Anulare act. Decizia nr. 2823/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2823/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 2823/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2823
Ședința publică din data de 01.10.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantele-reclamante S. F. C., CNP_ și M. R., CNP_, ambele cu domiciliul în Ploiești, ., J. Prahova și R. C., cu domiciliul în Sf. G., .. 24, ., ., J. C., împotriva sentinței civile nr. 9204/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. A. G. S.R.L., J_, CF RO28835320, cu sediul în Urlați, ., J. Prahova și C. N., CNP_, cu domiciliul în Ploiesti, ., ., ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 505,50 lei, conform chitanței . nr._/23.02.2015, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta S. F. C. personal și asistată de avocat L. G., apelantele M. R. și R. C. reprezentate de avocat L. G., intimata C. N. personal, lipsă fiind intimata ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantelor și intimata arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul și asupra cererii de apel.
Apărătorul apelantelor-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, trimiterea cauzei spre rejudecare conform dispozițiilor dreptului procesual civil, pronunțarea asupra excepției inadmisibilității, sau solicită admiterea apelului, desființarea soluției judecătoriei, iar pe fond admiterea acțiunii.
Pe fondul cauzei, arată că în cauză este vorba despre un contract de arendă având ca obiect o suprafață de teren încheiat între . una dintre coindivizare. Parte dintre coindivizari, respectiv apelantele, nu sunt de acord cu contractul de arendă, motiv pentru care au formulat acțiunea în constatarea anulării contractului de arendă.
Instanța de fond, după administrarea probelor, a motivat doar asupra aspectului că un astfel de act juridic cu privire la un imobil aflat în indiviziune poate fi atacat în instanță, și poate face obiectul acțiunii, astfel cum prevede art. 642 alin. 2 C.civ.
Or, cum poate un astfel de act având ca obiect un bun în indiviziune să nu poată fi sancționat prin nulitate absolută, ci doar pe calea acțiunii în declararea inopozabilității actului juridic. Astfel cum a detaliat și în motivele de apel, această situație nu exclude posibilitatea formulării acțiunii având ca obiect nulitatea absolută a actului juridic.
Deși instanța de fond a încuviințat administrarea de probe, dacă ar fi apreciat că acțiunea este inadmisibilă, ar fi trebuit ca această excepție să o pună în discuția părților, astfel, raportat la considerentele sentinței, solicită trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se pune în discuție, în ședință publică, excepția inadmisibilității.
Referitor la solicitarea constatării nulității absolute a contractului având ca obiect un bun în indiviziune, aceasta nu este inadmisibilă, arătând că prin încheierea contractului de arendă s-a încălcat dreptul apelantelor de proprietate, interesul ocrotit fiind de natură generală, pe cale de consecință și nulitatea operează.
Dacă se menține soluția instanței de fond și nu se va desființa contractul de arendă și dacă apelantele nu ar formula acțiune în declararea inopozabilității, efectele ar fi în sensul că actul juridic atacat ar produce în continuare efecte între ., dreptul de folosință al apelantelor fiind încălcat, vătămarea existând și pe viitor. Arată că își rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata C. N., având cuvântul în dezbateri, arată că apelanta S. F. a ridicat produse și în 2011 și în 2012, apoi partea ei a rămas la . nu i-a fost îngrădit nici un drept și în acest sens există acte la dosar. Cu privire la apel, lasă la aprecierea instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2013 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamanții S. F. C., M. R. și R. C. au chemat în judecată pe pârâții S.C. A. G. S.R.L. și C. N., solicitând instanței să dispună anularea contractului de arendare încheiat la data de 21.10.2011 între pârâta C. N., în calitate de arendator și S.C. A. G. S.R.L., în calitate de arendaș; repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâtei S.C. A. G. S.R.L. să lase liber terenul ce formează obiectul terenului în suprafață de 0,7 ha, situat în Urlați, jud. Prahova, tarlaua 120 și . cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că pentru terenul de 7059 mp situat în Urlați, jud. Prahova, tarlaua 120, . fost eliberat de pe urma defunctului M. E. având ca beneficiari M. I., M. C. și M. D..
S-a menționat că reclamantele sunt unele din succesoarele legale ale defunctului M. I., aceeași calitate având-o și pârâta C. N., în raport de același defunct. Prin urmare asupra terenului de 7.056 mp există o stare de indiviziune, acesta fiind deținut în indiviziune de succesorii legali ai beneficiarilor reconstituirii.
Reclamantele au mai arătat în data de 21.10.2011 între pârâta C. N., în calitate de arendator, și pârâta S.C. A. G. S.R.L., în calitate de arendaș, a fost încheiat un contract de arendare al cărui obiect îl constituia terenul de 7056 mp sus menționat.
Acest contract de arendare a fost încheiat în mod unilateral numai de pârâta C. N., fără ca ceilalți coindivizari să aibă cunoștință de acest aspect, cu atât mai mult să-și manifeste consimțământul la încheierea contractului.
Prin notificarea nr. 44/12.02.2013 trimisă prin B. “P. și M.”, pârâtele au fost înștiințate de reclamanta S. F. C. ca acest contract de arendare a fost încheiat fără consimțământul tuturor succesorilor, respectiv coindivizarilor și să procedeze la rezilierea contractului.
Au mai învederat că este anulabil contractul de arendare având în vedere că există o stare de coproprietate asupra terenului arendat, încheierea contractului de arendare reprezintă un act de administrare și, în baza art. 614 alin. 1 C.proc.civ, în cazul coproprietății actele de administrare pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor părți.
Totodată, au menționat că, potrivit art. 642 alin. 2 C.proc.civ., prevede expres dreptul coproprietarului vătămat să exercite acțiunile posesorii împotriva terțului, în speță pârâta S.C. A. G. S.R.L. care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului.
Au adăugat că sancțiunea aplicabilă contractului de arendare este nulitatea relativă în sensul dispozițiilor art. 1248 alin. 1 C.civ. și că nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 641, art. 642, art. 643, art. 1248 și art. 1251 C.proc.civ.
În probațiune, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar (f. 10-26) și proba cu interogatoriul pârâților.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.011 lei (f. 8) și timbru judiciar.
La data de 24.12.2013, prin Serviciul Registratură, pârâta C. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în data de 21.10.2011 s-a încheiat de pârâtă, cu acordul verbal al tuturor fraților săi și cu acordul scris pentru ridicarea plății arebdei al fraților M. I., M. D., M. A. și I. C. contractul de arendare nr. 370.
A precizat că atât ea cât și frații săi, M. I., M. D., M. A. și I. C., au apreciat că S.C. A. G. S.R.L. a respectat în totalitate obligațiile stipulate prin contractul de arendare nr. 370/21.10.2011. A apreciat că și reclamanta S. F. C. a fost de acord cu contractul încheiat având în vedere că a ridicat în totalitate drepturile cuvenite pentru anul 2011 pentru toți cei 8 moștenitori precum și că pârâta a achitat obligațiile fiscale aferente terenului care face obiectul arendării pentru anul 2012 și 2013.
Aceasta a menționat de asemenea că doar reclamanta S. F. C. este cea care dorește anularea contractului de arendare precum și că reclamanta M. R. este în incapacitate de a lua decizii din cauze medicale. A adăugat că reclamanta R. C. locuiește în municipiul Sf. G. și că nu a avut cunoștință de faptul că defunctul lor tată, numitul M. I., a încheiat contractul de arendare nr. 628/25.09.2006 cu S.C. Pantrans L. S.R.L. având ca obiect același teren și că societatea comercială S.C. Pantrans L. S.R.L. a intrat în insolvență și S.C. A. G. S.R.L. a preluat activele societății.
Pârâta a învederat totodată că la data de 18.09.2012 reclamanta S. F. C. a formulat plângere penală la I.J.P. Prahova, arătând că pârâta a întocmit în fals, în calitate de arendaș, contractul de arendare nr. 370/21.10.2011 și că prin rezoluția nr._/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În probațiune a depus la dosar înscrisuri (f. 38-66).
La data de 24.02.2014, prin Serviciul Registratură, reclamantele S. F. C., M. R. și R. C. au depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea susținerilor pârâtei ca neîntemeiate.
În motivare, au arătat că respectivul contract de arendă privește întreg terenul 7059 mp cuprins în titlul de proprietate nr._/2000 și beneficiarii acestuia sunt: M. I., decedat, autorul reclamantelor și al pârâtei C. N., acest defunct având 8 succesori; M. C. și M. D., decedat, cu succesor M. E. și că s-a încheiat doar de către pârâta C. N..
Totodată, au învederat că, potrivit art. 1838 alin. 1 C.proc.civ., contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă sub sancțiunea nulității absolute iar, potrivit art. 2013 alin. 2 C.proc.civ., mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus potrivit legii unei anumite forme trebuie să respecte acea formă sub sancțiunea nulității absolute aplicabilă actului însuși.
Au mai precizat că reclamanta S. F. a achitat dintotdeauna impozitul pe terenul ce face obiectul contractului nr. 370/2011.
La răspunsul la întâmpinare depus la dosar a fost atașat un set de înscrisuri .
La termenul de judecată din data de 02.05.2014, reclamantele au depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare prin care au solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de arendare încheiat la data de 21.10.2011 între pârâta C. N., în calitate de arendator, și S.C. A. G. S.R.L., în calitate de arendaș.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriile pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 9204/19.06.2004 Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată ca neîntemeiată și a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 21.10.2011 pârâta C. N., în calitate de arendator, a încheiat cu S.C. A. G. S.R.L., în calitate de arendaș, contractul de arendare având ca obiect terenul în suprafață de 0,7 ha situat în extravilanul/intravilanul localității Urlați, județul Prahova, în tarlaua 120, . următoarele vecinătăți: N, moștenitorii A. P., E – canal, S – M. C-tin și V – drum pe o perioadă de 10 ani.
Potrivit titlului de proprietate nr._ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova la data de 21.04.2000, de pe urma defunctei M. E. au calitatea de proprietari M. I., M. C. și Manloescu D., prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 1 ha și 1600 mp, situat în Urlați, jud. Prahova.
După cum rezultă din certificatul de deces ., nr._/ 19.08.2011 numitul M. I. a decedat la data de 16.06.2011 având ca succesori, printre alții, pe reclamantele S. F. (certificat de naștere și certificat de căsătorie ), M. R. (certificat de naștere și R. C. (certificat de naștere și certificat de căsătorie și pârâta C. N. (certificat de naștere f. 38 și certificat de căsătorie f. 39).
Potrivit art. 1247 alin. 1 C.civ. (aplicabil prezentei spețe față de data încheierii contractului), este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție.
Articolul 1247 reprezintă sediu legal al nulității absolute, reglementând aspecte referitoare la criteriul de evidențiere a nulității absolute, persoanele care o pot invoca, modalitățile de invocare și interdicția confirmării de principiu a contractelor lovite de nulitate absolută.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 641 alin. 1 C.civ., actele de administrare, precum încheierea sau denunțarea unor contracte de locațiune, cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor părți.
Actul de administrare este actul juridic prin care se realizează o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu, un astfel de act fiind și contractul de arendare încheiat în data de 21.10.2011 de pârâta C. N. și S.C. A. G. S.R.L.
Potrivit art. 642 alin. 1 C.civ., actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului.
Conform art. 642 alin. 2 C.civ., coproprietarului vătămat i se recunoaște dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acțiunile posesorii împotriva terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. In acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului.
Așadar sancțiunea ce intervine în cazul în care a fost încheiat actul de administrare fără acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor părți este inopozabilitatea. Inopozabilitatea este o sancțiune specifică, distinctă de nulitate și care nu pune în discuție valabilitatea sau nevalabilitatea titlului; beneficiarul său nu-l va putea invoca față de terți, nici chiar în cazul unui litigiu, ca și când acest titlu nu ar exista.
Inopozabilitatea poate fi invocată numai de coproprietarul care nu a participat la încheierea actului sau care nu și-a dat în alt mod consimțământul, expres au tacit, la încheierea acestuia.
De vreme ce față de proprietarul care poate invoca inopozabilitatea, actul nu există, acesta nu va putea fi invocat nici ca temei al folosinței de către beneficiar iar, potrivit art. 642 alin. 2 C.proc.civ., primul va putea exercita împotriva celui de al doilea acțiunile posesorii cu condiția ca beneficiarul actului să fi intrat în posesia bunului și să nu fi intervenit partajul.
Efectul admiterii acțiunii posesorii este readucerea bunului comun în posesia tuturor coproprietarilor iar nu doar în aceea a reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea având ca obiect „anulare act” formulată de reclamanții S. F. C., M. R. și R. C. în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. G. S.R.L. ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, astfel că va respinge și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Împotriva acestei soluții au formulat apel reclamantele S. F. C., M. R. și R. C., prin care au solicitat, în principal admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pune în discuția contradictorie a părților inadmisibilitatea acțiunii, iar in subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata cu cheltuieli de judecata la instanța de fond si taxa de timbru în apel.
Au susținut apelantele că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de arenda încheiat intre intimați, motivat de faptul ca sancțiunea pe care o pot solicita apelantele este inopozabilitatea actului, câta vreme fata de toate motivele invocate in acțiune sancțiunea care se impunea aplicata contractului de arenda era nulitatea absoluta.
Apelantele considera ca aceasta interpretare data de instanța de fond este greșita deoarece:
- în concepția instanței de fond, așa cum si-a motivat hotărârea, sancțiunea solicitata de apelantele - reclamante apare ca inadmisibila, in condițiile in care se considera ca singura sancțiune aplicabila contractului - in condițiile de speța sus menționata - este inopozabilitate.
- strict procedural, daca instanța de fond considera ca numai/ inopozabilitatea poate fi solicitata de către apelantele - reclamante, era datoare sa califice acest aspect ca o veritabila excepția a inadmisibilității si sa o pună in discuția pârtilor si, eventual - după aceea - sa respingă acțiunea ca inadmisibila si nu ca neîntemeiata.
- de altfel, urmează a se observa ca instanța de fond considerând ca numai sancțiunea inopozabilității operează asupra contractului de arenda contestat nu a intrat practic in analiza pe fondul cauzei, motivarea sa fiind o veritabila motivare pe o inadmisibilitate a acțiunii.
- dincolo de acest aspect, instanța de fond limitează greșit - prin modul eronat in care interpretează dispozițiile legale aplicabile - sfera sancțiunilor care pot fi solicitate in cazul unui contract ce are ca obiect un bun imobil asupra căruia exista o stare de coproprietate, cum este si cazul terenului din litigiu.
Consideră ca art.642 alin. c.civ. nu limitează dreptul coproprietarului vătămat in exercițiul dreptului de coproprietate de a solicita nulitatea absoluta a unui astfel de contract.
Apelantele - reclamante au susținut că prin încheierea contractului de arenda in forma contestata acestea nu si-au putut exercita de la data încheierii acestui contract - 21 octombrie 2011 până în prezent dreptul lor de folosința asupra acestui teren și au nici un beneficiu de pe urma derulării acestui contract, le este obstrucționat acest atribut al dreptului de proprietate „ jus utendi „ si, ca atare, pentru ca normele legale care ocrotesc dreptul de proprietate cu toate atributele sale au inclusiv caracter constituțional, deci interesul ocrotit este unul general, pe cale de consecința si sancțiunea care poate fi solicitata este nulitatea absoluta a unui astfel de contract.
Au mai susținut apelantele că au depus inclusiv notificările nr.43 si 44 / 12.02.2013 prin care au adus la cunoștința intimaților - pârâți modalitatea nelegala a încheierii contractului si au solicitat rezilierea acestuia.
De asemenea apelantele - intimate au învederat ca acest contract a fost încheiat intre părți fără ca in posesia intimatei-parate C. N. sa existe titlul de proprietate, acest titlu fiind in posesia apelantei - reclamante S. F. C.
Intimata-parata a susținut ca apelanta-reclamanta si-ar fi exprimat acordul fata de contractul in litigiu deoarece ar fi ridicat cota ce i se cuvenea la data de 28 august 2011, însă, așa cum au demonstrat si la instanța de fond aceasta cota este aferenta perioadei august 2010 - august 2011, in baza contractului de arenda anterior nr.628/25 septembrie 2006 si nicidecum pentru contractul contestat, de vreme ce acesta a fost încheiat ulterior ridicării cotei din arenda, adică la data de 21 octombrie 2011.
Au mai susținut apelantele că soluția instanței de fond presupune că un astfel de contract își produce in continuare efectele, adică societatea arendatoare lucrează in continuare terenul fără ca nimeni altcineva, respectiv ceilalți coproprietari - cu excepția intimatei parate cu care s-a încheiat contractul - sa aibă vreun beneficiu de pe urma acestui contract.
Au mai susținut apelantele că așa cum s-a stabilit si in literatura juridica:
- actul juridic inopozabil produce efecte, dar acestea nu există decât între părțile sale, precum și față de cei asimilați lor, dar fără consecințe față de ceilalți (terți); concomitent, actul nul este lipsit de efecte atât între părțile sale, cât și față de terți;
- or, in măsura constatării unei nulități absolute a contractului acesta s-ar fi desființat pur si simplu, iar arendașul nu ar mai fi avut posiblitatea sa lucreze în continuare terenul
Pentru toate aceste argumente au solicitat:
- in principal admiterea apelului, desființarea sentinței si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pune in discuția contradictorie a pârtilor inadmisibilitatea acțiunii
- in subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata cu cheltuieli de judecata la instanța de fond si taxa de timbru in apel.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Intimata pârâtă S.C. A. G. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de apel a reclamantelor solicitând respingerea acestuia.
Prin încheierea de la 17.06.2015 tribunalul a admis excepția necompetentei funcționale a Secției a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal invocată de către apelantele reclamante și a declinat competența de soluționare a prezentului apel în favoarea Secției I a Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c., constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, în sensul că în data de 21.10.2011 intimata pârâta C. N., în calitate de arendator, a încheiat cu intimata pârâta S.C. A. G. S.R.L., în calitate de arendaș, contractul de arendare având ca obiect terenul în suprafață de 0,7 ha situat în extravilanul/intravilanul localității Urlați, județul Prahova, în tarlaua 120, . următoarele vecinătăți: N, moștenitorii A. P., E – canal, S – M. C-tin și V – drum pe o perioadă de 10 ani.
Tribunalul mai reține în fapt că potrivit titlului de proprietate nr._ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova la data de 21.04.2000, s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctei M. E. moștenitorilor M. I., M. C. și Manloescu D., asupra terenurilor în suprafață de 1 ha și 1600 mp, situat în Urlați, jud. Prahova.
La rândul său, numitul M. I. a decedat la data de 16.06.2011 asa cum rezultă din certificatul de deces ., nr._/ 19.08.2011 având ca succesori, printre alții, pe reclamantele S. F., M. R. și R. C. potrivit certificatelor de naștere și certificatelor de căsătorie depuse de acestea la dosar, filele 16 – 24 dosar fond precum și pe intimata pârâtă, C. N., conform certificatului de naștere și căsătorie de la filele 38 și 39 dosar fond.
În raport cu această situația de fapt, în mod în mod legal instanța de fond a respins cererea apelantelor reclamante, făcând o corectă aplicare în speță a disp art. 641 alin. 1 C.civ. și cart. 641 alin. 1 C.civ..
Astfel, Judecătoria S. a reținut în mod corect că în conformitate cu disp. art. 1247 alin. 1 C.civ., în condițiile în care contractul de arendare a fost încheiat numai de unul dintre coproprietari contractul nu este nul absolut, ci potrivit art. 641 alin. 1 C.civ. și cart. 641 alin. 1 C.civ.. sancțiunea este inopozabilitatea acestui act față de coproprietarul care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului, conform art. 642 alin. 2 C.civ., coproprietarului vătămat recunoscându-i-se dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acțiunile posesorii împotriva terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. In acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului.
Au susținut apelantele că așa cum si-a motivat instanța de fond hotărârea, sancțiunea nulității absolute solicitata de apelantele - reclamante apare ca inadmisibila, in condițiile in care se considera ca singura sancțiune aplicabila contractului - in condițiile de speța sus menționata - este inopozabilitate și prin urmare instanța de fond trebuia să o pună discuția pârtilor si după aceea, sa respingă acțiunea ca inadmisibila si nu ca neîntemeiata.
Tribunalul urmează a observa ca instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic că lipsa acordului unora dintre coproprietari la încheierea contractului de arendare care este un act de administrare nu atrage sancțiunea nulității absolute, reglementată de art. 1247 C.civ. ci sancțiunea inopozabilității acestui act față de coproprietarul care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului.
În această situație, când acțiunea in constatarea nulității absolute este reglementată de art. 1247 C.civ., neîntrunirea condițiilor legale nu atrage sancțiunea respingerii ei ca inadmisibilă ci ca neîntemeiată, astfel încât instanța de fond nu avea obligația de a pune în discuția părților această excepție.
Împrejurarea susținută de către apelantele reclamante în sensul că de la data încheierii contractului 21 octombrie 2011 și până în prezent nu au nici un beneficiu de pe urma derulării acestui contract, fiindu-le astfel obstrucționat acest atribut al dreptului de proprietate nu constituie un motiv de nulitate absolută a contractului.
Mai mult, instanța de fond a arătat că potrivit art. 642 alin. 2 C.civ., coproprietarului vătămat i se recunoaște dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acțiunile posesorii împotriva terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului. In acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului.
Tot astfel, nici faptul că intimata pârâtă C. N., la momentul încheierii contractului, nu era în posesia titlului de proprietate, care se afla la apelantele reclamante, nu constituie un motiv de nulitate absolută, așa cum sunt acestea definite de dispozițiile legale suscitate.
Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelantele - reclamante, tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantele-reclamante S. F. C., M. R. și R. C., împotriva sentinței civile nr. 9204/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și având în vedere principiul disponibilității, tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele-reclamante S. F. C., CNP_ și M. R., CNP_, ambele cu domiciliul în Ploiești, ., J. Prahova și R. C., cu domiciliul în Sf. G., .. 24, ., ., J. C., împotriva sentinței civile nr. 9204/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. A. G. S.R.L., J_, CF RO28835320, cu sediul în Urlati, ., J. Prahova și C. N., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. MN/ tehnored. TS
6 ex./ 16.11.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2835/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2148/2015.... → |
|---|
