat numeroase demersuri, ședințe de consultații juridice pentru solicitarea unor cheltuieli de judecata în cuantum atât de mare.
Referitor la noutatea litigiului pe rolul Judecătoriei Ploiești s-a aflat dosarul nr._/281/2009 în care contestator a fost . România SRL, același pârât, având ca obiect contestație la executare (în care . România SRL a solicitat anularea somației și titlului executoriu nr._/15.06.2009 emise de această instituție) instanța de judecata a reținut că organele fiscale nu au indicat în titlul executoriu nr._/15.06.2009 denumirea creanței pentru fiecare sumă, . România SRL trebuie să înțeleagă exact pentru ce suma este urmărita silit, dacă suma aparține unuia sau altuia din terenurile sau clădirile deținute de . România SRL, concluzionând că instituția nu a respectat cerințele de formă impuse de art. 43 al. 2 litera d) și de art. 141 al. 4 Cod procedură fiscală.
Cheltuielile de judecată reprezintă, în fond un aspect accesoriu într-un litigiu și la apărarea făcută, trebuie să aibă un caracter rezonabil.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 2 C.pr.civ, dacă cererea nu îndeplinește cerințele art. 194-197 C.pr.civ, inclusiv timbrajul, reclamantului îi sunt comunicate, în scris, lipsurile cu mențiunea că acestea să fie acoperite, în termen de 10 zile, sub sancțiunea anularii cererii.
În speță, a fost notificată de instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile legale mai susmenționate, să achite taxa de timbru în valoare de 552, 05 lei.
Pe fond a arătat că instanța de judecata are căderea de a aprecia exclusiv asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților. Taxa de timbru achitată de parte și onorariul expertului achitat în egală măsură de parte, nu pot fi diminuate de instanța de judecată, neexistând un temei legal în acest sens.
În situația dedusă judecații, aceste cheltuieli se ridică la valoarea de 804 lei (194 lei +10 lei +600 lei). Astfel valoarea onorariului de avocat este de 8137 lei, pentru fond și recurs. Suma reprezentând onorariu de avocat cuprinde TVA, în consecință, onorariul în sine, fără TVA, este de 6184, 12 lei, pentru fond și recurs. Din aceste calcule rezulta fără dubiu că valoarea onorariului de avocat nu depășește valoarea menționata în actele de executare anulate de către instanța de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.pr.civ, judecătorul poate mări sau micșora onorariile avocaților. În consecința, taxele de timbru și onorariile de expertiza, odată achitate nu pot fi diminuate de instanță.
Judecata dosarului a durat din 27.11.2009 și până în 14.12.2012, respectiv aproape 3 ani, cu termene lunare. În total au fost 21 de termene de judecata (extras portal). Au fost efectuate o . lucrări, cereri de chemare în judecată, preschimbări de termene, note scrise, răspunsuri la întâmpinare, note de ședință, cereri diverse, note scrise, copii încheieri, depuneri acte.
Deplasările s-au făcut de către avocați, la termenele de judecată, iar și în situațiile în care s-a solicitat judecata în lipsă, au fost efectuate acte juridice, cereri/precizări; judecata în lipsă nu echivalează cu nedesfășurarea unei activități juridice în dosar. În speță s-a efectuat expertiza complexă.
Au avut loc întâlniri cu expertul, s-au făcut cereri de urgentare, s-a solicitat înlocuirea expertului, s-a numit un nou expert, au avut loc întâlniri cu acest nou expert.
În consecință, nu se poate considera că valoarea onorariului este disproporțională față de munca depusă și complexitatea cauzei în condițiile în care este vorba despre un onorariu de 5000 lei pentru 3 ani de litigiu în fond.
Este adevărat că potrivit aprecierii ICCJ - Secția Civilă și de proprietate Intelectuală, Decizia Civilă nr. 2420 din 11.04.2008 «art.274 alin. 3 C.pr.civ, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori constată că sunt nepotrivit de mari sau nepotrivit de mici față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului de a beneficia de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.»
Este vorba de un litigiu care a durat nu 1 an ci 3 ani, un litigiu în cadrul căruia timp de 3 ani s-au efectuat acte/lucrări juridice, la fiecare din cele 21 de termene. Litigiul în speță a presupus munca unei echipe de avocați și consilieri de specialitate, având în vedere că s-a dispus o expertiză de specialitate ce presupunea cooptarea unor persoane în domeniu.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/31.10.2014, prin care a admis în parte cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta, a obligat pârâta la plata sumelor de 204 lei reprezentând taxă de timbru, 600 lei onorariu expert, 4000 lei reprezentând onorariu avocat fond, 700 lei onorariu avocat recurs. A respins în rest cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr._/14.12.2012, pronunțată în dosarul nr._/281/2009, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de către reclamanta din prezenta cauză, anulându-se titlul executoriu nr._/16.10.2009 și actele subsecvente. Pentru această cerere a achitat o taxă de timbru de 194 lei și 10 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării (filele 27 și 28 din dosar).
În cadrul acestui dosar a fost încuviințată contestatoarei proba cu expertiză contabilă, pentru care a achitat un onorariu de 600 lei (fila 149).
Sentința civilă nr._/14.12.2012 a fost recurată, prin decizia civilă nr. 817/26.04.2013 fiind menținută.
În baza contractului de asistență juridică nr._/05.11.2009, a fost emis de către SCPA C. și asociații, factura nr. 619/08.12._, în valoare de 5950 lei, iar în baza contractului de asistență juridică nr._/09.04.2013, factura nr. 2512/09.04.2013, de către SCPA A., D. și asociații, în valoare de 2187,31 lei.
Cele 2 facturi au fost achitate de reclamantă prin ordinele de plată nr. 6882/16.12.2009 și_/18.04.2013.
Potrivit art. 998-999 C.civ., cel care cauzează un prejudiciu altuia are obligația reparării acelui prejudiciu. Pentru a fi angajată răspunderea, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să se fi petrecut o faptă ilicită, să se fi cauzat un prejudiciu, să existe legătura de cauzalitate între faptă și pagubă și vinovăția autorului.
În speță instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții: astfel, fapta ilicită a constat în emiterea unei somații fără respectarea condițiilor legale, ceea ce a determinat litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._/281/2009.
Prejudiciul a constat în cheltuielile pe care reclamanta din prezenta cauză a trebuit să le facă în dosarul respectiv, iar vinovăția pârâtei rezultă pe de o parte din chiar motivele pentru care s-a admis contestația, nerespectarea unor prevederi legale și din faptul că nu s-a conformat hotărârii instanței de fond, declarând recurs împotriva sentinței, ceea ce a determinat noi cheltuieli pentru reclamantă.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
Cheltuielile de judecată constau în speță în onorariu de expert, onorariu de avocat și taxă de timbru, încadrându-se în enumerarea prevăzută la art. 451 alin. 1 C.pr.civ.
În ceea ce privește taxa de timbru și onorariu de expert, instanța a admis în totalitate acest capăt de cerere față de împrejurarea că pe lângă caracterul lor efectiv, art. 451 alin. 4 și interpretând per a contrario dispozițiile art. 451 alin. 2 și 4 C.pr.civ. în ceea ce privește onorariul de expert, se impune acordarea acestora în totalitate.
Cu privire la onorariu de avocat, însă, art. 451 alin. 2 C.pr.civ. prevede că instanța va putea micșora cuantumul acestuia, ori de câte ori va constata motivat că nu este corespunzător valorii sau complexitatea pricinii sau muncii depuse de avocat, ținând cont de circumstanțele cauzei.
În speță reclamanta a solicitat următoarele sume: pentru fond 5950 lei, pentru recurs 2187,31 lei.
Instanța de fond a reținut că suma prevăzută în somația atacată este de 8332 lei, prin urmare valoarea litigiului este de 8332 lei, reclamanta solicitând un onorariu în cuantum de aproximativ 75% din valoarea creanței, care se reține a fi exagerat. Referitor la complexitatea cauzei, se constată că dosarul de fond a avut ca obiect contestație la executare, motivele invocate, respectiv nerespectarea condițiilor de formă ale actului și achitarea debitului determinând o complexitate medie a cauzei.
Însă referitor la munca depusă de avocat, din analiza încheierilor de ședință și a actelor din dosar, rezultă că a constat în redactarea contestației la executare, a răspunsului la întâmpinare, a cererii de probe și a concluziilor scrise, precum și prezența la 6 termene de judecată în care nu au fost puse în discuție probleme deosebite, având în vedere că la termenul de judecată la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei, apărătorul contestatoarei nu a fost prezent.
Cu privire la întâlnirile cu experții, reclamanta nu face dovada că au existat aceste întâlniri, din raportul de expertiză întocmit și din procesul-verbal de la filele 151-152 nu rezultă că contestatoarea a fost reprezentată de avocat.
Referitor la cererile de înlocuire a experților se constată că acestea au fost făcute chiar de experți, pentru diverse motive, nu de către avocatul contestatoarei.
Pentru munca depusă și în raport de valoarea și complexitatea medie a cauzei, instanța apreciază că suma de 4000 lei pentru fond este îndestulătoare.
În recursul împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012, munca avocatului a constat în redactarea întâmpinării, în contextul unei problematici deja cunoscute, iar apărătorul acesteia nu a fost prezent la singurul termen, în care s-a și pronunțat decizia nr. 817, astfel încât suma de 700 lei corespunde acestor criterii.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata sumelor de 204 lei reprezentând taxă de timbru, 600 lei onorariu expert, 4000 lei reprezentând onorariu avocat fond, 700 lei onorariu avocat recurs, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtul M. Ploiești – Serviciul Public Finanțe Locale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în motivarea sa, instanța de fond în mod greșit a apreciat că, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998- 999 Cod civil.
Consideră că sumele reprezentând onorariu expert și onorariu avocat la care instituția a fost obligată la plata sunt total irezonabile. Astfel, din considerentele sentinței atacate rezultă că la acordarea sumei reprezentând onorariu avocat, instanța de fond nu a avut în vedere timpul și volumul de muncă realizată de avocat în dosarul nr._/281/2009, natura, noutatea și dificultatea cazului, valoarea pricinii. Față de acestea, suma apare total nejustificată.
Așa cum a arătat și la instanța de fond, cheltuielile de judecată reprezintă, practic un aspect accesoriu într-un litigiu și față de apărările făcute trebuie să aibă un caracter rezonabil.
Apreciază că . România SRL nu a reușit să demonstreze că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este rezonabilă în raport cu criteriile stabilite de Codul de procedură civilă.
Mai mult, . România SRL nu a dat detalii suplimentare și nici nu a făcut dovada că a efectuat numeroase demersuri, ședințe de consultații juridice pentru solicitarea unor cheltuieli de judecată în cuantum atât de mare.
Criteriul rezonabilității onorariului avocațial are însă câteva puncte de referință concrete: durata și obiectul procesului și nu în ultimul rând „munca" efectiv prestată de către avocat în cauza respectivă, aspecte pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere atunci când a motivat sentința.
Referitor la noutatea litigiului menționează că pe rolul Judecătoriei Ploiești s-a aflat dosarul nr._/281/2009 în care contestator a fost S.C. Mc Donald"s România S.R.L., parat instituția noastră, având ca obiect contestație la executare (în care . România SRL a solicitat anularea somației și titlului executoriu nr._/15.06.2009 emise de instituția intimată) instanța de judecată a reținut că organele fiscale nu au indicat în titlul executoriu nr._/15.06.2009 denumirea creanței pentru flecare sumă, S.C. Mc Donald"s România S.R.L. trebuie să înțeleagă exact pentru ce sumă este urmărita silit, dacă suma aparține unuia sau altuia din terenurile sau clădirile deținute de . România SRL, concluzionând că instituția intimată nu a respectat cerințele de forma impuse de art. 43 al. 2 litera d) si de art. 141 al. 4 Cod procedură fiscală.
Ca atare, suma reprezentând onorariu expert și avocat nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și, modificarea în parte a sentinței nr._/31.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, în sensul respingerii în tot a acțiunii, ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .In raport de motivele de apel, intimata reclamantă .> R. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Susține că, în anul 2009 a acționat în judecată pârâta în fata Judecătoriei Ploiești pentru contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr._ prin Somația nr._ din 16.10.2009 în baza Titlului Executoriu nr._/16.10.2009.
Prin Sentința Civilă nr._/14.12.2012, dată în dosarul nr._/281/2009, Judecătoria Ploiești soluționează cererea și anulează somația și titlul executoriu antemenționat, precum și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare.
Pârâta Serviciul Public Finanțe Locale declară recurs împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Ploiești. Tribunalul Prahova - Secția Civilă, prin Hotărârea nr.817/2013 dată în dosarul nr._/281/2009, respinge ca nefondat recursul în data de 26.04.2013, în aceste condiții pârâta cazând în pretenții.
În aceste condiții a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată aferente celor două stadii procesuale în valoare de 8941 lei, acestea reprezintă onorariu de avocat, dar și taxa de timbru și onorariu expert achitate în cauză.
Susține reclamanta că acțiunea sa a fost admisă» în parte, instanța de judecată cenzurând deja o parte din cheltuielile de judecată, mai precis reducându-le aproape la jumătate.
Consideră că în acest context nu se poate susține sub nicio formă că soluția instanței de fond este greșită iar suma acordată este prea mare.
2) Raportat la motivele de apel invocate de apelantă, intimata susține că, instanța de judecată are căderea de a aprecia exclusiv asupra cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul avocaților.
Taxa de timbru achitată de parte și onorariul expertului achitat în egală măsură de parte, nu pot fi diminuate de instanța de judecată, neexistând un temei legal în acest sens.
În situația dedusă judecății, aceste cheltuieli se ridică la valoarea de 804 lei (194 lei +10 lei +600 lei).
Astfel valoarea onorariului de avocat este de 8137 lei, pentru fond și recurs.
Suma reprezentând onorariu de avocat cuprinde TVA, în consecință, onorariul în sine, dacă nu includem TVA, este de 6184, 12 lei, pentru fond și recurs.
Mai precis, la fond, onorariul societății a fost de 5000 lei, pentru 3 ani de judecată în dosarul susrubricat.
Potrivit dispozițiilor art.274 C.pr.civ, judecătorul poate mări sau micșora onorariile avocaților. În consecință, taxele de timbru și onorariile de expertiză, odată achitate nu pot fi diminuate de instanța, așa cum în mod greșit solicită apelanta.
În ceea ce privește onorariul avocatului, susține că valoarea acestuia este perfect justificată.
Pentru fond, așa cum a arătat mai sus, onorariul societății de avocatură a fost de 5000 de lei, cuprinzând foarte multe activități juridice:
-Judecata dosarului a durat din 27.11.2009 și până în 14.12.2012, respectiv aproape 3 ani, cu termene lunare ;
-În total au fost 21 de termene de judecată ;
-Au fost efectuate o . lucrări, cereri de chemare în judecată, preschimbări de termene, note scrise, răspunsuri la întâmpinare, note de ședință, cereri diverse, copii încheieri, depuneri acte - toate aflate la dosarul cauzei.
-Deplasările s-au făcut de către avocați, la termenele de judecată, iar și în situațiile în care s-a solicitat judecata în lipsă, au fost efectuate acte juridice, cereri/precizări; judecata în lipsă, nu echivalează cu nedesfășurarea unei activități juridice în dosar ;
-În speță s-a efectuat o expertiză complexă;
-Au avut loc întâlniri cu expertul, s-au făcut cereri de urgentare, s-a solicitat înlocuirea expertului, s-a numit un nou expert, au avut loc întâlniri cu acest nou expert, convorbiri telefonice și numeroase e-mail-uri;
(depune numai câteva dintre acestea pentru edificarea instanței)
-Lunar avocații societății au făcut rapoarte legate de evoluția litigiului (depune un extras dintr- un astfel de raport)
-În soluționarea speței, pe parcursul a 3 ani, au lucrat 2 avocați definitivi așa cum se poate observa ți din corespondența electronică ;
În consecință, nu se poate considera că valoarea onorariului este disproporțională față de munca depusă ți complexitatea cauzei, în condițiile în care se referă Ia un onorariu de 5000 lei pentru 3 ani de litigiu în fond.
Trebuie avut în vedere că, pe lângă actele juridice ce se regăsesc în dosarul cauzei, avocații au desfășurat și alte activități (întâlniri cu clientul, e-mail uri, discuții cu expertul parte - în speță a avut și expert parte, rapoarte).
Susține că suma de 5000 lei, pentru trei ani de judecată, cu 8 înfățișări pe an, rapoarte lunare, discuții, înseamnă practic 1600 de lei pe an, onorariu perceput de o societate de avocatură, pentru un dosar, suma mai mult decât rezonabilă raportat la durata litigiului și volumul de muncă depusă.
În ce privește recursul, potrivit convenției părților, acesta se taxează 50% din onorariul de la fond.
Cu toate acestea a fost perceput un onorariu mult mai mic, respectiv 1600 de lei.
Acest onorariu a fost redus de instanța de fond, la mai puțin de jumătate, respectiv la 700 de lei.
Este adevărat că potrivit aprecierii ICCJ - Secția Civilă și de proprietate intelectuală, Decizia Civilă nr.2420 din 11.04.2008 « art.274 alin.3 C.pr.civ, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constata că sunt nepotrivit de mari sau nepotrivit de mici față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului de a beneficia de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. »
Ori în speță este evident că nu este vorba de un abuz de drept iar onorariul nu este deturnat de la finalitatea sa firească.
Pe de alta parte dispozițiile Codului de procedură civilă precizează că, partea care cade în pretenții, este obligată la suporte cheltuielilor de judecată, astfel încât ar fi profund injust ca aceasta să nu își poată recupera în integralitate cheltuiala efectuată, dat fiind că este o sumă deja achitată.
Susține reclamanta că, onorariul a fost redus de instanța de judecată și că o reducere mai mare a acestuia ar fi incorectă față de aceasta, care deși a fost obligată să ajungă în fața instanței din vina apelantei, nu își poate recupera cheltuielile de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica pârâtului în sensul că. sumele reprezentând onorariu expert și onorariu avocat la care instituția a fost obligată la plata sunt total irezonabile și că, instanța de fond nu a avut în vedere timpul și volumul de muncă realizată de avocat în dosarul nr._/281/2009, natura, noutatea și dificultatea cazului, valoarea pricinii, suma apărând total nejustificată, este nejustificată, având în vedere că, soluționarea dosarului a avut loc la mai multe termene de judecată, 21 de termene, în cadrul cărora au fost efectuate o . lucrări, cereri de chemare în judecată, preschimbări de termene, note scrise, răspunsuri la întâmpinare, note de ședință, cereri diverse, copii încheieri, depuneri acte - toate aflate la dosarul cauzei.
De asemenea au fost efectuate deplasări de către avocații reclamantei, la termenele de judecată, dar și în situațiile în care s-a solicitat judecata în lipsă, au fost efectuate acte juridice, cereri/precizări; judecata în lipsă.
În cauză a fost efectuată o expertiză complexă; au avut loc întâlniri cu expertul, s-au făcut cereri de urgentare, s-a solicitat înlocuirea expertului, s-a numit un nou expert, au avut loc întâlniri cu acest nou expert, convorbiri telefonice și numeroase e-mail-uri; lunar avocații societății au făcut rapoarte legate de evoluția litigiului, aspecte ce rezultă din actele pe care le depune la dosar, susținerea pârâtului în sensul că reclamanta . România SRL nu a reușit să demonstreze că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este rezonabilă în raport cu criteriile stabilite de Codul de procedură civilă, este nejustificată.
Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile de avocați, experți, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și cazare și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Partea care pierde procesul va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, astfel că partea care pierde procesul suportă atât cheltuielile făcute de aceasta cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Dacă nu s-au cerut cheltuieli de judecată în cursul procesului, acestea pot fi solicitate pe cale separată. Cererea poate fi făcută în cadrul termenului de prescripție de drept comun, care curge de la data la care hotărârea prin care cel in cauză a câștigat procesul a devenit definitivă.
Este adevărat că instanța de judecată poate să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În cauza de față nu se impune în nici un caz reducerea cheltuielilor de judecată față de considerentele arătate anterior.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de pârât ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul pârât M. PLOIEȘTI – SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul ales la SCPA A., D. și ASOCIAȚII în București, .. 4, parter, sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. A. G. H.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. N.C.
4 ex./06.06. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1993/2015.... → |
|---|
