Contestaţie la executare. Sentința nr. 2629/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2629/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2760/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂNR.2760
Ședința publică din data de 22.09.2015
PREȘEDINTE- C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul contestator T. V., domiciliat în Ploiești, ., jud. P. împotriva sentinței civile nr.2629/25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata A. JUDEȚEANĂ A F. PUBLICE P., cu sediul în Ploiești, .. 22, jud.P. și intimata intervenientă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE P., cu sediul în Ploiești, ., jud.P..
Cererea de apel timbrată cu suma de 25,00 lei conform chitanței . nr._/17.04.2015, 29,50 lei conform chitanței . nr._/17.04.2015, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata intervenientă reprezentată de consilier juridic T. C., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimatei interveniente, arată că nu mai are de formulat alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei interveniente în dezbateri.
Reprezentantul intimatei interveniente, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._/ 281/16.07.2013 la Judecătoria Ploiești, contestatorul T. V. a chemat in judecata pe intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr._/ 28.06.2013, a somației nr. 29/_ /_ /28.06.2013, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației, contestatorul a arătat că eronat s-a procedat la executarea sa silită pentru suma de 764 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2007-2013, fără să se țină seama că și-a îndeplinit o asemenea obligație, achitând suma datorată la termenele scadente, impunându-se anularea actelor de executare întocmite, constatarea prescripției dreptului de a solicita plata sumei totale de 764 lei.
La data de 03.06.2014 contestatorul și-a completat contestația, solicitând obligarea intimatei să-i restituie suma de 2134 lei, pe care a achitat-o cu titlu de contribuții la asigurările de sănătate, la data de 18.12.2013, sumă pe care nu o datora in realitate, motivându-se că a intervenit prescripția executării acestui debit începând cu anul 2007.
La data de 13.06.2014 intimata a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în condițiile in care i s-a comunicat de la CAS P. un titlu de creanță privind suma de 764 lei pe care o datorează contestatorul, având obligația să procedeze la executarea silită a acestuia.
La data de 01.10.2014 instanța a dispus introducerea in cauză în calitate de intervenientă a Casei de Asigurări Sociale de Sănătate P..
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr.2629/25.02.2015 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă contestația la executare completată formulata de contestator împotriva intimatei si a intervenientei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza actelor existente la dosar, inclusiv a deciziilor de impunere, contestatorul a fost obligat la plata sumei totale de 2134 lei, sumă pe care a achitat-o la data de 18.12.2013, reprezentând contribuții de asigurări de sănătate, fiind emise actele de executare constând în titlul executoriu nr._/28.06.2013, somația nr. 29/_ /_ /28.06.2013, privind suma de 764 lei, inclusă în suma de 2134 lei, astfel încât aceste sume de bani datorate de contestator au fost achitate după emiterea actelor de executare, motiv pentru care nu există nicio justificare privind anularea acestor acte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, anularea actelor de executare, obligarea intimatei la restituirea sumei totale de 2134 lei, din care 764 lei debit și 1370 lei accesorii, motivându-se că a formulat cereri distincte privind anularea actelor de executare, întoarcerea executării, restituirea sumei de 2134 lei, cereri în raport de care instanța de fond nu s-a pronunțat, achitând in mod distinct taxele de timbru aferente acestor cereri și că nu se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, atât timp cât există dovezi privind achitarea sumelor în perioada 2007-2013, mai ales că a achitat suma de 764 lei anterior datei de 28.06.2013, respectiv la datele de 20.03.2013, 20.06.2013, iar suma de 2134 lei a fost achitată la 18.12.2013 pentru a preîntâmpina calcularea penalităților de întârziere, sumă care trebuie restituită, nefiind datorată.
In continuare, contestatorul a arătat că în condițiile in care debitul initial de 764 lei a fost achitat anterior emiterii titlului executoriu nu se justifică plata sumei de 1370 lei reprezentând accesorii, intervenind prescriptia pentru suma de 212 lei aferentă anului 2007, fiind imposibilă executarea sa silită și că intimata nu avea nici un drept să calculeze accesorii cu titlu de penalități de întârziere pentru anul 2007 în raport de suma de 212 lei, atât timp cât a intervenit prescripția.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 12.05.2015.
La data de 28.05.2015 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice P. a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a respins contestația la executare deoarece suma de 764 lei reprezintă debit datorat de către contestator în baza titlului de creanță comunicat de către intervenientă.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În baza titlului executoriu nr._/ 28.06.2013, somației nr.29/_ /_/28.06.2013, contestatorul a fost obligat la plata sumelor de 212 lei, 276 lei, 276 lei, în total 764 lei, ocazie cu care în cuprinsul titlului executoriu sus menționat s-a specificat că aceste sume de bani au fost stabilite in baza unor titluri de creanță constând in documentele nr._/2.12.2012 în ceea ce privește suma de 212 lei și nr._/20.02.2013 în ceea ce privește suma totală de 552 lei.
În conformitate cu chitanțele nr._/20.03.2013,_/20. 06.2013, contestatorul a achitat intimatei la data de 20.03.2013, 20. 06. 2013 sumele de 275 lei, 276 lei reprezentând contribuții C. și intervenientei la data de 05.09.2007 suma de 398 lei, reprezentând contribuții C. pentru trimestrul 3 al anului 2007, ținându-se seama de declarația din data de 15.06.2007.
Conform chitanței nr._/18.12.2013 contestatorul a achitat la data de 18.12.2013 suma totală de 2134 lei reprezentând contribuții C. pentru trimestrele 2,3,4 aferente anului 2013.
Potrivit deciziei de impunere nr._/20.02.2013 au fost stabilite obligații de plată în sarcina contestatorului privind achitarea unor contribuții C. pentru perioada 25.03.2013 – 25.12.2013 în valoare totală de 1104 lei, contestatorul având obligația să achite pentru cele 4 trimestre câte 276 lei pe trimestru în favoarea intervenientei.
În temeiul adreselor existente la dosar, s-a specificat că suma de 764 lei reprezentând contribuții C. a fost achitată de către contestator la data de 18.12.2013 împreună cu suma de 1370 lei majorări de întârziere, calculate cu titlu de accesorii, achitându-se la data respectivă suma totală de 2134 lei, fiind deci achitate contribuțiile C. pentru anul 2013 la termenele scadente stabilite în baza deciziei de impunere aferentă anului 2013.
Disp.art.172 C.pr.fiscală prevăd că persoanele interesate pot formula contestație la executare împotriva fie a oricărui act de executare efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de către organele de executare, fie împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită în cazul în care acest titlu nu constituie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea acestuia nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauză, rezultă că debitorul contestator a fost obligat in baza deciziei de impunere nr._/20.02.2013 la plata sumei totale de 1104 lei reprezentând contribuții C., având obligația să achite câte 276 lei timp de 4 trimestre stabilite de către intimate, motiv pentru care la data de 20.03.2013, 20.06.2013 contestatorul a achitat suma totală de 551 lei reprezentând contribuții C., aferente celor două trimestre stabilite în cadrul deciziei de impunere, respectiv 25.03.2013, 25.06.2013, după care acesta a achitat la data de 18.12.2013 suma totală de 2134 lei reprezentând contribuții C. pentru trimestrele 2-4 aferente anului 2013, astfel încât potrivit titlului executoriu nr._ /28.06.2013, somației nr.29/_ /_/28. 06.2013 a fost obligat contestatorul să plătească suma totală de 764 lei din care 552 lei reprezentând contribuții C. stabilite în temeiul deciziei de impunere sus menționată și 212 lei conform unui titlu de creanță intitulat „document” nr._/02.12.2012.
Ca atare, atât timp cât în baza deciziei de impunere_/20.02.2013 a fost obligat contestatorul să achite suma totală de 1104 lei reprezentând contribuții C. aferente celor patru trimestre ale anului 2013, stabilindu-se ca termene scadente datele de 25.03.2013, 25.06.2013, iar contestatorul a achitat la data de 20.03.2013, 20.06.2013 suma totală de 551 lei, adică câte 276 lei reprezentând contribuții C. pentru trimestrele 1, 2, aferente anului 2013, înseamnă că în realitate contestatorul și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa constând în plata contribuțiilor C. datorate intervenientei, anterior emiterii titlului executoriu nr._ /28.06.2013, somației nr.29/_ /_/28. 06.2013, acte la baza cărora a stat decizia de impunere din data de 20.02.2013, menționându-se in cadrul actelor de executare termenele scadente de 25.03.2013, 25.06.2013, termene la care sumele de câte 276 lei reprezentând contribuții C. erau deja achitate.
De altfel, analizându-se titlul executoriu nr._/ 28.06.2013 reiese cu certitudine că acesta a fost întocmit ținându-se seama de decizia de impunere nr._/20.02.2013, reprezentând titlu de creanță privind sumele de câte 276 lei, menționându-se ca termene scadente datele de 25.03.2013, 25.06.2013, ceea ce înseamnă că în speță se analizează dacă, într-adevăr, intimatele aveau dreptul să emită titlu executoriu pentru suma totala de 552 lei reprezentând contribuții C., calculate în raport de decizia de impunere sus menționată, în condițiile în care contestatorul achitase anterior celor două termene scadente, respectiv la datele de 20.03.2013, 20.06.2013 suma totală de 551 lei, contribuții C. aferente trimestrelor 1,2 ale anului 2013.
De fapt, atât timp cât contestatorul achitase anterior celor două termene scadente, suma totală de 551 lei, contribuții C. aferente trimestrelor 1,2 ale anului 2013, înseamnă că intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice P. se afla în imposibilitate legală să procedeze la executarea silită a contestatorului și deci la emiterea celor două acte de executare, pentru suma totala de 552 lei stabilită în temeiul deciziei de impunere sus menționată în condițiile in care această sumă de bani fusese achitată anterior celor două termene scadente menționate in cuprinsul titlului executoriu.
Mai mult chiar, în cadrul titlului executoriu nr._/ 28.06.2013 s-a specificat că debitorul contestator ar datora suma de 212 lei în temeiul unui document înregistrat cu nr._/2.12.2012, sumă care ar fi fost scadentă la data de 17.09.2007, document inexistent la dosar, motiv pentru care este imposibil să se stabilească dacă documentul respectiv invocat de către intimate reprezintă prin însăși natura sa un titlu de creanță, în ce condiții, mai ales că intimata creditoare are obligația să facă dovada existentei unui titlu de creanță față de contestator, modalitatea de emitere a acestuia și nicidecum contestatorul, astfel încât în lipsa titlului de creanță invocat de către intimate ca fiind înregistrat cu nr._/2.12.2012 privind suma de 212 lei, intimata creditoare se află în imposibilitate legală să procedeze la executarea silită a contestatorului, caz in care actele de executare întocmite față de contestator privind suma de 212 lei sunt lovite de nulitate absolută, impunându-se anularea acestora.
Apărările intimatei creditoare conform cărora contestatorul ar fi achitat suma de 764 lei menționată în actele de executare la data de 18.12.2013, alături de suma de 1370 lei reprezentând accesorii calculate cu titlu de majorări de întârziere, fiind imposibilă desființarea actelor de executare în condițiile în care contestatorul și-a îndeplinit obligația de plată ulterior emiterii actelor de executare, nu pot fi avute în vedere întrucât, în realitate, însăși intimata creditoare recunoaște în cuprinsul adresei nr. 894/23.02.2015 că debitorul contestator și-a îndeplinit obligațiile de plată privind achitarea contribuțiilor C. aferente anului 2013 la termenele scadente și nicidecum expirării acestor termene, iar in urma analizării actelor depuse la dosar reiese cu certitudine că suma de 764 lei nu a fost achitată la data de 18.12.2013, ci la datele de20.03.2013, 20.06.2013, date la care contestatorul a achitat contribuțiile C. pentru anul 2013, respectiv trimestrele 1,2, refuzând să achite și suma de 212 lei calculată în baza unui titlu de creanță inexistent la dosar.
Faptul că debitorul contestator a achitat la data de 18.12.2013 suma totală de 2134 lei,menționându-se în cuprinsul chitanței ca fiind contribuții C. pentru trimestrele 2-4 aferente anului 2013, nu înseamnă în mod automat că debitorul a achitat și suma de 764 lei calculată în baza titlului executoriu nr._/ 28.06.2013, deoarece la stabilirea obligației de plată privind suma de 2134 lei se ține seama în ce măsură există acte de executare și deci titluri executorii privind instituirea unei asemenea obligații in sarcina contestatorului, iar în speță se analizează legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea actelor de executare contestate in prezenta cauză și nicidecum modalitatea în care a fost achitată suma totală de 2134 lei, în ce condiții, existența sau inexistența unui titlu de creanță privind această sumă de bani, împrejurări care exced prezentei cauze, punând in discuție anumite raporturi juridice administrativ- fiscale între părți, care nu pot face obiectul unei analize în cadrul unei contestații la executare vizând doar suma de 764 lei.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestatia la executare completata, ca neîntemeiată, în integralitatea sa, fără să țină seama de inexistenta titlului de creanță invocat de către creditoare ca fiind documentul nr._/2.12.2012, de plata sumei de 551 lei efectuată de către contestator reprezentând contribuții C. aferente trimestrelor 1,2 ale anului 2013, la datele de 20.03.2013, 20.06.2013, motiv pentru care intimata creditoare se afla in imposibilitate legală să procedeze la executarea silită a contestatorului pentru suma totala de 764 lei constând în emiterea titlului executoriu nr._/ 28.06.2013, somației nr.29/_ /_/28.06.2013, mai ales că obligația privind plata sumei totale de 552 lei reprezentând contribuții C. fusese stinsă prin executarea de bună voie a acestei obligații, anterior termenelor scadente din data de 25.03.2013, 25.06.2013.
Susținerile contestatorului privind formularea unor cereri distincte vizând anularea actelor de executare, întoarcerea executării, restituirea sumei de 2134 lei, achitând in mod distinct taxele de timbru aferente acestor cereri în raport de care instanța de fond nu s-a pronunțat, nu au relevanță în cauză în condițiile in care indiferent de modalitatea de formulare a capetelor de cerere ale contestației la executare, de plata unor taxe judiciare de timbru, în urma respingerii contestației la executare completată, în integralitatea sa, a avut loc o soluționare în prima instanță a tuturor capetelor de cerere, nefiind necesar ca instanța de fond să se pronunțe efectiv cu privire la fiecare capăt de cerere formulat în acest caz.
Motivele invocate de către contestator conform cărora nu se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, existând dovezi privind achitarea sumelor in perioada 2007-2013, inclusiv a sumei de 764 lei anterior datei de 28.06.2013,sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, în speță, nu se justifica administrarea probei cu expertiză contabilă în condițiile în care se analizează în ce măsură intimatele aveau dreptul să procedeze la executarea silită a contestatorului pentru suma de 764 lei, există sau nu titluri de creanță privind această sumă de bani, modalitatea în care contestatorul a achitat la diferite termene scadente sumele de câte 276 lei, reprezentând contribuții C. stabilite in baza deciziei de impunere aferentă anului 201, mai ales că în prezenta cauză nu poate face obiectul unei analize modalitatea în care au fost stabilite contribuțiile de asigurări de sănătate, legalitatea sau nelegalitatea deciziei de impunere aferentă anului 2013, aspecte care exced procedurii de executare silită.
Criticile contestatorului privind achitarea sumei de 2134 lei la 18.12.2013 pentru a preîntâmpina plata penalităților de întârziere, impunându-se restituirea acestei sume nedatorată, neexistând nicio justificare privind achitarea sumei de 1370 lei cu titlu de accesorii atât timp cât a achitat debitul inițial de 764 lei și că a intervenit prescripția pentru suma de 212 lei aferentă anului 2007, intimatele neavând niciun drept să calculeze accesorii cu titlu de penalități de întârziere pentru anul 2007, sunt nefondate întrucât, în speță, nu poate face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare având ca obiect contestarea actelor de executare privind suma de 764 lei, modalitatea de stabilire a sumei de 2134 lei, de achitare a acestei sume de bani, termenul de prescripție privind plata acestei sume în condițiile în care aceste aspecte pun în discuție raporturi de drept administrativ -fiscal care exced unei contestații la executare raportată strict la actele de executare silită întocmite de către intimata creditoare.
Pretenția contestatorului privind obligarea intimatelor la restituirea sumei de 2134 lei, are un caracter inadmisibil în condițiile în care contestatorul nu poate pretinde prin intermediul unei contestații la executare restituirea acestei sume de bani, invocându-se instituția întoarcerii executării silite, deoarece pe de o parte, executarea silită a contestatorului a vizat doar suma de 764 lei stabilită în baza actelor de executare contestate in prezenta cauză și nicidecum suma de 2134 lei, fiind imposibil să se solicite întoarcerea executării pentru o sumă de bani care nu a făcut obiectul procedurii de executare silită, iar pe de altă parte, cererea referitoare la restituirea sumei de 2134 lei nu poate face obiectul unei contestații la executare prin intermediul Codului de procedură civilă, punând in discuție raporturi juridice specifice reglementate de codul fiscal, de codul de procedură fiscală, existând posibilitatea contestatorului de a le valorifica pe cale separată.
In raport de aceste considerente, tribunalul în baza disp.art.480 alin.1,2 C.pr.civ. va admite apelul și va schimba in tot sentința atacată în sensul că potrivit disp. art.art.712, art. 728 C.pr.fiscală, va admite in parte contestația la executare completată și va anula titlul executoriu nr._/28.06.2013, somația nr. 29/_ /_ / 28.06.2013, deoarece pe de o parte contestatorul și-a îndeplinit anterior emiterii actelor sus menționate, obligația privind achitarea sumei totale de 552 lei, stabilită în sarcina sa în temeiul deciziei de impunere aferentă anului 2013 reprezentând contribuții C., iar pe de altă parte, în ceea ce privește suma de 212 lei nu s-a făcut dovada existentei unui titlu de creanță din partea intimatelor pentru a justifica obligarea contestatorului la plata acestei sume de bani în cadrul procedurii de executare silită.
Totodată, tribunalul va respinge ca inadmisibil capătul contestației la executare privind obligarea intimatelor la restituirea sumei de 2134 lei deoarece o asemenea pretentie nu poate face obiectul unei contestații la executare, in condițiile în care se pun in discutie anumite raporturi juridice de drept administrativ-fiscal și nicidecum raporturi juridice specifice executării silite, contestatorul având posibilitatea să-și valorifice asemenea pretenții pe cale separată prin intermediul cererilor reglementate de Codul Fiscal și de Codul de procedură fiscală.
În baza disp.art.451-453 C.pr.civilă vor fi obligate intimatele, in solidar, la 164,3 lei cheltuieli de judecată către contestator, reprezentând taxe judiciare de timbru în primă instanță și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul contestator T. V., domiciliat în Ploiești, ., jud. P. împotriva sentinței civile nr.2629/25. 02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata A. JUDEȚEANĂ A F. PUBLICE P., cu sediul în Ploiești, .. 22, jud.P. și intimata intervenientă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE P., cu sediul în Ploiești, ., jud.P. și, în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite în parte contestația la executare completată.
Anulează titlul executoriu nr._/28.06.2013, somația nr.29/_ /_/28. 06.2013.
Respinge ca inadmisibil capătul contestației la executare privind obligarea intimatelor la restituirea sumei de 2134 lei.
Obligă intimatele, în solidar, la 164,3 lei cheltuieli de judecată către contestator.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. C M./.tehnored. Ș.M.
5 ex./20.11.2015
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. A. T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 494/2015. Tribunalul PRAHOVA | Uzucapiune. Decizia nr. 2537/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
