Obligaţie de a face. Sentința nr. 2780/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2780/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 2780/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2780

Ședința publică din data de 16.10.2015

PREȘEDINTE – N. C.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea, în rejudecare, a cererii de revizuire a încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 15.10.2013 de Tribunalul C. în dosarul nr._ și sentinței penale nr. 232/30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul penal nr. 3146/2005, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă, formulată de revizuenta ASOCIAȚIA P. SALVAREA PATRIMONIULUI MTS SA Târgu S., C._, cu sediul în Târgu S., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C., cu sediul în Sf. G., .. 3, jud. C..

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, note scrise formulate de intimat.

Tribunalul ia act că revizuenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. 3-5 N.C.pr.civ., iar intimatul a depus răspuns cu privire la aceasta.

Tribunalul constată că excepția este inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 200 C.pr.civ. și art. 29 alin. 5 din legea nr. 47/1992 și apreciază că nu se impune sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea acesteia, având în vedere că această excepție a mai făcut obiectul unor cereri, soluționate de Curtea Constituțională prin respingerea acestora prin deciziile nr. 266/07.05.2014, 33, 31, 708, 400/2014, 216/2015.

Față de cele reținute, tribunalul respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. 3 din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. 3-5 C.pr.civ.

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cererii de chemare în judecată.

TRIBUNALUL:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 23 ianuarie 2014 sub nr._, revizuenta Asociația pentru Salvarea Patrimoniului MTS SA Târgu S. a solicitat conform dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 raportat la alin. 2 din noul Cod de procedură civilă revizuirea pe motiv de încălcare a autorității de lucru judecat a dispozițiilor civile ale sentinței penale definitive și executorii nr. 232/30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, a încheierilor de anulare pronunțate în acțiunile introduse la Tribunalul C..

În motivarea cererii, s-a arătat că încheierile de anulare au fost date în cadrul verificării cererii și regularizarea lor potrivit art. 200 din noul Cod de procedură civilă, instanța solicitând îndeplinirea unor cerințe conform art. 194 – 197 din același cod, cerințe inadmisibile și străine cauzei deduse judecății.

A mai arătat revizuenta că instanța – Curtea de Apel, nu este investită nici cu judecarea unei acțiuni introduse în fond și nici cu rejudecarea acțiunii anulate de către prima instanță, fiind investită cu verificarea temeiniciei motivului de revizuire invocat de petentă și constatarea inadmisibilității și caracterului străin al cauzei, a cerințelor etalate de prima instanță.

La data de 8 aprilie 2014, revizuenta a depus la dosar note scrise, arătând că potrivit art. 513 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, iar în prezenta acțiune, este atacată o încheiere de anulare a cererii de chemare în judecată potrivit art. 200 din noul Cod de procedură civilă pe motiv că nu îndeplinește cerințele prevăzute de acest text de lege.

Prin sentința civilă nr. 5/9.04.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a încheierii din Camera de Consiliu pronunțată la data de 15.10.2013 de Tribunalul C. în dosarul nr._ și a sentinței penale nr. 232/30.03.2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul penal nr. 3146/2005 în favoarea Tribunalului Prahova.

P. a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, potrivit art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la primul termen de judecată ,la care părțile sunt legal citate, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța este competentă general, material și teritorial să judece pricina, iar potrivit art. 132 alin. 1 din același cod, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.

Potrivit art. 510 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, în cazul dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 din același cod, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

În cauza de față, Curtea a constatat că s-a solicitat revizuirea dintre sentința penală nr. 232/30 mai 2006 a Judecătoriei Câmpina și încheierile de anulare date în acțiunile introduse la Tribunalul C. în temeiul art. 915 din Noul Cod Civil, respectiv: încheierea din 15 octombrie 2013 a Tribunalului C. prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată și încheierea din data de 5 decembrie 2013 a Tribunalului C., prin care s-a respins cererea de reexaminare împotriva încheierii menționate în precedent.

Având în vedere prevederile art. 510 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă și temeiul de drept invocat de revizuent respectiv art. 509 alin. 1 pct. 8 din același cod coroborat cu art. 130, art. 131 și art. 132 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Prahova.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ iar prin sentința civilă nr. 2619 pronunțată la 14 noiembrie 2014 s-a admis excepția tardivității, invocată din oficiu și s-a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

P. a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 509 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., se poate cere revizuirea când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe, iar în conformitate cu dispozițiile art. 511 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 181 C.pr.civ. prevăd că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua în care se împlinește, iar potrivit art. 184 C.pr.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel. Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speța de față, tribunalul a constatat că revizuenta a formulat cerere de revizuire la data de 28.01.2012, așa cum reiese din fișa dosarului de la Curtea de Apel Ploiești, fiind depășit termenul prevăzut în mod imperativ pentru formularea cererii de revizuire- încheierea prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare a cererii fiind pronunțată la data de 05.12.2013, dovada de comunicare a acestei încheieri fiind 11.12.2014, așa cum reiese din dovada de înmânare de la fila 39 din dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C..

P. considerentele arătate, tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată din oficiu de instanță și a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuenta care a susținut că instanța de fond a admis „în mod fraudulos” excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, invocată din oficiu, săvârșind un fals în acte publice și uz de fals, prin înlocuirea datei de declarare a revizuirii, cu data de înregistrare a repartizării aleatorii pe un complet de fond legal constituit, după trimiterea din 24.01.2014 de la completul de apel nelegal constituit în cauză.

Menționează apelanta că hotărârea a fost pronunțată la 5 decembrie 2013, iar cererea de revizuire a fost expediată cu adresa nr.312, la 27 decembrie 2013, deci în interiorul termenului legal de o lună, fiind înregistrată la Curtea de Apel în prima zi lucrătoare, respectiv pe 6 ianuarie 2014, sub nr._ 4.

A mai susținut apelanta că însăși numărul dosarului,_ 4, este o dovadă în plus că cererea de revizuire nu putea fi înregistrată la 28.01.2014, așa cum eronat susține instanța de fond.

Prin decizia nr. 344/11 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul formulat de revizuenta Asociația P. Salvarea Patrimoniului MTS SA Târgu S., și, în consecință, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, reținând, în ceea ce privește modul de soluționare a excepției tardivității declarării cererii de revizuire, că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 NCPC, care prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 511 alin. 1 pct. 8 NCPC, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. 1 pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 Noul Cod de procedură civilă, care statuează că atunci „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Termenul de revizuire începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care în cauză este o încheierea din data de 15 octombrie 2013 a Tribunalului C. prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată a reclamantei Asociația pentru Salvarea Patrimoniului MTS SA, în baza art. 200 alin. 3 NCPC.

Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulată de reclamantă, prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2013, comunicată revizuientei de față la data de 11.12.2013, conform dovezii aflată la fila 39 în dosarul nr._ /a1 a Tribunalului C..

Această încheiere, nefiind supusă niciunei căi de atac este definitivă de la data pronunțării, în conformitate cu prevederile art. 634 alin.2 rap. la art. 634 alin.1 pct.4 din NCPC.

Curtea a constatat că ultima hotărâre a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Tribunalul C. la data de 05 decembrie 2014, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 27 decembrie 2014, fiind trimisă prin poștă la aceeași dată conform ștampilei aplicată pe plicul aflat la fila 32 în dosarul nr._ 4 al Curții de Apel Ploiești, în condițiile art. 183 NCPC.

Chiar și în condițiile în care această cerere nu era trimisă prin intermediul serviciilor poștale, instanța constată că aceasta a fost înregistrată înăuntrul termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. 1 pct. 8 NCPC, respectiv la data de 06.01.2014, conform ștampilei aplicată pe cererea aflată la fila 4 a dosarului nr._ 4 al Curții de Apel Ploiești.

Potrivit art. 181 alin. 1 pct. 3 c.pr.civ, când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

Conform art. 181 alin (2) C. pr.civ, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, or data de 5 ianuarie 2014 când se împlinea eventual termenul de o lună de la data rămânerii definitive a încheierii a cărei revizuire se solicită a fost o zi nelucrătoare, respectiv duminica, astfel încât termenul se împlinea luni, 06 ianuarie 2014, dată la care cererea a fost înregistrată.

În raport de considerentele expuse anterior Curtea a apreciat că excepția tardivității a fost în mod greșit admisă de către Tribunal, cererea fiind depusă la registratura Curții de apel Ploiești în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care a fost admis apelul declarat în cauză, și, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2 și 3 c.pr.civ., a fost anulată sentința civilă nr. 2619 pronunțată la data de 14 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova și, având în vedere faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar apelanta a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare prin cererea de apel, Curtea a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată, pentru a doua oară, pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .

La data de 05.06.2015, intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliara C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI C., arătând că în dosarul nr._ a Tribunalului C., OCPI C. nu a fost citată, cererea de chemare în judecată nu i-a fost comunicată si nici dovezile pe care se sprijină.

De asemenea, nu i-a fost comunicată nici încheierea a cărei revizuire se solicită. Având în vedere că în dosarul nr._, OCPI C. nu a avut calitate procesuală pasivă, pe cale de consecință nu are nici în calea de atac a revizuirii.

În dosarul nr. 3146/2005 a Judecătoriei Câmpina, potrivit Sentinței penale nr. 232/2006, au figurat ca părți, inculpații E. Ede și Marton A., parte responsabilă civilmente S.C. MTS S.A. Târgu S. și parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B..

Părțile în procesul penal sunt indicate cu caracter limitativ de art. 24 C. proc. pen., aceștia fiind, inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, prezența acestor părți în procesul penal derivând din raportul procesual ce se leagă ca urmare a comiterii infracțiunii.

Astfel, OCPI C. neavând calitate de parte în dosarul nr. 3146/2005 pe cale de consecință nu are calitate procesuală pasivă nici în acțiunea de revizuire.

OCPI C. nu are calitate procesuală pasivă nici prin prisma faptului că, revizuenta este nemulțumită de modul de operare în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea . Sentinței penale nr. 232/30.03.2006 din dosarul nr._ a Judecătoriei Câmpina.

În considerarea acestora a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI C. având în vedere prevederile art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare care prevede că: „Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial."

Neavând calitate procesuală pasivă în cererile privind plângerea împotriva încheierii de carte funciară, în acțiunea în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară, nu avem nici în revizuirea întemeiată pe nemulțumirea revizuentei asupra modulul de intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate.

Procedura de înscriere în cartea funciară are caracter necontencios, deoarece nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de alt subiect de drept, cererea de înscriere în cartea funciară caracterizându-se prin absența unui litigiu, a unui diferend și a unui adversar.

Caracterul necontencios al activității de carte funciară este prevăzut de dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare al birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul Directorului general a! Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Activitatea de carte funciară este o procedură necontencioasă, căreia i se aplică principiile și regulile specifice acestei proceduri speciale."

Acest oficiu îndeplinește un serviciu de interes public și nu poate avea calitate procesuală în cadrul unui proces ce vizează procedura de carte funciară deoarece, indiferent de modul de soluționare a unei cererii, nu urmărește satisfacerea unui drept sau a unui interes propriu.

În acest sens a menționat și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXII/2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 685/2008.

În considerarea celor mai sus invocate, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a OCPI C. și pe cale de consecință respingerea cererii de revizuire.

Intimatul a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația P. Salvarea Patrimoniului MTS SA, arătând că în dosarul nr. 3146/2005 a Judecătoriei Câmpina au figurat ca părți, inculpații E. Ede și Marton A., parte responsabilă civilmente S.C. MTS S.A. Târgu S. și parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B..

Astfel, Asociația P. Salvarea Patrimoniului MTS SA. neavând calitate de parte în dosarul nr. 3146/2005 pe cale de consecință nu are calitate procesuală activă nici în acțiunea de revizuire.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit art. 37 NCPC, pot introduce cereri și persoane sau organizații care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau în scopul ocrotirii unui interes de grup.

Prevederile art. 2 din OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prevăd dreptul și obligația acestor organisme de a urmării crearea cadrului necesar în urmărirea realizării unui interes general, local, sau după caz, de grup.

Calitatea procesuală activă a unui subiect de drept trebuie analizată din perspectiva interesului legitim al părții și nu trebuie confundată calitatea procesuală activă cu interesul, existând situații în care dreptul la acțiune nu poate fi exercitat de anumite persoane deși acestea ar justifica un interes.

În speță, problema ridicată de revizuentă este reîntoarcerea în patrimoniul . imobilelor înstrăinate de presupușii infractori.

Imobilele au aparținut ., această societate, a fost dizolvată, fiind radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, conform sentinței pronunțate de judecătorul sindic din cadrul tribunalului Specializat Cluj nr. 347/06.02.2013 în dosarul nr._ .

În această situație calitatea de a cere modificări în cartea funciară, ar avea fostul proprietar sau cel în persoana căruia a operat o eventuală transmisiune a acestei calități.

Asociația P. Salvarea Patrimoniului MTS SA este formată din o parte din acționarii fostei societăți MTS SA, scopul asociației fiind apărarea și reprezentarea intereselor acționarilor.

Situația bunurilor a căror întoarcere în patrimoniul debitoarei a fost dispusă prin sentința penală a Judecătoriei Câmpina a fost analizată de judecătorul sindic care a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății.

Prin urmare, Asociația P. Salvarea Patrimoniului MTS SA nu are calitate procesuală activă în ceea ce privește un bun care nu se află în patrimoniul său și nici măcar în patrimoniul membrilor săi.

Având în vedere cele mai sus arătate acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

În continuare, intimatul a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, arătând că revizuenta susține că încheierea de ședință din 15.10.2013 din dosarul nr._ a Tribunalului C. atacată, încalcă autoritate de lucru judecat a dispozițiilor sentinței penale nr. 232/30.03.2006 din dosarul nr. 3146/2005 a Judecătoriei Câmpina rămasă definitivă prin Decizia nr. 316/29.03.2010 a Curții de Apel Ploiești.

În revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 8. din NCPC pentru contrarietate de hotărâri, hotărârile trebuie să fi fost pronunțate în aceeași pricină, deci să existe triplă identitate de elemente: părți, obiect, cauză.

În prezenta cauză nu este îndeplinită autoritatea de lucru judecat.

Dosarul nr. 3146/2005 a Judecătoriei Câmpina în care s-a dispus potrivit Sentinței penale nr. 232/30.03.2006 a avut ca obiect cauză penală împotriva inculpaților E. Ede, Marton A. și Szoke L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de L. 31/1990, L. 82/1991, L. 87/1994 și Cod penal.

Dosarul nr._ a Tribunalului C., așa cum rezultă din singurul document ce avem la dispoziție, respectiv extrasul de pe Portalul instanței de judecată, alte documente nefiind comunicate cu intimatul, a avut ca obiect cauză civilă, obligația de a face, iar ca reclamant Asociația P. Salvarea Patrimoniului MTS SA.

Astfel, rezultă că, între cele două hotărâri nu există identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care cererea de revizuire este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că în dosarul nr._ a Tribunalului C., OCPI C. nu a fost citată, cererea de chemare în judecată nu a fost comunicată subscrisei și nici încheierea a cărei revizuire se solicită.

Astfel, OCPI C. nefiind citat în cauza respectivă nu cunoaște motivul anulării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr._ a Tribunalului C., motiv pentru care nu poate formula apărări privind fondul.

La data de 17.08.2015, intimatul a depus completare la întâmpinare cu privire la fondul cauzei, arătând că reclamanta susține că încheierea de ședință din 15.10.2013 din dosarul nr._ a Tribunalului C. atacată, încalcă autoritate de lucru judecat a dispozițiilor Sentinței penale nr. 232/30.03.2006 din dosarul nr. 3146/2005 a Judecătoriei Câmpina rămasă definitivă prin Decizia nr. 316/29.03.2010 a Curții de Apel Ploiești.

În prezenta cauză nu este îndeplinită autoritatea de lucru judecat.

Astfel, rezultă că, între cele două hotărâri nu există identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care cererea de revizuire se impune a fi respinsă.

Având în vedere cele menționate, a solicitat pe fondul cauzei respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin. 3-5 C. pr. civ., invocată de revizuentă prin cererea depusă la data de 18 septembrie 2015, fila 25 dosar, tribunalul cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. 3 din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. 3-5 C.pr.civ.

Potrivit art. 29 alin. 1 din legea nr. 47/1992 privind funcționarea și organizarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Conform alin. 2, excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Astfel, potrivit art. 29 alin. 3, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Conform art. 29 alin. 4, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

Potrivit art. 29 alin. 5 din lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocată de revizuentă prin mai multe decizii.

Prin decizia nr. 266 din 7 mai 2014 a Curții Constituționale fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială CEZ Vânzare - S.A. din C., județul D., prin mandatar Societatea Comercială EOS KSI România - S.R.L. din București, în Dosarul nr. 14._ al Judecătoriei C. - Secția civilă și constată că prevederile art. 2 alin. (1) și (1²) din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale. A fost respinsă excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe constatându-se că prevederile art. 60¹ din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, precum și cele ale art. 200 din codul de procedură civilă sunt constituționale, în raport cu criticile formulate.

Prin decizia nr. 33 din 21 ianuarie 2014 referitor la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 200 alin. 2 și 3 Cod proc. Civ., Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 200 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă.

Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 alin.1, 3 și 6 C. pr. civ., prin decizia nr. 31 din 21 ianaurie 2014.

De asemenea a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 200 alin. 2 și 6 C.pr.civ., prin decizia nr. 708 din 27 noiembrie 2014.

Prin decizia nr. 400 din 3.07.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 200 alin. 1 și 3 C. pr. civ., ridicată de Asociația pentru Salvarea Patrimoniului M.T.S. - S.A. din Târgu S. în Dosarul nr. 2._ /a1 al Tribunalului C. - Secția civilă a fost respinsă excepția de neconstituționalitate referitor la prevederile invocate și s-a constatat că prevederile art. 200 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă prin decizia nr. 216 din 2 aprilie 2015.

Soluționarea excepției de neconstituționalitate sau controlul de constituționalitate este reglementat de art. 146 lit. d și de art. 29-33 din Legea 47/1992.

În cadrul controlului de neconstituționalitate, Curtea hotărăște atât asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, în vigoare, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, cât și cu privire la excepțiile de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Cu privire la condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, Înalta Curte a statuat că această condiție nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. (Decizia nr. 3120 din 8 martie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate)

Având în vedere disp. art. 29 alin. 3 din legea nr.47/1992, tribunalul va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. 3 din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. 3-5 C.pr.civ.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată revizuenta Asociația pentru Salvarea Patrimoniului MTS SA Târgu S. a solicitat conform dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 8 raportat la alin. 2 din noul Cod de procedură civilă revizuirea pe motiv de încălcare a autorității de lucru judecat a dispozițiilor civile ale sentinței penale definitive și executorii nr. 232/30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, a încheierilor de anulare pronunțate în acțiunile introduse la Tribunalul C. arătând că încheierile de anulare au fost date în cadrul verificării cererii și regularizarea lor potrivit art. 200 din noul Cod de procedură civilă, instanța solicitând îndeplinirea unor cerințe conform art. 194 – 197 din același cod, cerințe inadmisibile și străine cauzei deduse judecății.

Revizuenta a depus la dosar note scrise, arătând că potrivit art. 513 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, iar în prezenta acțiune, este atacată o încheiere de anulare a cererii de chemare în judecată potrivit art. 200 din noul Cod de procedură civilă pe motiv că nu îndeplinește cerințele prevăzute de acest text de lege.

Au fost indicate ca motiv al cererii de revizuire disp. art. 509 alin. 1 pct. 8 rap. la alin. 2 C. pr. civ.

Potrivit art. 509 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

P. a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. pr. civ., se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Este necesar ca hotărârile potrivnice să întrunească cerința triplei identități, de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile trebuie să fie pronunțate în dosare separate și nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini.

Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, în actuala reglementare, art. 430 C. pr. civ., precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele pe care s-a rezolvat chestiunea litigioasă.

Această nouă prevedere legală nu va permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că prin considerente contravine dispozitivului unei hotărâri anterioare sau invers, dacă cele două hotărâri judecătorești sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părți, de obiect și de cauză. O eventuală asemenea contrarietate ar putea fi invocată doar pe cale de excepție în cadrul celui de-al doilea proces.

Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o astfel de excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea de lucru judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre.

Tribunalul constată că în speța de față nu sunt întrunite disp. art. 509 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ., întrucât se solicită revizuirea unei sentințe penale definitive și executorii, nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina și a încheierii de anulare din 15 octombrie 2013 pronunțate de Tribunalul C..

Potrivit disp. art. 430 C. pt. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă. Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

Astfel pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de disp. art.509 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ., este necesară existența unor hotărâri definitive potrivnice care să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ori, în cauză revizuirea se solicită raportat la sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina și încheierilor de anulare pronunțate în acțiunile introduse la Tribunalul C..

În sentința penală nr. 232 din 20 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina părți au fost cu totul alte persoane decât cele care au calitatea de părți din încheierea din data de 15.10.2013 a Tribunalului C., obiectul pricinii este diferit, la fel și cauza cererii, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

P. considerentele arătate, tribunalul va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. 3 din legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. 3-5 C.pr.civ.

Respinge cererea de revizuire a încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 15.10.2013 de Tribunalul C. în dosarul nr._ și sentinței penale nr. 232/30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul penal nr. 3146/2005, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă, formulată de revizuenta ASOCIAȚIA P. SALVAREA PATRIMONIULUI MTS SA Târgu S., C._, cu sediul în Târgu S., ., județ C., în contradictoriu cu intimatul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C., cu sediul în Sf. G., .. 3, jud. C., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în 48 de ore de la comunicare în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. 3-5 C.pr.civ. și 15 zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de revizuire.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.

Președinte, Grefier,

N. C. L. E. A.

Operator de date cu caracter personal 5595

Red./tehnored.N.C.

4 ex./17.11.2015

← Uzucapiune. Decizia nr. 2927/2015. Tribunalul PRAHOVA		Întoarcere executare. Decizia nr. 3024/2015. Tribunalul PRAHOVA →

Obligaţie de a face. Sentința nr. 2780/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2780/2015. Tribunalul PRAHOVA