Evacuare. Decizia nr. 2717/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2717/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 16267/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2717
Ședința publică din data de 16.09.2015
PREȘEDINTE – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – S. L. - F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant M. PLOIEȘTI prin PRIMAR, CF_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2184/17.02.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. V., CNP_, A. M., CNP_ și A. I. A., CNP_, prin reprezentant legal A. V., toți cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC și, examinând actele și lucrările dosarului, luând act că apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul M. Ploiești prin Primar a chemat în judecată civilă pe pârâții A. V.(titular contract), A. M. si A. I. A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate încetat de drept contractul de închiriere 9876/10.06.2009, sa se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1177 lei, reprezentând contravaloarea facturi de chirie emise în perioada 10.02._14, și la majorări de întârziere în sumă de 1051 lei, precum și evacuarea pârâților din spațiul pe care îl ocupă.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâții A. V.(titular contract), A. M. și A. I. A. ocupă spațiul în baza contractului de închiriere nr. 9876/10.06.2009, care a încetat de drept la data de 19.05.2014, iar prin notificările nr. 400/16.11.2012, 260/13.03.2013, 260/19.07.2013 a solicitat pârâtului să-și achite restanțele, dar acesta nu le-a achitat.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.969, 1410 și urm., art.1073 din codul civil și pe dispozițiile contractului nr. 9876/10.06.2009.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Fiind legal citați, pârâții A. V.(titular contract), A. M. si A. I. nu au formulat întâmpinare, dar paratul A. V. s-a prezentat la termenul din 10.02.2015 si a solicitat respingerea cererii întrucât a părăsit imobilul in cauza in septembrie 2010, întrucât locuința nu era racordata la energie electrica. Pârâtul a mai precizat ca pe parcursul derulării contractului a făcut îmbunătățiri la imobil.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2184/17.02.2015, Judecătoria Ploiești a admis cererea formulată de către reclamantul M. Ploiești, în contradictoriu cu pârâții A. V., A. M. și A. I. A. prin reprezentant legal A. V., a constatat încetat contractul de închiriere nr. 9876/10.06.2009, a dispus evacuarea paraților din spațiul locativ situat in Ploiești, ., județ Prahova, a admis capătul de cerere privind obligarea paraților la achitarea contravalorii chiriei restante si a majorărilor de întârziere, 2.228,00 lei pentru perioada 10.02._14, și a obligat paratul la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecata, taxa de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de închiriere nr. 9876/10.06.2009 încheiat pe o perioada de 5 ani începând cu data de 19.05.2009 până la data de 18.05.2014, reclamantul a închiriat pârâtului A. V., locuința situată în mun. Ploiești, ., jud. Prahova (art.3 ). Întrucât paratul nu a solicitat prelungirea contractului de închiriere înainte de expirarea acestuia instanța de fond a constatat ca, începând cu data de 19.05.2014, contractul 9876/10.06.2009 nu mai poate produce efecte, intre parți.
Potrivit art.3 alin din contract, in cazul in care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere chiriașul este obligat sa părăsească locuința la expirarea termenului contractual, iar in cazul in care nu eliberează de buna voie locuința, evacuarea se va face in baza unei hotărâri judecătorești.
Potrivit art.4 din contract, chiria lunara este de 42,68 lei, lunar, ce urma să fie achitată de pârât, iar din înștiințarea de plata rezulta ca parații nu au mai achitat chiria din 10.02.2012, acumulând in perioada 10.02._14 pana la finalul contractului restante in valoare de 1177 lei .
Potrivit art.1429 din codul civil, pârâtul în calitate de locatar trebuie să plătească prețul locațiunii la termenul stipulat în contractul de închiriere, iar conform art. IV alin. 5 din contractul încheiat între părți, neplata la termen a chiriei atrage penalități de întârziere de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere, iar din documentele aflate la dosar rezulta ca majorările de întârziere calculate la data de 19.05.2014 erau de 1051 lei.
Având în vedere probele administrate în cauză instanța în baza art.969 raportat la art. 1429 din codul civil, a admis acțiunea precizată și a constatat încetat de drept contractul de închiriere nr. 9876/10.06.2009, a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1177 lei, reprezentând contravaloarea facturi de chirie emise în perioada 10.02._14, și la majorări de întârziere în sumă de 1051 lei, total 2228 lei pentru perioada 10.02._14, precum și evacuarea pârâților din spațiul pe care îl ocupă.
Instanța de fond a mai reținut că, fiind expresia principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel și art. 453 alin. (1) NCPC. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. În acest caz, partea îndreptățită va depune acte doveditoare.
Pentru ca instanța să poată dispune acordarea cheltuielilor de judecată, partea trebuie să facă dovada a) existenței lor și b) a întinderii acestora.
Pornind de la înscrisurile anexate la dosarul cauzei, instanța a verificat dacă toate cheltuielile solicitate de către creditoare au fost dovedite.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, instanța a apreciat că această cheltuială este justificată, dovada de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța AA nr._, fiind atașată la dosarul cauzei si a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecata in cuantum 20 lei.
Împotriva acestei sentințe, la data de 08.05.2015, a declarat apel reclamantul M. Ploiești, în temeiul prevederilor art. 470 C. pr. civ., susținând că instanța de fond, pronunțând sentința nr.2184/17.02.2015, deși a admis în tot acțiunea formulată, a dat o dezlegare greșită petitului al treilea al cererii sale, având ca obiect pretenții (pct.3 al dispozitivului sentinței).
Sub acest aspect, instanța de fond a dispus obligarea pârâților numai la plata sumei de 2.228 lei, reprezentând chirie restantă si majorări de întârziere aferente perioadei 10.02._14, fără să dispună obligarea acestora la plata în continuare a chiriei și a majorărilor de întârziere ce se vor acumula până la predarea efectivă a locuinței.
Astfel, petitul al treilea al cererii privește "obligarea pârâților la achitarea sumei de 2.228 lei, reprezentând chirie restantă si majorări de întârziere (perioada 10.02._14), suma ce urmează a fi actualizată până la predarea efectivă a locuinței".
În ceea ce privește solicitarea privind obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere ce se vor acumula până la predarea efectivă a locuinței (actualizarea debitului), în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a invocat prevederile art. 3 alin. 2 din contractul nr. 9826/l0.06.2009 intervenit între părțile prezentului litigiu, potrivit cu care chiriașul are obligația să achite chiria până la data executării efective a hotărârii de evacuare sau până la părăsirea efectivă a locuinței.
În consecință, prin raportare la textul convențional sus-amintit, rezultă fără putință de tăgadă că petitul 3 al cererii de chemare în judecată (pretenții) este foarte clar formulat, iar sintagma "actualizarea sumei" are sensul obligării pârâților la achitarea debitului (reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere) ce se va acumula până Ia data predării efective a locuinței (actualizarea debitului).
În vederea justificării acestei teze probatorii reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile contractului nr. 9826/10.06.2009, însă instanța de fond a ignorat aceste prevederi convenționale, aspect sub care reclamantul a considerat că sentința nr. 2184/17.02.2015, prin care se limitează dreptul reclamantului de a solicita pretenții până la data de 10.05.2014, este nelegală.
Totodată, s-a mai făcut referire incidența prevederilor art. 25 alin. 2 din Legea nr.114/1996, text de lege în baza căruia a fost încheiat contractul părților, ce instituie obligația chiriașului la plata chiriei prevăzută în contractul de închiriere până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
De asemenea, s-a mai menționat că cererea de actualizare a sumei până la data plății efective se raportează la o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevederilor art.662 C. pr. civ., existența ei rezultând din însuși actul de creanță, respectiv avizul de plată depus la dosarul cauzei, iar câtimea ei este determinabilă, reprezentând debitul ce se va acumula până la data predării spațiului locativ, în împrejurarea că pârâții continuă să locuiască în imobilul închiriat fără a achita însă chiria, în cuantumul prevăzut în contract. Totodată, această creanță este exigibilă, întrucât obligația debitorului (chiria și majorările de întârziere) se raportează la un drept corelativ actual, de natură contractuala (art. 3 alin.2 din contractul nr. 9826/10.06.2009).
Mai mult, reclamantul a mai susținut că rațiunea pentru care a solicitat obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere, actualizată până la data predării locuinței, rezultă din împrejurarea că de la data formulării cererii de chemare în judecată până la soluționarea irevocabilă a litigiului și mai apoi, până la momentul executării silite, debitul înregistrat de pârâți se modifică, ori prin petitul al treilea al cererii se evită formularea unor repetate cereri precizatoare, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor N.C.P.C. modificarea și precizarea cererii de chemare în judecată sunt posibile doar până la primul termen de judecată.
Or, în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat doar pentru debitul înregistrat de pârâți la data de 10.05.2014, însă aceștia continuă să locuiască în spațiul locativ din Ploiești, ., fără să plătească chirie, aceasta presupune menținerea aceleiași situații litigioase, pentru soluționarea căreia este necesară promovarea unei noi acțiuni in justiție decurgând din același raport juridic.
În consecință, în lumina dispozițiilor art. 3 alin. 2 din contractul nr. 9826/10.06.2009, prin raportare la prevederile art. 1073 C. civ. este pe deplin întemeiat petitul de cerere privind obligarea pârâților la plata chiriei restante si a majorărilor de întârziere ce se vor acumula până la predarea efectivă a locuinței (actualizarea debitului).
Sub acest aspect, reclamantul a arătat că această obligație este fundamentată pe un drept actual, de natură contractuală, născut în patrimoniul reclamantului odată cu încheierea contractului nr. 9826/10.06.2009.
În concluzie, pronunțând sentința nr. 2184/17.02.2015 instanța de fond a ignorat caracterul obligatoriu al contractului nr. 9826/10.06.2009, tară să se conformeze principiului statuat de art.969 C.civ. privind efectele obligatorii ale convențiilor legal făcute între părți, aspect sub care hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile contractului nr. 9826/10.06.2009, art. 969 si art. 1073 C.civ., art.25 alin. 2 din Legea nr. 114/1996 si art. 662 C. pr. civ.
Față de aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței nr. 2184/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, respectiv obligarea pârâților Ia plata sumei de 2.228,00 Iei (reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere), ce urmează a fi actualizată până Ia data predării efective a locuinței, în sensul obligării pârâților la achitarea chiriei și majorărilor de întârziere ce se vor acumula până la predarea locuinței.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar_ la data de 23.06.2015, iar, legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamant, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate în parte pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.22 alin.6 C.pr.civ., în aplicarea principiului disponibilității, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afara de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, așa cum a fost precizată, apelantul-pârât M. Ploiești a formulat și un capăt de cerere prin care a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata sumei de 2228 lei, „reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere, pentru perioada 10.02.2012 – 10.05.2014, sumă care să fie actualizată până la predarea efectivă a locuinței”.
Din analiza conținutului dosarului format la instanța de fond se desprinde concluzia că apelantul-reclamant nu a învestit instanța de fond cu o cerere prin care să fi solicitat obligarea părților adverse la plata în continuare a chiriei și a majorărilor de întârziere, până la predarea efectivă a locuinței, așa cum se susține în cuprinsul motivelor de apel. Pretenția formulată în cererea de chemare în judecată are un conținut foarte clar, fiind determinată la suma de 2228 lei, aferentă perioadei 10.02.2012 – 10.05.2014, din care debitul principal are o valoare de 1177 lei, iar majorările de întârziere legale o valoare de 1051 lei.
Pe cale de consecință, apelanta-reclamantă nu poate solicita obligarea părților adverse la plata chiriei aferente perioadei 11.05.2014 și până la predarea efectivă a locuinței, întrucât reprezintă o cerere nouă, formulată direct în fața instanței de apel, cu nesocotirea prevederilor art.478 alin.3 C.pr.civ.
Cu toate acestea, este de domeniul evidenței că intimații-pârâți datorează locatorului majorările de întârziere stabilite conform legislației în vigoare, aferente debitului de 2228 lei, până la data executării efective a hotărârii de evacuare sau până la predarea efectivă a locuinței, așa cum statuează art.3 alin.2 din Contractul de închiriere nr.9826/10.06.2009 intervenit între părți.
Prin urmare în baza art.480 alin.1 C.pr.civ, tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul M. Ploiești, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2184/17.02.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga intimații-pârâți la plata valorii actualizate a debitului de 2228 lei, până la data predării efective a locuinței.
În rest, tribunalul va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art.453 C.pr.civ., cum partea care pierde procesul, poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că nu s-au solicitat asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant M. PLOIEȘTI prin PRIMAR, CF_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2184/17.02.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți A. V., CNP_, A. M., CNP_ și A. I. A., CNP_, prin reprezentant legal A. V., toți cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă intimații pârâți și la plata valorii actualizate a debitului de 2228 lei, până la data predării efective a locuinței.
Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 16.09.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
P. - A. A. Ș. O. – C.
GREFIER
S. L. - F.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. PAA
6 ex/ 24.09.2015
j f T. N. P.
D f_, Judec. Ploiești
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2714/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Hotărâre din 15-09-2015, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
