Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 3172/204/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 56
Ședința publică din data de 08.01.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în Bruxelles, Avenue Jolle, nr. 5, TVA:BE_ prin administrator Marțius C. și cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C..Av. Botoradu C., cu sediul în Colonia B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2292/16.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. I., CNP_, domiciliat în Valea Doftanei, . Jos, jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei, conform chitanței nr._/17.10.2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-pârât reprezentat de avocat C. A., lipsă fiind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de apelantă, prin care solicită judecarea în lipsă.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică. Arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 996 C.pr.civ. pentru exercitarea ordonanței președințiale, reclamanta nefăcând dovada caracterului urgent, provizoriu al obiectului cauzei, precum și faptul că nu prejudecă fondul, având în vedere că este vorba de un drept de proprietate. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtului M. I., pe calea ordonanței președințiale, să predea în custodie autoturismul Suzuki Samurai cu nr. de înmatriculare_, al cărui proprietar este reclamanta.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 2008 M. A. SPRL a încredințat spre transportare în România mai multe autoturisme numitului P. A., acesta transportându-le în țară dar neîncredințându-le reprezentantului societății belgiene, ci valorificându-le. Prin sentința civilă nr.6831/15.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2010 numitul P. A. a fost obligat la restituirea autoturismelor către reclamantă. Această hotărâre a fost pusă în executare silită, iar în urma investigațiilor efectuate de B. Dutceac I. s-a constatat că autoturismul a fost vândut către numitul P. A..
Susține reclamanta că din actele furnizate de Serviciu de înmatriculări auto a rezultat faptul că numitul I. M. ar fi cumpărat personal autoturismul din Belgia și l-ar fi adus în România, ulterior l-a vândut lui P. A. la data de 28.04.2009, acesta vânzându-i-l înapoi la data de 6.05.2009.
Precizează reclamanta că în dosarul civil nr._/197/2010 s-au administrat probe din care a reieșit clar că autoturismul aparține reclamantei, la interogatoriu numitul P. A. declarând că autoturismul a fost cumpărat de la . care este în insolvență, iar înmatriculare s-a făcut în baza unui contract dintre o persoană fizică din Belgia și numitul M. I.. Susține de asemenea, reclamanta că această persoană belgiană a vândut autoturismul către reclamantă, semnătura de pe contractul încheiat fiind asemănătoarea cu cea de pe certificatul de înmatriculare.
Reclamanta precizează că măsura solicitată este justificată deoarece până la finalizarea executării silite există posibilitatea ca aceasta să se deterioreze și mai mult prin folosință sau chiar să piară în urma unui accident.
În drept au fost invocate dispozițiile art.996 NCpc.
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr.6831/15.05.2012 a Judecătoriei B., precum și adresă Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..
La data de 16.07.2014 pârâtul a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat în principal respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivare pârâtul a arătat că reclamanta susține în mod greșit că este proprietara autoturismului marca Suzuki Samurai cu numărul de înmatriculare_, acesta fiind proprietatea sa, achiziționat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind un cumpărător de bună credință potrivit art.1898 C.civ anterior.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială pârâtul a arătat că acestea nu sunt îndeplinite, respectiv nu există o aparență de drept în favoarea reclamantei deoarece hotărârea judecătorească invocată nu îi este opozabilă, iar dreptul său de proprietate rezultă din înscrisurile depuse la dosar, compararea celor două titluri fiind posibilă doar pe calea unei acțiuni de drept comun. Mai mult se susține de către pârât că procesul soluționat de către Judecătoria B. nu a fost pornit împotriva cui trebuia, reclamanta fiind în culpă sub acest aspect deoarece nu a făcut la acel moment verificări la instituțiile autorizate pentru a identifica proprietarul actual, iar P. A. fiind de rea-credință și neindicând faptul că a înstrăinat respectivul autovehicul.
Referitor la caracterul provizoriu al măsurii pârâtul arată că obligarea predării în custodie nu este o măsură provizorie nefiind indicat de către reclamantă un moment până la care aceasta să opereze și nefiind înregistrat un dosar de fond. Totodată, apreciază pârâtul că nu este îndeplinită nici condiția urgenței, deoarece trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori al nașterii situației care justifică urgența a fost apreciată de practica instanțelor ca o împrejurare care înlătură acest caracter urgent.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului pârâtul arată că potrivit art.996 alin.5 teza I C. pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond, or în cauză s-ar impune judecarea unei revendicări mobiliare pe calea ordonanței președințiale. Sunt invocate de asemenea, dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art.1201 C.civ anterior și principiul siguranței circuitului civil.
A solicitat, de asemenea, pârâtul amendarea reclamantei potrivit dispozițiilor art.187 alin.1 lit.b C., cererea fiind formulată cu rea-credință.
În drept au fost invocate dispozițiile art.996-1001 C..
În dovedire pârâtul a depus la dosarul cauzei copie de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate a vehiculului, certificat de înmatriculare, autorizație de circulație provizorie, chitanțe, polițe de asigurare RCA, dovadă înlocuitoare a certificatului de înmatriculare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2292/16.07.2014 Judecătoria Câmpina a respins cererea formulată de reclamanta ..P.R.L., ca inadmisibilă și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin prezenta cerere reclamanta a solicita predarea în custodie de către pârât a autoturismului marca Suzuki Samurai cu numărul de înmatriculare_, susținând că este proprietarul acestuia așa cum rezultă din sentința civilă nr.6831/15.05.2012 a Judecătoriei B.. Prin sentința menționată, care nu poartă de altfel mențiunea irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta din prezenta cauză în contradictoriu cu numitul P. A., fiind obligat acesta la restituirea autoturismelor marca Suzuki Vitara și Suzuki Samurai, . JSAOSQ_.
A susținut reclamanta că autoturismul marca Suzuki Samurai se află în prezent în posesia pârâtului M. I., aspect confirmat de acesta. De altfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că acest autoturism a fost înmatriculat pe numele pârâtului la data de 09.07.2009.
Instanța reține că procedura ordonanței de plată este o procedură specială care poate fi exercitată în condițiile strict prevăzute de lege.
Potrivit art. 996 C.pr.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Din interpretarea disp. art. 996 C.pr.civ. rezultă condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv: aparenta dreptului,caracterul provizoriu al masurilor ,existenta unor cazuri grabnice si neprejudecarea fondului, numai sub rezerva îndeplinirii cumulative a acestor condiții putându-se recurge la procedura ordonanței președințiale.
In ceea ce privește cerința neprejudecarii fondului aceasta a fost legiferata in alin.5 teza I al art.996 C.pr.civ potrivit cu care pe cale de ordonanța președințiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile urgenței și neprejudecării fondului, prin cererea formulată reclamantul urmărind soluționarea definitivă iar nu provizorie a situației invocate. Astfel, reclamanta se află în posesia unei hotărâri judecătorești prin care o altă persoană a fost obligată la restituirea autovehiculului respectiv și anume P. A.. Totodată, pârâtul a depus la dosarul cauzei acte din care rezultă că autoturismul este înmatriculat pe numele său încă din anul 2009, deci anterior promovării acțiunii reclamantei la Judecătoria B.. Rezultă așadar că pentru elucidarea situației este necesară promovarea unei acțiuni de drept comun în care să fie administrate probe complexe, în prezenta cauză admiterea pe calea ordonanței președințiale echivalând cu soluționarea în fond chestiunii referitoare la titularul dreptului de proprietate.
De altfel, așa zisa predare în custodie a autoturismului pe care o solicită reclamanta este de fapt o acțiune în revendicare, pârâtul urmând a fi lipsit de atributele dreptului de proprietate, pe baza unei proceduri care implică o examinare sumară a probelor.
Totodată, nu apare ca fiind îndeplinită condiția urgenței deoarece aceasta nu coincide cu interesul pe care reclamantul îl are de a-și vedea soluționată cât mai repede o anumită chestiune litigioasă. Motivele invocate de către reclamantă referitoare la uzura autovehiculului și posibilitatea deteriorării acestuia nu este de natură a atrage o altă concluzie, acestea fiind pure supoziții și care de altfel își găsesc rezolvarea într-o acțiune de drept comun.
Nu este îndeplinită de altfel nici condiția vremelniciei în mod evident reclamanta urmărind scoaterea din posesia pârâtului a autoturismului în vederea executării silite prin predarea acestuia, situație care are un caracter definitiv, pârâtul rămânând eventual cu posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare, lucru cu totul nefiresc în împrejurările concrete ale speței .
Pentru considerentele mai sus menționate reținând ca, condițiile exercitării ordonanței președințiale trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, inexistenta uneia dintre ele făcând cererea inadmisibila, instanța va respinge prezenta cerere de ordonanță președințială, ca inadmisibila.
Totodată, instanța apreciază că în cauză nu se impune amendarea reclamantei în condițiile art.187 alin.1 lit. a nefiind dovedită în cauză reau-credință, aceasta solicitând în lumina liberului acces la justiție soluționarea unei cereri prevăzute de lege. Reaua-credință nu rezultă de plano din respingerea unei cereri.
Constatând că reclamanta urmează să piardă procesul instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat, reținând totodată că nu se impune reducerea acestora prin raportare la complexitatea dosarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care în esență, a susținut că are o sentință civilă prin care i se recunoaște dreptul de proprietate asupra autoturismului care nu se află în posesia celui căruia i-a fost încredințat spre vânzare, ci în posesia altei persoane, pârâtul I. M., acte false de înmatriculare, acesta fiind motivul pentru care a solicitat obligarea acestuia la cedarea autoturismului.
A precizat că pe rolul instanțelor există dosar de restituire a autoturismului de la I. M. precum și plângeri penale la Poliție și că urgența cererii se justifică prin faptul că a trecut mult timp de la data achiziționării și există pericolul degradării sau chiar a dispariției.
La cererea de apel s-au depus înscrisuri, filele 15 – 32 dosar apel.
Primindu-se cauza la tribunalul Prahova dosarul s-a înregistrat sub nr._, la data de 03.10.2014.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c., constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând în temeiul art. 479 C.p.c., în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins ca inadmisibilă cererea, făcând o corectă aplicare în speță a disp art. 996 și urm. Cod procedura civila.
Astfel, în fapt, tribunalul reține că prin prezentul demers judiciar apelanta reclamanta a solicita predarea în custodie de către pârât a autoturismului marca Suzuki Samurai cu numărul de înmatriculare_, susținând că este proprietarul acestuia așa cum rezultă din sentința civilă nr.6831/15.05.2012 a Judecătoriei B.. Prin acesta sentință invocată de către apelanta reclamantă și care nu poartă mențiunea irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de apelanta reclamanta din prezenta cauză în contradictoriu cu numitul P. A., fiind obligat acesta din urmă la restituirea autoturismelor marca Suzuki Vitara și Suzuki Samurai, . JSAOSQ_. Așa cum a recunoscut intimatul pârât, autoturismul marca Suzuki Samurai se află în prezent în posesia sa iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că acest autoturism a fost înmatriculat pe numele intimatului pârât la data de 09.07.2009.
Tribunalul mai reține că potrivit art. art. 996 C.pr.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, respectiv, că procedura ordonanței de plată este o procedură specială care poate fi exercitată în condițiile strict prevăzute de lege. In ceea ce privește cerința neprejudecarii fondului aceasta a fost legiferata in alin.5 teza I al art.996 C.pr.civ potrivit cu care pe cale de ordonanța președințiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond.
Din interpretarea disp. art. 996 C.pr.civ. rezultă condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv: aparenta dreptului, caracterul provizoriu al masurilor, existenta unor cazuri grabnice si neprejudecarea fondului, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca demersul judiciar astfel întemeiat să fie admisibil.
Tribunalul constată că instanța de fond în mod legal a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile urgenței și neprejudecării fondului, prin cererea formulată apelanta reclamanta urmărind soluționarea definitivă iar nu provizorie a situației invocate. Astfel, reclamanta se află în posesia unei hotărâri judecătorești prin care o altă persoană a fost obligată la restituirea autovehiculului respectiv numitul P. A. iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoturismul este înmatriculat pe numele intimatului pârât încă din anul 2009.
Așadar, pentru stabilirea adevăratelor raporturi juridice dintre părți este necesară administrarea de probe complexe, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanței președințiale, pentru că ar echivala cu soluționarea în fond a chestiunii referitoare la titularul dreptului de proprietate.
Tribunalul apreciază că într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, așa zisa predare în custodie a autoturismului pe care o solicită reclamanta este de fapt o acțiune în revendicare, pârâtul urmând a fi lipsit de atributele dreptului de proprietate, pe baza unei proceduri care implică o examinare sumară a probelor.
Totodată, nu apare ca fiind îndeplinită nici condiția urgenței deoarece aceasta nu coincide cu interesul pe care reclamantul îl are de a-și vedea soluționată cât mai repede o anumită chestiune litigioasă. Motivele invocate de către reclamantă referitoare la uzura autovehiculului și posibilitatea deteriorării acestuia nu este de natură a atrage o altă concluzie, acestea fiind pure supoziții și care de altfel își găsesc rezolvarea într-o acțiune de drept comun.
Nu este îndeplinită de altfel nici condiția vremelniciei în mod evident reclamanta urmărind scoaterea din posesia pârâtului a autoturismului în vederea executării silite prin predarea acestuia, situație care are un caracter definitiv, pârâtul rămânând eventual cu posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare, lucru cu totul nefiresc în împrejurările concrete ale speței .
Prin urmare, pentru considerentele mai sus menționate, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile exercitării ordonanței președințiale, astfel că soluția instanței de fond este temeinică și legală, prezentul apel fiind nefondat, având în vedere și împrejurarea că apelanta, prin motivele de apel nu a făcut decât să au reitereze situație de fapt astfel susținută și prin acțiunea cu care a investit instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază ca nefondate motivele de apel invocate de către apelantul pârât și potrivit art. 480, alin. 1 N. C.p.c., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - apelanta-reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 2292/16.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. I..
Văzând și prevederile art. 451 și urm., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va obliga apelanta să plătească intimatului 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul civil declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în Bruxelles, Avenue Jolle, nr. 5, TVA:BE_ prin administrator Marțius C. și cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C..Av. Botoradu C., cu sediul în Colonia B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2292/16.07.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. I., CNP_, domiciliat în Valea Doftanei, . Jos, jud. Prahova.
Obligă apelanta să plătească intimatului 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
Președinte, Judecător,
M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. /tehnored.: N.M./L.E.A.
4 ex./ 19.01.2015
d.f. nr._
j.f. A. C. A. T.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 17/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 356/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
