Fond funciar. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4
Ședința publică din data de 06.01.2015
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTORI - M. R.
- N. C.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul - reclamant P. N., domiciliat în com. B., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 5378/15.04.2014 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimata - intervenientă P. R., domiciliată în com. B., ., jud. Prahova și intimații – pârâți ., cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, C. L. DE FOND FUNCIAR B., cu sediul în B., jud. Prahova și INSTITUȚIA P. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul – reclamant, personal și asistat de av. B. N. și intimata – intervenientă, personal și asistată de av. I. T., lipsă fiind intimații - pârâți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de intimata – intervenientă P. R. și intimata – pârâtă C. L. B. de fond funciar.
Tribunalul ia act că intimata – intervenientă P. R. și intimata – pârâtă C. L. B. de fond funciar au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul – reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate asupra terenului aferent anexei gospodărești, astfel cum a fost identificată prin expertiza de specialitate tehnică topografie, cadastru și geodezie ing. I. G. situat între pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 1, cu precizarea că pârâta C. Județeană Prahova de Fond Funciar nu a finalizat acțiunea în sensul emiterii titlului de proprietate, motivat de faptul că terenul curți - construcții a fost cumpărat în anul 1975, iar instanța de fond a limitat dreptul de proprietate doar la terenul aferent construcției; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata – intervenientă, prin apărător, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, întrucât recurentul – reclamant este proprietar al suprafeței de teren de 550 mp., astfel cum rezultă din înscrisurile coroborate cu expertiza întocmită de expertul I. G., mai ales că terenul dedus judecății nu a fost împrejmuit.
Din înscrisuri rezultă că numai acea suprafață de teren este proprietatea recurentului – reclamant, așa cum rezultă și din planul cadastral și dispozițiile Legii nr.247/2005, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Judecătoriei Ploiești;, cu cheltuieli pe cale separată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2011, reclamantul P. N. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că este proprietarul terenului - cămin de casă, curte și grădină, în suprafață de cca. 900 mp. situat în com. B., ., jud. Prahova.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încercat să înscrie terenul și construcțiile în cartea funciară, însă nu a putut realiza acest lucru, deoarece nu deține un titlu de proprietate, context în care a invocat art.23 din Legea nr.18 /1991 potrivit căruia „sunt și rămân în proprietatea privată …terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul - Lege nr.42/1990”.
În raport de susținerile reclamantului P. N., pârâta . a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că, potrivit art.111 C.pr.civ., se poate cere realizarea dreptului, respectiv se poate solicita constituirea dreptului de proprietate, în temeiul art.36 din Legea nr.18/ 1991.
Pârâta a precizat că, anterior promovării prezentei acțiunii, reclamantul a depus la Primăria . sub nr._/02.11.2009 prin care a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru teren, invocând contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1986.
La termenul de judecată din data de 17.10.2012, reclamantul P. N. a depus cerere precizatoare prin care a arătat că solicită recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului, fiind întocmită de pârâta C. L. B. documentația care a fost înaintată Comisiei Județene Prahova încă din anul 2009, însă procedura de eliberare a titlului de proprietate a fost oprită, context în care a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Locale de Fond Funciar B. și a Comisiei Județene de Fond Funciar Prahova.
Astfel, C. L. de Fond Funciar B. a depus la dosar documentația constituită ca urmare cererii reclamantului care a fost înaintată Comisiei Județene de Fond Funciar Prahova, cu memoriul nr._/06.11.2009, arătând că acesta a promovat o acțiune având ca obiect „succesiune” care vizează și suprafața de teren care dorește să i se constituie, respectiv . class="NoSpacing"> Ulterior, la termenul de judecată din data de 07.11.2012, pârâta C. L. de Fond Funciar B. a depus întâmpinare prin care a reiterat susținerile Primăriei . imposibilitatea finalizării procedurii de constituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, arătând că acțiunea acestuia este întemeiată în parte, respectiv numai în privința suprafeței de 250 mp. (indiviz din suprafața de 550 mp. care poate fi constituită, potrivit art. 36 din Legea nr.18/1991, republicată.
La data de 20.12.2012, numita P. R. a depus o cerere de intervenție în interesul pârâtei ., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, cerere care, prin încheierea de ședință din data de 06.02.2013 a fost admisă în principiu, fiind introdusă în cauză și Instituția P. Prahova.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate topografie, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.5378/15.04.2014prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. N., dispunându-se obligarea pârâtei C. L. de Fond Funciar B. să întocmească documentația și să încheie procesul - verbal pentru punerea în posesie asupra suprafeței de teren de 550 mp. situată în com. B., ., jud. Prahova, T 10, P 464, în perimetrul materializat pe conturul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 17, 18, 19, 20, 21, 1, indicat în planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică topografică ing. I. G..
Totodată, prin aceeași sentință a fost obligată pârâta C. Județeană Fond Funciar Prahova la întocmirea și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren indicată, după primirea documentației de la C. L. B., fiind respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta P. R..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. de notariatul de Stat Județean Prahova sub nr.5376/04.06.1984, reclamantul P. N. a cumpărat, împreună cu soția sa, de la mama sa - P. F., locuința situată pe o suprafață de teren de 550 mp. situată în perimetrul construibil al com. B., . construcției (250 mp. din cota indiviză de 550 mp.) intrând în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974.
Instanța de fond a constatat că, prin Decizia nr.97 din 07.12.1984, a Biroului Executiv al Consiliului Popular al comunei B., aceeași suprafață de teren de 250 mp. intrată în proprietatea statului a fost dată în folosință, pe durata existenței construcției, reclamantului P. N..
Având în vedere raportul de expertiză tehnică topografică ing. I. G., instanța de fond a reținut că suprafața de teren de 550 mp. pe care se află locuința cumpărată de reclamant este situată în T 10, P 464, iar diferența de 434 mp. până la suprafața de 989 mp. pentru care acesta a solicitat constituirea dreptului de proprietate, prin precizarea de la fila 97, se află în T 10, P 462, conform aceluiași raport și titlului de proprietate nr._/06.08.1997, ambele suprafețe fiind identificate și poziționate pe schița de plan, în planul de situație anexă la raportul de expertiză depus în cauză.
Instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada cu acte a deținerii suprafeței de 550 mp. anterior menționată.
Față de disp. art.23 din Legea nr.18/1991, prima instanță a constatat că este și rămâne în proprietatea reclamantului suprafața de 550 mp. pe care a fost situată construcția cumpărată prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984, suprafață cu care acesta s-a înscris în registrul agricol, conform adeverinței de la fila 6 și, de asemenea, în baza art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, suprafața de 250 mp. intrată în proprietatea statului se cuvine a i se constitui în proprietate.
Ținând seama de caracterul indiviz al întregii suprafețe de teren de 550 mp. cu privire la care au fost exhibate acte de reclamant, coroborând art.23 cu art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată, în parte, pentru această suprafață, iar nu pentru 989 mp. cât a solicitat, astfel că a admis acțiunea în parte, obligând pârâții la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 550 mp. identificată în planul de situație anexă la raportul de expertiză tehnică topografică ing. I. G..
Pentru diferența până la 989 mp. solicitată de reclamantul P. N., instanța de fond a constatat că acesta nu a produs dovezi nici în sensul existenței vreunui titlu valabil pentru aceasta și, implicit, nici că a intrat în proprietatea statului, astfel încât, nu se poate face aplicarea dispozițiile legale anterior menționate, sens în care nu a fost admisă cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață, susținerile pârâtei C. L. de Fond Funciar B. fiind întemeiate în acest sens, cu privire la această diferență.
Admițând în parte acțiunea, instanța de fond a constatat că și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta P. R. este întemeiată tot în parte, în măsura în care au avute în vedere susținerile pârâtei . de Fond Funciar B., fiind admisă ca atare.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că întreg terenul în suprafață de 882 mp. are categoria de folosință curți - construcții și gradină, iar posesia acestuia, în nume de proprietar, o are din anul 1984 când l-a cumpărat împreună cu locuința.
Reclamantul a învederat faptul că instanța de fond a trecut sub tăcere celelalte probatorii și a înlăturat, în mod greșit, proba testimonială pentru dovadă a posesiei în timp, probă care a fost admisă în cauza.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.8 din Decretul - Lege nr.42/1990, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor și, împreună cu lotul în folosință, nu poate depăși suprafața de 6.000 mp.
Aceste dispoziții au fost preluate în art.23 din Legea nr.18/1991 prin care se statuează că sunt și rămân în proprietate privată terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, conform art.8, art.36 stipulând că terenul trecut în proprietatea statului la momentul cumpărării locuinței, revine în proprietatea deținătorului locuinței.
Arată reclamantul că, în aceste ipoteze legale coroborate, se înscrierea situația juridică a terenului în suprafață de 882 mp. aferent curții și grădinii, încă din anul 1990 și se află și în prezent, motiv pentru care a solicitat emiterea titlului de proprietate.
C. L. B. a întocmit documentația legală pentru acest teren, l-a pus în posesie prin procesul - verbal de punere în posesie nr.889/1L2009 și, prin adresa nr._/03.11.2009 a înaintat documentația Comisiei Județene Prahova în vedere emiterii titlului de proprietate.
Toată documentația se află în dosarul prezentei cauze, însă, nu a fost analizată corespunzător de instanța de fond, din această documentație rezultând cu prisosința dreptul reclamantului la constituire și eliberarea titlului de proprietate, configurația și întinderea terenului, vecinătățile și împrejmuirea lui.
Prin expertiza dispusă în cauză, terenul a fost identificat și măsurat, ocazie cu care s-a stabilit suprafața curții ca fiind de 555 mp. și cea a grădinii de 327 mp., împrejmuite și aflate în posesia reclamantului, context în care s-a considerat că instanța de fond a greșit când a apreciat că, prin coroborarea art.23 și art.36 din Legea nr.18/1991, trebuie să se elibereze titlul de proprietate numai pentru 550 mp. care reprezintă mare parte din suprafața curții, iar nu pentru întreaga curte și gradină, încălcând astfel dispozițiile art.8 Decretul – Lege nr.42/1990 și art.23 din Legea nr.18/1991.
De asemenea, s-a mai arătat că, pentru diferența de teren până la 882 mp. măsurată de expert, iar nu de cca. 900 mp. cât s-a apreciat, inițial, prin acțiune, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că reclamantul nu a produs dovezi nici în sensul existenței vreunui titlu valabil pe acesta și, implicit, nici că a intrat în proprietatea statului.
În primul rând, arată reclamantul, dovezile au fost depuse chiar de pârâta C. L. B., constând în documentația întocmită pentru eliberarea titlului de proprietate, probele esențiale fiind procesul - verbal de punere în posesie nr.889/2009, planul de amplasament și declarația de vecinătate, toate acestea fiind înaintate prin adresa nr._ Instituției P. Prahova și înregistrată la aceasta instituție sub nr._/16.11.2009.
În această adresă a Comisiei Locale B. se face precizarea clară despre asumarea întregii responsabilități asupra tuturor actelor cuprinse în dosarul înaintat Comisiei Județene Prahova, precum și că „Terenul este liber de sarcini, nefiind atribuit legal altor persoane, amplasamentul propus este vechiul amplasament al solicitantului, terenul nu a făcut obiectul aplicării legilor fondului funciar și nu a făcut sau face obiectul unor procese aflate pe rolul instanțelor judecătorești”.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut că, diferența de la 550 mp. pentru care reclamantul a solicitat constituirea dreptului de proprietate se află în T 10 P 462 și în titlul de proprietate nr._/06.08.1997, C. L. B. arătând, în anul 2009, că terenul de cca. 990 mp. nu a făcut obiectul legilor funciare, iar titlul de proprietate nr._ a fost eliberat cu mult înainte, respectiv în anul 1997, astfel încât, nu face parte din acest titlu.
Chiar dacă această suprafață are apartenența în T 10 P 462, această împrejurare nu are, în opinia reclamantului, nicio relevanță în cauză, cu precizarea că, instanța de fond a refuzat audierea martorului T. A., motivând că nu poate fi audiat, nefiind în dispozițiile exprese prevăzute de lege ca apoi, în considerentele sentinței, să arate că nu a putut fi audiat, deoarece este rudă cu reclamantul, ceea ce nu este adevărat, martorul fiind vecin, astfel cum s-a reținut și consemnat în încheierea de ședință din data de 01.04.2014, acesta cunoscând posesia terenului în timp, iar audierea sa era legala, necesară și utilă cauzei.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 14.11.2014, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a tuturor părților litigante.
În raport de motivele de recurs formulate de recurentul - reclamant P. N., la data de 08.12.2014, intimata - intervenientă P. R. a formulat, în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond (f.20).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/ 04.06.1984, reclamantul P. N. căsătorit cu P. S. au dobândit de la mama acestuia P. F. locuința situată în perimetrul construibil al com. B., ., construită din grădele, acoperită cu carton, compusă din trei camere, bucătărie și hol, iar în curte o anexă compusă din bucătărie de vară și magazie, fiind amplasată pe un teren în suprafață de 550 mp.
Conform clauzelor stipulate în sus - menționatul contract, terenul aferent construcției în suprafață de 250 mp., cotă indiviză din suprafața de 550 mp., nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974 (f.5 – dos. fond).
La data de 07.12.1984, Biroul Executiv al . Decizia nr. 97 care, prin articol unic, a dispus că, începând cu data de 04.06.1984, se atribuie locuitorului P. N. în folosință, pe durata existenței construcției, terenul – proprietate de stat aflat în administrarea Consiliului Popular al . com. B., ., în suprafață de 250 mp. necesar construcției formată din bucătărie, hol și bucătărie de vară în suprafață construită de 55,56 mp (f.95 – dos. fond).
Potrivit adeverinței nr._/09.11.2011 eliberată de Primăria .>, reclamantul P. N. figurează în evidențele registrului agricol al com. B., . 1981 – 1985, vol.2, poz.299 cu suprafața de teren curți – construcții de 250 mp.; în perioada 1986 – 1990, vol.2, poz.299 cu suprafața de teren curți – construcții de 250 mp.; în perioada 1992 – 1996, vol.2, poz.204 cu suprafața de teren curți – construcții de 550 mp.; în perioada 1997 – 2000, vol.4, poz.32 cu suprafața de teren curți – construcții de 550 mp.; în perioada 2001 - 2006, vol.4, poz.68 cu suprafața de teren curți – construcții de 550 mp.; în perioada 2007 – 2011, vol.4, poz.99 cu suprafața de teren curți – construcții de 550 mp. (f.6 – dos. fond).
Art.23 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, prevede că „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul – lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii”, alin.2 al aceluiași text de lege stipulând că „suprafețele de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în vigoare a cooperativei agricole de producție”.
Conform art.8 din Decretul nr.42/1990 „terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire. Terenul prevăzut la alin.1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art.4, nu poate depăși suprafața de 6.000 mp. pentru deținătorul casei de locuit”.
Prin noțiunea de „deținători” se are în vedere calitatea acestora de proprietari și, ceea ce este de reținut este faptul că, în temeiul art.8 din Decretul nr.42/1990, deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate au dobândit de drept - ope legis - dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de cooperativa agricolă de producție sau, după caz, de autorități locale ale administrației publice.
Odată cu . Legii nr.18/1991, interpretarea art.8 din Decretul – lege nr.42/1990 trebuie să se realizeze prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar .
În acest sens, în literatura de specialitate, în mod judicios, s-a subliniat faptul că „decretul – lege nr.42/1990 era o lege temporară care nu putea fi aplicată decât până la momentul adoptării Legii nr.18/1991”.
În principiu, art.23 din Legea nr.18/1991 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin excepție instituie două cazuri de constituire a dreptului de proprietate privată.
Titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate, în virtutea art. 23 din Legea nr.18/1991, sunt două categorii de persoane: proprietarii construcțiilor care și-au edificat aceste construcții pe loturi atribuite de cooperativa agricolă de producție, dacă aveau calitatea de membrii cooperatori sau alte persoane îndreptățite și dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare încheiate cu foștii membrii cooperatori.
La rândul său, art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, prevede că „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”, alin.3 stipulând că „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
În speță, raportul de expertiză tehnică de specialitate topografie, geodezie și cadastru ing. I. G. (f.115 – dos. fond) – lucrare cu privire la care reclamantul P. N. nu a formulat obiecțiuni, fapt consemnat în practicaua încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 13.11. 2013 (f.131 – dos. fond) a menționat că suprafața de teren de 550 mp. descrisă în contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984 este situată în perimetrul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 17, 18, 19, 20, 21, 1, are categoria de folosință curți – construcții și face parte din T. 10, P. 464, iar suprafața suplimentară rezultată din măsurători este de 434 mp. (grădină), are categoria de folosință arabil, este poziționată pe planul de situație în perimetrul materializat pe conturul pct. 15, 16, 17, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15 și face parte din P. 462.
S-a mai arătat de către expert că, din datele culese la fața locului, a rezultat că terenul în suprafață de 555 mp. Cc care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984 este stăpânit de reclamantul P. N., iar suprafața suplimentară de 434 mp. arabil (grădină) este stăpânită, astfel: 327 mp. contur pct. 16, 17, 9, 10, 11, 12, 16 de reclamant, iar 107 mp. contur pct.15, 16, 12, 13, 14, 15 de intervenienta accesorie în interesul pârâtei ., respectiv P. R., cu precizarea că, pentru suprafața suplimentară de teren nu a fost prezentat niciun act autentificat sau alt înscris din care să rezulte baza legală în temeiul căreia este stăpânită această suprafață.
În ceea ce privește terenul aferent construcției în suprafață de 250 mp. care a făcut obiectul deciziei nr.97/07.12.1984, expertul topo a menționat că acesta nu poate fi identificat, în mod distinct, în cadrul suprafeței totale de teren de 989 mp., deoarece acesta este cotă indiviză din suprafața de 550 mp. pe care sunt amplasate locuința și anexa compusă din bucătărie de vară și magazie.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în speță, reclamantul P. N. a făcut dovada, prin înscrisurile depuse la dosar, a deținerii suprafeței de teren de numai 550 mp. care este și va rămâne în proprietatea acestuia, suprafață pe care este amplasată locuința dobândită împreună cu soția sa P. S., prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984 și cu care, de altfel, a și fost înscris în registrul agricol al com. B., . nr._/09.11.2011 eliberată de Primăria .> Deși, potrivit contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/ 04.06.1984, suprafața de teren de 250 mp. aferentă construcției nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului, potrivit art.30 din Legea nr.58 /1974, având în vedere caracterul indiviz al întregii suprafețe de teren de 550 mp., în mod just, instanța de fond a apreciat că demersul judiciar inițiat de reclamantul P. N. este întemeiat numai în parte, respectiv pentru suprafața de teren de 550 mp., pentru diferența de teren până la cca. 900 mp., astfel cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă ori 989 mp. pretinsă prin precizarea la acțiune (f.97 – dos. fond) sau 882 mp. indicată prin motivele de recurs, nefiind produse dovezi care să ateste existența vreunui titlu valabil pentru aceasta și, implicit, nici că ar fi intrat în proprietatea statului, context în care este evident că nu se poate face aplicarea dispozițiilor legale anterior evocate, neputându-se dispune constituirea dreptului de proprietate, în favoarea reclamantului P. N., și pentru această diferență de suprafață.
Pentru a conchide, este evident faptul că reclamantul P. N. este îndreptățit la constituirea, în temeiul legilor fondului funciar, a dreptului de proprietate numai pentru suprafața de 550 mp. situată ., ., jud. Prahova, probată prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984, identificată fiind prin raportul de expertiză tehnică de specialitate topografie, geodezie și cadastru ing. I. G. în perimetrul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 17, 18, 19, 20, 21, 1, având categoria de folosință curți – construcții și care face parte din T. 10, P. 464, în condițiile în care pentru diferența de teren de până la 989 mp. rezultată în urma măsurătorilor efectuate de expertul topo nu s-a prezentat niciun înscris în baza căruia să se justifice stăpânirea acesteia.
Susținerea reclamantului P. N. în sensul că dovezile privind diferența de teren până la 882 mp. măsurată de expertul topo, iar nu de cca. 900 mp. cât a solicitat inițial, ar fi fost depuse de chiar pârâta C. L. . în documentația întocmită pentru eliberarea titlului de proprietate, probe esențiale fiind procesul – verbal de punere în posesie nr.889/ 2009, planul de amplasament și declarația de vecinătate, toate aceste înscrisuri fiind înaintate de către Primăria .>adresa nr._/03.11.2009 (f.14 – dos. fond), Instituției P. – Județul Prahova nu poate fi reținută, câtă vreme, în cuprinsul respectivei adrese se menționează faptul că, în urma măsurătorilor efectuate de un proiectant autorizat, conform planului atașat, a reieșit că suprafața totală a terenului este de 989,00 mp., suprafața care urmează a fi constituită a trecut în proprietatea statului prin decizia nr.97/12.10.1984, având în vedere contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984 prin care P. F. a înstrăinat numiților P. N. și P. S. suprafața de teren de 550 mp.
Un argument suplimentar în susținerea tezei potrivit căreia reclamantul P. N. este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, numai pentru suprafața de teren de 550 mp., iar nu și pentru diferența până la 989 mp. identificată de expertul topo din care 555 mp. Cc și 434 mp. A (grădină), pentru aceasta din urmă neprezentându-se niciun înscris doveditor în baza căruia să se poată justifica stăpânirea acestuia îl reprezintă și cererea înregistrată la Primăria .._/02.11. 2009 prin care reclamantul P. St. N. solicita, în mod expres, „aprobarea eliberării Titlului de proprietate conform contractului de vânzare – cumpărare nr. …”, ceea ce înseamnă, strict, numai suprafața de teren de 550 mp. situată ., ., jud. Prahova, probată prin contractul de vânzare – cumpărare aut. sub nr.5376/04.06.1984, suprafață cu care, de altfel, acesta figurează înscris în registrul agricol al . nr._/09.11.2011 eliberată de Primăria .> Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă recursul ca nefondat, luându-se act de susținerea intimatei – interveniente accesorii P. R. în sensul că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎIN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant P. N., domiciliat în com. B., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 5378/15.04.2014 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimata - intervenientă P. R., domiciliată în com. B., ., jud. Prahova și intimații – pârâți ., cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, C. L. DE FOND FUNCIAR B., cu sediul în B., jud. Prahova și INSTITUȚIA P. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. M.Ș.
2 ex.- 28.01.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. - I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul... → |
|---|
