Pensie întreţinere. Decizia nr. 2037/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2037/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2037/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2037
Ședința publică din data de 05.05.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul V. C.-F.-D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 7361/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - reclamantă V. E.-I., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât personal și asistat de avocat C. C., precum și intimata – reclamantă, personal și asistată de avocat R. G., lipsind autoritatea tutelară. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 06.03.2015, prin serviciul registratură, intimata – reclamantă a depus la dosar întâmpinare, după care,
Apărătorii apelantului – pârât și, respectiv, al intimatei – reclamante depun la dosarul cauzei împuternicirile avocațiale.
Apărătorul apelantului – pârât, având cuvântul, arată că nu solicită administrarea altor probatorii.
Apărătorul intimatei – reclamante, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri și, în cadrul acestei probe, depune la dosar 2 înscrisuri, copii care se comunică părții adverse.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 479 alin. 2 NCPC, încuviințează pentru intimata – reclamantă proba cu înscrisuri și, de asemenea, ia act că în cadrul acestei probe depune la dosar 2 înscrisuri, copii care se comunică părții adverse.
Părțile, prin apărător, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului – pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului, să se schimbe hotărârea în sensul de a se stabili ca modalitate de îndeplinire a obligației de întreținere executarea în natură în condițiile prevăzute de art. 530 alin. 2 NCPC, aceasta fiind modalitatea de executare a obligației de întreținere pentru oricare dintre cei 2 părinți ai copilului. Mai mult, arată că opinia sa este aceea că instanța de fond a perpetuat o practică de zeci de ani de aplicare a vechii legislații în materia obligației de întreținere, stabilind din start pensie de întreținere în cuantumul prevăzut de lege. Astfel, opinia sa este aceea că, în noul context legislativ al Codului civil, principala obligație a părinților este aceea de întreținere a copilului, iar întreținerea se prestează în natură numai în măsura în care spune textul de lege art.530 alin. 2, iar dacă obligația de întreținere nu se prestează în natură, deci dacă partea obligată nu prestează această obligație în natură, instanța de tutelă poate transforma obligația de întreținere, modalitatea de fapt de executare în bani și să stabilească atunci pensia de întreținere pe care ei o cunosc de zeci de ani. Or, arată că, din punctul său de vedere, ceea ce trebuia să facă instanța de fond era să stabilească obligația de întreținere în natură. De altfel, arată că nu trebuie înțeles acest lucru sau acest apel ca o eschivă a clientului său în sensul că nu dorește să-și îndeplinească obligația pe care o are, ci dorește să aibă o legătură permanentă și cât mai apropiată cu minorul și acest lucru la explicat pe larg în motivele de apel, deși din punct de vedere legal, dar și din punct de vedere al interesului tatălui copilului, al părintelui care nu locuiește cu copilul este aceea că obligația d-lui este să se stabilească în natură. Arată că instanța a reținut în mod corect că apelantul de azi ar fi prestat în natură obligația. Astfel, arată că de câte ori s-a solicitat, acesta a cumpărat lucruri, bunuri etc., a depus la dosar chitanțe în sensul acesta, iar instanța a reținut deci că apelantul vrea să-și îndeplinească această obligație, dar și în modalitatea pe care legea acum o prevede. Mai mult, arată că în opinia sa, această modalitate firească a relației dintre părinte și copil, a participării părintelui la care copilul nu locuiește la viața copilului său va deveni o practică curentă a instanțelor. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei – reclamante, având cuvântul, apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care solicită să se mențină. Astfel, solicită ca instanța să ia act că între timp s-a soluționat și dosarul de divorț (a indicat numărul dosarului), minorul fiind încredințat mamei, iar programul de vizitare este, de asemenea, stabilit. Solicită a se lua act că de anul trecut, din septembrie și până în prezent tatăl copilului nu a înțeles să mai participe în niciun fel la cheltuielile de întreținere ale acestuia, întrucât este deranjat de soluția pronunțată de instanța de fond și mai ales de faptul că este obligat să contribuie la plata de întreținere a minorului de la data introducerii acțiunii. De altfel, solicită a se avea în vedere că încă de la instanța de fond, chiar el a depus la dosarul cauzei chitanțele prin care a contribuit la cheltuielile minorului. Astfel, arată că este vorba de sume modice de 150 - 200 de roni, iar un copil nu poate să trăiască cu un pachet de pamperși, o cutie de lapte și câteva sticle de apă, sunt chitanțele depuse la dosarul cauzei și deci aceasta a fost contribuția tatălui la creșterea minorului, iar din septembrie acesta nu a mai contribuit cu absolut nimic. Arată că a depus la dosarul cauzei câteva copii de pe rețetele și chitanțele medicale din noiembrie, decembrie, ianuarie, perioada când minorul a fost bolnav și când mama i-a solicitat în mod expres să contribuie la cheltuielile medicale, la consultațiile medicale, la achiziționarea medicamentelor, însă acesta a spus că până în momentul în care hotărârea de fond nu este legală și temeinică, nu înțelege să mai contribuie în niciun mod. Apreciază că se poate face o contribuție a părintelui și în natură, dar această contribuție trebuie să fie proporțională cu nevoile și interesele minorului, pentru că în ziua de azi un minor nu se poate crește cu 150 roni sau cu un pachet de pamperși sau cu o cutie de lapte atunci când tatăl consideră că este cazul să le aducă. Apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că solicită să se mențină ca atare și să se respingă apelul. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 9.04.2014 sub nr._, reclamanta V. E. I. a chemat in judecata pe pârâtul V. C. F. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului V. T.-F., născut la data de 06.09.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că din căsătoria părților a rezultat minorul care și în prezent se afla în îngrijirea sa, pârâtul contribuind la întreținerea fiului său, de la momentul despărțirii în fapt, 07.07._, în mod sporadic, cu sume modice.
În drept au fost invocate prev. art. 487, 499, 516 524, 529, 532 alin 1 Cod civil, art. 44 din Legea 272/2004 și art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că, de la momentul despărțirii în fapt, produse prin alungarea sa din domiciliul comun a păstrat constant legătura cu fiul său, aducându-i acestuia cele necesare cu ocazia vizitelor. A arătat pârâtul că a contribuit lunar, în natură, la întreținerea minorului și că în cazul în care reclamanta îi refuza acest mod de contribuție, este de acord să achite cu titlul de pensie de întreținere pentru minor suma de 1000 lei lunar.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._ din 24.10.2014 prin care a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata lunară a pensiei de întreținere în favoarea minorului V. T.-F., în cuantum de 25% din veniturile sale nete, începând cu data introducerii acțiunii 09.04.2014 și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din căsătoria părților s-a născut minorul V. T.-F., la data de 06.09.2012 (fila 8).
Potrivit declarațiilor părților, despărțirea în fapt a intervenit la data de 07.07.2013, minorul rămânând în grija mamei.
Din înscrisurile depuse de pârât la dosarul cauzei s-a reținut că de la momentul despărțirii în fapt pârâtul a contribuit într-o oarecare măsură, în natură, la întreținerea minorului.
În drept, instanța a avut în vedere prevederile art. 499 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copiilor lor minori, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Cu privire la cuantumul întreținerii, instanța a ținut cont atât de nevoia celui care o cere, cât și de mijloacele celui care urmează a o plăti, potrivit art. 529 alin. 1 Cod civil, conform art. 527 Cod civil, putând fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea, instanța a ținut seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, potrivit art. 527 alin 2 Cod civil.
Instanța a avut în vedere adeverința nr._/20.05.2015 emisă de ., prin care se atestă că pârâtul este angajatul acestei societăți, realizând venituri stabile din muncă, în funcție de care se poate stabili pensia de întreținere în favoarea minorului.
Pentru a determina cuantumul pensiei de întreținere, instanța a reținut conform art. 529 alin 2 cod civil potrivit căruia, când aceasta este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Cu privire la data de la care obligația va fi stabilită în sarcina pârâtei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 532 Cod civil, potrivit cărora pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Într-adevăr, pârâtul a făcut dovada unei anume contribuții în natură la întreținerea minorului, acestea fiind însă insuficiente prin raportare la nevoile normale ale minorului în vârstă de doi ani.
Pentru toate motivele de fapt și de drept reținute, instanța de fond a obligat pe paratul V. C.-F.-D. la plata lunară a pensiei de întreținere în favoarea minorului V. T.-F., născut la data de 06.09.2012, în cuantum de 25% din veniturile sale nete, începând cu data introducerii acțiunii - 09.04.2014 și până la majoratul copilului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtul V. C. F. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin sentința atacată a fost admisă cererea formulată de intimată și a fost obligat să plătească o pensie de întreținere lunară în cuantum de 25% din veniturile mele nete începând cu data introducerii acțiunii, respectiv data de 09.04.2014.
Soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală arată reclamantul, întrucât, dat fiind, momentul intervenirii despărțirii în fapt a părților, dar și data la care s-a născut copilul T. F., legea aplicabilă speței este Noul Cod Civil care reglementează în art.529 și urm. cuantumul întreținerii și modalitățile de executare.
Astfel, art.530 alin.l NCC stabilește regula potrivit cu care obligația de întreținere se execută în natură, iar alin.2 stabilește în mod clar că, dacă, obligația de întreținere nu se execută, de bună voie, în natură, instanța de tutelă stabilește executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
Prin urmare, interpretarea sistematică a textelor de lege menționate duce la următoarele concluzii:
-Obligația sa, ca părinte, este aceea de întreținere al copilului minor, iar nu de plata a unei pensii de întreținere;
-Obligația de întreținere se execută, ca regulă, în natură;
- Prin excepție, dacă întreținerea nu se execută de bună voie în natură, atunci ea va fi transformată de instanța de judecată în pensie de întreținere.
Pârâtul arată că, instanța de fond a judecat pricina nu ca pe una de stabilire a obligației de întreținere, în condițiile art.529 și 530 alin.l NCC, ci ca pe una de înlocuire a modalității de executare a obligației de întreținere cu pensia de întreținere, în condițiile art.530 alin.2 NCC.
Soluția este nelegală, întrucât se încalcă regula stabilită în mod expres de art.530 alin.l NCC, aceea de stabilire a modalității de executare a obligației de întreținere în natură, iar nu în bani.
Numai dacă, ulterior stabilirii modalității de executare în natură, s-ar fi constatat că nu execută de bună voie această obligație în natură, instanța putea schimba modalitatea de executare în obligarea la plata unei pensii de întreținere.
La acest moment, părțile, sunt într-un proces de divorț în care se va stabili și modalitatea de exercitare a autorității părintești, iar punctul comun de vedere a fost acela ca ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească.
Stabilirea modalității de executare a obligației de întreținere în natură reprezintă una din fațetele exercitării în comun a autorității părintești. Trebuie să participe efectiv la întreținerea copilului, să-i cumpere ce are nevoie - haine, hrană, medicamente dacă e cazul etc. - se implică activ în viața copilului său.
Altfel, fiind obligat să plătească o pensie, o sumă de bani ce i se reține automat din salariu, este îndepărtat în mod artificial și arbitrar de viața copilului.
Susține pârâtul că, nici mama copilului nu mai este interesată să conlucreze cu acesta în folosul copilului, singurul ei interes fiind acela de a primi banii, neavând nici cea mai mică obligație de a da socoteală despre modul în care i-a cheltuit.
De aceea, cu atât mai mult apare ca nelegală hotărârea atacată cu cât a dovedit, și instanța a reținut în considerentele sale, că după despărțirea în fapt a contribuit cu diverse bunuri la întreținerea copilului, însă, nu știe dacă, această contribuție a sa este mică sau mare, dacă ea se încadrează sau nu în limitele prevăzute de lege, dar știe că, dacă i s-a cerut un bun, l-a achiziționat și l-a adus copilului.
Ori, față de cele anterior învederate, apreciază că se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, urmând a se stabili că obligația sa de întreținere să fie executata în natură.
A doua critică se referă la momentul de la care începe obligația sa, moment stabilit prin sentința atacată la data introducerii acțiunii.
Așa cum a arătat, a prestat întreținere de la momentul despărțirii în fapt și, ulterior, după introducerea cererii de chemare în judecată.
Din acest motiv apreciază că nu poate fi obligat să presteze din nou întreținere pentru o perioadă pentru care și-a îndeplinit obligația în modalitatea și în cuantumul agreate de intimată.
Prin urmare, solicită, admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul de a fi obligat la prestarea obligației de întreținere de la data pronunțării hotărârii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 18.02.2015.
În raport de motivele de apel, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civ. nr._/2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În opinia sa, apreciază că instanța de fond a analizat în mod corect întreg ansamblul probator existent la dosarul cauzei atunci când a pronunțat sentința civ._/2014 prin care a obligat pe pârât la plata lunara a pensiei de întreținere în favoarea minorului, V. T. F. născut la data de 06.09.2012 în cuantum de 25% din veniturile sale nete, începând cu data introducerii acțiunii 09.04.2014 și până la terminarea majoratului copilului.
Așa cum a arătat la instanța de fond, tatăl minorului a înțeles să contribuie la întreținerea fiului său doar ocazional și cu sume modice ( care constau într-un pachet de pamperși, o cutie de lapte, un pachet de șervetele sau un bax de apa) pe care le strecura în coș printre sticlele de bere, vin, pe care le achiziționa în interes personal.
Așa cum rezultă chiar din chitanțele depuse la dosarul cauzei de către numitul V. C. F. D., cumpărăturile ocazionale pentru fiul său, nu depășeau 150 lei.
A încercat în repetate rânduri să-i aducă la cunoștință, că fiul lor are nevoie atât de afecțiune cât și de un regim alimentar diversificat, vitamine, consultații medicale, toate acestea implicând cheltuieli financiare. Toate demersurile sale au rămas fără rezultat iar cheltuielile financiare ale fiului lor au fost suportate din veniturile sale și ale părinților săi cu care locuiește și în prezent.
În ceea ce privește afirmațiile numitului V. C. F. cu privire la alungarea sa din locuința părinților acesteia la data de 07.07.2013, nu este real, acesta părăsind domiciliul părinților săi în care convenise să locuiască până la finalizarea lucrărilor de amenajare la apartamentul dobândit de soți în timpul căsătoriei prin programul "prima casa". De la momentul în care a părăsit domiciliul părinților săi, acesta locuiește în apartamentul dobândit în timpul căsătoriei și mai mult de cât atât acesteia și fiului părților le-a interzis accesul în acest apartament, nedorind să mai facă parte din viața lui, motiv pentru care a înțeles să promoveze la Judecătoria Ploiești, acțiune pentru desfacerea căsătoriei, pe rolul instanței existând dosarul nr._/281/2014.
Față de situația de fapt prezentată anterior apreciază ca hotărârea instanței este legală și temeinică cu atât mai mult, având în vedere că din sept. 2014 și până în prezent, tatăl minorului nu a înțeles să mai contribuie în nici o modalitate la cheltuielile de întreținere ale fiului lor.
Față de cele anterior menționate, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Minorul V. T. F., născut la data de 06.09.2012 din căsătoria părților a rămas după despărțirea acestora, în grija mamei.
Așa cum a reieșit din actele depuse la instanța de fond, la întreținerea copilului, în natură, pârâtul a contribuit într-o mică măsură, sumele cheltuite pentru întreținerea minorului fiind modice.
Susținerea în sensul că soluția este nelegală, întrucât se încalcă regula stabilită în mod expres de art.530 alin.l NCC, aceea de stabilire a modalității de executare a obligației de întreținere în natură, iar nu în bani, este nejustificată, având în vedere că, executarea obligației de întreținere în natură are loc prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Asigurarea celor necesare traiului, astfel cum prevede textul de lege pe care îl invocă pârâtul, nu se poate realiza doar prin cumpărarea de șervețele umede, scutece, lapte praf, pamperși, ci implică o multitudine de alte lucruri de care are nevoie un copil, printre care și vitamine, medicamente, hrana zilnică, care nu constă doar în lapte praf Milumil, pentru că, un copil mic în vârstă de 2 ani, cum este minorul V. T. –F., nu se hrănește doar cu lapte, ci are nevoie de o multitudine de alte produse alimentare de bază, de îmbrăcăminte și mai ales de afecțiune.
Susținerea pârâtului că, fiind obligat să plătească o pensie, o sumă de bani ce i se reține automat din salariu, este îndepărtat în mod artificial și arbitrar de viața copilului, nu poate fi avută în vedere, întrucât prestarea întreținerii în bani, pentru un copil nu determină distanțarea unui părinte de copilul său, părinte care are în mod implicit atât obligații cât și drepturi față de copilul său.
Susține pârâtul că, nici mama copilului nu mai este interesată să conlucreze cu acesta în folosul copilului, singurul ei interes fiind acela de a primi banii, neavând nici cea mai mică obligație de a da socoteală despre modul în care i-a cheltuit, este o simplă presupunere a acestuia nedovedită în nici un fel în prezenta cauză.
Aprecierea pârâtului în sensul că nu poate fi obligat să presteze din nou întreținere pentru o perioadă pentru care și-a îndeplinit obligația în modalitatea și în cuantumul agreate de intimată, este nejustificată cât timp, dispozițiile art. 532 alin. 1 Cod civil, statuează că, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, ori, data introducerii cererii pe rolul instanței a fost 09.04.2014, astfel cum rezultă din fișa dosarului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de pârât ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul V. C.-F.-D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 7361/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - reclamantă V. E.-I., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. N. C.
GREFIER
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored. N.C.
4 ex/27.05.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. P. M. E.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2277/2015. Tribunalul PRAHOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
