Uzucapiune. Decizia nr. 2537/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2537/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 2537/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2537
Ședința publică din data de 23.06.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți V. N. și V. G., ambii domiciliați în com. Cocorăștii Mislii, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.357/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimați pârâți S. C. C. N. domiciliat în Băicoi, . și . Primar cu sediul în .. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 16.06.2015 susținerile parților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului apelanților să achite diferența de taxă de timbru, a amânat pronunțarea pentru data de 23.06.2015 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.09.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanții V. N. și V. G. au chemat în judecată pe pârâții S. C. C. N. și . Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună constatarea dobândirii dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafața de 305 mp situat în intravilanul corn. Cocorăstii Mislii. .. Prahova, parte integranta a terenului în suprafața totala de 2105 mp si nu de 1800 mp, prin uzucapiune de peste 30 de ani rezultata prin joncțiunea posesiilor subsemnaților cu vânzătorul S. C. C.-N..
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că pe data de 12.12.1996 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 4755 prin care au cumpărat de la parat un teren menționat in act ca fiind in suprafața de 1800 mp. . si 658/1, situat in intravilanul comunei Cocorăstii Mislii ., cu vecinii: most. def. G. I., P. M., drum, L. G., conform schiței de plan anexa, teren deținut de vânzător în baza T.P. nr._/15.08.1995 emis de Comisia pentru stabilire a dreptului de proprietate.
Au mai arătat reclamanții că, în anul 2014, dorind sa intabuleze în C.F acest teren, au fost întocmite schițe cadastrale de către o firma autorizata, ocazie cu care au aflat faptul ca suprafața reala a terenului pe care îl au in proprietate este de 2105 mp.,cu toate ca acest teren se afla in intravilanul localității, iar de la data dobândirii pana in prezent a fost îngrădit permanent, neschimbându-se niciodată limitele de hotar, astfel încât aflându-se în imposibilitate de a-și putea intabula dreptul de proprietate în cartea funciară, au formulat prezenta acțiune, intenția părților fiind aceea de a se înstrăina întreg terenul cuprins între limitele de hotar stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare, fiind astfel evident faptul că au avut o posesie utila, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar si asupra diferenței de teren.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevederilor art. 6 (2) din Noul Cod Civil: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor" și art. 645, 1837, 1846, 1847, 1860 din Vechiul Cod civil.
După administrarea probei cu acte, martori și expertiză de specialitate topo, prin sentința civilă nr. 357/30.01.2015, Judecătoria Câmpina a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că, întrucât titlul de proprietate al vânzătorului S. C. N. constă într-un titlu de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, înseamnă că posesia autorului reclamanților nu îndeplinește condițiile unei posesii utile în condițiile în care anterior reconstituirii dreptului de proprietate terenul fusese cooperativizat, astfel încât nu se poate presupune că în perioada cooperativizării s-a comportat cu privire la teren ca un adevărat proprietar, posesia vânzătorului neputând fi unită cui posesia reclamanților în vederea împlinirii termenului uzucapiunii și întrucât reclamanții au intrat în posesia terenului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare 1996, înseamnă că nu este împlinit termenul de 30 de ani necesar pentru constatarea uzucapiunii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că instanța de fond a interpretat greșit atât dispozițiile Legii nr.18/1991 cât și dispozițiile art.1847, 1853 cod civil nemodificat, întrucât ei au dobândit proprietatea în baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare de la pârâtul S. C. care a dobândit terenul prin reconstituire în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr._/1995 pentru suprafața de 1800 mp., însă în urma măsurătorilor efectuate în sistemul stereo 70 s-a stabilit că terenul are în realitate suprafața de 2105 mp.
Au precizat apelanții că, instanța de fond nu a ținut seama nici de concluziile raportului de expertiză conform cărora terenul de 305 mp. este bine delimitat prin garduri și a făcut parte din suprafața ce a făcut obiectul contractului e vânzare – cumpărare nr. 4755/1996, existând erori materiale pe schița de plan anexă acestui contract vizând dimensiunile, configurația și calculul suprafețelor, erori determinate de folosirea ruletei, si nu a aparaturii specifice ridicărilor topografice.
Au mai arătat apelanții că instanța de fond nu a ținut seama nici de declarația martorilor conform cărora terenul a fost stăpânit de peste 50 de ani de către pârât și anterior de către autorii acestuia, exercitând o posesie utilă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar singura cale juridică prin care li se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului este constatarea dobândirii acestui drept prin uzucapiunea de peste 30 de a i rezultată prin joncțiunea posesiilor în condițiile în care titlul de proprietate nu poate fi anulat deoarece nu se poate reconstitui mai mult decât a existat în evidențele agricole.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 09.04.2015.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr._/15.08.1995, s-a reconstituit pe numele pârâtului S. C.C. N. în calitate de moștenitor al defunctului S. C. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp. situat în com. Cocorăștii Mislii, . 1000 mp. – curți construcții situat în T. 10, P.658 și 800 mp. situat în T.10, P. 658/1, terenuri înstrăinate reclamanților V. N. și V. G. în baza contractului de vânzare cumpărare aut, nr.4755/12.12.1996 pentru prețul de 4000 ROL.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topo, terenul cea făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.4755/ 12.12.1996 este delimitat pe plan de pct. A-B-C-D-A, în suprafață de 1800 mp., iar terenul excedentar, aflat în litigiu, are suprafața de 305 mp. identificat pe schița de plan de pct. C-D-E-F-C, fiind delimitat prin garduri pe laturile DE, EF, CF, expertul precizând că, în realitate suprafața excedentară de 305 mp. a făcut parte din terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.4775/12.12.1996, fiind bune delimitat prin garduri pe toate laturile, însă în cuprinsul contractului sunt erori materiale vizând dimensiunile, configurația și calculul suprafețelor, erori determinate de efectuarea măsurătorilor la acel moment cu ruleta și nu cu aparatura specifică ridicărilor topografice.
Martorii P. E. și N. C., au arătat că terenul cumpărat de reclamanți are același amplasament ca și în urmă cu 60 de ani este împrejmuit pe toate laturile și nu a auzit ca reclamanții să fi avut discuție cu privire la limitele proprietății cu ceilalți vecini.
Potrivit art.1837 și urm. Cod civil, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în exercitarea unei posesii neîntrerupte, continue, netulburată și sub nume de proprietar timp de 30 de ani asupra bunului respectiv.
Disp. art.1860 cod civil prevăd că cel care invocă uzucapiunea poate uni posesia exercitată de el cu posesia exercitată de autorul său.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanții au dobândit în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare aut. nr.4755/ 12.12.1996 imobilul situat în com. Cocorăștii Mislii, . T.10, P. 658 și P.658/1 în suprafață totală de 1800 mp., teren reconstituit vânzătorului în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr._/ 15.08.1995, reclamanții stăpânind în plus suprafața de 305 mp., identificat de către expert P. D. ca fiind în continuarea terenului de 1800 mp. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat.
Ca atare, atât timp cât reclamanții au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 4755/12.12.1996 suprafața de 1800 mp., stăpânind suprafața totală de 2105 mp., înseamnă că reclamanții nu pot pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra diferenței de 305 mp. în condițiile în care aceștia și autorul lor au dobândit dreptul de proprietate doar asupra suprafeței de 1800 mp., și nicidecum și asupra porțiunii de 305 mp., iar exercitarea unei folosințe asupra diferenței de 305 mp. în litigiu, îngrădirea acestei porțiuni de teren, nu poate institui în favoarea reclamanților, exercitarea cu bună credință, pentru sine, a unei posesii neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, reprezentând în realitate simple stări de fapt fără niciun efect juridic.
De altfel, analizându-se conținutul titlului de proprietate nr._/ 15.08.1995, al contratului de vânzare-cumpărare nr.4755/12.12.1996, reiese că terenurile deținute de autorul vânzătorului și apoi de vânzător ce au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 au suprafața de 1800 mp., fiind suprafața cu care autorul vânzătorului a figurat în Registrul agricol și s-a înscris în CAP, și nicidecum suprafața de 2105 mp., fiind astfel înstrăinat reclamanților întregul teren deținut de vânzător, neputându-se invoca în prezent de către reclamanți că autorul lor ar fi deținut o suprafață mai mare pe care ar fi stăpânit-o sub nume de proprietar, neexistând nicio dovadă certă și concludentă care să confirme o asemenea situație.
Mai mult chiar, exercitarea folosinței asupra acestui teren ce excede terenului de 1800 mp. ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 4755/12.12.1996, invocându-se declarațiile martorilor P. E. și N. C., nu poate avea ca efect dobândirea unui drept de proprietate asupra porțiunii de 305 mp. prin uzucapiune, în condițiile în care autorul reclamanților și apoi reclamanții au preluat în folosință acest teren cunoscând faptul că nu le aparține, cu atât mai mult cu cât terenul a fost înscris la CAP, situație în care era imposibil să exercite o posesie utilă și neviciată asupra acestui teren, adică o posesie cu bună credință și sub nume de proprietar asupra terenului în litigiu.
De altfel, faptul că vânzătorului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 1800 mp., teren deținut de autorul său și cu care acesta a figurat în evidențele agricole, reprezintă o dovadă că, în realitate acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra întregului teren cu care autorul său a figurat în evidențele agricole, situație în care reclamanții nu pot pretinde că autorul lor, respectiv S. C., ar fi posedat pentru sine sub nume de proprietar cu bună credință porțiunea de teren de 305 mp. ce excede terenului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât nu rezultă în ce modalitate autorul reclamanților și apoi reclamanții au intrat în stăpânirea acestui teren, în care ar fi exercitat posesia și cu ce titlu, simplele declarații de martori vizând stăpânirea acestei porțiuni de teren de către autorul reclamanților și apoi de către reclamanți neputând conduce la concluzia dobândirii unui drept de proprietate al acestora asupra terenului în litigiu, martorii reliefând doar anumite stări de fapt vizând stăpânirea terenului și nicidecum modalitatea în care au preluat folosința terenului, cu atât mai mult cu cât autorul vânzătorului a figurat în evidențele agricole doar cu terenul de 1800mp.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile privind dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată prin joncțiunea posesiilor.
Criticile apelanților în sensul că instanța de fond ar fi interpretat greșit atât dispozițiile Legii nr.18/1991 cât și dispozițiile art.1847, 1853 cod civil nemodificat, întrucât ei au dobândit proprietatea în baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare de la pârâtul S. C. care a dobândit terenul prin reconstituire în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr._/ 1995 pentru suprafața de 1800 mp., însă în urma măsurătorilor efectuate în sistemul stereo 70 s-a stabilit că terenul are în realitate suprafața de 2105 mp., nu pot fi avute în vedere întrucât, faptul că la măsurători ar fi ieșit o suprafață mai mare decât cea menționată în contractul de vânzare – cumpărare nu înseamnă în mod automat că posesia vânzătorului reprezintă o posesie utilă și neviciată în condițiile în care, anterior reconstituirii dreptului de proprietate, terenul s-a aflat la CAP, fiind astfel imposibil ca autorul reclamanților să exercite o posesie pentru sine, cu bună credință asupra terenului în litigiu, mai ales că nu rezultă din probele administrate în ce modalitate a intrat în posesia terenului, cu ce titlu a exercitat această posesie.
Faptul că terenul este împrejmuit pe toate laturile conform declarațiilor martorilor și raportului de expertiză efectuat în cauză, nu are relevanță în condițiile în care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp. suprafață deținută în proprietate de către vânzător în baza titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr.18/1991 și cu care a figurat în evidențele agricole, caz în care îngrădirea de către autorul reclamanților sau de către reclamanți a unei porțiuni mai mari de teren, nu poate avea ca efect dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei porțiuni de teren prin uzucapiune, deoarece ar însemna că orice persoană care nu are niciun drept de proprietate asupra unui teren să-l îngrădească și să-l folosească timp de mai bine de 30 de ani pentru ca ulterior să invoce uzucapiunea de lungă durată, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult chiar, nu pot fi avute în vedere nici criticile apelanților în sensul că terenul de 305 mp. ar fi făcut parte din suprafața vândută în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4775/1996 și că dimensiunile înscrise în contract ar conține erori datorate folosirii ruletei la măsurători și nu aparaturii specifică ridicărilor topografice, în condițiile în care este cert că autorul vânzătorului și apoi vânzătorul au deținut doar suprafața de 1800 mp. or, cât timp din probele administrate nu rezultă exercitarea, de către autorul pârâților, a unei posesii utile și neviciate asupra diferenței de 305 mp. înseamnă că nici reclamanții nu pot pretinde o asemenea situație, mai ales că diferența de teren este semnificativă pentru a se putea susține că ar fi reieșit din erori la măsurarea cu ruleta, astfel de erori putând fi luate în considerare, eventual, în situația în care s-ar înscrie în toleranțele admise, situație care nu se regăsește în cauză.
Susținerile apelanților că prezenta acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este singura cale juridică prin care li se poate recunoaște dreptul de proprietate asupra acestui teren în condițiile în care titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, nu poate fi modificat, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care, pentru a se constata dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii de lungă durată, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv exercitarea unei posesii utile și neviciate asupra terenului respectiv, iar această posesie să fie exercitată timp de mai bine de 30 de ani, condiții inexistente în cauză, neexistând nicio dovadă că autorul reclamanților și apoi reclamanții au stăpânit acest teren continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar timp de 30 de ani, astfel încât existența sau inexistența unei alte căi juridice pentru a li se recunoaște dreptul de proprietate excede cauzei în cadrul căreia se analizează deci condițiile uzucapiunii de lungă durată și nicidecum orice altă modalitate prevăzută de lege în scopul satisfacerii pretențiilor, dorințelor reclamanților.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, în baza disp. art.480 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți V. N. și V. G., ambii domiciliați în com. Cocorăștii Mislii, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr.357/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimați pârâți S. C. C. N. domiciliat în Băicoi, . și . Primar cu sediul în .. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Fiind în CO semnează
P. Grefierul instanței,
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CR / tehnored TS
6 ex.14.07.2015
D.f._ – Judec. Câmpina
J.f. - T. A. C. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2629/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2586/2015.... → |
|---|
