Pensie întreţinere. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 392/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 392/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 392
Ședința publică din data de 03.02.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă B. F., CNP_, cu domiciliul în Bușteni, .. 11, județul Prahova si în Bușteni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1169/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – pârât B. C. – D. cu domiciliul în Băicoi, ., județul Prahova și autoritatea tutelară P. ORAȘULUI BĂICOI cu sediul în Băicoi, ., județul Prahova și P. ORAȘULUI BUȘTENI cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciar de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/14.11.2014 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus cerere de renunțare la judecată formulată de apelanta – reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanta B. F. a chemat în judecată pe pârâtul B. C. D., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea custodiei comună a părților pentru minora B. Justina N., născută la data de 14.04.2011, stabilirea locuința minorei la domiciliul reclamantei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minoră, iar în subsidiar încuviințarea ca reclamanta să aibă legături personale cu minora, în sensul luării acesteia la domiciliul său în primul și al treilea week-end din lună, de vinerea de la ora 17 până duminica la aceeași oră, în vacanțele școlare, la sărbătorile religioase, de zilele onomastice sau de naștere alternativ cu pârâtul precum și câte 30 de zile în concediul legal de odihnă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din data de 14.03.2009, având domiciliul în locuința părinților și bunicii materne ai acestuia și au conviețuit în relații aparent bune dar care s-au deteriorat pe parcursul timpului ca urmare a intervenției părinților pârâtului în căsătoria lor, fiind amenințată și chiar lovită de mama pârâtului.
Reclamanta a precizat că în data de 25.07.2014 după ce a fost bătută de către pârât a plecat împreună cu minora la părinții ei din Bușteni pentru a-l determina pe pârât să aibă o viață de familie separată de cea a părinților săi iar în data de 28.08.2014 când a ieșit în parc cu fetița și mama ei, pârâtul a lovit-o pe bunica maternă a minorei, a luat-o pe minoră și a fugit cu fetița.
A arătat reclamanta că în data de 01.09.2014 a vorbit cu minora la telefon și a constatat că minora avea un limbaj care îi era ostil, iar pârâtul și familia sa nu îi răspund la telefon, evitând orice legătură.
Legal citat, pârâtul a formulat, în baza disp.art.205 C.pr.civilă, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că cererea de ordonanță președințială nu se încadrează în nici unul din cazurile de admisibilitate prevăzute de art. 996 din codul de procedură civilă și măsurile provizorii pe care instanța le-ar putea ordona privesc trei situații limitative care nu se regăsesc în speță.
Pârâtul a arătat că, în prezent, interesul superior al copilului este de a rămâne și evalua în climatul familial în care a crescut și s-a format de la naștere și o schimbare bruscă în modul său de viață fiind de natură a-i afecta sănătatea fizică și psihică.
Pârâtul a arătat că reclamanta este angajată ca maseor la un salon de cosmetică și înfrumusețare și programul său de lucru se desfășoară în intervalul orar 10-21, face naveta de la domiciliu la locul de muncă și de două ori pe lună lucrează și sâmbăta, astfel că nu se poate ocupa de creșterea, îngrijirea și educarea minorei.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a precizat că în data de 25.07.2014 reclamanta a lovit-o pe bunica lui, a luat fetița, obiectele de vestimentație ale minorei și a plecat cu ea la Bușteni, stabilindu-se la locuința tatălui său, iar în prezent reclamanta locuiește împreună cu tatăl său, într-un spațiu modest, în mansarda unui imobil naționalizat, grupul sanitar se află în curtea din spate a casei, greu accesibil, insalubru și impropriu pentru nevoile unui copil de vârstă fragedă.
În subsidiar, pârâtul a solicitat admiterea în parte a cererii numai cu privire la menținerea relațiilor firești cu minora, stabilind un program de vizitare a acesteia în prezența sa și fără luarea ei din domiciliu.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr.3278/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei B. Justina N. născută la data de 14.04.2011 să revină ambilor părinți.
A fost obligat pârâtul să permită reclamantei de a avea legături personale cu minora B. Justina N. născută la data de 14.04.2011 la domiciliul reclamantei după următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână, din fiecare lună, de vineri orele 1700 până duminică orele 1700, o lună în vacanța de vară și o jumătate din perioada celorlalte vacanțe din timpul anului, iar sărbătorile de Paști și C. din același an alternativ cu pârâtul, ziua de naștere și onomastică a minorei alternativ cu pârâtul, până la soluționarea dosarelor de divorț nr._ și_ ale Judecătoriei Câmpina.
Au fost respinse capetele de cerere privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minoră ca neîntemeiate.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.020 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 14.03.2009 și din căsătoria acestora a rezultat minora B. Justina N. născută la data de 14.04.2011 și potrivit declarațiilor martorilor audiați in cauză, de la naștere și până în luna iulie 2014 minora a locuit la domiciliul bunicilor paterni, în raport de vârsta acesteia de 3 ani și 6 luni.
Instanța de fond a apreciat că, în cauză nu au fost administrate probe relevante din care să rezulte că dezvoltarea fizică și psihică a minorei este pusă în pericol în actuala locuință, iar schimbarea locuinței acesteia până la soluționarea fondului cauzei nu se impune față de vârsta minorei, împrejurarea că aceasta a locuit o scurtă perioadă de timp la domiciliul mamei în orașul Bușteni, minora având nevoie de stabilitate și echilibru emoțional, iar exercitarea drepturilor părintești fiind prevăzută exclusiv în interesul copiilor minori.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a respins capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei ca neîntemeiat precum și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minoră întrucât pârâtul, execută în natură obligația de întreținere prin asigurarea celor necesare traiului de față de prevederile art. 530 alin. 1 din codul civil.
Prima instanță a apreciat că, în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul una dintre modalități este reprezentată de posibilitatea reclamantei de a lua minora la domiciliul său, măsură care este de natură să permită menținerea unor legături strânse, firești între minoră și părintele cu care nu locuiește, fiind asigurată o dezvoltare fizică și psihică normală a minorei, iar stabilirea unui program de vizitare neavând un caracter irevocabil putând fi schimbat în situația în care s-au schimbat împrejurările de fapt.
Astfel, din ancheta psihosocială efectuată de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei orașului Bușteni a rezultat că reclamanta locuiește în prezent în casa mamei sale având condiții bune de locuit pentru creșterea și educarea minorei, instanța de fond având în vedere disp. art. 36 alin. 1 și 2 din Legea nr. 272/2004, referitoare la responsabilitatea ambilor părinți în ceea ce privește creșterea copiilor lor, iar în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești aceștia trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu minorul, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
În ceea ce privește modalitatea de a păstra legăturile firești cu minora, instanța de fond a admis în parte cererea de ordonanță președințială și a obligat pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora în primul și al treilea sfârșit de săptămână, din fiecare lună, de vineri orele 1700 până duminică orele 1700, o lună în vacanța de vară și o jumătate din perioada celorlalte vacanțe din timpul anului, iar sărbătorile de P. și C. din același an alternativ cu pârâtul, ziua de naștere și onomastică a minorei alternativ cu pârâtul, până la soluționarea dosarelor de divorț nr._ și_ ale Judecătoriei Câmpina.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței in sensul stabilirii la reclamantă a domiciliului minorei Birnau Justina N., născuta la data de 14.04.2011 și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minora, precum si a cheltuielilor de judecata integral.
In motivarea apelului, se arată că din probele administrate in cauza rezulta fără putința de tăgadă ca reclamanta este cea mai dispusă sa coopereze cu celalalt părinte, in timp ce tatăl pârât este dominat de către întreaga sa familie, cu care locuiește si împreuna cu aceștia au pus monopol pe fetita si se poarta cu aceasta ca niște proprietari de bunuri.
Apelanta arată că, instanța de fond a avut ca unic argument la stabilirea domiciliului minorei la parat doar faptul ca de la naștere pana in prezent, cu excepția perioadei iulie-august 2014, minora a locuit la domiciliul tatălui; s-a apreciat ca schimbarea locuinței si a mediului in care a fost obișnuita ar afecta stabilitatea si sentimental de siguranța al minorei; ca dezvoltarea fizica si psihica a minorei nu sunt puse in pericol la actual locuința; ca minora are nevoie de stabilitate si echilibru emoțional.
Totodată, apelanta arată că de la naștere până la separarea in fapt minora a fost alături de mama sa, iar în prezent, după separarea părinților, minora este lăsata la discreția fam. Birhau, din declarațiile subiective ale martorilor, date fiind relațiile de rudenie, rezultând cat ostilitatea față de reclamantă si impregnarea acestui sentiment fetiței, pe de o parte, dar si luarea hotărârilor referitoare la copil) fără o minimă interogare a mamei.
Totodată, apelanta solicită ca instanța de control judiciar sa aibă in vedere comportamentul ilicit al pârâtului, prin aceea ca i-a spart contul de facebook apelantei-parate si a postat poze indecent, in prezent aceasta neputându-si accesa propriul cont, ceea ce, astfel cum am arătat la instant de fond, înseamnă infracțiune întrucât a încălcat disp.art. 42-44 din Legea 161 din_ privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupție, dar si art. 71 -74 din Codul civil al României, Cartea I, titlul II, cap.II " Respectul vieții private și al demnității persoanei umane".
In dovedirea susținerilor sale, apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri noi, precum și supliment de interogatoriu pentru paratul-intimat.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 07.11.2014.
Prin intermediul Compartimentului Registratură, la data de 09.01.2015 apelanta-reclamantă B. F. a depus o cerere de renunțare la judecata cauzei.
Având în vedere cererea formulată de apelanta - reclamantă (fila 40 dosar apel) prin care învederează că înțelege să renunțe la judecata cererii de chemare în judecată, instanța în temeiul disp.art. 406 alin.5 NCPC potrivit căruia: „Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză” urmează a lua act de cererea formulată în scris.
Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art.480, alin.2 cod pr. Civ., rap la art.406, alin.5 și art.409, alin.1 cod pr. Civ., tribunalul urmează să admită apelul, să anuleze sentința apelată, iar pe fond să ia act de renunțarea apelantei reclamate la judecata cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – reclamantă B. F., CNP_, cu domiciliul în Bușteni, .. 11, județul Prahova si în Bușteni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1169/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – pârât B. C. – D. cu domiciliul în Băicoi, ., județul Prahova și autoritatea tutelară P. ORAȘULUI BĂICOI cu sediul în Băicoi, ., județul Prahova și P. ORAȘULUI BUȘTENI cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova și, în consecință:
În temeiul art. 409 alin. 1 C.pr.civ. anulează în tot sentința civilă nr. 3278/29.10.2014 a Judecătoriei Ploiești și ia act de renunțarea la judecată.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H.
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red MR./tehnored.MȘ
4 ex./24.02. 2015
d.f.nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. M. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 392/2015. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 443/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
