Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 390/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 392
Ședința publică din data de 03.02.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă M. G. CNP_ domiciliată în Comarnic, ., județul Prahova și domiciliul ales la C.. Av. M. I. din B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 828/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – pârât B. I., CNP_ cu domiciliul în Comarnic, ., județul Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței nr._ din 20.10.2014 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare la orele 12,06 (ultima cauză în componența completului de judecată de apeluri) au răspuns apelanta – reclamantă personal și asistată de av. M. I. și intimatul – pârât personal.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada calității de reprezentant al apelantei – reclamante.
Apelanta – reclamantă prin apărător depune la dosarul cauzei dovada calității de reprezentant și originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru.
Tribunalul din oficiu invocă decăderea apelantei – reclamante privind completarea motivelor de apel care au fost depuse în fața instanței de apel, pe care o pune în discuția părților.
Apelanta – reclamantă arată că nu este de acord a fi decăzut din dreptul de a completa motivelor de apel.
Intimatul – apelant solicită să se constate decăzută din dreptul apelantei – reclamante din dreptul de a motiva apelul.
Pe rând părțile învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta – reclamantă prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei arată că a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, motiv pentru care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se dispună anularea sentinței apelate si să se dispună partajarea folosinței imobilului, casă de locuit așa cum a fost solicitat prin acțiunea introductivă și punerea în executare fără trecerea unui termen, fără cheltuieli de judecată.
Mai arată apelanta – reclamantă că instanța de fond la momentul pronunțării hotărârii, nu a avut în vedere motivele pentru care a solicitat partajarea de folosință a imobilului pe calea cererii de ordonanță președințială.
Precizează apelanta reclamantă că a fost căsătorită cu intimatul – pârât, a divorțat în 2010 și, înainte de pronunțarea sentinței de divorț a fost bătută și izgonită din domiciliu, locuind provizoriu până în 2014 la părinți, pe la diferite cunoștințe, iar față de împrejurarea creată între părți au fost formulate plângeri penale deoarece nu mai este primită în locuință, motiv pentru care a formulat prezenta cerere pentru a fi primită de către pârât în locuința bun comun.
Menționează apelanta reclamantă că prima instanță a ținut cont numai de declarațiile martorului încuviințat pârâtului nu și depoziția martorului încuviințat reclamantei, motiv pentru care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței atacate și să se dispună rejudecarea cauzei în vederea admiterii cererii formulată pe cale de ordonanță președințială, întrucât fiind bun comun, are dreptul de a locui în imobil care are intrări separate, precum și punerea în executare fără somație, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul – pârât având cuvântul pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca nefundat având în vedere că apelanta nu a fost izgonită din imobil.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamanta M. G. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună pe calea ordonanței președințiale partajul de folosință al imobilului situat în orașul Comarnic, ., jud. Prahova, în sensul restrângerii folosinței pârâtului, prin atribuirea parterului către acesta, și atribuirea etajului către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul B. I. din noiembrie 1981, iar prin sentința civilă nr.54/18.01.2011 a Judecătoriei S. s-a dispus desfacerea căsătoriei.
Reclamanta a mai arătat că în timpul căsătoriei, împreuna cu pârâtul a dobândit locuința și terenul in suprafața de 790 mp., conform actului de vânzare-cumpărare încheiat de notariatul de Stat Local Câmpina sub nr. 1806/16.03.1994, pe care au construit și anexele gospodărești: atelier de tâmplărie - lăcătușerie, grajd cu două compartimente, coteț pentru porci si găini, toate aflându-se în folosința pârâtului.
De asemenea, reclamanta a apreciat că urgența cererii este determinată de faptul că a fost alungată din gospodărie din septembrie 2010, fără să-și poată lua bunurile personale, pârâtul folosindu-se exclusiv, de toate bunurile împreună cu actuala soție.
In opinia reclamantei, prejudiciul care i s-a creat este de natură materială și morală, acesta rezultând din lipsa folosinței bunurilor proprii și a celor comune, dar și lipsa folosului de pe urma muncii în gospodărie, respectiv interzicerea accesului pe proprietatea . rămas să locuiască în etajul casei, acesta separându-se total după ianuarie 2011, când reclamantul a adus in gospodărie o alta femeie, cu care s-a si recăsătorit.
S-a apreciat că, în speță, caracterului vremelnic, este dovedit prin faptul că solicitarea partajării de folosință a locuinței, prin atribuirea etajului si restrângerea folosinței pârâtului asupra parterului, sunt de natură să poată intra în folosința provizorie a unei părți din bunurile comune devălmașe, pârâtul având în folosință pe lângă parter și anexele gospodărești, precum și animalele, deci măsura nu conduce la rezolvarea fondului dreptului.
De asemenea, s-a invocat neprejudecarea fondului care este asigurată de punerea în discuție a partajării folosinței numai a casei de locuit, masa de partajat fiind mai cuprinzătoare, respectiv: anexele gospodărești, terenul in suprafața de 790mp, bunuri mobile (de uz casnic și gospodăresc, dotările atelierului, animalele și pasările), iar pe de altă parte rezulta chiar din condiția vremelniciei.
La data de 28.08.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, în baza dispoziții art. 205 Cod procedura civilă rap. la art. 996-998 Cod proc. Civilă, prin care a invocat excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a apreciat că acțiunea de ordonanță președințială formulată de către reclamantă, prin care solicită partajul de folosință al imobilului, este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 996 Cod proc. Civilă, nejustificându-se urgenta luării unei asemenea măsuri pentru reclamantă, având în vedere împrejurarea că aceasta a părăsit domiciliul comun încă din anul 2010, cu mult înainte de a se pronunța divorțul dintre părți.
Pârâtul a arătat că pe rolul instanței reclamanta a formulat acțiune având ca obiect „partaj bunuri comune”, apreciind că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, susținerile acesteia fiind complet nereale; relațiile dintre soți au fost tensionate si anterior divorțului, motivat de faptul că reclamanta alegea să plece din domiciliul comun, să lase copiii singuri pentru perioade lungi de timp, iar în anul 2010 aceasta a ales sa plece definitiv din imobil, fapt ce a dus și la divorț. Imediat după pronunțarea divorțului, reclamanta însoțita fiind de frații săi a venit la domiciliul comun și a luat pe lângă bunurile personale și o . bunuri comune.
Pârâtul a arătat că nu i-a negat niciodată dreptul reclamantei asupra cotei sale din imobil, însă calea aleasă de aceasta prin promovarea prezentei acțiuni, nu este cea admisibilă, cu atât mai mult cu cât aceasta a promovat si acțiune în partaj bunuri comune ce urmează să stabilească dreptul fiecăruia asupra bunurilor, nefiind justificată urgența sau vremelnicia în prezenta cauză.
In cauză s-a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat a se dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată; cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 10.09.2014 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea pârâtului, prin care a arătat că excepția inadmisibilității invocată de pârât nu poate fi admisă.
Reclamanta a considerat că până la soluționarea pe fond a partajului de bunuri, se impune de urgență partajul de folosința a casei de locuit, considerând că se impune de urgență o partajare provizorie, până la soluționarea de fond a partajului de bunuri comune, numai pentru casa de locuit, având în vedere că masa bunurilor comune este mai cuprinzătoare.
Precizează că cele două apartamente ale imobilului de locuit au intrări total separate, și o folosință normală nu produce niciun deranj celorlalți locatari, iar pârâtul a recunoscut că nu i-a negat niciodată dreptul reclamantei asupra cotei sale din imobil. Cu toată această recunoaștere, pârâtul, prin comportamentul abuziv si deosebit de agresiv, lipsește pe reclamantă de atributul folosinței asupra apartamentului bun comun.
De asemenea, reclamantă a apreciat că urgența este impusă de starea de fapt actuală, concretizată prin acțiunile repetate de violență extremă exercitată de pârât si ajutoarele pe care și le aduce, asupra fiului, pentru a-l determina să plece din spațiul de locuit pe care il folosește de mai mulți ani, spațiu ce se află în discuție. S-a ajuns în prezent la cinci plângeri penale îndreptate împotriva pârâtului. în afara de aceasta, reclamanta fiind lipsită total de posibilitatea de a folosi orice spațiu din imobil, fostul soț interzicându-i aceasta; numai prin partajul de folosință se poate pune capăt stării de permanentă tensiune și violență in care trăiește fiul său, care nu are unde în altă parte să se mute.
Reclamanta a invocat caracterul vremelnic al cererii de chemare în judecată care este dat de faptul că a introdus pe rolul acestei instanțe o acțiune de împărțire a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și așteaptă să se rezolve pe această cale, în mod definitiv, problema partajului bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
De asemenea, s-a invocat de către reclamantă neprejudecarea fondului care este asigurată prin punerea in discuție a partajării folosinței numai a casei de locuit, masa de partajat fiind mai cuprinzătoare: anexele gospodărești, terenul in suprafața de 790mp., bunuri mobile (de uz casnic si gospodăresc, dotările atelierului, animalele si pasările), iar pe de alta parte neprejudicierea fondului rezultă și din caracterul vremelnic al Ordonanței, pe care îl acceptă.
Reclamanta a mai arătat că acțiunea în procedura ordonanței președințiale nu este condiționată expres de existența sau neexistența partajului de drept comun, invocând dispozițiile art. 996 alin.(4) Cod proc. civilă care prevăd că "Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecată fondului "
După administrarea probelor încuviințate părților, cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu câte doi martori, prin sentința civilă nr.828/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria S., a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și, în consecință a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 750 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 54/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria S. s-a dispus desfacerea căsătoriei incheiate intre reclamanta M. G. si pârâtul B. I. - prin acordul soților. În timpul căsătoriei soții au locuit in domiciliul comun situat in or. Comarnic, ., jud. Prahova pe care l-au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1806/16.03.1994 la Notariatul de Stat Local Câmpina, iar începând cu luna septembrie 2010 reclamanta M. G. nu mai locuiește in acest domiciliu comun, ci locuiește si in prezent împreună cu concubinul său.
Pe rolul Judecătoriei S. există dosarul civil nr._ având ca obiect partaj bunuri comune, masa partajabilă incluzând si imobilul situat la adresa sus-menționată, acesta fiind dobândit prin cumpărare in timpul căsătoriei. Acțiunea se află în etapa prealabilă stabilirii primului termen de judecată.
Prima instanță a apreciat că, în cauză s-a dovedit cu certitudine că nu subzistă urgența luării măsurii de reintegrare solicitate de reclamantă pe cale de ordonanță președințială, întrucât chiar aceasta personal a confirmat prin răspunsul la interogatoriu, a învederat si in cuprinsul acțiunii sale introductive, dar si martorii au declarat că - încă din anul 2010 reclamanta a plecat din domiciliul comun fără a avea in prezenta cauză relevanță motivul plecării. In aceste condiții se apreciază că nu există nici un caz grabnic in sensul disp. art. 996 alin. 1 Cod pr. civilă - pentru a se dispune pe cale de ordonanță președințială atribuirea spre folosință catre reclamantă a etajului casei de locuit - fost domiciliu comun - până la soluționarea acțiunii de partaj bunuri comune care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S..
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât si, in consecință, a respins cererea ca inadmisibilă.
In temeiul art. 451 Cod pr. civilă reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 750 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea acesteia, rejudecarea cauzei si pronunțarea unei hotărâri prin care, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună anularea sentinței apelate, partajul de folosința al imobilului, casa de locuit, așa cum am solicitat în acțiunea introductivă, pentru considerentele ce urmează; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
In opinia apelantei, instanța de fond a respins neîntemeiat acțiunea prin care a solicitat emiterea ordonanței președințiale privind partajul de folosință al casei de locuit, ca inadmisibilă, efect al admiterii excepției inadmisibilității invocate de intimatul pârât.
Apelanta consideră că instanța de fond a făcut o cercetare neaprofundată a cauzei, limitându-se la aprecieri de ordin general în materia ordonanței președințiale, fără a face în mod expres referire la materialul probator; declarațiile martorilor înscrisurile care fac dovada certă a existenței împotrivirii exprese a pârâtului, ca reclamanta să folosească în mod pașnic,liniștit, onest și neîngrădit o parte din locuința bun comun devălmaș.
Arată că plângerea penală înregistrata la P. de pe lângă Judecătoria S. sub nr. 96/10.09.2014, respectiv nr.966/P/2014, aflată în curs de soluționare, este concludentă în acest sens, adică, chiar, numai trecerea și oprirea in fata porții a apelantei-reclamante a stârnit furia intimatului pârât si a agresat-o.
Apelanta arată că a solicitat sprijinul instanței pentru protejarea dreptului de folosința a unei parii din locuința bun comun devălmaș; în mod pașnic, liniștit; onest si neîngrădit, așa cum si intimatul-pârât folosește cel de-al doilea apartament al imobilului, fără să fie deranjat.
Totodată, apelanta arată că interesul său este dovedit, legitim, legal, născut (prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în timpul căsătoriei cu mine), direct, actual si personal, fără a putea sa fie condiționat de existenta sau inexistentă altei locuințe, sau conviețuirea ca tolerata in spațiul locativ al altei persoane, mai ales, atâta vreme cât bunurile comune devalmase profita exclusiv intimatului-pârât si unei terțe persoane, actuala soție, căreia i s-a creat un drept de habitație si folosință a bunurilor comune, dar si a bunurilor mele proprii, ale reclamantei, ea efect al căsătoriei si stabilirii domiciliului in locuința bun comun devalmaș.
In opinia apelantei, prima instanță a nesocotit atributul dreptului său de proprietate asupra bunului comun, nepartajat până acum, acela de folosința, și de a intra in posesie, de a reveni „acasă" și de a pleca când dorește, făcând o denegare a dreptului său de proprietate cu unul dintre atributele sale, acela de folosința vremelnică (până la partajul definitiv), al apelantei - reclamante, privind dreptul de folosința a unei părți din locuința bun comun.
Efect al acestei hotărâri neîntemeiate este agresivitatea si amenințările pe care intimatul pârât le-a făcut asupra reclamantei in seara zilei de 11.10.2014, aspecte dovedite prin plângerea penata depusă la organul de cercetare penală.
De asemenea, apelanta arată că instanța de fond nu a respectat principiul continuității, rezultând divergenta privind administrarea probei testimoniale, astfel că, judecătorul fondului de la termenul din data de 19.08.2014 a încuviințat proba cu doi martori, iar alt judecător la termenul din 25.09.2014 a limitat nejustificat audierea unui singur martor, cu toate că ambii martori au fost prezenți, dovada celor afirmate fiind tocmai motivarea absenței de la serviciu pe care la data de 23.09,201,4 instanța i-a dat-o celui de-al doilea martor, M. S..
Apelanta menționează că recomandarea instanței de la termenul din data de 19.09.2014, în sensul că părțile "au posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă” a fost ignorată de pârât, acesta înțelegând sa mențină starea de tensiune, procedând la agresiune fizică si verbală, asupra reclamantei, astfel cum rezultă din Plângerea înregistrata la P. S. sub nr. 966/P/2G14. in curs de soluționare.
De remarcat, arată apelanta, este și făptui că, . fizică, verbală si amenințările din partea pârâtului, asupra reclamantei, se manifestă foarte des, constant, nu numai in preajma divorțului, dar surprinzător este faptul ca, chiar si in timpul derulării procesului la fond, ba mai mult in seara zilei de 11.10.201.4 si în dimineața zilei de 12 octombrie 2014, pârâtul a continuat sa aibă un comportament agresiv fizic si verbal, reclamanta neputând să folosească liniștit si pașnic parte din locuința . primei instanțe, în ședință publică, pârâtul a afirmat ca nu se opune folosirii de către aceasta a spațiului de la etaj, dar s-a dovedit ulterior ca este pur formală.
Astfel, arată apelanta,rezultă în mod evident că, pârâtul a fost încurajat de hotărârea nedreaptă a primei instanțe în manifestările sale de maximă violență și ambiție, practic prin abuz, de drept, iar faptele samavolnice ale acestuia dovedesc că, afirmația pe care .a facut-o în fața judecătorului fondului în sensul că nu se opune folosirii de către apelantă a apartamentului de la etaj, este pur formala, așa cum a. fost și cea de la termenul anterior, când numai după patru zile, împreună cu alte patru persoane au lovit-o pe reclamantă, în stradă.
Toate acestea, apreciază apelanta, nu constituie o urgență in opinia primei instanțe, pentru a hotărî un partaj de folosință asupra unei părți din locuința comună, partaj pe care l-a cerut cu caracter vremelnic până la partajarea definitivă a bunurilor comune.
De asemenea, apelanta arată că instanța de fond a apreciat in mod greșit lipsa urgentei pentru ordonarea de masuri grabnice, apreciind in mod superficial, țara cercetarea probelor, lipsa urgentei; sens în care, deși, a cerut in mod expres depunerea la dosar a dovezilor alungării apelantei din locuință, a actelor repetate de mare violență specifice pârâtului, instanța le-a ignorat, nu a ținut cont de ele, aceste înscrisuri fiind depuse la instanța la data de 23.09.2014, tocmai pentru a se studia, astfel ca la termenul din 25.09.2014. instanța sa aibă cunoștința de conținutul lor.
Apelanta apreciază că admiterea de către instanța de fond a excepției insuficientei timbrări invocată de reprezentantul pârâtului la termenul din 10.09.2014, de altfel neîntemeiata in drept, a nesocotit dispozițiile instanței din perioada regularizării cererii de chemare in judecată, la acea etapa instanța stabilind taxa judiciara de timbru de 20,00 lei, aspect confirmat si de admiterea cererii de reexaminare și a constituit o acțiune „impusă" instanței de către apărarea pârâtului.
Instanța de fond a ignorat că între părți există o "relație tensionata ", aspect recunoscut de pârât si, precizat expres in întâmpinare, astfel ca folosința proprietății comune in indiviziune devălmașă in mod pașnic, liber, liniștit, onest si neîngrădit, fără sprijinul instanței, este imposibil de realizat astfel cum este dovedit de probele - înscrisurile de la dosar, care dovedesc că între părți nu este numai o relație tensionată ci este o dușmănie manifestată prin conduita pârâtului de prigonire, amenințare, inclusiv violență fizică și verbală, manifestată chiar si pe durata procesului.
Apelanta arată că probele administrate dovedesc că nu a plecat din locuința sa în anul 2010 de bunăvoie, ci am fost izgonită si alungată de pârât, prin bătăi, amenințări, tratamente inumane, prin la umilire, de atunci interzicându-i-se accesul in imobil.
Totodată, apelanta arată că urgența este impusă si de nevoia de a se evita pe viitor alte conflicte intre părți, care ar putea degenera cu siguranță in situații mai grave, având în vedere caracterul extrem de violent ai pârâtului, iar perpetuarea situației actuale, până. la partajul definitiv, care poate să fie de lungă durată, cu siguranță va degenera in situații cel puțin la fel de grave ca și cele de până acum.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 03.10.2014.
La data de 07.11.2014 intimatul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, intimatul pârât arată că, deși este reclamat de către apelanta si fiul nostru cel mic Botoaca R. T. deși ei aceștia sunt cei care generează scandaluri permanente pe fondul consumului de alcool, nu înseamnă ca intimatul pârât este vinovat de vreo agresiune împotriva apelantei, plângerile formulate de aceasta, cele soluționate, s-au clasat deoarece faptele invocate nu au fost comise de intimat, iar pe de altă parte plângerea formulată de intimat împotriva apelantei pentru distrugerea bunurilor proprii, a fost soluționată prin amendarea acesteia cu suma de 600 lei.
Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că apelanta a formulat plângeri penale abuziv si împotriva propriilor săi copii care, sătuli de scandalurile provocate de aceasta si de starea de ebrietate permanentă in care se găsește, l-au susținut întotdeauna intimat.
Tribunalul analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Potrivit art.470 cod pr. Civilă, cererea de apel va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, sub sancțiunea decăderii.
Din înscrisurile aflate la dosar, Tribunalul reține că apelanta a declarat apel împotriva sentinței civile nr.828/2014 a Judecătoriei S., la data de 29.09.2014, hotărârea fiindu-i comunicată la data de 02.10.2014, iar contrar dispozițiilor art.471 cod pr. Civ., aceasta a depus completarea motivelor de apel, direct în fața Tribunalului Prahova, la data de 13.10.2014.
Așa fiind, față de dispozițiile legale invocate, tribunalul urmează să decadă apelanta din dreptul de a completa motivele de apel, urmând a analiza numai motivele de apel ce au fost depuse în fața primei instanțe la data de 29.09.2014.
Ori, după cum se știe, apelul fiind o cale devolutiva de atac, legea impune ca apelul sa exprime neechivoc criticile pe care înțelege sa le aducă modului în care s-a desfășurat judecata în fond.
Așa fiind, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul trebuie menționate, așa cum prevăd dispozițiile art. 470 alin.1 și 5 din Codul de procedura civilă în chiar cuprinsul cererii.
Din lecturarea cererii de apel, nu rezultă că apelanta a formulat vreo critică împotriva hotărârii primei instanțe, pentru a putea fi analizată de instanța de control judiciar, ci doar s-a mărginit la a face un scurt istoric al situației de fapt, motivarea completă a apelului urmând a se face după comunicarea hotărârii, așa cum chiar apelanta a arătat.
În consecință, în exercițiul controlului judiciar cu care a fost investită, Tribunalul a cercetat apelul doar cu privire la dispoziția art. 178 alin. 1 din Codul de procedura civilă, potrivit cărora nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecății cauzei, precum și cu privire la dispoziția art. 237 Cod procedura civilă, care exclud de la sancțiunea decăderii excepțiile de ordine publica.
Verificând toate aceste aspecte Tribunalul constată că nu au existat încălcări de lege în faza judecații în prima instanță, astfel că în temeiul art. 480 Cod procedura civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Decade apelanta din dreptul de a completa motivele de apel la data de 13.10.2014, astfel cum au fost depuse la Tribunalul Prahova.
Respinge apelul declarat de apelanta–reclamantă M. G. CNP_ domiciliată în Comarnic, ., județul Prahova și domiciliul ales la C.. Av. M. I. din B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 828/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – pârât B. I., CNP_ cu domiciliul în Comarnic, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H.
fiind în c.o. semnează președintele completului
GREFIER
R. C.
fiind în c.o. semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red MR./tehnored.MȘ
4 ex./6.02. 2015
d.f.nr._ - Judecătoria S.
j.f. R. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
