Pretenţii. Decizia nr. 167/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 24927/281/2012
ROMÂNIA
T. P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 167
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
PREȘEDINTE - N. A.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-pârât D. D. M., domiciliat în București, .. 3, ., ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la locul de muncă – Curtea de Apel București, cu sediul în București, .. 5, sector 4, împotriva sentinței civile nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., cu sediul în Ploiești, ., județ P..
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, alte cereri nu mai sunt de formulat, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 14.06.2012, sub numărul_, reclamantul T. P., a chemat în judecată pe pârâtul D. D. M., fost judecător la Judecătoria Ploiești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, susnumitul să fie obligat la restituirea sumei de 1.036 lei.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că prin Sentința Civilă nr.687/25.02.2008 a Tribunalului P. - Secția Civilă, T. P. a fost obligat să achite diferențele salariale rezultate din indexări salariale.
De asemenea, reclamantul a precizat că în data de 13.10.2008 s-a executat 30% din valoarea titlului executoriu Sentința Civilă nr.687/25.02.2008 fiind achitată suma de 1.036 lei.
Ulterior, prin Decizia Civilă nr. 1554/08.07.2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale fost admis recursul formulat de T. P. și, pe cale de consecință, a fost modificată Sentința Civilă nr.687/25.02.2008, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Ca urmare a celor expuse, reclamantul consideră că se impune restituirea sumei încasată în baza titlului executoriu Sentința Civilă nr.687/25.02.2008.
Cererea a fost întemeiata în drept, pe dispozițiile art.4041 Cod procedură Civilă.
Reclamantul a solicitat judecată în lipsă conform art.242 Cod Procedură Civilă.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: Statul de plata – 30%, copia hotărârii nr.687/25.02.2008 pronunțata de către T. P., în dosarul cu numărul_, decizia nr. 1554 /8.07.2009 pronunțată de către T. P. în dosarul nr._ (filele 4-19 de la dosar).
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp art. 404 1 Cod pr.civ.
La termenul de judecată din data de 26.09.2013, instanța, având nevoie de timp pentru a analiza actele si lucrările dosarului a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3.10.2013 .
Prin sentința civilă nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă cererea având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamantul T. P., împotriva pârâtului D. D. M. fiind obligat pârâtul la restituirea sumei de 1.036 lei către subscrisa T. P..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 687/25.02.2008 a Tribunalului P. –Secția civilă T. P. a fost obligat să achite diferențele salariale rezultate din indexări salariale.
În data de 13.10 2008 s-a executat 30% din valoarea titlului executoriu Sentința civilă nr.687/25.02.2008 fiind achitată suma de 1.036 lei.
Ulterior, prin Decizia Civilă nr.1554/08.07.2009 a Curții de Apel Ploiești –Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admis recursul formulat de T. P. si, pe cale de consecință a fost modificată Sentința Civilă nr. 687/25.02 2008, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 4041alin 1 Cod .pr.civ. in toate cazurile în care se desființează titlu executoriu sau însăși executarea silită ,cel interesat are dreptul la întoarcerea executării ,prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Având în vedere considerentele menționate în precedent, instanța de fond raportat la textul de lege incident în cauză a admis cererea și a obligat pârâtul la restituirea sumei de 1.036 lei câtre T. P..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul D. D. M. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, recurentul a arătat că, procesul a început la data de 14.06.2012 prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția civilă sub nr._, astfel că sunt aplicabile în tot cursul judecății, inclusiv în ceea ce privește prezenta cerere de recurs, dispozițiile art. 299 și urm. din codul de procedură civilă de la 1865.
Astfel, în atare condiții, recurentul consideră că deși în dispozitivul sentinței recurate s-a menționat că hotărârea este irevocabilă, totuși calea de atac a recursului este admisibilă în cauză, întrucât dispozițiile art. 1 alin. I1 ("judecătoriile judecă, în primă și ultimă instanță, procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv") și art. 299 alin. I1 ("nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 1 pct. 1*") din Codul de procedură civilă de la 1865 au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale a României nr. 967/20.11.2012.
Această decizie definitivă și general obligatorie a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 853/18.12.2012, astfel că, în termen de 45 de zile de la data publicării, dispozițiile legale menționate anterior, declarate neconstituționale, și-au încetat efectele juridice, potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României republicată.
Or, având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 03.10.2013, este evident că mențiunea judecătorului de fond, în sensul că soluția este irevocabilă, nesocotește decizia Curții Constituționale nr. 967/20.11.2012 și dispozițiile art. 147 alin. 1 din Constituție.
Cu privire la calea de atac, recurentul a arătat că nu este cea menționată de judecător în dispozitivul hotărârii, ci cea prevăzută de lege și având în vedere contextul prezentat mai sus, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 299 alin. 1 raportate la cele ale art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, potrivit cărora sentința primei instanțe este supusă recursului.
Cu privire la motivul de casare recurentul a precizat că, potrivit art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865, casarea hotărârii se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2".
Acest motiv de casare este incident în cauză, întrucât pe tot parcursul judecății a fost nelegal citat la o adresă unde nu mai locuiește din anul 2008 și care a figurat în evidențele Tribunalului P. în perioada 2006-2008, când a fost judecător stagiar la Judecătoria Ploiești. Însă, începând cu luna octombrie 2011, și-a schimbat domiciliul în București, .. 3, ., ., domiciliu ce a fost înregistrat legal în evidențele oficiale ale autorităților publice competente (SPCEP Sector 1), însă T. P. nu a depus diligentele necesare, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, pentru a afla domiciliul actual al pârâtului.
Ca atare, vătămarea procesuală ce i-a fost pricinuită prin nelegala citare pe tot parcursul judecății în fața primei instanțe, precum și imposibilitatea înlăturării ei pe altă cale decât prin casarea sentinței recurate rezultă cu evidență, în contextul în care nu a știut de existența procesului și nu a putut formula nicio apărare față de acțiunea reclamantului.
Totodată, conform art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865, "în cazul în care (...) judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad".
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit sentinței recurate, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată care se situează sub 2000 de lei, respectiv 1036 lei, instanța de fond a reținut în dispozitivul acesteia mențiunea că soluția este irevocabilă.
În acest sens, T. arată că dispozițiile art. 299 alin. 11 C.pr. civ. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 967/20.11.2012 și, întrucât calea de atac nu este dată de judecător, ci de lege, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 299 alin. 1 raportat la art. 2821 alin. 1 din C.pr. civ., sentința primei instanțe fiind supusă recursului.
Analizând motivul de casare prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 C.pr. civ., T. reține că pe parcursul judecății la instanța de fond, recurentul pârât a fost citat la o adresă care a figurat în evidențele intimatului reclamant în perioada 2006-2008, în condițiile în care acțiunea a fost formulată mult mai târziu, respectiv la data de 14.06. 2012 când recurentul nu mai locuia la această adresă, nefiind depuse diligențe pentru a se afla adresa actuală a recurentului cu atât mai mult cu cât s-a constatat că procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare, iar demersul judiciar a fost soluționat la primul termen de judecată.
Potrivit disp. art. 85 C.pr. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, exceptând situația în care legea dispune altfel.
Or, așa cum rezultă din copia cărții de identitate, încă din data de 18.10.2011 recurentul locuiește la o altă adresă decât cea la care a fost citat pentru termenul de judecată din data de 26.09.2013.
Prin urmare, este evident că recurentului pârât i s-a pricinuit o vătămare prin nelegala citare la instanța de fond pentru data când s-a judecat cauza, acesta fiind în imposibilitate să-și exercite dreptul la apărare, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, dată fiind incidența dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.pr. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. art.312 alin.1 și 5, rap. la art. 304 pct. 5 C.pr. civ. T. va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, aceasta urmând să soluționeze cauza cu citarea legală a părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât D. D. M., domiciliat în București, .. 3, ., ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la locul de muncă – Curtea de Apel București, cu sediul în București, .. 5, sector 4, împotriva sentinței civile nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., cu sediul în Ploiești, ., județ P. și, în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2015.
Președinte, Judecători,
N. A. C.-A. M. M. N.
Grefier,
M. - D. B.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. E.M.
2 ex./02.04.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. F. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 899/2015.... | Recuzare executor. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
