Fond funciar. Decizia nr. 268/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 268/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 268
Ședința publică din data de 13.05.2015
PREȘEDINTE – P. A. A.
JUDECĂTOR – M. C. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentele-reclamante D. M., cu domiciliul în ..573, jud. Prahova și M. G. C., cu domiciliul în ..573, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. V., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, G. A., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, G. G., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, I. N., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, I. V., . Cucului, ., nr.131, jud.Prahova, C. LOCALĂ ALBEȘTI-P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în .. Prahova și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele-reclamante personal și asistate de avocat S. C., intimata-pârâtă C. V. personal și asistată de avocat D. G., care reprezintă și intimații-pârâți G. A. și G. G., și reprezentantul intimatei-pârâte C. Locală Albești-P. de Fond Funciar, avocat N. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra propunerilor de probe.
Apărătorul recurentelor – reclamante arată că nu sunt probe noi de administrat.
Apărătorul intimaților pârâți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei, precum și un set de înscrisuri pe care îl depune la acest termen de judecată, reprezentând chitanței privind achitarea impozitului aferent terenului ce face obiectul litigiului.
Apărătorul intimatei-pârâte C. Locală Albești-P. de Fond Funciar arată că nu are probe no9i de administrat.
În temeiul dispozițiilor art. 305 raportat la art. 167 alin. 1 C.pr.civ. încuviințează pentru intimații - pârâți proba cu înscrisuri apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei și constată că aceasta a fost administrată, iar înscrisurile au fost comunicate și părților adverse.
La interpelarea instanței apărătorii părților învederează instanței că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentelor – reclamante arată că în combaterea sentinței primei instanțe a formulat mai multe motive recurs, apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: în primul rând, interesul reclamantelor în formularea acțiunii este dovedit și justificat izvorând din petitul acțiunii ce face obiectul dosarului nr._, respectiv pe calea căreia s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr_ emis inițial sub nr._/1993 pe numele I. C., V. I. și G. M. în calitate de moștenitori ai defunctului V. G.. În acest sens, recurentele – reclamante au invocat înscrisul sub semnătură privată, precum și faptul că au stăpânit acel teren încă de la momentul punerii în posesie. Cu privire la nulitatea parțială a titlului de proprietate invocă dispozițiile date în recursul în interesul legii prin Decizia nr. 11/2007 a ÎCCJ, prin care s-a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală moștenitorii care au solicitat revendicarea terenurilor preluate în mod abuziv, de altfel jurisprudența fiind bine conturată în acest sens, iar persoanele care au calitatea de renunțători – autorii pârâților din prezenta cauză, aceștia neavând niciodată calitatea de moștenitori nu ar fi fost îndreptățiți să formuleze o cerere de restituire a dreptului de proprietate. Un alt motiv în sprijinul cererii de recurs este faptul că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 700 din vechiul cod civil, coroborat și cu interogatoriul administrat în cauză, de unde reiese faptul că singurul acceptant al succesiunii a fost numitul V. G., fapt susținut și de cuprinsul certificatului de moștenitor. De asemenea, prin înscrisul sub semnătură privată prezentat se atestă faptul că la data vânzării se înstrăina atât casa de locuit cât și împrejmuirile acesteia. Față de cele expuse solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți C. V., G. A. și G. G. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate pe fond cauzei, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, arătând că recurenții își întemeiază apărările pe dispozițiile cuprinse în Decizia data în recursul în interesul legii, însă instanța de fond în mod corect a apreciat necesar a se proba interesul reclamanților în formularea prezentei cereri conform Legii nr. 169/1997. Astfel, din probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că reclamantele nu sunt persoane interesate, reclamantele nu au cupărat niciodată acest teren, cu atât mai mult cu cât o astfel de apărare a fost invocată la aproximativ 20 de ani de la data emiterii titlului. De asemenea, apărătorul intimaților – pârâți precizează că aceștia plătesc în continuare impozit aferent terenului în litigiu, fapt ce a fost dovedit cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată.
Apărătorul intimatei – pârâte C. Locală Albești-P. de Fond Funciar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, având în vedere că legitimitatea procesuală a reclamantelor în promovarea prezentului demers judiciar, respectiv cu privire la titlul de proprietate a cărui anulare parțială se solicită nu este afectat de nici o cauză de nulitate prevăzută de lege, în acest sens nu s-a făcut dovada interesului și nu s-a justificat legitimitatea acestora în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 169/1997. Ba mai mult decât atât singura apărare s-a făcut prin prezumția de proprietate a reclamanților asupra suprafeței de teren de 315 mp, acestea nedeținând un titlul pentru atestarea calității de proprietar, iar respectiv suprafață de teren excede titlul de proprietate a cărui anulare parțială se solicită. Totodată, apreciază că autorii intimaților persoane fizice nu au calitatea de renunțători, fiind străini de succesiune conform art. 700 C: civ., însă nu li se pot imputa dispozițiile art. 697 C. civ., iar prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate aceștia au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii. Față de toate cele expuse, solicită respingerea recursului, fără obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentelor – reclamante având cuvântul în replică arată că în cuprinsul certificatului de moștenitori se menționează că autorii intimaților sunt renunțători, nefăcându-se vorbire despre neacceptare.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiești sub nr._ reclamanții M. G. C. și D. M. au chemat în judecată pe pârâții C. V., G. A., G. G., Ionița N., Ionița V., C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Albesti – P. și C. Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a T.P_/06.05.2010 emis pe numele lui I. C. si G. M. în calitate de moștenitori ai defunctului V. G..
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca interesul acestora este justificat de faptul că, prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2011 parații din acesta cauză au solicitat instanței ca reclamanții din prezenta cauza să lase in deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de 315 m.p situată in . și obligarea numiților D. C. si D. M. la practicarea unei servituți de trecere pe o lățime de 2 m pentru terenul menționat în precedent.
Astfel, reclamantei au arătat că la momentul perfectării înscrisului sub semnătura privata cat si ulterior, la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare in forma autentica V. I. a făcut dovada calității de proprietar, dovedind totodată faptul ca este singurul moștenitor al defunctului V. G., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1455 din 10.08.1984.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.1455 rezulta faptul ca numitii Ionița G., G. M. si I. N. sunt străini de succesiune.
Totodată, reclamanții au arătat că V. G. a avut patru copii, în persoana numiților I. C., G. M., I. N. si V. I., decedați, iar la începutul anului 1990 cu ocazia promulgării legilor fondului funciar numiții Ionița C. si G. M. deși erau străini de succesiunea defunctului V. G. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in calitate de mostenitori ai defunctului, alaturi de unicul acceptant al mostenirii V. I., fiind astfel eliberat T.P_/1993, in care este mentionata si suprafata de 315 m.p ce facuse anterior obiectul contractului de vanzare cumparare intervenit intre D. C-tin, D. M. si V. I., inca din anul 1986.
Reclamanți au invocat, in susținerea argumentelor, D.R.I.L XI/05.02.2007, menționând că regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil si opțiunii succesorale care nu pot fi conditionate de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 696 C.Civ, art. 700 C.Civ si art. 13 din Legea nr. 18/1991.
După administrarea probelor încuviințate părților, cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, prin sentința civilă nr._/4.11.2014 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți; a respins cererea formulată de reclamanta Micaru G. privind plata cheltuielilor de judecată; a admis cererea formulată de pârâtul C. V. și a dispus obligarea reclamanților la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că autorul parților,V. G., a deținut in proprietate o suprafața de teren de 0,3997 ha astfel cum rezultă din titlul de proprietate atașat, suprafața despre care reclamanții au arătat că trebuia a fi reconstituita doar pe numele autorului lor comun respectiv V. I. întrucât ceilalți fii, I. C. si G. M., erau străini de succesiune prin renunțare.
Totodată, instanța de fond a reținut că, potrivit D.R.I.L XI/2007 in aplicarea dispozițiilor art. 8 si art. 13 din Legea nr. 18/1991 beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prev de art 700 C.civ., iar nu si cei care au renunta. In acest sens reclamanții au învederat ca singurul moștenitor al autorului V. G. este V. I. astfel ca, in Titlul de Proprietate a fost greșit inserat numele defuncților I. C. si G. M. autorii pârâților din prezenta cauza.
Potrivit certificatului de moștenitor atașat la f. 9 dosar, defuncții I. C., Ghniea M. si I. N. sunt straini de succesiune, astfel încât nu s-a reținut ca in speța argumentelor invocate de către reclamanți de coniventa cu R.I.L XI/05.02.2007, ar fi si aplicabile cata vreme defuncții au renunțat la succesiune in condițiile art 696 C.civ, cu referire la bunurile prezente si viitoare necunoscând situația terenului pentru care se solicita a se dispune anularea parțială a titlului de proprietate, astfel ca sub acest aspect poate opera art 700 C.civ.
De altfel ,dispozițiile art. 13 din leg 18/1991 prevede ca repunerea in termen vizeaza numai pe aceia care au calitate de moștenitori, per a contrario, dispozitiile art 696 C.civ facand trimitere la situația renunțătorului.
Conform răspunsului la interogatoriul formulat de reclamanți si atașat la dosar, instanța de fond a reținut că autorii paraților nu au renunțat la moștenirea defunctului V. G., situația de la data întocmirii certificatului vizând doar imobilul casa de locuit si anexele gospodaresti aferente.
Din procesului verbal de punere in posesie prima instanță a reținut că, punerea in posesie, s-a realizat in privința tuturor moștenitorilor menționați pe titlu si care au formulat inclusiv cereri de reconstituire, înscrierile coroborându-se cu răspunsul la interogatoriu al paratei Comisa L. de Aplicare a legilor Fondului Funciar atașat la dosar.
Mai mult decât atât din raportul de expertiza ordonat a se întocmi in cauza instanța de fond a reținut că terenul in litigiu nu face parte din suprafața de teren de 1000 m.p proprietatea reclamanților.
Sub aspectul condiției de a fi născut si actual, deci de a exista la momentul exercitării acțiunii, instanța de fond, prin raportare la mijloacele de proba administrate a reținut că nu se poate vorbi despre justificarea unui interes câtă vreme suprafața de teren in litigiu de 315 m.p nu face parte din suprafața de teren de 1000 m.p proprietatea reclamantelor(astfel cum rezulta si din concluziile raportului de expertiza topo.
În acest sens, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre ipotezele art. III din Legea 169/1997, privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în litigiu, în favoarea exclusivă a reclamanților, si cum aceștia nu au probat veridicitatea susținerilor dând eficiență dispozițiilor legale in materie dar si mijloacelor de proba ce au servit in apreciere, context in care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții D. M. si M. G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în ceea ce privește definiția interesului, acesta a fost definit de doctrina ca fiind folosul practic ce poate fi dobândit de cel interesat, cu condiția ca acesta sa fie determinat, legitim, personal, născut si actual.
Recurenții apreciază că interesul prezentei acțiuni este justificat de faptul că, prin acțiunea introductivă înregistrata pe rolul instanței Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/ 2011 intimații-parați din prezenta cauza, respectiv C. V., G. A. si G. G., au solicitat instanței sa oblige reclamanții din prezenta cauza sa lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 315mp situata in Corn. Albesti-P., T12 P1030 si sa oblige reclamanții D. C-tin si D. M. la practicarea unei servituti de trecere pe o latime de 2m, pentru terenul mai sus-mentionat.
Totodată, recurenții arată că, reclamanții D. C. si M. au cumpărat de la numitul V. I. suprafața de 315mp, încă din anul 1986 prin înscris sub semnătura privata, intrând in posesia terenului încă de la momentul perfectării înscrisului in anul 1986.
Pe cale de consecința, având in vedere pretențiile formulate de intimații-parați in cauza ce a format obiectul nr._/ 281/ 2011 cu privire la lăsarea in deplina posesie a terenului de 315mp, precum si practicarea pe terenul proprietatea exclusiva a recurentelor-reclamante a unei servituți de trecere pe o lățime de 2m, pentru terenul de 315mp, rezultă că interesul recurentelor-reclamante in promovarea acțiunii este unul legitim, personal, născut si actual, de vreme ce practicarea unei servituti pe terenul acestora le afectează in mod direct posesia si folosința propriului teren, care nu face obiectul niciunui litigiu.
Nu in ultimul rand, având in vedere considerentele precizate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, referitoare la calitatea de moștenitori a intimaților-parați, recurenții consideră că interesul in promovarea prezentei acțiuni este justificat si de necesitatea de a împiedica orice persoană, care nu are un drept legal născut, de a tulbura liniștita posesie si folosința a terenului ce se afla in proprietate recurentelor-reclamante, încă din anul 1986.
Mai mult decât adat, prin înscrisul încheiat sub semnătura privata la data de 05.06.1986 defunctul V. Gh. I. împreuna cu soția sa V. C. au vândut de bunăvoie lui D. C. casa si locul de casa, precum si bunurile din jurul casei, rezultând astfel ca recurentele-reclamante au un interes legitim cu privire la pretinderea dreptului de proprietate si asupra terenului de 315mp.
Referitor la incidența in cauza a disp. art. 3 din Legea 169/ 1997, recurenții apreciază că instanța de fond în mod nejustificat a apreciat faptul ca niciuna dintre ipotezele prevăzute in articolul de mai sus, nu poate fi reținuta in cauza.
In acest sens, chiar art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 169/ 1997 prevede faptul ca "Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor fizice care nu erau "îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri"
Analizând dispoziția legala anterior invocată, recurenții consideră că, instanța de fond era îndreptățită sa analizeze . care este "regimul nulității absolute", precum si sa determine categoriile de persoane care "nu sunt "îndreptățite" la reconstituirea dreptului de proprietate sau la constituire.
In ceea ce privește analiza nulității absolute, in comparație cu nulitatea relativa, atât doctrina de specialitate cat si jurisprudența au statuat faptul ca in cazul nulității absolute regimul juridic al acesteia se concretizează prin următoarele reguli:nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes (părțile actului juridic, avanzii-cauza ai pârtilor, alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu), de instanța din oficiu, de procuror, precum si de alte organe prevăzute de lege;nulitatea absoluta poate fi invocata oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, fiind, deci, imprescriptibila;
In principiu, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare (nici expresa si nici tacita).
Referitor la persoanele care "nu sunt îndreptățite" sa solicite reconstituirea/ constituirea dreptului de proprietate, fiind astfel incidente disp. art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 169/ 1997, instanța de fond era datoare să analizeze incidența in speță a recursului in interesul legii nr. XI/ 2007 prin care I.C.C.J. a statuat faptul ca "In aplicarea dispozițiilor art. 8 si art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, stabilesc: Beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renunțat la moștenire. "
Astfel, prin aceasta decizie I.C.C.J. a statuat ca pot beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, in termenul si condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renunțat la succesiune, in condițiile art. 696 din Codul civil, asa cum este cazul expres al numiților I. C. si G. M., autori ai paraților din prezenta cauza.
De altfel, prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede ca repunerea in termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor", iar potrivit disp. art. 696 din Vechiul Cod civil, eredele care renunța la succesiune este considerat ca nu a avut niciodată aceasta calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoana străina de moștenire.
De aceea, cei care renunța la succesiune nu intra in categoria persoanelor care sunt moștenitori, ei neputând dovedi aceasta calitate întrucât, in acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii in condițiile art. 700 din Codul civil si care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarațiile notariale nr. 1168, 1167. 1166/ 1984) ca nu este moștenitor, dat fiind faptul ca a renunțat expres la succesiune.
Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit ca nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorala este retroactiv desființată. ..."(Tratat de drept succesoral, Prof.Univ. Dr. F. D., Ediția a ll-a, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p.434J
Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil si opțiunii succesorale care nu poate fi condiționata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente in succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra in succesiunea respectiva.
Astfel fiind, recurenții apreciază că este dovedit intru-totul faptul ca autorii paraților C. V., G. A., G. G., lonita N. si lonita Steluța nu aveau dreptul pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren menționate in titlu de proprietate, ei neavand vocație succesorala la moștenirea defunctului V. G..
Astfel cum s-a statuat si in literatura juridica de specialitate "nu prezintă importanta nici făptui ca succesibilul locuiește in alta localitate (din tara sau chiar din străinătate) decât locul deschiderii moștenirii (ultimul domiciliu al defunctului). Nu interesează nici cunoașterea de către succesibili a patrimoniului succesoral (existenta unor active sau pasive descoperite după 6 luni de la deschiderea moștenirii, donații făcute de de cuius pentru care, eventual, se poate cere revocarea sau reducțiunea etc). Precizam, de asemenea, ca prescripția începe sa curgă de la deschiderea moștenirii fata de toti succesibilii, indiferent ca vocația lor la moștenire este concreta, utila sau numai generala, eventuala. Cu alte cuvinte termenul de opțiunea este unic.
In speța dedusa judecații, recurenții solicită a se avea în vedere faptul că autorii intimaților-parați sunt renunțători la moștenirea defunctului V. G., astfel incat calitatea acestora de a fost desființată cu efect retroactiv, neavand niciodată aceasta calitate.
Astfel, recurenții apreciază că este nelegală susținerea instanței de fond conform căreia "nu se poate retine ca in speța argumentele invocate de către reclamanți de coniventa cu R.I.L XI/ 05.02.2007, ar fi si aplicabile cata vreme defuncții au renunțat la succesiune in condițiile art. 696 C.civ., cu referire la bunurile prezente si viitoare necunoscând situația terenului pentru care astăzi se solicita a se dispune anularea parțiala a titlului de proprietate, astfel ca sub acest aspect poate opera art. 700C.civ:".
Argumentația dată de instanța de fond este, în opinia recurentilor, cel puțin bizara, si in contradicție totală si flagranta cu toate principiile de drept civil care guvernează "moștenirea", hotărârea instanței de fond suferind sub aspectul motivării in drept.
Astfel, apare ca fiind inacceptabilă argumentația instanței de fond conform căreia in cauza ar putea opera art. 700 v. C.civ., potrivit căruia instanța de fond, de la sine putere, a apreciat ca autorii paraților din prezenta cauza nu ar fi renuntatori si ar putea beneficia de repunerea in termenul de prescripție. In aceste condiții, este de neînțeles cum instanța de fond a trecut peste mențiunile cuprinse in certificatul de moștenitor nr. 1455 din 10.08.1984 potrivit cărora "sunt străini de succesiune prin renunțare lonita C. (deci 1168/ 1984), G. M.(decl. 1167/ 1984) si lonita N. (deci. 1166/ 1984)". Calitatea acestora de "renuntatori" este certificata de declarațiile de renunțare, aceștia nefiind "străini prin neacceptare" conform art. 700 v.C.civ., rubrica fiind de asltfel completata cu mențiunea "nu sint".
De asemenea, arată recurentii, este de neînțeles logica instanței de fond prin care da eficienta interogatoriului administrat paratei C. V., prin care aceasta precizează in mod neadevarat faptul ca autorii paraților nu au renunțat la moștenirea defunctului V. G., situația de la data intocmirii certificatului vizând doar imobilul casa de locuit si anexele gospodărești aferente.
Renunțarea la moștenirea def. V. G. este certă si neechivocă, iar faptul ca renunțătorii au avut in vedere la acel moment decât casa si bunurile aferente nu prezintă niciun fel de importanta practica sau juridica si nu le conferă acestora sau moștenitorilor lor, niciun drept de a se pretinde moștenitori ai defunctului.
Recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, urmând a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 14.01.2015.
În raport de motivele de recurs intimații C. V., G. A. și G. G., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimații arată că recurenții încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la situația juridică a suprafeței în litigiu, acreditând ideea că sunt proprietarii suprafeței de 315 mp încă din 1986, întrucât la acel moment ar fi încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță cu numitul V. I. care le-ar fi "înstrăinat" acest teren în schimbul unui preț și, că la aceeași dată au și intrat în posesia terenului.
În primul rând, arată intimații, printr-un înscris sub semnătură privată nu s-a transmis proprietatea asupra imobilelor, această operațiune realizându-se doar prin înscris autentic.
În al doilea rând, în respectiva "chitanță" obiectul "vânzării" îl constituie " casa, locul de casa și bunurile din jurul casei..." adică un teren cu ieșire la drum, fără a fî menționate alte repere spațiale. Or, terenul pentru care ne judecăm astăzi este identificat ca fiind un loc înfundat, pentru care e necesară practicarea unei servituti, așezat la marginea proprietății reclamanților, iar această situație rezultă cu evidență din mai multe acte, respectiv: certificat de moștenitor nr. 1455/10.08.1994, din care rezultă că "vânzătorul " V. I. era proprietar doar pe o suprafață de 250 mp aferenta caseUtitlul de proprietate atacat,proces verbal de punere în posesie,adresele Primăriei Albești P. nr.4252/20.08.2010, raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. N.{ la care nu au formulat obiecțiuni. Astfel, intimații arată că analizându-se toate actele enumerate în succesiunea lor cronologică, se constată că acestea contrazic teoria avansată de reclamanți.
În anul 1992, reclamanții au cumpărat, în sensul legii civile, de la V. I., în . compus din teren în suprafață de 1000 mp indiviz din 1380 mp și locuința de pe acest teren, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.9273/15.05.1992 la notariatul de Stat Județean Prahova.Dacă într-adevăr reclamanții se considerau îndreptățiți să pretindă un drept de proprietate și asupra restului de 380 mp, (din măsurători 315mp), întrucât "îl stăpâneau" încă din 1986, aveau cu siguranță la îndemână un alt demers judiciar.
De asemenea, intimații arată că din probele administrate la instanța de fond, rezultă cu evidență că prin emiterea titlului de proprietate reclamanții nu au fost prejudiciați în vreun fel, întrucât aceștia nu au putut proba calitatea de proprietar pentru toată suprafața de 1380 mp, ci doar pentru 1000 mp pentru care au prezentat contract de vânzare cumpărare.
În concret, pentru a justifica un interes în anularea titlului, ar fi trebuit, spre exemplu, ca terenul pentru care s-a reconstituit intimaților dreptul de proprietate să se suprapună ca amplasament peste terenul reclamanților, să facă parte din suprafața pe care o au în proprietate sau aceștia să prezinte la rândul lor un titlu de proprietate pentru cei 315 mp.
Practic, în realitate, interesul promovării acțiunii este nu doar tulburarea posesiei și folosinței prin servitutea de trecere de care noi avem nevoie, ci, ceea ce urmăresc reclamanții prin prezentul demers judiciar este să-și asigure folosința gratuită a unui teren fără a suporta obligații fiscale, întrucât de la momentul în care nu ni s-a mai permis accesul, acestea sunt achitate de noi în continuare.
Pe de altă parte, in opinia intimaților, demersul reclamanților este lipsit de logică juridică. Astfel, deși se pretind vătămați în exercitarea dreptului de proprietate, solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, adică doar pentru "renunțători". în consecință, în urma admiterii acțiunii ar rămâne să figureze pe titlu în continuare numitul V. I., întrucât așa cum au arătat acesta ar fi fost singurul moștenitor îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate.
Este adevărat că, în prezent, V. I. este decedat, fără copii, însă în nici un caz această împrejurarea nu este de natură a le profita reclamanților, întrucât terenul în discuție nu va avea situația unui teren fără proprietar.
Totodată, intimații precizează că aceștia in calitate de pârâții în cauză, au și calitatea de moștenitori ai lui V. I., fiind de nepoți de frate și soră.
Cu alte cuvinte, în procesul având ca obiect servitute (dosar nr._/281/2011 al Judecătoriei Ploiești) reclamanții se vor judeca tot în contradictoriu cu părțile din prezenta cauză.
În concluzie, cum reclamanții nu justifică un interes legitim așa cum este cerut de art.III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu au nici legitimare procesuală activă în acțiunea având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate, întrucât nu sunt persoanele interesate pe care legiuitorul le-a avut în vedere la edictarea acestor norme.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică în condițiile în care în cuprinsul titlului de proprietate nr._/06.05.2010 eliberat de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (fila 8 dosar fond), emis inițial sub nr._/10.12.1993, a cărui nulitate parțială se solicită a fi constatată, figurează, în calitatea de beneficiari ai măsurii reparatorii de reconstituire a dreptului de proprietate, în egală măsură, I. C., V. I. și G. M., moștenitorii defunctului V. G..
Tribunalul observă că acest titlu de proprietate este corespunzător actelor premergătoare întocmite în procedura administrativă de reconstituire, reglementată de Legea nr.18/1991, astfel: cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este formulată de G. M., C. locala a . propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru toți cei trei copii ai defunctului V. G., figurând, ca atare, în anexa nr.3, la poziția nr.19, anexă validată prin Hotărârea nr.28/18.07.1991 emisă de C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (filele 45-50 dosar fond).
Or, așa cum s-a statuat constant în literatura juridică și în practica judiciară, în interpretarea și aplicarea prevederilor art.III din Legea nr.169/1997, stabilirea persoanelor îndrituite la reconstituire se realizează prin hotărârea comisiei județene, iar persoanele ce au formulat cererea de reconstituire au la dispoziție (doar) calea plângerii reglementate de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, actualizată, pentru a-și exprima nemulțumirile.
În concret, procedura plângerii împotriva hotărârii comisiei județene este obligatorie pentru persoana care a participat la procedura administrativă de reconstituire, acestea trebuind să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste actele premergătoare emiterii titlului de proprietate în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare au ca obiect stabilirea persoanelor îndreptățite la reconstituire, întinderea dreptului de proprietate și amplasamentul terenului atribuit, orice nemulțumire a solicitanților trebuind adusă la cunoștința comisiilor de aplicarea a legilor fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații, anterior emiterii titlului de proprietate.
După emiterea acestui titlu, asemenea contestații nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.
Prin excepție trebuie acceptată posibilitatea promovării acțiunii în constatarea nulității absolute de către terțe persoane care justifică un interes legitim, având în vedere că acestea nu au avut posibilitatea de a utiliza procedura plângerii.
Or, este de domeniul evidenței că V. I., autorul recurenților-reclamanți, a fost parte în procedura administrativă în reconstituirea dreptului de proprietate, fără aș fi exercitat dreptul la plângere împotriva hotărârii comisiei județene prin care a fost validată propunerea comisiei locale vizând inclusiv identitatea persoanelor îndreptățite la măsura reparatorie de reconstituire.
Recurenții-reclamanți, ca succesori în drepturi cu titlu particular ai lui V. I. nu pot invoca împrejurarea că ar fi terți în raport cu procedura de reconstituire, conduita autorului lor fiindu-le opozabilă, astfel că nu mai pot critica, pe calea în acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, numărul și calitatea persoanelor pentru care s-a dispus reconstituirea, chiar și în condițiile în care, într-adevăr, I. C. și G. M. au formulat declarații autentice de renunțare la moștenirea defunctului V. G., așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.1455/1984 eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova.
În altă ordine de idei, tribunalul observă că recurenții-reclamanți au invocat împrejurarea că au cumpărat de la V. I., beneficiar al titlului de proprietate și suprafața de 315 m.p. din tarlaua 12 . acest titlu, situată în continuarea terenului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9273/1992, în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat în anul 1996, înscris pe care instanța de recurs nu l-a identificat nici în dosarul de fond, dar nici în dosarul aferent căii de atac, astfel că, în realitate, aceste părți nu justifică nici măcar interesul în promovarea acțiunii deduse spre soluționare.
Față de toate argumentele expuse, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. cu aplicarea art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, actualizată, coroborate cu art.III din Legea nr.169/1997, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurenților, tribunalul îi va obliga la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către intimații C. V., G. A. și G. G..
Totodată, tribunalul va lua act că ceilalți intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante D. M., cu domiciliul în ..573, jud. Prahova și M. G. C., cu domiciliul în ..573, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. V., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, G. A., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, G. G., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, I. N., cu domiciliul în ..575, jud. Prahova, I. V., . Cucului, ., nr.131, jud.Prahova, C. LOCALĂ ALBEȘTI-P. DE FOND FUNCIAR, cu sediul în .. Prahova și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca nefondat.
Obliga recurenții să plătească intimaților - parați C. V., G. A. si G. G. cheltuieli de judecata in suma de 500 lei.
Ia act ca ceilalți intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P.-A. A. M. C. AndraȘologon O.-C.
GREFIER,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. PAA./tehnore.MȘ
2 ex./17.06. 2015
d. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. D. S. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2153/2015.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 2928/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
