Nulitate/anulare act. Sentința nr. 1445/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1445/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 1445/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1445
Ședința publică din data de 22.05.2015
PREȘEDINTE: C. D. E.
GREFIER: A. I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect nulitate/ anulare act formulată de reclamanta V. L. A., domiciliată în B., Fdt. Liliacului, nr. 3, ., județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI ȘI DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, . – 16, județul Prahova.
Prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta, personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanta a depus prin serviciul Registratură un set de înscrisuri, după care,
În temeiul art. 95 raportat la dispozițiile Legii nr. 272/2004 instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reclamanta, personal, învederează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precizând că au fost atașate evaluările efectuate de către neurolog și ortoped din care reiese evoluția copilului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt probe noi de administrat.
În baza art. 258 rap. la art. 255 c.pr.civ., instanța încuviințează reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o legală, pertinentă, concludentă.
Reclamanta, personal și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe suplimentare de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, personal, solicită admiterea acțiunii în sensul anulării Hotărârii nr. 5188/03.02._ emisă de pârâtă și anularea certificatului de încadrare în grad de handicap accentuat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii formulată, încadrarea minorului V. V. I. fiind efectuată în mod corect.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe si înregistrată cu nr._ la data de 10.03.2015, reclamanta V. L. A. a chemat în judecată pe pârâții C. Județean – Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 5188 din 3.02.2015 a C.P.C. Prahova și, pe cale de consecință, certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap „mediu", anexă a Hotărârii menționate; încadrarea minorului V. V. I., în gradul de handicap „Grav", precum și eliberarea unui certificat de încadrare corespunzător cu data de 3.02.2015 și acordarea tuturor drepturilor aferente gradului de handicap „grav" de Ia data de 03.02.2015 (tariful complementar, indemnizația de însoțitor, etc.)
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin certificatul anexă la Hotărârea nr. 5188 din 3.02.2015, fiul său V. V. I. a fost încadrat în gradul de handicap „Mediu".
Astfel cum rezultă din Buletinului de Analiză ID: 181/2014, eliberat de „Institutul pentru ocrotirea mamei și copilului Alfred Rusescu" - București la data de 13.01.2015, în urma efectuării analizei citogenetice de către de medicul primar genetică medicală, copilul prezintă „trisomie liberă omogenă de cromozom 21" (Sindrom Down).
Ordinul nr. 725/_/01.10.2002 prevede încadrarea în gradul Grav de handicap pentru copilul ce necesită îngrijire specială și supraveghere permanentă din partea altei persoane; astfel conform art. 35 din Legea nr.448/2006 republicată, de dreptul la asistent personal poate beneficia doar persoana cu handicap grav.
Prin urmare gradul de handicap care trebuia să se stabilească pentru minor era „grav" și nu „mediu", întrucât acest are nevoie de îngrijire permanentă din partea unei persoane, acesta necesitând însoțitor permanent și supraveghere permanentă ca urmare a tulburărilor funcționale ce decurg din anomalia genetică, în acest sens, mai menționez că, gradul tulburărilor funcționale prezentate copil, fundamentează încadrarea în gradul de handicap „Grav",
Ordinului nr. 725/_ din 2002 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap prevede „aplicarea combinată a criteriilor medicale și psihosociale se face diferențiat și adaptat particularităților de vârstă ale copiilor în cauză. Copiii din grupa de vârstă 0-3 ani ridică probleme speciale și necesită o atenție specială în identificarea și determinarea gradului de handicap. Acești copii sunt, pe de o parte, dependenți de îngrijirea și supravegherea permanentă din partea adultului. Pentru aprecierea severității handicapului trebuie avute în vedere nu numai efectul tulburărilor structurale și funcționale, ci și implicarea și condițiile asigurate de mediul familial apropiat. Pe de altă parte, la această vârstă dezvoltarea bio-psihosocială a copiilor este foarte complexă, ceea ce impune o analiză foarte serioasă și circumspecție în decizia de încadrare." încadrarea copiilor . de handicap trebuie sa aibă in vedere in primul rand binele suprem al copilului, egalitatea de șanse,
Din preambulul Ordinului nr. 725/_ din 2002 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap reiese foarte clar faptul ca, legiuitorul a dorit prin aplicarea acestei legi ca incadrarea copiilor . handicap are ca scop principal egalizarea șanselor prin stabilirea masurilor de protecție sociala» masurile de intervenție (reabilitare, recuperare) si sprijin necesare, pentru asigurarea condițiilor de dezvoltare optima (bio-psihosociala lin raport cu nevoile individ"fllft si particnlaritatile contextuale, pentru fiecare copil.
Aplicarea acestor criterii de încadrare nu trebuie interpretate în sensul de a le reduce posibilitatea de recuperare, ci in sensul asigurării condițiilor de dezvoltare optima ale acestora .Prin incadrarea fiului meu la gradul de handicap «.grav" i se va stabili un plan da recuperare si intervenție care va preîntâmpina sau evita problemele de care se va Iovi in dezvoltarea acestuia-Prin incadrarea fiului meu în gradul JMEDKJ" de handicap parații nu au făcut decât sa-i minimizeze posibilitatea de egalizare a șanselor.
Extras preambul Ordin nr.725/2002 „ Convenția cu privire Ia drepturile copilului și Regulile standard privind egalizarea șanselor pentru persoanele cu handicap (Rezoluția O. din 1993), precum și alte documente internaționale menționează cu claritate nevoia de participare socială si de egalizare a șanselor pentru copiii si persoanele cu handicap, ca mijloace de promovare a drepturilor umane. O condiție importantă în acest sens, pentru care militează comunitatea internațională, este depășirea modelului predominant medical în concepția și practica cu privire la acești copii și acceptarea complementară a modelului social.în prezentul ordin al ministrului sănătății și familiei și al secretarului de stat al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție se determină criteriile medico-psihosociale de identificare și de încadrare într-o categorie de handicap, pentru copii, pe baza cărora se stabilesc măsurile de protecție specială, serviciile de intervenție (reabilitare-recuperare) și sprijin necesare, pentru asigurarea condițiilor de dezvoltare optimă (bio-psihosocială) în raport cu nevoile individuale și particularitățile contextuale, pentru fiecare copil."
In județul N., Direcția de Asistenta Sociala si Protecția Copilului a inteles ca, timpul este foarte important pentru copii cu Sindrom Down, motiv pentru care aceștia acorda gradul grav de handicap copiilor cu vârsta cuprinsa intre 0 -3 ani cu Sindrom Down.
În concluzie, a menționat faptul că, gradul de handicap care trebuie acordat este „GRAV", pentru ca mai târziu gradul de handicap al acestuia să fie minimizat pana la „UȘOR" sau poate, sa nu mai fie nevoie sa fie încadrat la grad de handicap.
În drept, au fost menționate dispozițiile Legii 448/2006, republicată, Ordinul MMFPS nr. 725/_ din 01.10.2002 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, HG 1437/2004, Legii nr 272/2004 privind protecția Și promovarea drepturilor copilului și ale art. 23 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite la 20.11.1989, ratificată de România prin Legea 18/1990
La data de 07.04.2015 pârâta Comisia pentru Protecția Copilului Prahova prin Președinte si Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamanta ca fiind neîntemeiata si menținerea ca legala si temeinica a Hot. 5188/03.02.2015 a Comisiei pentru Protecția Copilului Prahova si pe cale de consecința a certificatului de încadrare in grad de handicap nr. 187/03.02.2015
În motivare pârâta a arătat că încadrarea copilului V. V.-I. în gradul de handicap MEDIU s-a făcut, conform legislației în vigoare și având la bază Ordinul nr. 725/12.709/01.10.2002, capitolul X., Afectări multiple ale organismului legate de boli genetice invalidante, prin care se precizează faptul că: aberațiile cromozomiale „-trisomia 18, trisomia 21, trisomia 13 - în raport cu afectarea capacității intelectuale, de comunicare, prezența comorbidității și a restricțiilor de participare; pot fi încadrate în grade diferite de handicap"
Același act legislativ menționat anterior precizează faptul că „diagnosticul medical în sine nu este (...) suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. La evaluarea eventualului handicap sau dizabilității, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului, se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum și factorii personali".
De asemenea, Ordinul nr. 725/12.709/01.10.2002 recomandă prudență în cazul încadrării într-un grad de handicap pentru copiii din grupa de vârstă 0-3 ani (cazul copilului V. V.-I., în vârstă de numai 2 luni la data evaluării/aprecierii severității handicapului/dizabilității) care „ridică probleme speciale și necesită o atenție specială în identificarea și determinarea gradului de handicap. Acești copii sunt, pe de o parte, dependenți de îngrijirea și supravegherea permanentă din partea adultului. Pentru aprecierea severității handicapului trebuie avute în vedere nu numai efectul tulburărilor structurale și funcționale, ci și implicarea și condițiile asigurate de mediul familial apropiat. Pe de altă parte, la această vârstă dezvoltarea bio-psihosocială a copiilor este foarte complexă, ceea ce impune o analiză foarte serioasă si circumspecție în decizia de încadrare".
Urmare evaluării complexe a situației medico-psihosociale a copilului în cauză, conform Ordinului nr. 18/3989/_, Ordinului nr. 725/12.709/2002, respectiv Ordinului nr. 762/2012, s-a constatat faptul că stabilirea funcționării, adică a nivelului calității structurilor anatomice, funcțiilor organice, activităților și participării copilului la viața societății, ținând cont de mediul în care trăiește și dacă beneficiază sau nu de servicii și intervenții adecvate trebuie dispusă/repartizată/distribuită în timp dată fîind vârsta foarte mică (2 luni) a minorului.
Principalul nivel de calitate a funcționării ce trebuie atins îl reprezintă dobândirea autonomiei personale în viața cotidiană a copilului cu di/abilități. Un copil obișnuit, în vârstă de 2 luni, nu dispune de autonomie personală. La fel, un copil cu dizabilități (oricare ar fi ele), în vârstă de 2 luni, nu dispune de autonomie personală. Și într-un caz și în celălalt importantă este îngrijirea permanentă din partea adultului (părinte/ reprezentant legal).
S-a avut în vedere capacitatea de funcționare a copilului din punct de vedere personal și social, în contextul recomandărilor medicale specifice. Mai mult decât atât, este necesară cunoașterea evoluției stării de sănătate a copilului, aspect ce poate fi apreciat numai în timp, de-a lungul anilor de viață și urmare serviciilor recuperatorii/compensatorii ce vor fi parcurse.
Minorul V. I. necesită supraveghere permanentă din partea altei persoane având în vedere vârsta sa, așa cum o supraveghere permanentă reclamă orice copil (obișnuit/normal) în vârstă de numai 2 luni.
De altfel,tocmai vârsta frageda a minorului este cea care a făcut imposibilă completarea corespunzătoare a tuturor itemilor prevăzuți în Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 762/2012, dat fiind faptul că respectiva scală/grilă are drept cuprindere o diversitate de domenii pe grupa de vârstă naștere 0- 3 ani, iar exceptând capitolele: "experiențe senzoriale cu scop" ("urmărirea cu privirea, ascultarea, alte experiențe senzoriale cu scop"); "comunicarea cu/prin receptare de mesaje verbale: răspunsul (ca reacție) la o voce umană", care înfățișează fără echivoc nivelul de dezvoltare al unui sugar, asemeni lui lui V.-I., toate celelalte capitole prezintă dezvoltări specifice copiilor cu vârste mai mari, de peste un an-doi.
Echipa SECCD formată din: medic, psiholog, psihopedagog și asistent social (acesta din urmă fiind și managerul de caz desemnat pentru copil), a determinat nivelul funcționalității urmare declarațiilor verbale ale celor doi părinți: "urmărește cu privirea; apucă cu mâna lucruri și le dă drumul; gângurește; ascultă; reacționează la atingeri, mângâieri și la schimbările de mediu; tresare la zgomote puternice".
Așadar, descrierea lui V.-I. de către părinții săi este aceeași cu descrierea oricăror alți copii obișnuiți/normali realizată de către părinții acestora. Aducem la cunoștința instanței de fond faptul că dezvoltarea lui V.-I., la vârsta de 2 luni, este identică cu cea a tuturor copiilor de această vârstă, care nu prezintă afectări/dizabilități.
. este o stare genetică pe parcursul întregii vieți. Fiecare copil cu acest sindrom este unic, Ia fel ca toți ceilalți copii. Abilitățile, caracteristicile și interesele copilului cu Sindrom Down variază foarte mult de la un copil la altul. Acesta este și motivul pentru care Ordinul nr. 725/12.709/2002 face diferențieri de încadrare în grad de handicap (ușor, mediu, accentuat, grav) în funcție de nivelul afectării intelectuale, de comunicare, de prezența comorbidității și a restricțiilor de participare.
în legătură cu cele de mai sus, reconstatăm faptul că, la vârsta de 2 luni, V.-I. are același nivel de dezvoltare cu cel al tuturor copiilor obișnuiți/normali tara deficiențe/dizabilități aflați la aceeași vârstă.
Prin urmare, dacă medicii specialiști au constatat numai disfuncționalitatea cromozomială fără a face precizări cu privire la posibilele dizabilități, iar problemele medicale asociate sunt încă în curs de investigare, echipa SECCD nu putea face o propunere de încadrare în gradul grav de handicap, așa cum au solicitat părinții.
A mai menționat, că părinții nu sunt în măsură a aprecia încadrarea în grad de handicap a propriului copil pornind de la premisa nejustificată si neîntemeiată medical și legal conform căreia "copiii cu Sindrom Down sunt toți grav în primii ani de viață, întrucât, necesită o îngrijire mai atentă, din partea părinților".
De asemenea, părinții lui V.-I. sunt în eroare afirmând faptul că "bebelușii cu Sindrom Down nu trebuie lăsați prea mult timp singuri, așa cum pot fi lăsați copiii normali". Cu riscul de a-i contrazice, susținem faptul că nici un bebeluș (copil în vârstă de 2 luni) nu trebuie lăsat singur, ci permanent monitorizat și supravegheat, indiferent de gradul sau ^sănătate.
Așadar, atâta timp cât specialiștii: geneticieni, medici, constată numai disfuncționalitatea cromozomială fără a putea face precizări cu privire la posibilele dizabilități, copilul d-nei V. nu va putea fi încadrat în gradul grav de handicap tocmai urmare, așa după cum și dumneaei remarcă, prevederilor legislative din domeniu.
în concluzie, un diagnostic de certitudine conținând, așa cum prevede Ordinul nr. 725/12.709/2002, precizări cu privire la afectarea capacității intelectuale, de comunicare și prezența comorbidității, va putea fi precizat de către specialiști numai urmare evoluției stării de sănătate a copilului, aspect ce poate fi apreciat, așa după cum deja am arătat, iar d-na V. este de acord cu noi, numai în timp, de-a lungul anilor de viață. Chiar mama copilului ne dă dreptate afirmând "toate aceste afecțiuni, descoperite până la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap șe pot agrava, ameliora sau pot dispărea (...)".Tocmai agravarea, ameliorarea sau dispariția simptomatologiei face posibilă încadrarea în grad de handicap, corespunzătoare stării de sănătate a copilului la un moment dat sau altul din viața acestuia.
A mai arătat că, abilitățile, caracteristicile și interesele copilului cu acest sindrom variază foarte mult de la un copil la altul, iar . produce dizabilități și probleme medicale asociate diverse și diferite de la un copil la altul. Așadar, copiii cu Down au grade diferite de dizabilitate "în raport cu afectarea capacității intelectuale, de comunicare, prezența comorbidității și a restricțiilor de participare".
Particularitățile sindromului Down în cazul copilului V. nu sunt cunoscute. Deci, o comparație între starea de sănătate a celor doi copii nu poate fi efectuată într-o asemenea totală necunoștință de cauză.
În concluzie, s-a menționat că încadrarea minorului V. V.-I. în gradul de handicap MEDIU este corectă (conformă stării sale de sănătate, îndeplinirii rolului și statutului său în comunitate și societate) și legală (s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale din domeniu).
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208 Cod procedură civila; Ordinul nr. 725/12.709/01.10.2002, Ordinul nr.18/3989/_, Ordinul 762/2012.
Examinând actele și lucrările dosarului, in raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente în cauza, instanța reține următoarele:
Așa cum rezulta din Hotărârea nr. 5188/03.02.2015 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului – C. Județean Prahova, în dosarul nr.68H/2015, minorul V. V. I., născut la 26.11.2014 în Municipiul Câmpina, jud. Prahova, a fost încadrat in categorie de persoane cu handicap care necesita protecție speciala, conform certificatului nr.187/03.02.2015, cuprins in anexa 1 ce face parte integranta din hotărâre .
Potrivit certificatului mai sus menționat, minorul a fost încadrat in grad de handicap mediu conform raportului de evaluare complexa nr. 9477/SECCD/01.04.2015 eliberat de Serviciul evaluare complexa a copilului, certificatul fiind valabil până la data de 03.02.2016.
Conform înscrisurilor medicale depuse in cauza, respectiv certificatul medical, biletului de ieșire din spital din 11.10.2012, recomandarea medicului specialist, scrisoarea medicala, minorul suferă de Sindrom DAWN.
Încadrarea copilului V. V.-I. în gradul de handicap MEDIU s-a făcut, conform legislației în vigoare și având la bază Ordinul nr. 725/12.709/01.10.2002, capitolul X., Afectări multiple ale organismului legate de boli genetice invalidante, prin care se precizează faptul că: aberațiile cromozomiale „-trisomia 18, trisomia 21, trisomia 13 - în raport cu afectarea capacității intelectuale, de comunicare, prezența comorbidității și a restricțiilor de participare; pot fi încadrate în grade diferite de handicap"
Același act legislativ menționat anterior precizează faptul că „diagnosticul medical în sine nu este (...) suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială. La evaluarea eventualului handicap sau dizabilității, alături de stabilirea gradului de disfuncționalitate a organismului, se vor lua în considerare și factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educației, măsurile luate de familie, posibila neglijare, precum și factorii personali".
De asemenea, Ordinul nr. 725/12.709/01.10.2002 recomandă prudență în cazul încadrării într-un grad de handicap pentru copiii din grupa de vârstă 0-3 ani, care „ridică probleme speciale și necesită o atenție specială în identificarea și determinarea gradului de handicap. Acești copii sunt, pe de o parte, dependenți de îngrijirea și supravegherea permanentă din partea adultului. Pentru aprecierea severității handicapului trebuie avute în vedere nu numai efectul tulburărilor structurale și funcționale, ci și implicarea și condițiile asigurate de mediul familial apropiat. Pe de altă parte, la această vârstă dezvoltarea bio-psihosocială a copiilor este foarte complexă, ceea ce impune o analiză foarte serioasă si circumspecție în decizia de încadrare".
Însă, tribunalul apreciază că această prudență nu trebuie interpretată de plano în sensul restrictiv, interpretare care de multe ori duce la încadrarea într-un grad de handicap mai ușor.
Ordinul nr. 725/_ din 2002 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap prevede că „aplicarea combinată a criteriilor medicale și psihosociale se face diferențiat și adaptat particularităților de vârstă ale copiilor în cauză. Copiii din grupa de vârstă 0-3 ani ridică probleme speciale și necesită o atenție specială în identificarea și determinarea gradului de handicap. Acești copii sunt, pe de o parte, dependenți de îngrijirea și supravegherea permanentă din partea adultului. Pentru aprecierea severității handicapului trebuie avute în vedere nu numai efectul tulburărilor structurale și funcționale, ci și implicarea și condițiile asigurate de mediul familial apropiat. Pe de altă parte, la această vârstă dezvoltarea bio-psihosocială a copiilor este foarte complexă, ceea ce impune o analiză foarte serioasă și circumspecție în decizia de încadrare." încadrarea copiilor . de handicap trebuie sa aibă in vedere in primul rand binele suprem al copilului, egalitatea de șanse,
Din preambulul Ordinului nr. 725/_ din 2002 pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap reiese ca, legiuitorul a dorit prin aplicarea acestei legi ca incadrarea copiilor . handicap are ca scop principal egalizarea șanselor prin stabilirea masurilor de protecție sociala» masurile de intervenție (reabilitare, recuperare) si sprijin necesare, pentru asigurarea condițiilor de dezvoltare optima (bio-psihosociala lin raport cu nevoile individ"fllft si particularitatile contextuale, pentru fiecare copil.
Aplicarea acestor criterii de încadrare nu trebuie interpretate în sensul de a le reduce posibilitatea de recuperare, ci in sensul asigurării condițiilor de dezvoltare optima ale acestora.
Potrivit Ordinului nr. 725/01.10.2002 emis de Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului si Adopție, cuprinzând criteriile generale medico-psihosociale de identificare si încadrare a copiilor cu deficiente de handicap, încadrarea in grade de handicap se face in raport cu intensitatea deficitului funcțional individual si prin corelare cu funcționarea psihosociala corespunzătoare vârstei .
Or, in prezenta cauză, din probele administrate rezulta că minorul suferă de o afecțiune ireversibilă, ce presupune un grad ridicat de dependență fizică si psihică a copilului, autonomia sa fiind scăzuta datorită vârstei pe de o parte dar șia sindromului DOWN, ceea ce necesita supravegherea directă si nemijlocită din partea unui adult, aspecte ce impun o îngrijire speciala si o atenție permanentă ce trebuie acordată acestui copil.
Chiar dacă, din perspectiva HG 1437/2004 privind organizarea si metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului și a Ordinului nr. 725/01.10.2002 emis de Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului si Adopție, prezența unei afecțiuni nu conduce in mod obligatoriu la stabilirea unui handicap, instanța va avea in vedere faptul că, in cauză, chestiunea litigioasa nu este aceea a stabilirii existentei handicapului ci doar a stabilirii in concret a gradului de handicap, mediu sau grav, prin raportare la gradul de disfuncționalitate a organismului copilului, la stadiul de evoluție, de complicații, de vârstă si evaluarea psihosocială a copilului.
Mai mult, tribunalul reține că, regulile speciale prevăzute de Legea nr. 272/2004, sunt aplicabile și în prezenta cauză din perspectiva interesului superior al minorului, încadrat . handicap.
Astfel, orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al minorului , principiu care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
In acest sens, Tribunalul va retine si dispozițiile art. 23 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generala O. la 20 noiembrie 1989 si ratificata de România prin Legea nr. 18/1990, reglementare ce stabilește obligația statelor membre de a asigura pentru copiii handicapați fizic si mintal, o viață împlinita si decenta, în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viata comunității .
In raport de toate aceste aspecte, văzând și actele medicale depuse la dosar, raportul de ancheta sociala, dar și în considerarea principiului interesului superior al minorului, care impune printre altele și luarea tuturor masurilor necesare pentru a se asigura copilului cea mai buna stare de sănătate pe care o poate atinge si pentru prevenirea tuturor situațiilor care pun in pericol viata, creșterea si educarea acestuia, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiata contestația formulată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată reclamanta V. L. A., domiciliată în B., Fdt. Liliacului, nr. 3, ., județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI ȘI DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, . – 16, județul Prahova și în consecință:
Dispune anularea Hotararii nr. 5188/03.02.2015 emisa de C. Judetean Prahova - Comisia pentru Protectia Copilului si pe cale de consecinta dispune anularea certificatului de incadrare a copilului V. V. I. in grad de handicap accentuat.
Obliga parata Comisia pentru Protectia Copilului Prahova la eliberarea unui certificat de încadrare in grad de handicap grav pentru copilul V. V. I..
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.05.2015
PREȘEDINTE
C. D. E. GREFIER
A. I. A.
operator date cu caracter personal 5595
red. CDA/ tehnored. TS
6 ex/29.05.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2288/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 2277/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
