Recuzare executor. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 26206/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 175
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
PREȘEDINTE - N. A.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul - petent P. I., domiciliat în com. Balta Doamnei, . Prahova, împotriva Încheierii de ședință din data de 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. M. I., cu sediul în Ploiești, .. 9, . nr. 2, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, alte cereri nu mai sunt de formulat, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 10.07.2014, petentul P. I. a formulat cerere de recuzare a executorului judecătoresc M. I..
In motivarea cererii, petentul a arătat că prin cererea formulata de C. C. D., în baza titlului executor Sentința civila nr. 5652 din 19 septembrie 1990 ce a avut ca obiect "evacuare", s-a început o noua executare silita împotriva petentului, in sensul de a fi evacuat in totalitate de pe terenul pretins in mod nejustificat de C. C. D., teren pe care petentul îl deține in baza Actului de dare cu plata, transcris sub nr. 8952 din 30.11.1974.
A arătat petentul în continuare că împotriva acestei executări silite a formulat contestație la executare, cauza fiind înregistrata sub nr._/281/2014, cu termen de judecata 11.09.2014.
Petentul a susținut că noua executare începută, este o executare nelegala, deoarece împotriva sa au mai fost făcute doua executări silite, una în 17.04.1991 așa cum rezulta din procesul verbal încheiat cu acea ocazie in dosarul de executare nr. 1479/1990 al executorului judecătoresc T. L., și a doua de către executorul M. I., în dosarul de executare nr. 51/2012, când executarea silita s-a făcut pentru fi lăsat în limita actului de proprietate, "Act de dare cu plata" transcris sub nr. 8952 din 30.11.1974 la fostul notariat Județean de stat.
Petentul a considerat că a doua executare silita, pornita de către executorul judecătoresc M. I., este abuziva si nelegala, precizând că solicită recuzarea acestuia deoarece a mai pus in executare aceeași sentința intre aceleași părți, in anul 2011, ocazie cu care nu a apreciat ca trebuie sa îl evacueze de pe tot terenul pe care a edificat locuința si anexele gospodărești, așa cum se vrea in aceasta noua executare. Cu acea ocazie, a arătat petentul în continuare, a fost evacuat de pe terenul care il deținea in plus, fata de actul de proprietate pe care il are si care nu a fost niciodată anulat, iar in prezent dorește sa îl evacueze in baza aceluiași titlu executor, in mod nelegal, de pe terenul proprietatea sa.
A apreciat petentul că prezenta cerere de recuzare a executorului judecătoresc este întemeiata, având în vedere faptul existența unei relații de vrăjmășie, datorata executării silite anterioare, dar si datorita afirmațiilor pe care numita C. C. D. le face in . "i-a dat bani domnului executor ca sa ne dărâme de tot".
In dovedirea cererii, petentul a solicitat atașarea, în copie, a dosarelor de executare nr. 312/2013 si 51/2012.
In drept, au fost invocate disp. art. 10 alin. (1) si (3) din Legea 188/2000 rep.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări sau cereri de probatorii.
La solicitarea instanței, au fost anexate, în copie, dosarele de executare silită nr. 312/2013 și 51/2012 ale B. M. I..
În cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate in cauză, prin încheierea dată de Judecătoria Ploiești la data de 27.10.2014, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petent ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța de fond a reținut că la data de 13.04.2012, la nivelul B. M. I., s-a constituit dosarul de executare silită nr. 51/2012, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de încheierea pronunțată în data de 19.09.2011 de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2005, împotriva debitorului P. I..
La data de 14.02.2013, la nivelul aceluiași birou de executor judecătoresc, s-a constituit dosarul de executare silită nr. 312/2013, pentru punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești și decizia civilă nr. 1646/24.09.1991 a Tribunalului Prahova, împotriva debitorilor P. I. și O. C..
Inatanța de fond a mai reținut că, în drept, potrivit art. 10 alin 1 din Legea nr. 188/2000 „executorii judecătorești pot fi recuzați în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul de procedura civilă.”
Față de motivarea în fapt a cererii de recuzare (petentul învederând existența unei relații de vrăjmășie, datorata executării silite anterioare, dar si datorita afirmațiilor pe care numita C. C. D. le-ar fi făcut în sensul ca i-ar fi dat bani executorului), prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 27 pct. 8 și 9 din codul de procedură civilă care stabilesc drept motive de recuzare următoarele: „dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri” (pct.8) și „ dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv” (pct. 9).
Totodată, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 129 alin 1 C.pr.civ., potrivit cărora părțile au obligația să-și probeze pretențiile și ale art. 1169 C.civ., în conformitate cu care cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Astfel, în ceea ce privește motivul de recuzare constând în darea unei sume de bani executorului de către partea adversă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada susținerilor, care reprezintă, în aceste condiții, simple alegații.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recuzare invocat de petent, instanța reține că prin vrăjmășie se înțelege acea situație conflictuală dintre părți, care se poate manifesta prin insulte, calomnii, amenințări, agresiunile fizice sau plângerile penale formulate reciproc de petenți sau rudele acestora și executorul judecătoresc, atitudinea conflictuală trebuind să provină din partea ambelor părți implicate. Din probele depuse la dosar, nu rezultă o astfel de stare conflictuală, simplul fapt al exercitării de către executor a atribuțiilor de serviciu în condițiile și limitele legii, neputându-se constitui într-un motiv întemeiat pentru admiterea cererii de recuzare a acestuia.
În aceste condiții, instanța constată că petentul nu a răsturnat prezumția de imparțialitate de care se bucură intimatul în desfășurarea activităților de executare silită.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că a doua executare silită pornita de către executorul judecătoresc M. I., este abuziva si nelegala și că evacuarea de pe terenul proprietatea sa se efectuează în mod nelegal, instanța învederează că aceste critici cu privire la legalitatea actelor de executare efectuate de intimat nu pot fi verificate prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, având ca obiect recuzarea executorului în condițiile art. 10 din Legea nr. 188/2000, respectivele aspecte putând fi analizate pe calea unei eventuale contestații la executare formulată de persoanele interesate.
Împotriva încheierii din data de 27.10.2014 a declarat recurs, în termen legal, petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu au fost analizate toate aspectele învederate de acesta in cerere, situație fata de care solicită a se reanaliza încheierea pronunțată si a se dispune admiterea cererii formulate.
Consideră recurentul că s-a început o noua executare silită împotriva sa, in sensul de a fi evacuat in totalitate de pe terenul pretins in mod nejustificat de C. C. D., teren pe care acesta îl deține in baza Actului de dare cu plata, transcris sub nr. 8952 din 30.11.1974.
Recurentul susține că noua executare începută este o executare nelegala, deoarece împotriva sa au mai fost făcute doua executări silite, una in 17.04,1991 asa cum rezulta din procesul verbal încheiat cu acea ocazie in dosarul de executare nr. 1479/1990 al executorului judecătoresc T. L. si a doua de către domnul executor M. loan in dosarul de executare nr. 51/2012 B. M. loan - când executarea silită s-a făcut pentru fi lăsat in limita actului său de proprietate, "Act de dare cu plata" transcris sub nr. 8952 din 30.11,1974 la fostul Notariat Județean de stat.
Consideră recurentul că aceasta a doua executare silita, pornită de către executorul judecătoresc M. loan este abuzivă si nelegală, și solicită recuzarea acestuia, deoarece a mai pus in executare aceeași sentința intre aceleași parti, in anul 2011, ocazie cu care nu a apreciat că trebuie să îl evacueze de pe tot terenul pe care are edificată locuința si anexele gospodărești, asa cum se vrea in aceasta noua executare - cu acea ocazie, fiind evacuat de pe terenul care îl deținea in plus fată de actul de proprietate pe care il are si care nu a fost niciodată anulat, iar în prezent dorește sa-l evacueze, in baza aceluiași titlu executor, in mod nelegal, de pe terenul proprietatea sa.
Consideră totodată recurentul-petent că cererea sa de recuzare a executorului este întemeiata, având in vedere faptul ca intre ei este o relație de vrăjmășie, datorata executării silite anterioare, dar si datorita afirmațiilor pe care C. C. D. le face in comună, ca "i-a dat bani domnului executor ca sa ne darame de tot".
In dovedirea celor de mai sus, recurentul a solicitat ca la momentul analizării cererii sale sa se solicite de la B. M. loan copia dosarelor de executare nr. 312/2013 si 51/2012, pentru a constata ca afirmațiile făcute sunt îndreptățite.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul-petent a criticat soluția pronunțată de instanța de fond, apreciind că aceasta nu a analizat toate aspectele învederate în cerere reiterând practic în cuprinsul motivelor de recurs exact aspectele cuprinse în cererea de recuzare a executorului judecătoresc formulată la instanța de fond, pe care le-a reluat identic.
Tribunalul constată astfel că motivele de recurs formulate nu se raportează la concret la considerentele expuse de instanța de fond în încheierea recurată, nefiind practic formulate critici punctuale față de soluția astfel pronunțată.
Analizând, deci, considerentele încheierii din data de 27.10.2014, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă analiză și apreciere asupra cererii de recuzare formulată de către petent, raportându-se expres la motivele invocate de acesta pe care, în lipsa întemeierilor în drept de către petent, le-a încadrat în virtutea rolului activ în reglementările legale aplicabile acestora, astfel cum au fost formulate, analizându-le ca atare.
Astfel, prima instanță a constatat în mod corect că cele două aspecte învederate de recurentul-petent ca motive ale cererii sale de recuzare a executorului judecătoresc, respectiv relația de vrășmășie datorată executării silite anterioare și afirmațiile numitei C. C. D. în sensul că „i-a dat bani executorului ca să dărâme tot”, pot fi încadrate în prevederile art. 27 pct. 9 și, respectiv 8 C.pr.civ. -luând, totodată, act că executorii judecătorești pot fi recuzați în cazurile și condițiile prevăzute de codul menționat, astfel cum prevede art. 10 alin. 1 din legea nr. 188/2000.
Revenind la motive concrete de recuzare, instanța de fond a constatat în mod just că potrivit art. 27 pct. 9 poate exista un motiv de recuzare „dacă este vrășmășie între el, soțul sau una dintre rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al III-lea inclusiv”.
În ce privește relațiile de vrășmășie prin aceasta prima instanță a reținut în mod just că acestea presupun aceea situație conflictuală dintre părți care se poate manifesta prin insulte, calomnii, amenințări, agresiuni fizice sau plângeri penale formulate reciproc, reținând, totodată, că din probele administrate în cauză nu a rezultat o asemenea stare conflictuală, iar simplul fapt al exercitării de către executor a atribuțiilor sale de serviciu, în condițiile și limitele legii, nu poate constitui un motiv întemeiat de recuzare.
Astfel, chiar în condițiile întocmirii unui al doilea dosar de executare silită, în cauză nu s-a făcut nicio dovadă privind depășirea de către executor a atribuțiilor sale legale, cu atât mai mult cu cât din compararea celor două dosare de executare invocate de recurent și atașate la dosarul cauzei, se constată că cele două executări silite au fost pornite în baza unor titlul executorii diferite.
În ce privește motivul de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 8 C.pr.civ., care reglementează împrejurarea în care cel recuzat „a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri”, prima instanță a constatat, de asemenea, că pretinsa afirmația a părții adverse privind darea unei sume de bani executorului este o simplă susținere lipsită de suport probator și, ca atare nu poate avea consecințe juridice.
Față de împrejurările arătate, instanța de fond a constatat, deci, că petentul nu a răsturnat prezumția de imparțialitate de care se bucură intimatul în desfășurarea activităților de executare silită, iar referitor la susținerea recurentului că cea de-a doua executare silită pornită de intimat împotriva sa este abuzivă și nelegală, s-a constatat, de asemenea, corect că aceasta nu poate face obiectul verificărilor în cuprinsul cererii de recuzare cu care recurentul-petent a investita instanța în prezenta cauză - o asemenea critică putând fi analizată pe calea unei eventuale contestații la executare.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurentul - petent P. I. împotriva Încheierii de ședință din data de 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești - sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de acesta, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul - petent P. I., domiciliat în com. Balta Doamnei, . Prahova, împotriva Încheierii de ședință din data de 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. M. I., cu sediul în Ploiești, .. 9, . nr. 2, județ Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2015.
Președinte Judecători
N. A. C. A. M. M. N.
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MCA/tehnored. B.M.D.
2ex./29.07.2015
d.f._
j.f.F. R. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 167/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 24-03-2015, Tribunalul... → |
|---|
