Fond funciar. Hotărâre din 15-09-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 3176/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2695
Ședința publică din data de 15.09.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul S. A., CNP_, domiciliat în comuna Măgureni, . nr. 1044, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1617/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. JUDETEANA PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI A CELOR FORESTIERE, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova și C. LOCALA MAGURENI DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Măgureni, ., județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate apelantului – reclamant să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15.09.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 17.06.2013, petentul S. A. a chemat în judecată pârâtele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Măgureni, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR PRAHOVA și au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 9234/4.02.2013 a Comisiei Județene și a propunerii Comisiei Locale, și solicită obligarea intimatelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele suprafețe de teren: de 10.904 mp teren .
În motivarea cererii s-a arătat a solicitat in termen legal in temeiul legii 247-2005 reconstituirea dreptului sau de proprietate asupra terenului care a aparținut autorilor săi S. P. dar si bunicului S. M. P., iar prin adresa 2472/2011 i-a fost comunicata prin posta de catre comisia locala respingerea cererii. Împotriva acesteia a formulat contestație la comisia județeana .
In esența reclamantul a învederat ca nu a fost pus in posesie si nici nu s-a eliberat titlu de proprietate pentru terenurile care au făcut obiectul legii 18-1991 cu excepția pădurii acre provine de la autorul sau si care nu are legătura cu terenul in litigiu. A arătat ca suprafața de 10.000 mp in punctul deal - Boieri se compune din 2500 mp teren dobândit prin împroprietărire ca urmare a reformei agrare din anul 1947 și alți 7500 mp dobândiți prin cumpărare de la boieri adică de la familia Gr. C..
Împotriva acestei hotărâri a Comisiei Locale Băicoi au formulat contestație, și C. Județeană Prahova a analizat și a respins contestația în data de 4.02.2013, prin Hotărârea nr.9234. Această hotărâre este nemotivată..
În drept s-au invocat art. 8,11,23 legea 18/1991, art. 1 protocolul 1 adițional la CEDO, art 2,3,6 legea 1-2000, legea 169/1997 si legea 247/2005.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar: f 10-28.
Intimata C. Județeană Prahova a formulat întâmpinare (f. 50) prin care a arătat că Potrivit Legii fondului funciar nr.247/2005, numiții S. A. si S. C. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de 4500mp situat in punctul „Deal" care a aparținut defunctului S. M. P..
Cererea a fost înregistrata cu nr.24/15.09.2005 la Primăria comunei Măgureni C. locala de fond funciar a comunei Măgureni, in urma analizei, a respins cererea petenților.
Ulterior comunicării soluției, a formulat contestație împotriva acesteia numai reclamantul din prezenta cauza.
Contestația înregistrata cu nr.L555/28.06.2011 a fost analizata de C. Județeană de Fond Funciar in ședința din data de 04.02.2013 si a fost adoptata Hotărârea nr.9234 prin care a fost respinsa contestația, motivat de următoarele:
Potrivit documentației din dosar, autorul petentului (S. M.P.) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in suprafața de l,15ha in anul 1991 si ca atare a fost adoptata HG nr.71/1991 prin care s-a validat întreaga suprafața solicitata.
Dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu registrul agricol din anii 1959-1962 in care figurează in punctul "Deal" cu suprafața de 5000mp.Va rugam sa aveți in vedere faptul ca autorul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața mult mai mare (l,15ha) decât suprafața cu care a figurat in registrul agricol.
Din documentele depuse in dosar reiese faptul ca a fost reconstituita toata suprafața de teren pe care a deținut-o defunctul iar pentru terenul înscris in certificatul nr.93/2000 eliberat de Arhivele Naționale, nu se face dovada in mod cert ca este alta suprafața decât cea înscrisă in registrele agricole.
De asemenea, deși petentul a solicitat inițial suprafața de teren de 4500mp, prin cererea de chemare in judecata si-a modificat pretențiile, in sensul ca pretinde reconstituirea dreptului de proprietate pentru 10.904 m.p. teren.
Potrivit legilor fondului funciar, condiția pentru a se reconstitui dreptul de proprietate este ca persoana îndreptățită sa formuleze cerere in care sa indice suprafața de teren pentru care considera ca trebuie sa se reconstituie dreptul.
Reclamantul din prezenta speța si-a modificat pretențiile in fata instanței de judecata (cererea inițiala a fost formulata pentru 4500mp).
In ceea ce privește expertiza depusa in dosarul de instanța, din relațiile comunicate de C. locala de fond funciar a comunei Măgureni, reiese faptul ca in aceasta este cuprins terenul pentru care deja s-a reconstituit dreptul de proprietate.
La momentul anului 1991 când a fost reconstituit dreptul de proprietate in favoarea autorului, ulterior decedat, S. M. P., acesta nu a contestat întinderea suprafeței si nici nu a mai solicitat alte terenuri.
A solicitat instanței de judecata sa pună in vedere reclamantului sa precizeze de la ce autor solicita dreptul de proprietate si sa depună si acte de stare civila care sa facă dovada in acest sens, dat fiind ca . spune ca tatăl este S. P. iar bunicul S. M. P., ulterior spune ca tatăl este S. M. P. iar in ultima instanța il indica pe S. P.A. ca fiind tatăl (pagina 3 din plângere).
Având in vedere cele de mai sus, va solicitam sa respingeți plângerea ca netemeinica si nelegala si sa mențineți HCJ nr.9314/13.03.2013.
În drept intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205-208 C.pr.civ.
Odată cu întâmpinarea intimata a depus înscrisuri f 53-57.
La data de 20 septembrie 2013 f 61 reclamantul a formulat răspuns la intampinare.
La data de 6 septembrie 2013 f 62 C. locala de reconstituire a dreptului de proprietate Măgureni a formulat întâmpinare prin care a arătat ca deși în petitul acțiunii se menționează faptul ca formulează plângere im potriva hotărârii 9234/2013, in expunerea făcuta apar motivări legate de faptul ca nu I s-a emis titlu de proprietate pentru terenul in suprafața de 1,15 ha asupra căruia I s-a reconstituit deja dreptul de proprietate in anul 1991
A mai precizat ca reclamantul a solicitat, potrivit dispozițiilor Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,15 ha teren ce a aparținut autorului sau S. M. P. - conform cererii 744/12.03._ . In cererea formulata reclamantul a solicitat in mod expres reconstituirea dreptului de proprietate învederând faptul ca autorul sau a deținut suprafața de 1,15 ha in următoarele amplasamente ;
Deal - 2500 mp faneata;
-Deal 2500 mp teren arabil;
-Livedea Lunga -5000 mp teren ;
-Acasă - 1500 mp.
In urma analizării cererii sale si a evidentelor existente la nivelul Primăriei comunei Măgureni, s-a făcut propunere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața solicitata, iar prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 71/1991 s-a validat suprafața de 1,15 ha pe numele lui S. M. P. autorul sau, teren pe care reclamantul îl stăpânește in mod concret.
In anul 2005 - in temeiul prevederilor Legii 247/2005 reclamantul solicita suplimentar o suprafața de circa 4500 mp in punctual "Deal"-ce pretinde de asemenea ca ar fi aparținut autorului sau.
Daca pentru terenul de 1,15 ha reconstituit in baza Legii 18/1991 C. Locala Măgureni a avut in vedere la propunerea avansata către C. Județeană Prahova mențiunile din Registrul agricol precum si cererea de adeziune la CAP, legat de suprafața de 4500 mp teren solicitați in anul 2005, reclamantul nu deține nici un document personal si nu exista nici la nivelul Primăriei Măgureni documente care sa ateste ca terenul ar fi aparținută autorului sau.
Citarea unor prevederi legale din Legea 247/2005 de modificare a legilor fondului funciar, mai exact a Titlului VI, art. 2 reliefează nu o motivare in drept, ci o interpretare eronata a normelor legale de către petent. In alin 2 indice 1 al art 11 din Legea 18/1991, legiuitorul a avut in vedere situația in care terenul a fost preluat abuziv, insa exista documente care atesta apartenența acestuia ia patrimoniul persoanei îndreptățite. In speța de fata insa reclamantul nu a putut produce nici o proba in acest sens, iar declarațiile depuse fac numai dovada ca autorul sau a folosit teren in pct. Deal.
Solicită instanței sa aibă in vedere faptul ca probele de care se prevalează reclamantul sunt total irelevante întrucât declarațiile olografe date de diverse persoane, "pe proprie răspundere", nu pot constitui dovezi al proprietății terenului in condițiile in care ele nu se pot corobora si cu alte documente care sa reprezinte cel puțin un început de dovada a proprietății terenului. A absolutiza caracterul probatoriu al acestor declarații, așa cum o face petentul deschide calea arbitrariului, situație ce nu corespunde sub nici un aspect scopului reparatoriu pe care îl are Legea 247/2005.
Netemeinicia susținerilor reclamantului este demonstrata si de singura declarație notariala data in anul 2011, deci după soluționarea cererii sale, declarație din care rezulta faptul ca autorul a folosit terenul si l-a împrejmuit. Or, daca acest teren se afla in proprietatea autorului sau la data cooperativizării, așa cum se susține, acesta era menționat in cererea de adeziune la CAP sau în ipoteza preluării fara titlu, apărea cel puțin înscris in Registrul agricol întrucât se susține ca terenul s-ar fi cumpărat la nivelul anilor "20,. Din actele depuse, mai exact adeverința 1036/13.02.1998, rezulta ca matusii petentului nu i s-a reconstituit drept de proprietate pe raza Comunei Filipestii de P., ci i s-a făcut reconstituire pe o suprafața de 0,5 ha teren aflat pe raza Comunei Măgureni, teren cu care a figurat inscrisă in evidentele autorității publice locale.
In ceea ce privește probele pe care petentul le solicita in apărare, mai exact interogatoriul, întrebările sunt total irelevante întrucât în speța de fata nu are importanta componenta Comisiei Locale de la nivelul anului 2005, ci in special dovada dreptului de proprietate, dovada care incumba potentului.
C. Locala Măgureni de aplicare a legilor fondului funciar, aplicând prev. art. 5 din HG 890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a înaintat întreaga documentație privind acest caz Comisiei Județene, iar aceasta a analizat atât documentația cat si plângerea formulata de către petent pe care a considerat-o neîntemeiata si a respins-o.
In aceste condiții, verificarea legalității propunerilor făcuta de C. Locala Măgureni a fost facuta de către intimata C. Județeană de fond funciar potrivit art. 6 alin 1, litera c si d din HG 890/2005. Aspectele legate de componenta comisiei de la nivelul anului 2005, sau modul de constituire a "rezervei"comisiei Locale Măgureni nu sunt aspecte relevante, ci importanta are, așa cum s-a menționat mai sus, in primul rând dovedirea dreptului de proprietate pretins de către petent .
În drept intimata si-a întemeiat întâmpinarea pe disp. HG 890-2005, art. 5, 6. 9 legea 18/1991.
Odată cu întâmpinarea au fost depuse înscrisuri la filele 65-96.
În cauză au fost admise si administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, f 160, 178, proba cu martorii S. A. f 154, D. N., f 153 M. C. f 238. și expertiză topografică P. C. M. 167-172, f 210-214, 255-261, expertiza topografica P. D. -f 279-292, 307-208.
La solicitarea instanței a fost depusa documentația care a stat la baza emiterii HCJ 9234.
Prin sentința civila nr. 1617/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă plângerea formulata de reclamantul S. A., în contradictoriu cu C. JUDETEANA PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE SI FORESTIERE, și C. LOCALA MĂGURENI DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE, împotriva hotărârii 9234/4.02.2013 a Comisiei Județene Prahova ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin prezenta cerere, petentul, în calitate de moștenitor al defunctului S. M. P., a contestat hotărârea nr. 9234/4.02.2013 a Comisiei Județene a Comisiei Județene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele suprafețe de teren: de 10.904mp teren.
Potrivit Legii fondului funciar nr.247/2005, numiții S. A. si S. C. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (f 133) pentru terenul in suprafața de 4500 mp situat in punctul „Deal" care a aparținut defunctului S. M. P., compus din 2500 mp dovediți cu certificatul 93 din 3 martie 2000 de la Arhivele Statului și martori și teren in suprafața de 2000 mp situați la punctul acasă dovediți cu martori. C. locala de fond funciar a comunei Măgureni, in urma analizei, a respins cererea petenților.
Conform adeverinței de la fila 141, cu nr529/6.09.1991, moștenitorilor defunctului M. S. P. li s-a reconstituit conform HCJ71/1.08.1991 suprafața de 1,15 ha și 0,25 ha pădure.
Conform cererii de înscriere in CAP a lui S. M. P. (f 303-304) suprafața totala a fost in suprafața de 1,15 ha compusă din 0,25 ha- pct. la deal, La deal- 2500 mp teren arabil; Livedea Lunga -5000 mp teren ;Acasă - 1500 mp.
Cu privire la suprafețele suplimentare solicitate de către reclamant prin cererea formulata in anul 2005 in temeiul legii 247-2005, respectiv suprafața de 4500 mp situata in punctul LA DEAL, aceasta a fost identificata prin raportul expertiza topo P. D. f 289- 292
Se constată, așadar, că autorul reclamantului S. M. P. a avut în proprietate, conform registrelor agricole pentru perioada 1959-1963, o suprafață totală de 1,15 ha teren, cu privire la care i s-a reconstituit in totalitate dreptul de proprietate conform adeverinței nr. 529/6.09.1991 Terenurile care fac obiectul prezentei cereri au fost identificate pe schița de plan conform raportului de expertiza P. D. ca fiind in suprafața de 4304 mp pe aliniamentul HIJKH si in suprafața de 2738 mp pe aliniamentul ABCDEFA
Instanța nu va putea avea în vedere, pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor reclamantelor, certificatul. nr.93/2000 eliberat de Arhivele Naționale vizând suprafața de 2500 mp cu care a fost împroprietărit in urma reformei agrare din anul 1945, așadar in perioada anterioară anului 1959 ; aceasta suprafața trebuia să fie înscrisă în registrele agricole, iar în cazul în care nu au fost declarată nu poate fi avută în vedere, întrucât, în perioada anterioară cooperativizării se aflau în circuitul civil, putând fi înstrăinate.
Cu privire la suprafața de teren de 2500 mp (2738 mp conform măsurătorilor) pretins cumpărata de la boieri, adică de la familia G.C., instanța retine ca reclamantul nu a făcut dovada niciunui înscris care sa ateste cumpărarea unei astfel de suprafețe de teren, iar declarațiile martorilor nu se coroborează cu nicio alta proba respectiv cu înregistrările din registrele agricole, iar in plus declarațiile martorilor atesta doar faptul ca tatăl reclamantului si după decesul acestuia reclamantul si fratele său au folosit terenul in discuție. Nici unul dintre cei 3 martori audiați in cauza nu cunoaște cu certitudine modalitatea de dobândire a terenului respectiv de către autorul reclamantului, doar martorul Scortaru A. precizând ca S. P. avea terenul prin împroprietărire.
Reținând ca nu s-a făcut dovada de către reclamant a faptului ca este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței solicitate, instanța a respins plângerea formulata împotriva hotărârii comisiei județene ca neîntemeiata.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, petenta S. A. .
In motivarea cererii de apel arată că, solicita admiterea apelului, urmând ca in principal sa se constate nulitatea hotărârii, iar în subsidiar netemeinicia acesteia, urmând sa fie schimbata in tot in sensul admiterii acțiunii si sa fie anulata HCJ Prahova nr. 9234/04.02.2013 si Hotărârea Comisiei Locale Măgureni, ambele de aplicare a L.18/1991, cu modificările la zi; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata la fond si in apel.
Pe fond arata ca solicita să-i fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.228 m.p., cat are in realitate conform măsurătorilor in perimetrul H.I.D.C.B.A.F.G.H"menționata in expertiza P. D., plan de situație nr.2, astfel cum a fost explicat si de către expertul consilier S. Fiorin (f.315 dosar), cu precizarea ca prin cerere a cerut o suprafața mai mare in care era inclusa si cea deja reconstituita dar pentru care nu a fost pus in posesie.
Temeiurile de drept ale apelului sunt: art.480 alin.2 Cod procedura civila rap.la art.482 Cod procedura civila, art.11 si art.20 din Constituția României, art.3 si 4 Cod procedura civila si art. 6 § 1 din CE.DO, practica CEDO si cea naționala in material fondului funciar.
In continuare apelantul face un scurt istoric al litigiului si arata ca deși s-a conformat dispozițiilor legii si a depus toate dovezile atât la comisii cat si la instant de judecata, cu ocazia discutării probelor, instanța din oficiu a pus in discuție efectuarea unei noi expertize topografice care s-a efectuat inițial de către P. C. si ulterior de către P. D., cu punctele de vedere ale experților consilieri, S. F. pentru apelant si respectiv Baiuta N. pentru comisie.
Mai arata ca, probatoriul a fost administrat de către instanța de fond cu multa atenție si foarte multa răbdare insa din nefericire la final nu a fost canalizat in mod corect .
Criticile pe care le aduce hotărârii sunt următoarele:
1. Judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra tuturor temeiurilor de drept si de fapt invocate in plângerea formulată ceea ce duce la nulitatea hotărârii.
De asemenea, nu a motivat de ce s-au înlăturat probele administrate la comisii, care rămân câștigat cauzei si la instanța de judecata ; nici măcar nu le-a enumerat ci s-a mărginit sa le menționeze .
Instanța de fond nu a avut in vedere certificatul nr.93/2000 eliberat de către Arhivele Naționale pentru ca :" acesta a fost eliberat in perioada anterioara anului 1959, ca trebuia sa fie înscrisa in registrele agricole.... iar in cazul in care nu a fost înscrisa nu poate fi avuta in vedere întrucât in perioada anterioara cooperativizării se aflau in circuitul civil putând fi înstrăinate".
Conform acestei teorii nesusținuta de către practica judiciara, apelantul solicita a se avea in vedere ca nici Statul nu a preluat acest teren câtă vreme nu face dovada contrara. Nici pentru terenul cumpărat de la "Boieri" spune instanța ca nu a făcut dovada din același motiv, ca nu l-ar fi avut înscris in evidentele agricole, deși apelantul avea un înscris .
Mai arată că, nici măcar nu a dat cu titlul enunțiativ probatoriul de la comisii; nu s-a referit in vreun fel ia declarația autentica a lui N. M. zis "T.", persoana in vârsta si care a si fost vecin cu acest teren.
Așadar nu rezulta de ce s-au înlăturat toata probele depuse la dosar de către judecătorul fondului si le-a analizat doar pe acelea nemijlocit administrate; precizează ca martorul N. M. fiind in vârsta intre timp a decedat, ceilalți martori fiind evident persoane mai tinere; or, se discută o situație de peste 50 de ani .
2. Judecătorul fondului nu a ținut cont de Legea 247/2005 - Ttlul VI sub imperiul căreia a pornit acest demers .
Jurisprudența arata ca in condițiile Legilor fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă aceste amplasamente sunt libere.
Conform dispozițiilor art.11 alin.21 în Legea nr.18/1991, completată prin Legea nr.247/2005, terenurile preluate de către stat fără nici un titlu revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
De asemenea, art.27 alin.2 din Legea nr.18/1991, așa cum a fost modificat prin aceeași lege, impune ca în situațiile în care reconstituirea dreptului se face pe vechile amplasamente, C. locală, să ia act, cu ocazia punerii în posesie de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, pe care să le consemneze în documente constatatoare și să întocmească planurile parcelare și documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.
Mai arată că, dovada celor afirmate a făcut-o cu înscrisuri - certificatul de la Arhivele Naționale, actul de proprietate al vecinului L. D., declarațiile de martori olografe cât si cele date nemijlocit in instanța de judecata, inclusiv ale vecinilor terenului, ordine dovedirii dreptului de proprietate fiind instituita de lege. Cea mai explicita dintre declarații este cea autentica data de către N. M. zis "T.", aflata de asemenea la dosar.
Intimatele nu au produs dovezi care sa aibă aceeași forța probanta si s-au cantonat in apărarea lor doar pe înscrierile din registrul agricol care sunt declarative si nicidecum constitutive de drepturi.
In practica judiciara s-a considerat ca legea instituie o ordine de preferința, astfel încât s-a acordat preferința înscrisurilor din cartea funciara fata de înscrierea in registrul agricol si declarațiile martorilor. O astfel de interpretare este confirmata si de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005.
Prin sintagma " au valoare declarativa" se considera ca legea are in vedere faptul ca, asemenea înscrisuri fac dovada proprietății terenului, pana la proba contrara. De asemenea în registrul agricol, în care autorul apare înscris cu o suprafață de teren mai mică decât în acte instanța avea obligația de a cerceta și a stabili motivul pentru care fostul proprietar apare înscris în registrul agricol cu o suprafață mai mică. În cele mai multe cazuri, declararea unor suprafețe mai mici este explicată prin încercarea de a evita impozitarea excesivă și dările care se cereau de către stat foștilor proprietari. De altfel, practica este arhicunoscuta si nici nu trebuiau făcute cercetări ; înscrierea în registrul agricol nu poate fi opusă actului de proprietate, câtă vreme cele două dovezi au o valoare probantă diferită, iar ierarhia stabilită de legiuitor nu poate fi înlăturată de instanță.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (I) din Legea nr. 1/2000, în cazul în care există acte primare de proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, iar amplasamentele solicitate sunt libere, atunci comisiile locale de fond funciar sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Legea cere în acest caz, întrunirea cumulativă a două condiții: existența unui act primar de proprietate și existența liberă a amplasamentelor solicitate. Astfel cum s-a arătat și în literatura juridică, dacă sunt întrunite cele două condiții, nici comisiile de fond funciar și nici instanțele nu pot refuza reconstituirea dreptului de proprietate pe considerentul că între suprafața care apare în actul primar de proprietate și registrul agricol există diferență, deoarece amplasamentul solicitat este liber.
S-a susținut de către comisia locala ca afirmațiile martorilor sunt irelevante fata de conținutul registrului agricol; ca s-ar fi reconstituit terenul de către primăria Filipestii de P. lui M. insa aceasta primărie prin răspunsul dat prin adresa ne.6878/04.03.2014 a precizat ca nu au reconstituit teren in T.40, P.L 504 si nici nu au identificat pe M.; apoi a susținut comisia ca s-ar fi reconstituit teren prin titlul de proprietate nr._/13.03.2012 moștenitorilor def. T. I.I., act depus la fila 298 si despre care face referire comisia si in concluziile scrise.
In legătura cu acesta acte si afirmații arată ca titlul de proprietate respectiv s-a emis la data de 13.03.2012, după ce apelantul solicitasem terenul.
Drumul a fost creat după anul 2011 pe hârtie, in realitate nu a existat si nici nu există pe teren, cu precizarea ca Primăria Măgureni i-a comunicat prin adresa nr.3244/17.06.2011 ca in punctul deal planul topografic este in curs de executare si ca planuri vechi nu deține. Acela era motivul neemiterii titlului apelantului, dar pentru alte persoane nu a fost un impediment, ceea ce denota discriminarea de care a avut parte la aceasta comisie.
In punctul de vedere tehnic al expertului consilier, S. F. (fila 315 dosar) se arata foarte clar, fără echivoc, situația terenului apelantului .
Solicita a se avea in vedere faptul că, de-a lungul timpului, aceste terenuri au suferit modificări si din punct de vedere fizic in sensul ca au fost alunecări de teren, topografia s-a modificat, aspect nerelatat de către comisia locala Măgureni si care apelantului i-au scăpat de asemenea; in plus, cartografierea nu s-a făcut contemporan CAP-ului, ci contemporan vremurilor mai noi si cu siguranța ca sunt diferențe, poate unele ieșite din tolerante.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 02.07.2015.
În raport de motivele de apel, reclamata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamantul S. A., împotriva sentinței civile nr. 1617/29.04.2015 pe care o apreciază ca netemeinică .
Criticile legate de faptul ca instanța ar fi citat întâmpinarea formulata de către C. Locala de Fond Funciar si ca nu ar fi dat prevalenta probelor administrate in cauza sunt total nefondate.
Consideră ca in mod corect, instanța a analizat probele administrate si a sesizat ca in ceea ce privește pretențiile reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de peste 10.000 mp aceste sunt vădit nefondate.
Apreciază că, din probele administrate rezulta cert că reclamantului i s-a reconstituit legal dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,15 ha teren cu care autorul sau figura in Registrul agricol in perioada cooperativizării, cât si in cererea de înscriere in CAP. Apreciază că in anul 1991 in mod legal, in baza actelor si evidentelor s-a dispus reconstituirea către reclamant a suprafeței ce a aparținut autorului sau S. M. P..
In cererea înregistrata 744/12.03.1991 formulata, suprafața solicitata de 1,15 ha a fost descrisa ca întindere si amplasamente:
-Deal - 2500 mp faneata;
-Deal 2500 mp teren arabil;
-Livedea Lunga -5000 mp teren;
-Acasă -1500 mp.
In urma analizării cererii sale si a evidentelor existente la nivelul Primăriei Comunei Măgureni, s-a făcut propunere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată, iar prin Hotărârea Comisiei Județene nr.71/1991 s-a validat suprafața de 1,15 ha pe numele lui S. M. P. autorul sau, teren pe care reclamantul îl deține si îl folosește in mod concret.
In anul 2005 - in temeiul prevederilor Legii 247/2005 reclamantul solicita prin cerere, suplimentar o suprafața de circa 4500 mp in punctul "Deal"- ce pretinde de asemenea ca ar fi aparținut autorului sau.
Solicita a se avea in vedere faptul ca pentru terenul de 1,15 ha reconstituit in baza Legii 18/1991 C. Locala Măgureni a avut in vedere documentele legale impuse de lege, iar la propunerea avansata către C. Județeană Prahova s-au avut in vedere mențiunile din Registrul agricol precum si cererea de adeziune la CAP. In ceea ce privește suprafața de peste 4000 mp teren solicitați in anul 2005, reclamantul nu deține nici un document si nu exista nici la nivelul Primăriei Măgureni documente care sa ateste ca terenul ar fi aparținut autorului său. De asemenea, in urma efectuării expertizei topo administrate, rezulta cert că, suplimentar, reclamantul a împrejmuit o suprafața de 7042 mp, motivând ca si acesta ar fi aparținut autorului sau, si a probat aceasta situație de fapt numai cu declarații de martori si cu propriile declarații date in fata expertului in care face mențiuni generale privind apartenența acestui teren fara nici o dovada in afara posesiei nelegale.
Solicită a se avea in vedere că, in evidentele si planurile parcelare depuse si consultate de expert si din schițele anexa întocmite rezulta cert ca aceasta suprafața de teren, pretinsa a fi fost proprietatea autorului reclamantului include teren rezerva a Comisiei Locale Măgureni, deci nu este un teren liber cum nefondat s-a susținut la instanța de fond, insa așa cum rezulta din raportul de expertiza, comparativ, cu planurile parcelare s-a înglobat in această așa zisă proprietate a reclamantului nu numai terenul ce aparține unor terțe persoane - parte din terenul situat în L504/23 - dar si terenul ce reprezintă drum de exploatare De 504/29 ceea ce este inadmisibil.
Instanța de fond, in mod corect a apreciat ca declarațiile de martori si susținerile reclamantului nu se pot substitui unor înscrisuri care sa ateste dreptul sau de proprietate, iar posesia si folosința actuala a acestui teren de peste 7000 mp, nu pot face dovada ca terenul ar fi aparținut autorului său.
Legat de raportul de expertiza administrat in cauza solicită instanței sa aibă in vedere ca expertul a conchis asupra folosinței terenului numai in baza declarațiilor reclamantului, nuanțându-si concluziile in urma obiecțiunilor formulate. Totodată potrivit planurilor parcelare, identificarea făcuta de expert potrivit operațiunii arbitrare de delimitare a celor peste 7042 mp, evidențiază cert o acaparare de teren ce constituie atât drum de exploatare, cat si teren reconstituit unor terțe persoane. Aceasta delimitare si îngrădire s-a făcut fara nici un drept de către reclamant, la baza ei stand numai aprecierile subiective ale acestuia si nicidecum documente care sa ateste dreptul de proprietate al autorului sau si in acest sens se da o interpretare vădit greșita art. 11 din Legea 18/1991 modificata si republicata întrucât legiuitorul nu a avut in vedere faptul ca ar fi suficiente declarațiile de martori ci, acestea fac dovada întinderii suprafeței cu care persoana s-ar fi înscris in cooperativa de producție, in condițiile in care nu exista alte dovezi. In speța de față, din cererea autorului reclamantului rezulta cert ca acesta s-a înscris cu suprafața de 1,15 ha pentru care i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate. Mai mult decât atât, din descrierea locațiilor pe care le-a avut, făcuta in cererea de reconstituire nu rezulta ca in punctul "La deal" ar fi avut suprafața de peste 1 ha, așa cum folosește in prezent. Având in vedere că, reclamantul invoca acte translative de proprietate încheiat de autorul sau cu familia C., rezulta cert ca daca aceste acte existau numai ele puteau face dovada dreptului pretins si trebuiau administrate. Deși legiuitorul a dat prevalenta actelor de înscriere in CAP si înregistrările din registrul agricol, apelantul apreciază in mod subiectiv ca aceste acte nu pot fi constitutive, ci ele au avut un caracter pur declarativ ce poate fi combătut cu declarații de martori, aspect ce sub nici o forma nu poate fi avut in vedere ca o apărare pertinenta.
Apreciază ca instanța a analizat in mod corect si certificatul nr.03/2000 eliberat de Arhivele Naționale, certificate prin care se atesta împroprietărirea autorului sau in urma reformei agrare din anul 1945, anterior cooperativizării, situație de fapt ce trebuia evidențiata si in registrele agricole, in caz contrar subzistând prezumția ca terenul in speța aflându-se in circuitul civil si putea fi înstrăinat.
Apreciază că, netemeinicia susținerilor reclamantului este demonstrata si de faptul ca singura declarație notariala data in anul 2011, deci după soluționarea cererii sale, declarație din care rezulta mai mult faptul ca autorul sau a folosit terenul si l-a împrejmuit, situație corect reținuta si cenzurata obiectiv si de Judecătoria Câmpina prin soluția pronunțata. Or, daca acest teren se afla in proprietatea autorului sau la data cooperativizării, așa cum se susține, acesta ar fi fost menționat in cererea de adeziune la CAP, sau in ipoteza preluării fără titlu, apărea cel puțin înscris in Registrul agricol întrucât se susține ca terenul s-ar fi cumpărat la nivelul anilor "20.
Consideră că, la nivelul Comisiei Locale Măgureni de aplicare a legilor fondului funciar, s-au aplicat prevederile art.5 din HG 890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a înaintat întreaga documentație privind acest caz Comisiei Județene, iar aceasta a analizat atât documentația cat si plângerea formulata de către petent pe care a considerat-o neîntemeiata si a respins-o. În aceasta situație este cert că, si la nivel județean, raportat la înscrisurile depuse, s-au avut in vedere prevederile legale privind procedura de reconstituire si s-a apreciat ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate. In aceste condiții verificarea legalității propunerilor făcuta de C. Locala Măgureni a fost realizata si de către intimata C. Județeană de fond funciar potrivit art.6 alîn.1, litera c si d din HG nr.890/2005. Aspectele legate de componenta comisiei de la nivelul anului 2005, sau modul de constituire a "rezervei"comisiei Locale Măgureni nu sunt aspecte relevante, ci importanță are, in primul rând, dovedirea dreptului de proprietate pretins de către petent.
Apreciază ca din probele administrate rezulta cert că, in prezent reclamantul folosește o suprafața excedentara de teren fata de dreptul sau de proprietate si ca nu a făcut dovada apartenenței acestui teren la proprietatea autorului sau.
Având in vedere cele precizate mai sus solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.1617/29.04.2015, ca vădit neîntemeiat .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Primul motiv de apel invocat se refera in esență la faptul că, judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra tuturor temeiurilor de drept si de fapt invocate in plângerea formulată ceea ce, susține apelantul, duce la nulitatea hotărârii si de asemenea nu a motivat de ce s-au înlăturat probele administrate la comisii, care rămân câștigate cauzei si la instanța de judecata, ci doar le-a menționat.
Tribunalul apreciază ca aceasta critica este nejustificata pentru următoarele considerente: astfel, obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptata are in vedere stabilirea in considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea in drept, examinarea argumentelor părților si punctul de vedere al instanței fata de argumentele relevante si nu in ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptata .
In prezenta cauză, motivarea sentinței primei instanțe răspunde acestor exigențe deoarece stabilește situația de fapt si dezlegarea in drept a problemei litigioase și examinează efectiv apărările si susținerile părților .
Tribunalul apreciază ca nu sunt fondate criticile apelantului in sensul ca nu s-a răspuns la toate argumentele si motivele de drept invocate deoarece, așa cum s-a subliniat in repetate rânduri atât in doctrina cât si in jurisprudență, judecătorul este obligat sa motiveze soluția data fiecărui capăt de cerere, iar nu sa răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere .
Astfel, in practica instanței supreme s-a decis ca judecătorul nu este obligat sa răspundă in mod expres fiecărui argument invocat de părți fiind suficient ca din întregul hotărârii sa rezulte ca a răspuns tuturor argumentelor in mod implicit, prin raționamente logice ( ICCJ, s. cont. adm.si fiscal, dec. nr. 2522/2006 in BJ pe anul 2006 ) . De asemenea, s-a stabilit ca numai motivarea sumara si confuza a unei hotărâri echivalează cu nemotivarea hotărârii, cu consecința desființării acesteia ( CSJ, s.cont.adm. dec. nr. 53/2000 in BJ 1990-2003) , ceea ce nu este cazul in prezenta speță.
Prin urmare, Tribunalul constată că, motivarea sentinței atacate corespunde necesitații de a fi clara, concisa si precisa, conține argumentele care au format convingerea instanței si au justificat adoptarea soluției, fiind întemeiata pe probe legal administrate, fiind astfel posibilă exercitarea efectiva a controlului judiciar .
De asemenea, Tribunalul mai reține că, in cauză nu a fost dovedita nici existenta unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturata decât prin anularea hotărârii, astfel încât, concluzionând asupra acestui aspect, constată că nu pot fi identificate considerente rezonabile pentru desființarea sentinței atacate, raportat la primul motiv de apel.
In ce privește susținerea apelantului, in sensul ca judecătorul fondului nu a motivat de ce a înlăturat probele câștigate la comisii, tribunalul constata ca este de asemenea nefondata, deoarece soluția instanței trebuie să se întemeieze pe motive de fapt si de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă administrate nemijlocit in fața sa, cu respectarea principiului contradictorialității, așa cum rezulta si din dispozițiile art. 14 al. 6 NCPC.
Or, probele despre care susține apelantul că au fost administrate in fața comisiei de aplicare a legilor fondului funciar nu îndeplinesc condiția respectării principiului nemijlocirii si al contradictorialității, astfel că nici aceasta critică a apelantului nu este fondată.
Al doilea motiv de apel se refera in esență, la faptul că judecătorul fondului nu a ținut cont de Legea 247/2005 - Titlul VI art. I, 1 si 2, sub imperiul căreia a pornit acest demers si nu a avut in vedere că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă aceste amplasamente sunt libere.
Susținerea apelantului in sensul că a dovedit vechiul amplasament al terenului cu certificatul de la Arhivele Naționale, actul de proprietate al vecinului L. D., declarații de martori olografe si declarații de martori judiciare inclusiv ale vecinilor terenului nu poate fi reținută ca întemeiata, soluția instanței de fond fiind judicioasă si din acest punct de vedere.
Astfel, instanța de fond a reținut că reclamantului apelant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toata suprafața de 1,15 ha, teren cu care autorul sau S. M. P. a figurat in Registrul agricol in perioada cooperativizării precum si in cererea de înscriere in CAP .
De altfel, numitul S. M. P., prin cererea înregistrata sub nr.744/12.03.1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru 1,15 ha, iar suprafața solicitată a fost descrisă in cerere ca întindere si amplasamente si anume:
-Deal - 2500 mp fâneață;
-Deal - 2500 mp teren arabil;
-Livedea Lunga -5000 mp teren;
-Acasă -1500 mp.
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr.71/1991 s-a validat propunerea Comisiei locale, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața solicitata, respectiv 1,15 ha, pe numele lui S. M. P., teren pe care reclamantul apelant îl deține in prezent, in calitate de moștenitor al defunctului S. M. P..
În temeiul prevederilor Legii 247/2005, printr-o cerere formulata in 2005, reclamantul apelant solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă o suprafața de circa 4500 mp in punctul "Deal", despre care pretinde de asemenea ca ar fi aparținut autorului său, obținuta parte prin cumpărare si parte prin împroprietărire, precum si 2000 m.p. in pct. acasă pentru care sustine ca face dovada cu martori ( fila 87 dosar de fond) .
In susținerea cererii sale apelantul a depus declarații extrajudiciare de martori ( inclusiv cea a lui N. M.), ce in mod corect au fost înlăturate din ansamblul probator de către instanța de fond având in vedere principiul nemijlocirii si principiul contradictorialității ce guvernează procesul civil, față de împrejurarea ca numai judecătorul trebuie sa stabilească daca martorul a perceput personal faptele pe care le relatează, condițiile in care le-a perceput si măsura in care le-a păstrat in memorie, cu posibilitatea părții adverse de a pune întrebări martorului, pentru elucidarea tuturor faptelor cunoscute de acesta. Numai după ce judecătorul are convingerea ca martorul este de bună-credința, instanța apreciază daca depoziția acestuia reflecta realitatea.
Prin urmare, este contrar principiului nemijlocirii, ca soluția unei instanțe sa se întemeieze exclusiv pe declarații de martori extrajudiciare, așa cum solicita apelantul in prezenta cauza.
De altfel, s-a reținut si in practica instanței supreme faptul ca este ilegal procedeul instanței care își bazează soluția pe declarația autentica a unui martor neaudiat in fata sa ( Tribunalul Suprem, col. civ. dec. nr. 673/1958, in Repertoriu I ) , astfel ca cererea apelantului de a se avea in vedere declarațiile extrajudiciare ale martorilor despre care susține ca sunt vecini cu terenul si in special declarația numitului N. M., declarație autentica, nu poate fi primita de instanța de control judiciar.
In ce privește depozițiile martorilor audiați in fata instanței de fond, Tribunalul constata de asemenea ca sunt nerelevante, astfel încât in mod corect nu au fost reținute de instanța de fond ca probe concludente in cauza.
Astfel, martorul D. N. a arătat ca nu poate preciza ce suprafață avea terenul deținut de autorul apelantului, lângă calea ferata, de unde provenea si daca cineva i-a vândut lui S. P. autorul apelantului, teren in zona respectiva.
De asemenea, martorul S. A. a arătat ca nu știe ce suprafață de teren a avut defunctul S. P. sau ce suprafață au primit moștenitorii acestuia
Prin urmare, apelantul reclamant nu a reușit sa producă nici un fel de dovezi certe cu privire la întinderea, amplasamentul exact sau proveniența terenului pe care-l solicită in prezenta cauza.
De asemenea, apelantul invocă in susținerea cererii sale raportul de expertiză al expertului consilier S. F. ( fila 315 ), care însă este întocmit pe baza susținerilor reclamantului apelant, motiv pentru care in mod corect instanța de fond a reținut ca fiind relevantă numai expertiza efectuată de către expertul judiciar P. D. .
De asemenea, instanța de fond a înlăturat in mod temeinic din ansamblu probator si certificatul. nr.93/2000 eliberat de Arhivele Naționale vizând suprafața de 2500 mp cu care defunctul ar fi fost împroprietărit in urma reformei agrare din anul 1945, suprafață care nu era însă înscrisă în registrele agricole la data cooperativizării .
Având în vedere că terenul se afla in circuitul civil, existând posibilitatea ca după momentul dobândirii terenului de către autorului reclamantului apelant, acesta să-l fi înstrăinat, în lipsa unor dovezi privind continuitatea acestui drept de proprietate în patrimoniul defunctului autor, instanța nu poate stabili cu certitudine că S. P. este proprietarul deposedat la data cooperativizării.
Pentru aceste considerente in mod corect a stabilit instanța de fond că, reclamantul apelant nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren suplimentara de 10.904 m.p. in pct. Deal /Boieri, . fiind legală și temeinică, motiv pentru care Tribunalul constatând ca toate criticile apelantului sunt nejustificate, in temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul declarat de reclamantul S. A., CNP_, domiciliat în comuna Măgureni, . nr. 1044, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1617/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamantul S. A., CNP_, domiciliat în comuna Măgureni, . nr. 1044, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1617/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. JUDETEANA PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI A CELOR FORESTIERE, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova și C. LOCALA MAGURENI DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Măgureni, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. N. C.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. GD
4 ex/01.10.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Câmpina
J.f. C. T. C. A.
| ← Evacuare. Decizia nr. 2717/2015. Tribunalul PRAHOVA | Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 2682/2015.... → |
|---|
