Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3078/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3078/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 3078/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3078
Ședința publică din data de 03.11.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâții B. V. și B. S. G., ambii având domiciliul în comuna Tomșani, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 571/28.07.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. P.-F., CNP_, având domiciliul în ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. BERCENI, cu sediul în ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr. 7641/26.08.2015, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – reclamant, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar: la data de 31.08.2015, cu cerere, dovada de achitare de către apelantul – pârât a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței mai sus menționate; la data de 28.08.2015, întâmpinare formulată de intimatul – reclamant, iar la data de 03.11.2015 o cerere formulată de apelanții – pârâți, prin care solicită să se dispună judecarea cauzei în lipsă lor, după care,
Tribunalul ia act că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere din partea apelanților – pârâți care solicită judecarea cauzei în lipsă și admiterea apelului.
Intimatul – reclamant, având cuvântul, învederează că fetița este la el. Solicită proba cu înscrisuri și, în cadrul acestei probe, depune la dosar un set de înscrisuri.
Apreciind admisibilă, necesară și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de intimatul – reclamant prin întâmpinare și reiterată personal la acest termen de judecată, în temeiul disp. art. 478 corob. cu art. 482 rap. la art. 258 NCPC, tribunalul încuviințează pentru intimatul – reclamant proba cu înscrisuri și, ia act că, în cadrul acestei probe, intimatul – reclamant a depus la dosar o . înscrisuri, respectiv caracterizări de la grădiniță ale minorei și, de asemenea, cu privire la situația acesteia în evidențele grădiniței.
Intimatul – reclamant, având cuvântul învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Intimatul – reclamant având cuvântul, învederează că fetița este deja la el, este la grădiniță. Solicită respingerea apelului. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 12.06.2015, reclamantul O. P. F., în calitate de reprezentant legal al minorei O. A. Ș., a chemat în judecată pârâții B. V. și B. S. G., solicitând instanței, pe cale de ordonanță președințială, să oblige pârâții să-i înapoieze minora.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este căsătorit cu fiica pârâților, care a plecat să lucreze în străinătate din data de 14 octombrie 20l4, când minora a rămas în îngrijirea sa exclusivă.
A menționat reclamantul că la rugămintea soției sale, a dus minora în data de 07.06.2015 la pârâți, pentru două zile.
Reclamantul a arătat că, în momentul în care s-a prezentat la domiciliul pârâților pentru a lua minora, aceștia au refuzat să permită reclamantului să o ia, nepermițându-i să o vadă.
A susținut reclamantul că în ultimele nouă luni, de când soția sa este plecată în străinătate, pârâții nu și-au manifestat dorința de a vedea minora.
Reclamantul a arătat că manifestă o afecțiune deosebită față de minoră și îi poate oferi condiții corespunzătoare privind creșterea și educarea acesteia.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, reclamantul a depus, în copie, certificat de căsătorie (fila 7), certificat de naștere al minorului (fila 8), plângere penală înregistrată la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova (filele 15-18).
Prin sentința civilă nr.8645/02.07.2015, Judecătoria Ploiești a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei M..
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
În cadrul probei cu înscrisuri, pârâții au depus în copie, cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, certificat de grefă.
La termenul din data de 27.07.2015, instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamant și pârâți și, din oficiu, interogatoriul pârâtei B. S. G..
Prin Sentința civilă nr. 571/28.07.2015 pronunțată de Judecătoria M. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de aceștia, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul O. P. F., domiciliat în comuna Berceni, ., județul Prahova, în calitate de reprezentant legal al minorei O. A. Ș., născută la data de 14 decembrie 2010, în contradictoriu cu pârâții B. V. și B. S. G. și cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Consiliului L. Berceni și, în consecință, a obligat pârâții B. V. și B. S. G. să înapoieze minora O. A. Ș. născută la data de 14.12.2010, reclamantului, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul O. P. F. a solicitat să se dispună pe calea ordonanței președințiale, înapoierea de către pârâți a minorei O. A. Ș..
Reclamantul și numita O. G. N. sunt căsătoriți, iar din relațiile lor a rezultat minora O. A. Ș., născută la data de 14.12.2010 (filele 7,8).
Din susținerile reclamantului confirmate de către pârâta B. S. G. și soția reclamantului, a reieșit că numita O. G. N., fiica pârâților, a plecat în străinătate în data de 14 octombrie 2014, cu acordul reclamantului, pentru a munci, lăsând în grija acestuia minora O. A. Ș..
Reclamantul s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei, locuind în ., domiciliul comun al soților.
Totodată, instanța de fond a reținut că deplasarea minorei la domiciliul bunicilor s-a făcut cu acordul reclamantului, la data de 07.06.2015, iar neînapoierea sa, peste două zile, poate avea un caracter ilicit.
Bunicii au susținut că reclamantul a dus minora la domiciliul acestora pentru o perioadă nedeterminată motivat de faptul că acesta va pleca să muncească în străinătate.
Cu toate acestea, afirmația reclamantului conform căreia a fost de acord doar ca minora să rămână la bunici două zile este confirmată de atitudinea sa, acesta inițiind demersuri, constând în plângere penală și acțiune înregistrată la instanță, pentru a obține înapoierea minorei imediat după ce bunicii l-au informat cu privire la refuzul acestora de a o înapoia.
De asemenea, potrivit celor relatate de pârâta B. S. G., soția reclamantului a venit în țară pentru a introduce acțiune de divorț și a plecat în Italia.
Potrivit certificatului de grefă depus, numita O. G. N. a promovat acțiune de divorț, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, care se află în curs de soluționare, în cadrul căreia a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorei la reclamantă.
Cu ocazia dezbaterilor, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art.495 C.civ., părinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept.
Ca atare, instanța de fond a apreciat că pârâții au calitate procesuală pasivă, considerent pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.
În soluționarea prezentei cauze, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 996 alin.1 C.proc.civ., conform cărora, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar al. 2, 4 arată că „ordonanța este provizorie și executorie și va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului”.
Procedura specială a ordonanței președințiale comportă, prin urmare, trei cerințe esențiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată până la soluționarea fondului litigiului existent între părți, respectiv neprejudecarea acestuia prin examinarea aparenței dreptului dedus judecății.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginească să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Potrivit art. 483 C.civ. autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
De asemenea, conform dispozițiilor art.487 C.civ. părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.
Examinând îndeplinirea celor trei condiții, din analiza textelor de lege menționate și a situației de fapt, a rezultat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii solicitate, instanța de fond a reținut că este realizată în cauză această cerință, în condițiile în care soția reclamantului a promovat acțiune de divorț, în cadrul căreia instanța urmează a se pronunța cu privire la exercitarea autorității părintești și la stabilirea locuinței minorei.
Privitor la cerința urgenței, aceasta trebuie să existe atât la introducerea cererii și, totodată să se mențină pe parcursul soluționării cauzei.
Instanța de fond a reținut că și această condiție este întrunită în cauză având în vedere specificul pe care îl prezintă relațiile de familie, care implică urgență și al cărei scop este de a proteja individul împotriva oricărui prejudiciu care poate rezulta din simpla scurgere a timpului, precum și riscul unei înstrăinări crescânde între reclamant și copil, ceea ce nu poate fi considerat în interesul superior al minorei.
Condiția neprejudecării fondului presupune cercetarea aparenței de drept, aceasta fiind suficientă pentru luarea măsurii prin raportare la primele două condiții.
Potrivit art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Pentru determinarea interesului minorei, trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acesteia și legăturile afective ce s-au stabilit între părți și copil.
Pârâții au susținut că există afecțiune între bunici și minoră, însă acest element nu este suficient pentru ca un părinte să fie lipsit de dreptul său de creștere și educare a copilului său, în condițiile în care celălalt părinte este plecat în străinătate.
De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost decăzut din drepturile părintești și nici nu s-a dovedit de către pârâți că modul în care reclamantul se ocupă de creșterea, îngrijirea minorei are consecințe grave asupra bunei dezvoltări fizice și asupra educației acesteia.
Interesul copilului presupune de a garanta acestuia o evoluție într-un mediu sănătos și totodată de a menține legăturile cu familia sa, cu excepția cazului în care aceasta s-a dovedit nedemnă de acest lucru, deoarece ruperea acestei legături are ca rezultat dezrădăcinarea copilului ( CEDO cauza Maumousseau și Washington împotriva Franței).
Având în vedere cele mai sus expuse, dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.272/2004, potrivit cărora exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, faptul că minorul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a drepturilor omului, vârsta minorei și faptul că a locuit cu părinții și, din octombrie 2014 până în iunie 2015, în mod exclusiv cu tatăl său, instanța de fond a apreciat că este în interesul superior al minorei să rămână temporar cu tatăl într-un mediu în care a trăit în ultima perioadă și în care s-a integrat. De asemenea, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Burlacii V. și B. S. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii de apel, pârâții au învederat că instanța de fond nu a ținut seama că sunt în cadrul unei ordonanțe președințiale, astfel că nu a evaluat criteriile de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale.
În continuare, apelanții – pârâți au susținut că prin cererea de ordonanță președințială, reclamantul O. P. F. a solicitat înapoierea minorei O. A. Ș., născută la data de 14 decembrie 2010.
În primul rând, apelanții – pârâți au susținut că o astfel de cerere nu are niciun temei legal, în codul civil nu există o astfel de instituție, în schimb există instituția exercitării autorității părintești, a stabilirii domiciliului minorului solicitări pe care reclamantul nu le-a solicitat, dar chiar și dacă ar fi existat o astfel de instituție, instanța de fond nu a ținut seama că cererea dedusă judecății este o ordonanță președințială, care pentru a fi admisibilă trebuie să îndeplinească anumite condiții limitativ prevăzute de art. 996 alin. (1) „instanța de judecata, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea să ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstra rea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, masurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului - art. 996 alin. (2)NCPC. La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen - art. 996 alin. (3)NCPC. Ordonanța va putea fi data chiar și atunci când este în curs judecată asupra fondului - art. 996 alin. (4) NCPC. Pe cale de ordonanța președințială nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt - art. 996 alin. (5) NCPC.”
Așadar, apelanții – pârâți au susținut că, potrivit textului de lege, condițiile de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale sunt: 1. urgenta: condiție care justifica utilizarea procedurii în chestiune, caracterizata printr-o procedura de judecata mai sumara; 2. măsura dispusa să aibă caracter provizoriu (vremelnic): măsurile încuviințate nu sunt de natura sa conducă la rezolvarea fondului ci sunt de natura să mențină o situație de fapt până la soluționarea celui dintâi, așadar - sunt limitate în timp până la soluționarea in fond a litigiului. 3. condiția de a nu prejudeca fondul - datorita faptului că ordonanța presupune urgenta si adoptarea unor masuri vremelnice, instanța nu are căderea să prejudece fondul dreptului, dar - pentru ca totuși soluția să nu fie arbitrară - este datoare să cerceteze aparenta dreptului, să pipăie fondul. 4. Existența unei „aparente de drept" în favoarea reclamantului, aceasta condiție trebuie analizata în mod prioritar de către instanța, aceasta din urma fiind ținută să nu dispună nicio măsura provizorie până ce nu își creează convingerea ca în favoarea reclamantului exista „aparența de drept".
În continuare, apelanții – pârâți au susținut că reclamantul nu a făcut nicio probă în susținerile sale, nu a demonstrat nici urgența nici vremelnicia, mai mult nu a arătat că ar avea vreun dosar pe rolul vreunei instanțe care să judece fondul și așa cum au mai arătat, nu există reglementat în Codul civil vreo instituție în baza căreia să se poată solicita înapoierea minorului.
De altfel, apelanții – pârâți au susținut că instanța în mod eronat nu a luat act de susținerile lor prin care au invocat în primul rând faptul că minora se află la ei, deoarece fiica lor, mama minorei, despărțită în fapt de reclamant, soțul ei, a înțeles să intenteze acțiune de divorț împotriva acestuia, prin care, pe lângă desfacerea căsătoriei, a solicitat și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul ei, respectiv în comuna Tomșani, ., jud. Prahova, care este și domiciliul lor.
Mai mult, apelanții – pârâți au susținut că au depus la dosar o copie de pe acțiune de divorț și completarea acesteia, precum și un certificat emis de Judecătoria Ploiești care atestă că dosarul este pe rolul instanței.
De asemenea, apelanții – pârâți au precizat faptul că unul din motivele care au dus la desfacerea căsătoriei și motivul pentru care mama fetiței a decis să ia copilul la ea și ulterior să-1 lase în grija lor este acela că reclamantul o tot amenința cu faptul că se omoară, precizând expres că nu va face acest lucru de unul singur ci o va lua și pe minoră cu el.
Or, apelanții – pârâți au susținut că pentru a face demersurile necesare divorțului, mama minorei a fost prezentă personal la depunerea acțiunii, a mers personal și a solicitat duplicat de pe certificatul de căsătorie și de pe certificatul de naștere al minorei, deoarece reclamantul a refuzat să i le dea.
Apelanții – pârâți au susținut în continuare că pentru că fiica lor, mama minorei nu i-a mai trimis bani reclamantului, deoarece ea îi trimitea bani pentru a întreține minora, acesta a fost nevoit să se angajeze, iar actualmente lucrează ca șofer pe maxi - taxi la ., cu sediul în Ploiești, ., cod poștal_, jud. Prahova și nu ar mai avea cum să aibă grijă de minoră.
De altfel, apelanții – pârâți au susținut că, atunci când soții au convenit ca mama să meargă la muncă în Italia, reclamantul a renunțat la serviciu pentru a putea avea grijă de minoră, iar mama reclamantului nu locuiește cu acesta, astfel că nu ar avea cine să supravegheze minora și să se ocupe de ea, în timpul cât reclamantul este la serviciu.
La fel, apelanții – pârâți au menționat faptul că pe parcursul căsniciei, soții au locuit și la domiciliul lor, aproximativ un an de zile, astfel că minora este obișnuită atât cu ei, cât și cu locuința lor.
Mai mult decât atât, apelanții – pârâți au susținut că această cerere de ordonanță președințială nu are nicio finalitate.
Mai mult, apelanții – pârâți au susținut că au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lor, deoarece, mama minorei este cea care se ocupă de ea, ei fiind obligați să înapoiem minora, însă nu a fost obligată și mama acesteia.
Pentru aceste considerente, apelanții – pârâți au solicitat să se admită apelul, așa cum a fost formulat și, pe fond, să se dispună respingerea ordonanței președințiale ca nefondată.
În drept, apelanții – pârâți au invocat disp. art. 470 și următoarele din NCPC.
Intimatul – reclamant O. P. F. a formulat întâmpinarela data de 28.08.2015 (f.17 dosar apel), solicitând să se respingă apelul și să se mențină ca temeinică și legală Sentința civilă nr. 571/28.07.2015 a Judecătoriei M., pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimatul – reclamant a învederat că instanța în mod corect și just a ajuns la concluzia că minorei în cauza îi este cel mai bine lângă tatăl acesteia, deoarece el s-a ocupat in toata perioada cat apelanta a fost plecata din țara de creșterea și îngrijirea minorei.
În continuare, intimatul – reclamant a susținut că instanța a reținut că deplasarea minorei în domiciliul bunicilor materni s-a făcut cu acordul intimatului la data de 07.06.2015, iar înapoierea minorei, peste 2 zile poate avea un caracter ilicit.
De altfel, intimatul – reclamant a învederat că apelanții susțin că, cererea pe care a formulat-o și depusă la Judecătoria M. nu are niciun temei legal, neexistând în Codul Civil o astfel de instituție și, în apărarea sa, arată că cererea a formulat-o în disperare, în sensul că făcuse demersuri către bunicii materni sa-i înapoieze minora, iar în momentul în care s-a lovit de un refuz nejustificat din partea acestora, a formulat acțiunea, în modalitatea în care a crezut de cuviință, sperând că instanța va înțelege ce reprezintă minora în viața sa.
În continuare, intimatul – reclamant a susținut că, în fata instanței de fond bunica maternă a venit și a declarat că mama minorei, O. G. s-a întors în tară doar cu scopul de a introduce acțiunea de divorț și nu pentru a îngriji minora.
Or, intimatul – reclamant a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect ca intimatul - tatăl minorei nu a fost decăzut din drepturi părintești și nici nu s-a dovedit în vreun fel ca acesta nu s-ar fi ocupat de minora sau că ar fi avut îngrijirea acestuia consecințe grave asupra bunei dezvoltări, ca urmare a acestor fapte instanța a concluzionat că cel mai bine ar fi ca minora să fie îngrijită de tatăl ei.
Mai mult, intimatul – reclamant a precizat că susținerile apelanților din care rezulta ca al amenința că se va omora și că acest lucru nu-1 va face de unul singur, ci o va lua pe minora cu el, sunt mai mult decât aberante și calomnioase - nedovedite în niciun fel.
Totodată, intimatul – reclamant a solicitat a se avea în vedere că în fața instanței de fond, bunica maternă, B. S. nu făcut precizare despre cele relatate mai sus, înțelegând să se calomnieze în acest moment, deoarece consideră că nu are o altă cale de ieșire.
Intimatul – reclamant a susținut în continuare că în toată perioada cat minora a fost la el în domiciliu, iar mama acesteia O. G. a fost plecata în străinătate, bunicii materni, apelanți în cauză nu s-au interesat absolut niciodată de minoră, el fiind nevoit să-și lase în acea perioadă serviciul și să aibă grijă ca minora să fie prezentă la grădiniță în fiecare dimineața, să fie îngrijită și sănătoasă.
În momentul în care O. G., soția sa, a părăsit țara, dorința acesteia a fost ca minora sa fie îngrijita în exclusivitate de el și nu de părinții ei, deoarece știa ca el este singurul care se poate ocupa în mod conștiincios de aceasta, oferindu-i dragostea de care avea nevoie, aceste aspecte fiind relatate în cuprinsul cererii de apel de însuși apelați.
Mai mult, intimatul – reclamant a susținut că minora O. A. Ș. a fost înscrisă la grădinița de el, tatăl său, fiind cel care se trezea dimineața și o pregătea de grădiniță, mama acesteia afirmând ca îi este silă să se trezească dimineața.
În probatoriu, intimatul – reclamant a solicitat să i se încuviințeze proba cu înscrisuri, precum și un martor ca să poată demonstra dragostea pe care el o are față de minoră, precum si atașamentul acesteia față de el, dar și sârguința pe care a avut-o în creșterea acesteia, respectiv martora Ș. V., comuna I., ., jud. Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secției I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. _, la data de 18.08.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Tribunalul va grupa argumentele apelanților si le va răspunde potrivit unui considerent comun, reținând că, in esență, aceștia invoca faptul că in mod eronat a constatat instanța de fond că sunt îndeplinite, in prezenta cauză, condițiile limitativ prevăzute de art.996 NCPC.
Criticile formulate de către apelanți sunt nejustificate, având in vedere că in mod corect a reținut instanța de fond atât situația de fapt dedusă judecății cât si dispozițiile legale incidente in cauza.
Astfel, se mai susține de către apelanți faptul că reclamantul nu a făcut nicio probă în susținerile sale, nu a demonstrat nici urgența cererii sale, nici vremelnicia, mai mult nu a arătat că ar avea vreun dosar pe rolul vreunei instanțe care să judece fondul și mai mult decât atât nu există reglementat în Codul civil vreo instituție în baza căreia să se poată solicita înapoierea minorului.
In ce privește susținerea apelanților, in sensul că nu există o reglementare legala care să constituie temei al cererii intimatului reclamant de înapoiere a minorei, Tribunalul constată că este nefondată deoarece potrivit disp. Noului cod civil si Legii nr. 272/2004, copilul are dreptul de a creste alături de părinții săi, acesta neputând fi separat de părinți sau de unul din ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres si limitativ prevăzute de lege si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al minorului.
Este cert că, în prezenta cauză, cei doi părinți nu se înțeleg asupra locuinței minorei, intre aceștia existând acțiune de divorț așa cum arată chiar apelanții in motivele de apel .
Prin urmare, în aceasta situație, urmează să decidă instanța de tutelă asupra locuinței minorei, ținând cont de concluziile raportului de ancheta psihosociala si interesul superior al minorei, iar locuința astfel stabilită nu va fi schimbată fără acordul părinților, decât in cazurile expres prevăzute de lege .
Așadar, în considerarea acestor principii stabilite de dispozițiile legale arătate in precedent, conform art. 495 al. 1 Noul Cod civil, părinții au dreptul să ceară, oricând, instanței de tutelă, înapoierea copilului de la orice persoana care îl ține fără drept, cererea urmând a fi respinsă doar in situația in care instanța apreciază ca înapoierea este vădit contrara interesului superior al minorului.
Prin urmare, există temeiul juridic al cererii intimatului de înapoiere a minorului de la bunicii materni care îl țin fără acordul ambilor părinți si fără a exista o hotărâre judecătoreasca in sensul de a se stabili locuința minorei la bunici, in condițiile legale arătate anterior, soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale a apelanților pârâți fiind cea judicioasă si raportata la dispozițiile art. 495 Noul cod civil.
In ce privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, există condiția vremelniciei având in vedere ca in prezent, pendinte pe rolul instanței se află procesul de divorț al părților, cauză în care urmează a se stabili si modul de exercitare a autorității părintești precum si locuința minorei .
De asemenea, este îndeplinită si condiția urgenței, având in vedere pe de o parte pericolul înstrăinării copilului față de propriul părinte, iar pe de altă parte principiul celerității in luarea oricărei decizii cu privire la copil, principiu ce guvernează materia respectării si garantării drepturilor copilului.
În ce privește aparența dreptului, instanța de fond a reținut in mod corect faptul că, apelanții pârâți nu au făcut dovada temeiurilor ce impun reținerea minorei in domiciliul lor, atât timp cât nu s-au administrat nici un fel de probe din care să rezulte împrejurări ce ar putea pune in pericol dezvoltarea fizica si psihica a copilului si care ar justifica luarea acestuia din domiciliul tatălui .
Or, așa cum s-a arătat si in precedent, copilul are dreptul de a creste alături de părinții săi, cu excepția cazurilor expres si limitativ prevăzute de lege si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al minorului, situație nedovedita in prezenta speță.
Prin urmare, față de aceste considerente, constatând că toate criticile formulate de apelanți sunt nejustificate, în temeiul art. 480 NCPC, Tribunalul va respinge apelul declarat de pârâții B. V. și B. S. G., ambii având domiciliul în comuna Tomșani, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 571/28.07.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. P.-F., CNP_, având domiciliul în comuna Berceni, ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. BERCENI, cu sediul în ., ca nefondat.
Totodată, va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții B. V. și B. S. G., ambii având domiciliul în comuna Tomșani, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 571/28.07.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - reclamant O. P.-F., CNP_, având domiciliul în comuna Berceni, ., județul Prahova și autoritatea tutelară de pe lângă C. L. BERCENI, cu sediul în ., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
Președinte Judecător
D. G. N. C.
Grefier
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.G./ tehnored. A.Ș.P.
6 ex./18.11.2015
D. f. nr._ - Judecătoria M.
Jud. f. F. N.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 2785/2015. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
