Acţiune în constatare. Decizia nr. 2924/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2924/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 2924/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2924
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. N.
Judecător - M. C.
Grefier - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți S. A. și B. C. E. prin mandatar S. A., ambii cu domiciliul ales in B., ., județ Prahova, in contradictoriu cu intimatul pârât C. C., cu domiciliul in Ploiești, Șoseaua Nordului, nr. 7, ., ., împotriva sentinței nr. 1476/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți reprezentați de avocat H. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apărătorul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea in totalitate a sentinței atacate in sensul de a se admite acțiunea formulată si a se constata dreptul acestora de proprietate asupra terenului in suprafață de 20,50 mp, situat in Ploiești, .. 41, jud Prahova; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.06.2013 sub nr._, reclamanții B. C. E. si S. A. l-au chemat în judecată pe pârâtul C. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 20 mp, situat în Ploiești, . Prahova.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 62/17.01.1997 de BNP B. F. numita C. Gerogeta le-a vândut tatălui lor un teren în suprafață de 236,5 mp, pe care acesta l-a stăpânit continuu, netulburat, public, fiind împrejmuit cu gard.
Au mai menționat reclamanții că în anul 2004 tatăl lor a înstrăinat o suprafață de 132 mp din terenul menționat, iar cu ocazia măsurătorilor s-a constatat că suprafața reală de teren pe care acesta o deținea era de 259 mp, față de 236,5 mp, cât se indicase în contractul de vânzare-cumpărare.
În continuare, reclamanții au învederat că au moștenit terenul în litigiu de la tatăl lor, decedat la data de 11.01.2005 și nu și-au putut intabula dreptul deoarece suprafața de 20 mp depășește limita de toleranță de 5% admisă de lege.
De asemenea, reclamanții au mai învederat că intenția vânzătoarei a fost să înstrăineze întreaga suprafață de teren de 259 mp către tatăl lor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1266 C.civ. (art. 982 C.civ. de la 1864) rap. la art. 35 C.p.c. (art. 111 C.p.c. de la 1865).
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a celei cu raport de expertiză.
Pârâtul nu a formulat prin întâmpinare, iar apărarea i-a fost asigurată prin desemnarea unui curator special, conform art. 167 c.p.c. (fiind citat prin publicitate), care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe care, în temeiul art. 238 C.p.c., a unit-o cu fondul cauzei.
La solicitarea părților, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu raport de expertiză specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr. 1476/04.02.2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamanții B. C. E. prin Mandatar S. A. și S. A., în contradictoriu cu pârâtul C. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 32 alin. 1 lit. b C.p.c., printre condițiile de exercitare a acțiunii civile se numără și calitatea procesuală a părților, cu privire la care art. 36 C.p.c. prevede:” Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”.
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui ii revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, obligație ce derivă din interpretarea disp. art. 194 C.p.c, instanța fiind de asemenea însărcinată cu o astfel de verificare, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 35 C.p.c., care prevede: „Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”
Din interpretarea textului de lege citat în precedent reiese că într-o acțiune având ca obiect constatarea unui drept de proprietate calitate procesuala pasiva poate avea acea persoana care contesta sau ar putea contesta în viitor dreptul pretins de reclamant.
În speță, reclamanții au formulat cererea dedusă judecății împotriva moștenitorului numitei C. G., de la care tatăl lor a cumpărat un teren despre care se pretinde că în fapt ar avea o întindere mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare, învederând că intenția reală a vânzătoarei a fost să înstrăineze întreaga suprafață de teren – alegație în raport de care pârâtul nu a formulat nici un fel de apărări.
Pe de altă parte, din adresa emisă de Societatea Profesională Notarială LEX nu rezultă decât că succesiunea defunctei C. G. a fost dezbătută, singurul moștenitor al acesteia fiind C. C., fără să se precizeze care este componența masei partajabile ori dacă în aceasta ar fi cuprinsă și suprafața de teren de 20 mp în litigiu (care ar putea fi pretinsă de pârât).
Totodată, trebuie avut în vedere că o acțiune în constatare precum cea de față are, prin natura sa, caracter contencios, ceea ce presupune că reclamantul invocă un drept potrivnic părții adverse.
Or, față de cele anterior enunțate și de faptul că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi tins la contestarea dreptului pretins de reclamanți (sau că l-ar putea contesta în viitor), instanța de fond a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității procesuale pasive a pârâtului și că, în realitate, demersul judiciar inițiat de aceștia este unul grațios, nicidecum contencios, pârâtul stând în judecată doar formal.
Conchizând, în raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a constatat că excepția analizată este întemeiată astfel că, în temeiul art. 36 C.p.c., a admis-o și a respinge cererea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
La data de 01.07.2015 reclamanții S. A. și B. C. E. au depus apel împotriva sentinței civile nr. 1476/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ , solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiuni formulate și de a constata dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 20,50 mp. situat în mun., Ploiești, .. 41, jud. Prahova.
Apelanții - reclamanții au arătat că motivația instanței de fond pentru a pronunța aceasta soluție, a fost ca paratul nu a trecut in certificatul de moștenitor componenta masei partajabile pentru a se vedea daca este cuprinsa si aceasta suprafața de 20 mp. precum si ca nu rezulta din nici o proba ca paratul ar fi tins la contestarea dreptului pretins de reclamanți sau ca l-ar putea contesta in viitor.
Au apreciat că soluția pronunțata de către instanța de fond este nefondata pentru următoarele considerente:
Conform art. 35 c.pr.civ., au chemat în judecată pe pârâtul C. C., singurul moștenitor al defunctei C. G., persoana care ar putea emite vreun drept asupra suprafeței de teren ce excede suprafața din contractul de vânzare cumpărare al autorului lor.
Împrejurarea că pârâtul nu a contestat până la data promovării acțiunii că această suprafața i-ar aparține, nu înseamnă că pe viitor n-o poate face sau, faptul că nu s-a prezentat în instanță și nu a făcut nici un fel de apărări nu înseamnă ca nu el este cel ce poate emite vreun drept fie asupra suprafeței, fie asupra unui preț mai mare pe teren.
Calitatea procesuala pasivă într-un proces presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată și persoana obligată în raportul obligațional dedus judecații de reclamant, persoana care neagă dreptul reclamantului, persoana față de care reclamantul dorește să își stabilească existenta unui drept real, persoana în patrimoniul căreia reclamantul dorește să dovedească inexistenta unui drept real.
Calitatea procesuala se poate transmite, fie prin succesiune, fie printr-o cesiune de drepturi litigioase.
Având in vedere aspectele de mai sus apreciază ca paratul, in calitate de unic moștenitor al vânzătoarei C. G., este cel îndreptățit sa stea in judecata, deoarece el este cel fata de care calitatea procesuala s-a transmis, el este cel fata de care pot sa – și stabilească existenta dreptului, el este cel care poate emite vreun drept viitor fie asupra acestei suprafețe de teren, fie asupra unui preț mai mare.
Faptul ca intenția vânzătoarei C. G. a fost sa înstrăineze întreaga suprafața de teren către autorul apelaanților, pentru care s-a plătit prețul, rezulta din faptul ca limitele de hotar au fost stipulate in contractul de înstrăinare, menționate pe schița de plan, aceleași limite menționate si in contractul de vânzare cumpărare încheiat ulterior de către autorul lor către vecinul I. N. si arătate si de către expertul A. in raportul de expertiza, limite ce nu pot fi încălcate, conform schiței, fiind delimitate de construcție.
Mai mult, chiar martorul I. N., vecinul pe 3 laturi ale imobilului, a arătat foarte clar ca înainte terenul a fost deținut de către C. G., ca este vorba despre același teren, împrejmuit, ce nu a suferit modificări, el fiind cel care a cumpărat de la autorul nostru suprafața de 132 mp. Chiar cu ocazia încheierii acestui contract, in anul 2004, la măsurători, s-a constatat ca suprafața totala măsurata de 259 mp. este mai mare decât suprafața din acte de 236,50 mp.
S-a solicitat instanței de fond sa constate ca terenul vândut de autoarea paratului s-a făcut in integralitatea sa, pe un preț global, autorul reclamanților si apoi reclamanții, fiind cei care au stăpânit terenul sub nume de proprietari, neîntrerupt.
Martorii audiați au confirmat ca terenul este delimitat pe toate laturile, terenul si-a păstrat dimensiunile, nu au fost executate lucrări de refacere sau executare a unui gard nou diferit ca amplasament, terenul si-a păstrat configurația așa cum era din timpul vânzătoarei.
S-a justificat si interesul in promovarea acestei acțiuni întrucât nu au reușit sa intabuleze proprietatea din cauza acestei diferențe.
F. de cele de mai sus, au apreciat ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nefondata, solicitând admiterea apelului, schimbarea in totalitate a sentinței atacate in sensul de a admite acțiunea si de a constata dreptul reclamanților de proprietate asupra terenului in suprafața de 20,50 mp. situat in mun., Ploiești, ..41, jud. Prahova, fara cheltuieli de judecata.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 alin. l c.pr.civ. rap. la art.480 alin.2 c.pr.civ.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 62/17.01.1997 de BNP B. F., numita C. Gerogeta a vândut numitului S. I. un teren în suprafață de 236,50 mp, împreună cu locuința situată pe acesta, situat în Ploiești, .. 41, jud. Prahova.
În anul 2004 numitul S. I., tatăl apelanților reclamanți a înstrăinat o parte din teren, respectiv suprafață de 132 mp. numiților I. N. și E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 553/15.03.2004 de BNP P. I., iar cu ocazia măsurătorilor s-a constatat că suprafața de teren pe care vânzătorul o deținea anterior acestei vânzări era în realitate de 259 mp., față de 236,5 mp, cât se indica în titlul de proprietate al vânzătorului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 62/17.01.1997
La data de 11.01.2005 a decedat numitul S. I. de pe urma căruia au rămas ca moștenitori reclamanții, în calitate de descendenți de gr. I, așa cum se atestă de certificatul de moștenitor nr. 147/22.07.2008, eliberat de BNP P. I..
Martorii audiați la instanța de fond au confirmat susținerile apelanților reclamanți în sensul ca terenul, delimitat pe toate laturile, si-a păstrat dimensiunile, că nu au fost executate lucrări de refacere sau executare a unui gard nou diferit ca amplasament, terenul si-a păstrat configurația așa cum era încă din timpul vieții primei vânzătoare.
Tribunalul mai reține că terenul a fost identificat în raportul de expertiză A. F. depus la instanța de fond la filele 74 și urm., lucrare care identifică un plus față de titlul de proprietate de 20,50 mp., inclus in suprafața totală de 125 mp. identificată potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G. pct. 1-2-3-4-5-6-7-1.
Așadar, având în vedere că limitele de hotar au fost stipulate in contractul de înstrăinare, menționate pe schița de plan, aceleași limite se regăsesc si in contractul de vânzare cumpărare încheiat ulterior de către autorul apelanților către vecinul I. N. si identificate si de către expertul A. F. in raportul de expertiza, întocmit în cauză, tribunalul constată că intenția vânzătoarei C. G. a fost sa înstrăineze autorului apelanților reclamanți întreaga suprafața de teren pe care aceasta o avea în proprietate, că prețul convenit care s-a plătit și încasat a vizat întregul teren așa cum a fost delimitat prin vecinătățile menționate, iar nu la un număr anumit de metri pătrați de teren.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 982 C.civ., acțiunea apelanților reclamanți apare ca întemeiată.
Tribunalul reține că apelanții reclamanții au formulat acțiunea în contradictoriu cu intimatul pârât C. C., moștenitorul numitei C. G., de la care tatăl lor a cumpărat terenul despre care se pretind că în fapt ar avea o întindere mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare, cu mențiunea că intenția reală a părților a fost să înstrăineze respectiv să se cumpere întreaga suprafață de teren.
Tribunalul mai reține din adresa emisă de Societatea Profesională Notarială LEX că succesiunea defunctei C. G. a fost dezbătută, singurul moștenitor al acesteia fiind intimatul pârât C. C., fără să se precizeze care este componența masei partajabile ori dacă în aceasta se cuprinde și suprafața de teren de 20 mp în litigiu.
Tribunalul reține potrivit art. 36 și 35 C.p.c. apelanții reclamanți au chemat în judecată pe intimatul pârât care este singurul moștenitor al defunctei C. G., vânzătoarea, acesta fiind singura persoana care ar putea emite vreun drept asupra suprafeței de teren ce excede suprafața din contractul de vânzare cumpărare încheiat între autorii părților.
Având în vedere că intimatul parat, in calitate de unic moștenitor al vânzătoarei C. G., este cel îndreptățit sa stea in judecata, deoarece el este cel fata de care apelanții reclamanți pot sa – și stabilească existenta dreptului, cu atât mai mult cu cât pârâtul este cel care poate emite vreun drept viitor fie asupra acestei suprafețe de teren, fie asupra unui preț mai mare, tribunalul constată că soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este neîntemeiată, motivele de apel susținute în acest sens de către apelanții reclamanți fiind întemeiate.
Astfel, tribunalul, constatând că apelul declarat este întemeiat, pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 480, alin. 1 – 4 C.p.c, va admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. A. și B. C. E. prin mandatar S. A., in contradictoriu cu intimatul pârât C. C., împotriva sentinței nr. 1476/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești și, în consecință anulează sentința atacată și evocând fondul admite acțiunea precizată, constată că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Ploiești, .. 41, jud. Prahova, constând în terenul de 20,50 mp, inclus in suprafața totală de 125 mp identificată potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G. pct. 1-2-3-4-5-6-7-1 și dispune comunicarea prezentei decizii la OCPI Prahova și organele fiscale.
Văzând și prevederile art. 453 și urm.N.c.p.c., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. A. și B. C. E. prin mandatar S. A., ambii cu domiciliul ales in B., ., județ Prahova, in contradictoriu cu intimatul pârât C. C., cu domiciliul in Ploiești, Șoseaua Nordului, nr. 7, ., ., împotriva sentinței nr. 1476/04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești și, în consecință:
Anulează sentința atacată și evocând fondul admite acțiunea precizată.
Constată că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Ploiești, .. 41, jud. Prahova, constând în terenul de 20,50 mp, inclus in suprafața totală de 125 mp identificată potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G. pct. 1-2-3-4-5-6-7-1.
Dispune comunicarea prezentei decizii la OCPI Prahova și organele fiscale.
Ia act că apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. M. C.
Grefier,
M. C.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.M./tehnored. E.M.
5 ex./17.12.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. G. A. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2939/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 2930/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
