Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2380/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2380/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 15153/200/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR 2380
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - D. G.
Judecător - A. D. P.
Grefier - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul in sector 6, București, .. 401A, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul debitor T. C. T., cu domiciliul in Băicoi, ., jud Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul debitor personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul din oficiu invocă excepția tardivității apelului si acordă cuvântul asupra acesteia.
Intimatul debitor lasă la aprecierea instanței a se pronunța asupra excepției invocate din oficiu.
Tribunalul rămâne in deliberare asupra excepției tardivității apelului invocată din oficiu.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. AILINCAI, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 26.08.2014 sub nr._, a fost solicitată încuviințarea executării silite, în dosarul de executare nr. 3000/2014, a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011, în toate formele prevăzute de lege, pentru recuperarea sumelor datorate și a cheltuielilor de executare, conform cererii de executare silită înaintată de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva debitorului T. C. T..
Potrivit cererii creditoarei, aceasta solicită executarea silită a creanței reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilit în baza art.8 alin.(3) din O.G.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, motivul invocat fiind refuzul debitorului de a executa de bunăvoie obligația ce îi incumbă potrivit titlului executoriu .
În drept, cererea petentului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622 alin.(2) și (3) și ale art.665 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată, la dosarul cauzei fiind depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
În dovedirea acțiunii, la dosarul cauzei au fost depuse, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, mai multe înscrisuri.
Prin încheierea de la data de 13.09.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din verificarea înscrisurilor depuse de către petent, instanța constată că se solicită încuviințarea executării silite privind creanța decurgând din procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A la data de 16.08.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 632 alin.(1) C.proc.civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Totodată, potrivit art. 665 alin. (5 )pct. 2 C. proc. civ., instanța are posibilitatea respingerii cererii de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Așadar, legiuitorul impune o condiție obligatorie în vederea încuviințării executării silite, anume ca titlul ce înglobează creanța certă, lichidă și exigibilă, să aibă caracter executoriu.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției neatacat în termenul prevăzut de art. 31 din același act normativ, respectiv 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu fără a fi îndeplinită o altă formalitate.
Conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Legat de acest aspect, al comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a avut în vedere Decizia nr. 10, pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii ( M.Of. Partea I nr. 450 din data de 23.07.2013 ),prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare prin afișare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus, rezultă că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.
Astfel cum rezultă din dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011, depus la dosarul cauzei, transmiterea către presupusul contravenient, debitorul T. C. T., a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că apreciază că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior.
Prin urmare, instanța a considerat că, nefiind probată legala comunicare a actului sancționator, nu se poate reține pasivitatea contravenientului în realizarea dreptului său de a contesta respectivul proces-verbal și, ca urmare a acesteia, depășirea termenului imperativ prevăzut de lege în care actul administrativ putea fi atacat. Pe cale de consecință, nu se poate reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a rămas neatacat și că astfel ar fi dobândit caracterul de titlu executoriu. Nefiind îndeplinită condiția ca titlul ce înglobează creanța să fie executoriu potrivit legii, prezenta cerere de încuviințare a executării silite nu este întemeiată.
Având în vedere cele analizate anterior, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A la data de 16.08.2011, comunicat direct prin afișare la domiciliul presupusului contravenient, nu are caracterul unui titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G.nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii enumerate în capitolul II, titlul I din Cartea a-V-a a C.proc.civ., astfel că, în temeiul art. 665 alin.(5) pct.2 C.proc.civ., a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul Verbal de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
A precizat apelanta că procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitata de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
A susținut apelanta că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, la data de 02.02.2014, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimatul - debitor să formuleze întâmpinare.
La termenul de judecată de astăzi 08.06.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului în raport de data la care s-a comunicat creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. încheierea apelată 06.10.2014 și data înregistrării apelului la instanța care a pronunțat respectiva încheiere – 14.10.2014.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma excepției tardivității declarării apelului invocată din oficiu, tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art.665 alin.6 Teza a - II - a C.pr.civ., „încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare”.
În speță, potrivit procesului – verbal de înmânare, creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. i-a fost comunicată încheierea de ședință din data de 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 06.10.2014 (f.6 – dos. fond), ceea ce înseamnă că de la acest moment începe să curgă termenul legal imperativ de 5 zile înlăuntrul căruia se putea exercita calea de atac a apelului.
Procedând la calcularea termenului de 5 zile, conform art.181 alin.1 pct.2 C.pr.civ. în sensul că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul nici ziua de la care acesta începe să curgă și nici ziua când acesta se împlinește, înseamnă că se putea declara apel până pe data de 13.10.2014, inclusiv.
În cauza dedusă judecății, potrivit rezoluției aplicată pe chiar cererea de apel, aceasta a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 14.10.2014, așadar, cu depășirea termenului legal de 5 zile de la comunicarea încheierii care se atacă, termen care, așa cum s-a arătat, expira la data de 13.10.2014, inclusiv, fiind lipsită de relevanță data la care cererea de apel a fost înregistrată în evidențele creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. sub nr.18/_, respectiv 09.10.2014.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită excepția tardivității declarării apelului invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge apelul declarat de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 11.09.2014, ca fiind tardiv formulat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul debitor T. C. T., cu domiciliul in Băicoi, ., jud Prahova, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.06.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. A. D. P.
Fiind in c.o. semneaza Presedintele completului
Grefier,
I. C. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. E.M.
4 ex/07.07.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. R. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2391/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2381/2015.... → |
|---|
