Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8
Ședința publică din data de 06.01.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât H. C., CNP_, domiciliat în Vălenii de M., ., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1505/ 03.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă H. E., CNP_, domiciliată în Vălenii de M., Aleea Alunilor, ., ..
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform chitanței . nr._/22.11.2014 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – pârât, personal și asistată de av. Ș. D. și intimata – reclamantă, personal și asistată de av. L. D..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosarul cauzei s-a depus notă de ședință formulată de apelantul - pârât și, în anexă, încheierea din Camera de Consiliu din data de 6.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. și notă scrise formulată de intimata – reclamantă și în anexă un set de înscrisuri.
Apelantul – pârât, prin apărător, depune la dosar în original înscrisurile comunicate pe e-mail de apelantul – pârât, respectiv copia legalizată a încheierii din Camera de Consiliu din data de 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. din care rezultă că a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată în dosarul_ .
Apelantul – pârât, prin apărător, solicită în dovedirea cererii de apel proba cu înscrisuri depuse la acest termen de judecată.
Având în vedere proba cu înscrisuri solicitată de apelantul – pârât prin apărător, instanța considerând-o legală și pertinentă soluționării cauzei le încuviințează și dispune administrarea la acest termen de judecată.
Pe rând părțile, prin apărători, învederează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul – pârât, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, apreciind că, în mod nelegal, instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta H. E. pe cale de ordonanță președințială, în condițiile în care nu a făcut dovada existenței, pe fond, a unei cereri pe calea dreptului comun din care să rezulte că nu i s-ar fi permis să intre în imobil, scopul reclamantei fiind acela de a obține o hotărâre cu caracter permanent, iar nu provizoriu.
Pe de altă parte, arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, atâta timp cât, din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța a soluționat cauza ca fiind o acțiune pe calea dreptului comun, luând în considerare și faptul că, potrivit încheierii din camera de consiliu din data de 06.10.2014, acțiunea în constatare formulată de reclamanții H. C. și H. D., pe calea dreptului comun ce a făcut obiectul dosarului nr._, a fost anulată.
Așadar, hotărârea pronunțată de prima instanța are un caracter permanent și nu limitează în timp până la soluționarea unui litigiu pe calea dreptului comun.
Mai arată apelantul – pârât că intimata reclamantă locuiește în Vălenii de M., iar la imobilul situat în . când în când, mai ales că, la interogatoriu administrat la instanța de fond, aceasta a recunoscut că are acces la imobil de câte ori dorește și nu i se îngrădește acest drept, motiv pentru care solicită schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii formulată pe cale de ordonanță președințială; cu cheltuieli de judecată.
Intimata – reclamantă, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei arată că toate susținerile apelantului sunt nefondate și în contradictoriu cu probele administrate în cauză, întrucât apelantul, în mod nelegal și abuziv, a interzis reclamantei accesul în imobil, motiv pentru care a formulat plângeri penale ce se află pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., plângeri pentru amenințare, de împiedicare de a intra în imobil ul compus din teren și construcții încălcând astfel dispozițiile contractului de vânzare - cumpărare cu drept de uzufruct viager, având în vedere că apelantul are nuda proprietate, iar intimata dreptul de folosință asupra imobilului, astfel încât solicită respingerea apelului ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamanta H. E. a chemat în judecată pe pârâtul H. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, reintegrarea sa în imobilul situat în com. Teișani, ., jud. Prahova și obligarea pârâtului la daune de 100 lei/zi, începând cu data rămânerii definitive a prezentei ordonanțe și până în momentul când reclamanta va intra efectiv în posesia bunului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu defunctul său soț H. Ș., au fost proprietarii imobilului teren - construcție situat în com. Teișani, ., jud. Prahova care a fost vândut fiicei sale - P. M. căsătorită cu P. G. în anul 2003, vânzătorii păstrând un drept de uzufruct viager asupra întregului bun, drept care subzistă și în prezent.
În continuare, reclamanta a învederat faptul că, la rândul lor, P. M. și P. G. au înstrăinat bunul imobil pârâtului H. C. în anul 2009, însă dreptul său de uzufruct viager a fost menținut și în cadrul acestui al doilea contract.
Mai menționează reclamanta că, în luna august 2014, folosind violența, pârâtul a schimbat sistemul de închidere al porții de la gardul imobilului și de la ușa construcției, împiedicând, în mod abuziv, accesul pe teren și în construcție.
În drept, reclamanta H. E. a invocat art.996 C.pr.civ.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și interogatorii reciproce, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat sentința civilă nr.1505/03.11.2014 prin care a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta H. E., dispunând reintegrarea acesteia în imobilul situat în com. Teișani, ., jud. Prahova, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2440/18.11.2013 de Biroul Notarului Public G. Frațian, reclamanta și soțul acesteia au vândut fiicei lor - P. M. căsătorită cu P. G., imobilul compus din teren în suprafață de 500 mp. situat în com. Teișani, ., jud. Prahova și construcțiile C 1 și C 2 amplasate pe acesta, vânzătorii rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra imobilului.
Ulterior, P. M. și P. G. au înstrăinat pârâtului H. C. nuda proprietate asupra imobilul sus - menționat, potrivit contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.1604/02.06.2009 de Biroul Notarului Public M. O., pârâtul urmând a intra în stăpânirea de fapt a imobilului la data încetării dreptului de uzufruct viager.
Prima instanță a mai constatat că, la interogatoriul luat pârâtului, acesta a arătat că este de acord să permită reclamantei, de îndată, liberul acces în imobil (întrebarea nr.4) și, la rândul său, reclamanta a precizat, de asemenea, la interogatoriu, că nu mai solicită acordarea de daune de la pârât (întrebarea nr.12).
Având în vedere cele menționate și, ținând cont de disp. art.996 C.pr.civ., instanța de fond a admis în parte cererea și a dispus reintegrarea reclamantei în imobilul situat în com. Teișani, ., jud. Prahova, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel,în termen legal, pârâtul H. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta H. E., raportat la situația de fapt existentă în cauză și la probele administrate, respectiv înscrisuri și interogatoriu.
Astfel, pârâtul a menționat că, prin sentința atacată s-a dispus reintegrarea reclamantei în imobil, fiind respins capătul de cerere privind obligarea sa la plata daunelor solicitate, fără a fi analizate înscrisurile depuse la dosar și situația de fapt dovedită prin acestea, precum și răspunsurile la interogatoriu, în condițiile în care, nu s-a dovedit că nu are acces în imobil sau că nu i s-ar permite accesul în imobilul respectiv.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a dovedit vreun act sau acțiune abuzivă comisă de pârât, astfel cum a susținut în cererea de ordonanță președințială din care să rezulte că pârâtul nu i-ar fi permis să intre în imobil, context în care s-a apreciat că, din cele solicitate de reclamantă, se poate constata că aceasta urmărește (contrar dispozițiilor legale care reglementează ordonanța președințială) obținerea unei hotărâri judecătorești cu caracter permanent, iar nu provizoriu.
A mai susținut pârâtul că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine faptul că instanța nu poate stabili că în favoarea reclamantei există aparența de drept raportat la reintegrarea sa în imobil pentru a se dispune măsurile solicitate și, fără a le solicita cu caracter provizoriu, limitat în timp.
În principal, cererea de ordonanță președințială nu putea fi admisă, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.999 C.pr.civ., reclamanta nefăcând o dovadă a îngrădirii dreptului de uzufruct, de acces în imobil sau a vreunui act abuziv venit din partea pârâtului.
Din contra, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul este cel care, de mai multe luni, nu mai are acces pe proprietatea sa, nici măcar în gradină pentru a face lucrările necesare, ca urmare a schimbării de către reclamantă a yalelor, inclusiv de la porțile de acces, cu precizarea că, instanța de fond a nesocotit răspunsul la interogatoriul luat reclamantei - întrebarea nr.2, la care aceasta a spus că „da, bineînțeles” are acces la imobilul respectiv din . câte ori dorește, urmând ca dezvoltarea motivelor de apel să se facă după redactarea și comunicarea sentinței atacate.
În consecință, pârâtul H. C. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 13.11.2014, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a părților litigante.
La data de 18.11.2014, apelantul - pârât H. C. a depus o completare a motivelor de apel, ca urmare a comunicării hotărârii atacate (f.8) arătând că, în mod nelegal, în sentința civilă nr.1505/03.11.2014, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea cuprinsă în întâmpinare și susținută cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, respectiv aceea de respingere a cererii de ordonanța președințială, în principal, ca inadmisibilă, întrucât, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.999 C.pr.civ. și referitor la caracterul vremelnic, din motivarea hotărârii putându-se observa că această solicitare nici nu a fost analizată, nefăcându-se nicio trimitere la aceasta.
Din cuprinsul sentinței atacate rezultă că nu este motivată soluția de admitere a cererii de ordonanță președințială, făcându-se o justificare telegrafică a soluției pronunțate care este bazată doar din susținerile părților, putându-se constata că instanța de fond a ignorat o componentă importantă a probatoriului, și anume răspunsul reclamantei la interogatoriu, ocazie cu care aceasta a recunoscut că are acces la imobilul respectiv (pentru care solicită reintegrarea) ori de câte ori dorește, în speță, nefăcându-se dovada vreunui act sau vreunei acțiuni din partea pârâtului prin care să nu i se fi permis accesul in imobil.
Prin „Notele scrise” depuse de intimata - reclamantă H. E. s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fiind depuse înscrisuri noi privind starea gravă a sănătății sale, precum și dovada existenței și a altor litigii, inclusiv de natură penală (f.20 - 32).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.996 alin.1 C.pr.civ. – text de lege pe care reclamanta H. E. și-a întemeiat prezentul demers judiciar „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări”.
În mod tradițional se considera că, pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială, trebuie îndeplinite trei condiții, și anume: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Spre deosebire de vechea reglementare, prevederile actualului Cod de procedură civilă în materie sunt mai detaliate, deoarece au fost legiferate aspecte care, în trecut, erau acceptate ca aport al doctrinei și jurisprudenței.
În literatura de specialitate s-a apreciat că cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele cerințe: a) aparența dreptului, b) caracterul provizoriu al măsurilor, c) existența unor cazuri grabnice și d) neprejudecarea fondului.
Afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept este o condiție specială care face admisibilă cererea de ordonanță președințială, desigur, dacă sunt îndeplinite și condițiile de exercițiu ale acțiunii civile referitoare la capacitate, calitate și interes (art.32 alin.1 lit. a), b) și d) C.pr.civ.).
Astfel, s-a statuat că aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă, din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Întrucât, aparența de drept este o condiție minimală de admisibilitate, nu trebuie să se înțeleagă că o persoană al cărei drept se afirmă cu puterea evidenței (dincolo de orice dubiu), nu ar putea apela la procedura ordonanței atunci când sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de art.996 C.pr.civ.
Caracterul provizoriu al măsurilor dispuse este afirmat atât în alin.1, cât și în alin.5 Teza ultimă ale art.997 C.pr.civ.
Termenul provizoriu, cu antonimul definitiv, caracterizează exact specificul procedurii ordonanței președințiale, întrucât, are o dublă semnificație.
Pe de o parte, se referă la conținutul reversibil al măsurilor luate, în condițiile în care, pe calea ordonanței președințiale, nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.
Termenul vremelnic, folosit în vechiul cod, acoperea doar ultima dintre semnificațiile menționate.
Sub acest aspect, doctrina a arătat că nu întotdeauna măsurile luate au o durată limitată în timp, fiind posibilă confirmarea acestora în procesul de fond, ori necontestarea lor de către partea împotriva căreia au fost dispuse.
În alin.2 al art.996 C.pr.civ. se arată că ordonanța este provizorie, iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Deși articolul nu precizează, soluționarea litigiului asupra fondului presupune pronunțarea unei hotărâri definitive sau pronunțarea unei hotărâri executorii, în ambele cazuri încetând efectele ordonanței președințiale.
Caracterul urgent al măsurilor trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora, și anume: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; b) prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Urgența luării masurilor se apreciază în concret, atât prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare, cât și prin raportare la data judecării cererii.
Cerința neprejudecării fondului a fost legiferată în alin.5 Teza I al art. 996 C.pr.civ., text de lege potrivit căruia „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond”.
Prevederea legală exclude din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului.
Condiția neprejudecării fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în cererea de ordonanță președințială doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamantă.
Dată fiind această prezentare analitică a instituției ordonanței președințiale prin prisma elementelor care o compun și, în același timp, îi condiționează incidența, instanța reține, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, de pe urma defunctului H. I., decedat la data de 27.03.1999, au rămas ca moștenitori legali H. M. – soție postdecedată și H. Ș. – fiu, la data de 22.03.2003 încetând din viață și H. M. de pe urma căreia a rămas ca unic moștenitor legal acceptant H. Ș. căruia i-a revenit întreaga masă succesorală (f.8, 9 – dos. fond).
Prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.2440/18.11.2003, H. Ș. împreună cu soția sa H. E. (reclamantă în prezenta cauză) au înstrăinat fiicei lor P. M. căsătorită cu P. G. imobilului situat în com. Teișani, ., jud. Prahova compus din teren intravilan în suprafață de 500 mp. având categoria de folosință curți – construcții T 34, P Cc 902 și F 904, precum și construcțiile C1 și C2 aflate pe acesta, cumpărătorii urmând a intra în stăpânirea de drept asupra imobilului la data autentificării contractului și, de fapt, numai la decesul vânzătorilor care și-au rezervat, astfel, un drept de uzufruct viager (f.10).
La data de 02.06.2009, P. M. împreună cu P. G. au vândut fratelui, respectiv cumnatului H. C. (pârâtul din cauza de față) și soției acestuia H. D. nuda proprietate asupra imobilului situat în intravilanul com. Teișani, ., T 34, P Cc 902 și F 904, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 500 mp. și construcțiile aflate pe acesta C1 – locuință și C2 – anexă, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.1604 în cuprinsul căruia s-a stipulat faptul că imobilul nu este grevat de sarcini, cu excepția dreptului de uzufruct viager notat sub nr.1799/2003 în favoarea soților H. Ș. și H. E. (f.13 –dos. fond).
Prin petitul acțiunii cu care reclamanta H. E. a investit instanța de fond s-a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâtului H. C. să permită reintegrarea sa în imobilul situat în com. Teișani, ., jud. Prahova, fiind invocate pretinse acte de violență exercitate de pârât, inclusiv schimbarea sistemului de închidere al porții de la gardul imobilului și de la ușa construcției, fapt de natură a obstrucționa accesul reclamantei pe teren și în locuință.
La interogatoriul luat la solicitarea pârâtului, reclamanta H. E. a recunoscut simplu, fără rezerve sau adaosuri a faptului alegat de partea care a propus interogatoriul, faptul că are acces, ori de câte ori dorește, în imobilul situat în com. Teișani, ., jud. Prahova (f.60 – dos. fond, întrebarea nr.2), după cum la întrebarea nr.7 a recunoscut, de asemenea, că locuiește permanent în apartamentul din Vălenii de M., Aleea Alunilor, . unde, de altfel, are și domiciliul.
Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă pretinsele aspecte caracterizate prin violență sau împiedicare a accesului reclamantei la imobilul în litigiu invocate în cererea de chemare în judecată, împrejurări de natură să justifice admiterea cererii de ordonanță președințială, în condițiile în care s-a recunoscut la interogatoriu faptul că reclamantei i se permite accesul neîngrădit și permanent în imobil.
Că între părțile din cauza de față, dar și între fiica și ginerele reclamantei P. M. și P. G., pe de o parte, și pârâtul H. C., pe de altă parte, există o stare conflictuală evidentă rezultă din plângerile penale reciproc formulate (f.14, 15, 24, 53, 55 - dos. fond), dar și din atitudinea reclamantei care a încercat să îngrădească dreptul de proprietate al pârâtului și al soției acestuia cu privire la imobilul situat în ., jud. Prahova, pentru aplanarea acestui incident fiind luată măsura invitării tuturor persoanelor implicate la sediul politiei, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință care sunt riscurile și consecințele la care se expun săvârșind fapte contrare legii.
Așa fiind, este evident că, în cauza dedusă judecății, nu sunt întrunite cumulativ condițiile obligatorii care condiționează incidența instituției ordonanței președințiale, câtă vreme, aparența dreptului este în favoarea pârâtului, reclamanta având numai un drept de uzufruct viager - drept real, dar temporar prin esența sa, stingându-se cel mai târziu la decesul uzufructuarului; măsura solicitată a se lua pe această cale nu este limitată în timp, în speță, nefăcându-se dovada existenței pe rolul instanței a unui litigiu vizând fondul dreptului; condiția urgenței nu este îndeplinită, având în vedere chiar recunoașterea expresă a reclamantei la interogatoriu în sensul că pârâtul îi permite, ori de câte ori dorește, accesul la imobilul în litigiu; nu se dă eficiență cerinței neprejudecării fondului, având în vedere că se solicită luarea, pe calea prezentului demers judiciar, a unei măsuri care presupune realizarea definitivă a fondului dreptului.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ., va schimba în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, ca inadmisibilă, fiind înlăturată, pe cale de consecință, obligația pârâtului H. C. de a achita reclamantei H. E. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
Potrivit art.453 alin.1 C.pr.civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, context în care se va dispune obligarea intimatei la plata către apelant a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, conform chitanței . nr.01 /05.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul – pârât H. C., CNP_, domiciliat în Vălenii de M., ., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 1505/ 03.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata – reclamantă H. E., CNP_, domiciliată în Vălenii de M., Aleea Alunilor ., . și, în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială, ca inadmisibilă.
Înlătură obligația pârâtului de a achita reclamantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
Obliga intimata la plata către apelant a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. M.Ș
4 ex. – 12.01.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. V. T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3078/2015. Tribunalul... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
